TINEREȚEA

• sarcini developmentale
• separarea psihologică de părinţi,
• acceptarea responsabilităţii pentru propriul corp,
• conştientizarea istoriei personale,
• integrarea experienţei sexuale (homosexuale sau heterosexuale),
• dezvoltarea capacităţii de intimitate cu un partener,
• decizia de a avea copii,
• a avea copii şi a relaţiona cu aceştia,
• stabilirea de relaţii mature cu părinţii,
• acumularea aptitudinilor,
• alegerea unei cariere,
• utilizarea banilor pentru dezvoltarea ulterioară,
• asumarea unui rol social,
• adaptarea sistemului de valori morale.
 TINEREȚEA
• Substadiile tinereţii

• 24-28 ani – este timpul uceniciei, al stagiaturii, al adaptării iniţiale la profesie;

• 28-32 ani – se remarcă prin intensificarea adaptării profesionale şi familiale;
• 32-35 ani – se trăiesc primele satisfacţii şi se realizează stabilitatea
profesională;
 TINEREȚEA
• GANDIREA

• mare adaptabilitate mentală la sarcinile profesionale specifice.

• Conservarea capacităţilor de gândire şi a nivelului de inteligenţă depinde de

următorii factori:
• 1. nivelul general de şcolaritate;
• 2. gradul calificării profesionale;
• 3. ponderea solicitărilor intelectuale la locul de muncă.
 TINEREȚEA
• GANDIRE, INVATARE, MEMORIE
• gândirea postformală - se caracterizează prin:
• 1. gândirea relativă, adică tinerii înţeleg faptul că în asimilarea cunoştinţelor
contează şi perspectiva subiectivă a cunoscătorului şi spun adesea: “Depinde din
ce punct de vedere priveşti lucrurile”;
• 2. acceptarea şi manifestarea convingerii că o problemă poate fi rezolvată în mai
multe moduri;
• 3. desfăşurarea gândirii depinde mult de premisele de la care se pleacă
• gândire dialectică, adică acceptă şi rezolvă contradicţiile dintre idei şi puncte
de vedere opuse, pot găsi o idee sau o viziune integratoare care să cuprindă într-
un tot diversitatea şi contradicţiile.
• gândirea sistematică, ce ajunge la idei integratoare şi unificatoare şi explorează
minuţios şi riguros faptele, folosind pentru aceasta scheme mentale generalizate
şi stabilizate.
 TINEREȚEA
• gândirea reflexivă - definită pentru prima dată de John Dewey (1991) ca fiind
cumpănirea activă, insistentă şi atentă a informaţiilor sau a convingerilor, prin
prisma dovezilor care le susţin şi a concluziilor la care duc.
• Cu privire la manifestarea inteligenţei, investigaţiile transversale au relevat o
scădere uşoară, dar continuă a acesteia, după 25 de ani
• particularităţi ale învăţării:
• modificările dintre proporţia învăţării programată social şi aceea bazată mai
mult pe autodidacticism care devine dominantă în raport cu prima;
• învăţarea incidentală şi cea originală câştigă teren faţă de învăţarea organizată
sistematic;
• se adaugă însuşirea complexă de cunoştinţe tehnice şi economice prin învăţarea
ocupaţională.
 TINEREȚEA
• Învăţarea ocupaţională determină specializări profunde în domeniile în care
lucrează fiecare.
• Învăţarea la vârsta tinereţii se mai distinge şi prin:
• motivaţie foarte puternică;
• dezvoltarea algoritmilor specifici;
• învăţarea devine accentuat selectivă, conştientă şi voluntară.
• cunoştinţe legate de sarcinile de muncă – amplitudine in ceea ce priveste
memoria profesională
 TINEREȚEA
• AFECTIVITATE, MOTIVATIE
• păstrează în bună măsură exuberanţa afectivă a adolescenţilor.
• Se implică imediat în evenimente şi reacţionează afectiv intens.
• sunt mai selectivi
• fac investiţii semnificative în activitatea profesională
• “Şocul realităţii”, cum a fost numit efectul afectiv al acestor confruntări între
realitate şi ideal, îi poate face pe alţii să încerce din nou să caute timp
îndelungat un alt loc de muncă şi să treacă prin stări de anxietate, disperare,
îndoială faţă de sine şi lume, etc.
• familia proprie - Sentimentele de dragoste se împlinesc prin căsătorie.
• Libidoul este crescut şi se înregistrează cel mai ridicat nivel de satisfacţie
maritală
• se poate dobândi statutul de părinte
 TINEREȚEA
• AFECTIVITATE, MOTIVATIE
• tinereţea păstrează însă o anumită fragilitate afectivă.
• Se pot produce uneori evenimente de viaţă grave şi complexe, care depăşesc
capacităţile de adaptare ale tinerilor şi generează un stres puternic, anxietate
îndelungată, conflicte profunde ce duc la pierderea sănătăţii.
• Tinerii continuă să aibă nevoie de sprijinul familiei de bază, dar şi de cel al
specialiştilor, în problemele cuplului conjugal sau ale creşterii copiilor.

