Deficiențele

de auz

A realizat:
Faureanu Cristina
 Cuprins
• Introducere
• Clasificări
• Definire
• Clasificarea deficienței de auz
• Depistarea deficienței de auz
• Chestionarul pentru părinți
• Date statistice din RM
• Incluziunea copiilor cu deficiențe de auz
• Integrarea a doi copii cu deficiențe de auz
• Bibliografie
 Introducere
• Disparitățile economice și, parțial, cele socio-culturale,
sărăcia, migrația, dispersarea familiilor, dizabilitatea sunt
doar câțiva din factorii care determină riscul de izolare
socială a unor categorii de indivizi, principiile coeziunii și
solidarității umane fiind puternic afectate. Manifestarea cea
mai evidentă a acestui fenomen este excluderea de la
educație, cu repercusiuni puternice asupra inserției sociale,
în general. Situația respectivă explică importanţa deosebită
acordată educației incluzive ca fenomen și proces promovat
în scopul (re) stabilirii echității sociale.
 Clasificări
În baza studiilor și cercetărilor în domeniu, CES pot fi
clasificate în două grupuri mari:
I. Cerințe educaționale speciale, condiționate de o
dizabilitate;
II. Cerințe educaționale speciale, care nu sunt condiționate de
o dizabilitate.
În grupul I se includ deficiențele în/de dezvoltare, denumite
conform legislației dizabilități și se referă, de fapt, la
clasificarea UNESCO, 1995, având cea mai largă utilizare la
nivel global.
 Clasificări
• Dificultăți/dizabilități de învățare;
• Dificultăți/dizabilități intelectuale/dizabilități
severe de învățare;
• Tulburări (dezordini) de limbaj;
• Deficiențe fizice/neuromotorii;
• Deficiențe de văz;
• Deficiențe de auz;
• Tulburări emoționale (afective) și de
comportament.
 Clasificări
• Clasificarea UNESCO sugerează că fiecare tip de
dizabilitate conferă dezvoltării copilului anumite
caracteristici/particularități, iar cunoașterea acestora este
definitorie în procesul de evaluare a dezvoltării copilului
pentru constatarea necesităților lui și în procesul proiectării,
ca răspuns la cerințele educaționale speciale, a
programelor/serviciilor de suport educațional, destinate
remedierii deficiențelor/dificultăților.
 Clasificări
O altă clasificare a CES este dată de OCDE care, întemeindu-
se pe ISCED, se referă la următoarele trei grupuri de cerințe:
• Categoria A: dizabilități care au cauze biologice/organice
clare;
• Categoria B: dificultăți de învățare care nu derivă dintr-o
dizabilitate; • Categoria C: dificultăți ce rezultă din
dezavantaje socio-economice, culturale și/sau lingvistice
Din categoria A fac parte: Deficiențele de auz
 Definire
• Deficiențele de auz se referă la pierderile parțiale
(hipoacuzie) sau totale (cofoză, surditate) a auzului, cauzele
acestora fiind multiple.
• Gravitatea pierderii totale de auz derivă din consecința ei
primordială și anume mutitatea, imposibilitatea comunicării.
• Disfuncţiile auditive se manifestă ca urmare a apariţiei unei
boli sau datorită prezenţei unei anormalităţi într-unul dintre
compartimentele urechii: externe, medii sau interne sau la
oricare dintre nivelurile analizatorului auditiv.
 Clasificarea deficienţei auditive
După gradul deficienţei auditive
II. După cauza deficienţei
III. După calea de transmisie
IV. După spectrul de frecvenţă
V. După momentul apariţiei surdităţii
a) audiţie normală ( 0-20 db.)
b) deficit auditiv lejer - hipoacuzie uşoră (20-40 db.)
c) deficit auditiv mediu – hipoacuzie medie (40-70 db.)
d) deficit auditv sever – hipoacuzie severă (70-90 db.)
e) deficit auditiv profund - hipoacuzie profundă (>90 db.)
a) surdităţi ereditare
b) surdităţi dobândite
a) surditate de transmisie
b) surditate de percepţie sau neurosenzorială
c) surditate mixtă
a) monotonală
b) bitonală
c) politonală
d) zonală
e) pantonală
a) deficit auditiv care apare până la vârsta de 4-5 ani
b) deficit auditiv care apare între 5-10 ani
c) deficit auditiv care apare peste 10 ani.
 Cauzele deficienței auditive
• Există două tipuri principale de cauze şi anume: ereditare şi
dobândite. În ceea ce priveşte surdităţile ereditare cele mai
frecvente sunt:
• tipul Siebenmann în care se produc leziuni ale celulelor senzoriale
sau ganglionare din fibrele nervoasse;
• tipul Sheibe caracterizat prin atrofierea nicovalei, lezarea
celulelor senzoriale din canalul cohlear şi lezarea organului lui
Corti;
• tipul Mondini este caracterizat prin dilatarea canalului cohlear
însoţită de atrofierea nervului cohlear, a organului lui Corti şi a
ganglionilor.
 Cauzele deficienței auditive
• Cauzele dobândite se clasifică în:
• prenatale (apar înainte de naştere) cei mai importanţi sunt
viruşii, infecţiile bacteriene, ingerarea de medicamente,
alcolismul matern, diabetul matern, etc.;
• perinatale (apar în timpul naşterii): asfixia albastră,
traumatisme obstericale, icterul nuclear, etc;
• postnatale (care apar după naştere): traumatisme cranio-
cerebrale, boli infecţioase, intoxicaţii cu diverse substanţe
chimice, subalimentaţie cronică, tratamentul neadecvat cu
medicamente ototoxice, etc.
 Depistarea deficienței de auz
• Cu ajutorul testelor SCREENING se pot testa și bebelușii și
îl putem face chiar noi acasă cu proprii copii. Screening-ul
reprezintă o testare în masă a unui anumit segment din
populație ales în funcție de vârstă, profesie, etc. Când un
copil are o lună el este supus obligatoriu unei testări și
atunci se spune că a făcut un screening. Astfel de teste sunt
reale și pentru depistarea problemelor auditive ce pot
apărea încă de la naștere.
 Părinții trebuie doar să știe să-și observe copilul.

• Un cercetător englez a elaborat următorul chestionar pentru

părinți. Părinții sunt rugați că dacă observă, că, copilul nu
reacționează după modul prezentat să meargă la doctor.
CHESTIONARUL PENTRU PĂRINȚI
• Imediat după naștere copilul se sperie și clipește sau deschide larg
ochii la zgomote puternice neașteptate ca bătaia din palme sau
trântitul ușii;
• La o lună copilul