• Interesele profesionale formate în adolescenţă se consolidează prin integrare

profesională efectivă, cu atât mai mult cu cât locul de muncă satisface aşteptările şi
corespunde capacităţilor
• activitatea de perfecţionare prin cursuri sau efortul de stăpânire a tuturor
problemelor practice ale locului de muncă şi tânărul este fericit
• Promovările, recompensele, dar şi simpla evaluare onorifică sunt forme de
stimulare şi de constituire de motivaţii pozitivă în muncă
 TINEREȚEA
• AFECTIVITATE, MOTIVATIE
• Ataşamentul faţă de locul de muncă este susţinut şi de ambianţa fizică şi socială,
gradul de înzestrare tehnică, calitatea managementului
• vocaţia pentru un domeniu, implicarea profesională este foarte puternică, chiar
dacă nu sunt neapărat întrunite condiţiile de mai sus
• Interesele generale ştiinţifice şi culturale tind să fie satisfăcute mai ales la
începutul stadiului tinereţii, cu atât mai mult cu cât ele au fost amânate în
perioada anterioara
 TINEREȚEA
• SUBIDENTITATEA PROFESIONALA
• Trecerea de la şcoală la muncă
• Testarea propriei persoane în lumea adultă are loc în continuare prin contribuţiile
reale în viaţa celorlalţi, iar acest lucru se poate face într-o varietate de situaţii:
prietenii, dragoste, hobby-uri, sport, acasă, activităţi şi evenimente în comunitate,
în munca prin care se câştigă banii.
• Disciplina conştiincioasă este intrinsecă oricărei munci
• Tânărul care termină şcoala sau facultatea trebuie să-şi evalueze intuitiv
contribuţiile la toate aspectele vieţii sale (casă, familie, prieteni, hobby-uri, etc.) şi
satisfacţiile ce derivă de aici, în încercarea de modelare a stilului vieţii sale şi de
găsire a unui sentiment de sine satisfăcător.
• Evaluarea contribuţiilor noastre este foarte importantă în procesul de maturizare,
fiind nevoie de curaj.
• Dacă eşuează, tânărul va avea un sentiment al integrităţii şi o stimă de sine foarte
nesigure
 TINEREȚEA
• SUBIDENTITATEA PROFESIONALA
• Munca aduce cu sine şi pierderea libertăţii, a timpului, iar sacrificiul este
inevitabil.
• Compromisurile sunt esenţiale pentru elaborarea oricărui stil de viaţă adult.
• Atunci când individul se instalează într-un loc de muncă, el va descoperi diferite
niveluri de repetiţie, alături de ocazii pentru creativitate şi responsabilitate.
• Simţul responsabilităţii individului presupune cunoaşterea sarcinilor care vor fi
îndeplinite
• conştiinţă – individul să recunoască existenţa celorlalţi şi să simtă grija faţă de
efectul său asupra stării de bine a acestora,
• continuitate – a rămâne la acea sarcină, indiferent de impulsurile personale,
• anticiparea posibilelor dezastre sau probleme,
• individul responsabil trebuie să poată tolera anxietatea în legătură cu diferitele
greşeli, atât în sine, cât şi în situaţia respectivă.
 TINEREȚEA
• SUBIDENTITATEA PROFESIONALA
• Fiecare activitate specifică în muncă poate fi considerată un rol.
• În orice moment, o persoană deţine o multitudine de astfel de roluri.
• Când/ dacă un individ a găsit un stil personal de îmbinare a acestor roluri şi
acolo unde contradicţiile cu încărcătura emoţională dintre acestea au fost mai
mult sau mai puţin lămurite, rolurile oferă, mai apoi, satisfacţii interioare, atunci
când individul trăieşte un sentiment de întreg şi o stare de bine.
• Această integrare este numită, deseori, identitate adultă
• găsirea integrităţii
 TINEREȚEA
• ADAPTAREA PROFESIONALA
• Semnele inadaptării sunt:
• ➔ dezinteres în creştere faţă de sarcinile de muncă;
• ➔ insatisfacţii zilnice;
• ➔ izolarea de grupul de muncă;
• ➔ apariţia conflictelor cu managerii şi cu colaboratorii;
• ➔ absenteism;
• ➔ fluctuaţii profesionale.
 TINEREȚEA
• ADAPTAREA PROFESIONALA
• Cauzele obiective sunt:
• ➔ ritm scăzut de tehnologizare, care lasă nefolosită pregătirea tânărului din anii
anteriori şi încărcarea lui cu sarcini nesemnificative şi în afara profilului
postului;
• ➔ dificultăţi manageriale exprimate (nu sunt promovaţi, evidenţiaţi, nu li se
arată bunăvoinţă);
• ➔ ostilitatea iniţială a celor ce formează echipa de muncă (tinerii sunt percepuţi
ca potenţiali concurenţi).
 TINEREȚEA
• ADAPTAREA PROFESIONALA
• Cauzele subiective ţin de:
• ➔ trăirea dezamăgirii generate de contradicţia dintre aşteptări şi realitate;
• ➔ efectele proastei orientări profesionale din stadiile anterioare;
• ➔ insuficienta pregătire practică;
• ➔ insuficienta calificare;
• ➔ lacune în cunoştinţele specializate;
• ➔ deficienţe caracteriale (nerăbdare, indisciplină, aroganţă, egoism, duritate,
lene, lăudăroşenie, supraestimarea de sine);
• ➔ neintegrarea în orarul de lucru;
• ➔ nesupunerea la cerinţele şi exigenţele instituţionale
 TINEREȚEA
• STRESUL

• Agenţi inductori de stres la locul de muncă – 5 minute

 TINEREȚEA
• STRESUL
• Simptomele stresului

• 1. Fizice
• 2. Psihocomportamentale

• 5 minute
 TINEREȚEA
• SUBIDENTITATEA FAMILIALA
• Statutul marital reprezintă un parametru demografic care indică poziţia
conjugală a unei persoane, cum ar fi: singur, necăsătorit/ într-o relaţie, divorţat,
căsătorit sau văduv

• ➔ soţii parcurg după căsătorie o fază de trăire intensă a intimităţii, sub influenţa
unui libidou arzător;
• ➔ se produce o adaptare reciprocă a celor 2 personalităţi;
• ➔ se produce o îndeplinire iniţială a rolurilor maritale specifice fiecăruia;
• ➔ poate să mai existe o dependenţă faţă de spaţiul de locuit al părinţilor, uneori
cu efecte pozitive (ajutorul şi susţinerea primită), alteori negative (conflicte de
rol, mai ales între femei);
• ➔ este posibil să apară statutul şi rolurile de părinţi, fapt care îi va solicita foarte
puternic pe ambii părinţi, dar în special pe mamă.
 TINEREȚEA
• SUBIDENTITATEA FAMILIALA
• Formarea şi menţinerea cuplului presupune participarea unui complex de factori
specifici
• interese şi atracţie reciprocă,
• recunoaşterea de către fiecare partener a celuilalt ca reprezentând o persoană potrivită
cu şi pentru el,
• existenţa unui acord între parteneri, care provine din atracţia lor reciprocă şi care
menţine acest acord şi îl dezvoltă în continuu,
• afecţiune reciprocă între parteneri,
• completare reciprocă a celor 2 parteneri,
• complementaritatea partenerilor,
• identificarea reciprocă în plan interior (sensibilitate, mod de gândire, reprezentări),
• construirea unui ideal comun de viaţă.
 TINEREȚEA
• SUBIDENTITATEA FAMILIALA
• Intimitatea cuplului se bazeaza pe
• atenţii reciproce,
• responsabilitate,
• încredere,
• comunicare deschisă, sinceră a sentimentelor şi senzaţiilor,
• schimb deschis şi total de informaţii între parteneri,
• cooperare reciprocă,
• realizarea unei securizări reciproce prin sprijinirea unui partener de către celălalt.
 TINEREȚEA
• SUBIDENTITATEA FAMILIALA
• Satisfacţia în cuplu
• stare emoţională individuală, de a fi mulţumit de interacţiunile, experienţele,
aşteptările din cadrul vieţii de cuplu
• FACTORI:
• echitate – echilibru între beneficiile şi contribuţiile care sunt oferite de parteneri în
cadrul relaţiei
• comunicarea şi abilitatea de a rezolva conflictele şi neînţelegerile
• expresivitatea emoţională – manifestarea expresiilor verbale şi nonverbale care sunt
relaţionate cu emoţiile,
• înţelegere, aprobare, empatie
• trăsăturile de personalitate ale partenerilor – neuroticismul duce la interacţiuni negative,
agreabilitatea duce la interacţiuni pozitive
 TINEREȚEA
• SUBIDENTITATEA FAMILIALA
• perceperea partenerilor de cuplu – indivizii care îşi percep partenerul cu un nivel crescut de
afectivitate pozitivă au un nivel crescut de satisfacţie maritală
• distresul marital – duce la aşteptări nerealiste ale partenerilor despre sine, celălalt şi relaţie
• credinţele iraţionale – se traduc în furie, frustrare, emoţii negative şi sunt cauzate de:
atenţie selectivă doar asupra anumitor evenimente particulare ale relaţiei, alte detalii fiind
ignorate; atribuiri şi inferenţe; aşteptări sau predicţii; asumpţii; standarde,
• schemele relaţionale – structuri cognitive care includ reprezentări ale sinelui, ale celorlalţi,
scenarii pentru formele de interacţiune
• schemele cognitive dezadaptative timpurii – tipare impuse asupra experienţei sau realităţii
pentru a ajuta individul să îşi explice realitatea, să-şi medieze percepţiile şi să-şi ghideze
răspunsurile
• Individul aşteaptă să fie tratat de partener la fel cum era tratat în tinereţe de către părinte
 TINEREȚEA
• SUBIDENTITATEA FAMILIALA
• stilul de ataşament – reflectă distincţii fundamentale în reprezentările mentale despre
dragostea romantică la adulţi.
• Cei cu ataşament securizant se simt confortabil în a se apropia de ceilalţi, îşi evaluează
experienţele romantice ca şi fericite, de încredere, suportive.
• Cei cu ataşament evitant se simt inconfortabil în a se apropia de alţii, îşi descriu
experienţele romantice prin frica intimităţii.
• Cei cu ataşament anxios, ambivalent le caracterizează ca fiind obsesive, pline de
gelozie şi atracţie sexuală ridicată. Ei doresc să depindă sau să se apropie de alţii, cu
frica de a nu fi respinşi sau abandonaţi
• cele mai importante caracteristici relevante pentru succesul unei căsătorii de lungă
durată şi fericite sunt: păstrarea angajamentului pe toată durata vieţii, loialitatea,
valorile morale solide, respectul, fidelitatea în cuplu, dorinţa de a fi un părinte bun,
credinţa în Dumnezeu şi angajamentul spiritual, dorinţa de a ierta şi de a fi iertat
 TINEREȚEA
• SUBIDENTITATEA FAMILIALA
• stilul de atribuire al soţilor – conflictul apare când unul din soţi atribuie
comportamentul celuilalt unor trăsături globale, unor intenţii negative, motivaţiei
egoiste sau lipsei de afecţiune
• convingerile disfuncţionale ale relaţiei – cerinţe absolutiste („trebuie cu necesitate”)
referitoare la comportamentul partenerului şi la căsătorie; evaluarea globală –
partenerul condiţionează valoarea sa ca persoană sentimentului de iubire împărtăşită de
partener; intoleranţa la frustrare – partenerii susţin că nu pot tolera problemele pe care
le întâmpină pe durata relaţiei; catastrofarea – exagerarea situaţiei conflictuale între
parteneri, la nivel de catastrofă; blamarea – evaluarea globală a celuilalt, considerând
sentimentele partenetului ca pe o oglindă a iubirii celuilalt şi a valorii sale ca om
 TINEREȚEA
• SUBIDENTITATEA FAMILIALA
• vârsta partenerilor – persoanele mai tinere raporteată un nivel mai crescut de satisfacţie
în cuplu
• atitudinile maritale – un nivel ridicat al atitudinilor negative corelează cu insatisfacţia
maritală
• optimismul – important în menţinerea relaţiei. Bărbaţii manifestă un nivel mai ridicat
de optimism nerealist decât femeile
• strategiile de coping utilizate,
• succesul reproductiv al partenerilor,
• relaţia deschisă – unii parteneri îşi doresc mai multă libertate, varietate intelectuală,
sexuală
 TINEREȚEA
• TIPURI DE IUBIRE IN CUPLU
• iubirea sexuală normală – o stare de dorinţă sexuală, dublată de alte stări emoţionale, precum
tandreţea, nevoia erotică, iubirea pasională, iubirea de tip idealist, mistic sau religios,
• iubirea-dorinţă – tendinţa de posesiune, mai mult sau mai puţin geloasă, uneori crudă şi
violentă,
• iubirea-pasiune – apare ca furtuna care domină întreaga personalitate socială a individului. Ea
este o emoţie durabilă în timp,
• iubirea cerebrală – are un pronunţat caracter raţional, fiind bazată pe interese, circumstanţe,
aprecieri,
• iubirea idealistă – mai mult sau mai puţin ardentă, mai nuanţată şi relativ capabilă de
altruism, detaşată de obiect, cu un pronunţat caracter narcisic, implică un veritabil spirit de
sacrificiu faţă de obiectul iubirii, dar este concomitent dublată de o mare admiraţie faţă de
sine însuşi,
• iubirea-instinct – legată de o lungă perioadă de adaptare a partenerilor şi dată, în primul rând,
de obişnuinţă.
 TINEREȚEA
• NEVROZA CONUGALA SI MARITALA
• FACTORI
• conflictul modelelor familiilor de origine ale celor 2 parteneri,
• comunicarea în interiorul cuplului marital,
• confuzia sau suprapunerea statutelor şi rolurilor partenerilor în ierarhia familială,
• incapacitatea de a-şi exercita rolul, de către fiecare din membrii cuplului marital va
conduce la frustrare şi fiecare partener îşi va proiecta problemele asupra celuilalt,
• copiii sunt transformaţi în motivul disputelor, dar devin concomitent şi refugiul afectiv
al fiecăruia dintre părinţi,
• culpabilizări proiective reciproce,
• tensiuni, care se vor repercuta asupra copiilor ce vor prezenta tulburări psihice diferite.
 TINEREȚEA
• NEVROZA CONUGALA SI MARITALA
• MANIFESTARE

• tulburări psihologice – dificultăţi de comunicare, instabilitate emoţională cu iritabilitate

şi explozii de mânie, insomnii, depresivitate, fenomene isterice, anxietate,
• tulburări somatice şi psihosomatice – ulcer, hipertensiune arterială, afecţiuni
ginecologice şi de dinamică sexuală, anorexie sau bulimie,
• tulburări de comportament social – separarea sau despărţirea partenerilor, abandonul
familial, relaţii extraconjugale, conduita de refugiu sau izolare (alcoolism,
toxicomanii), tentative de suicid, etc. .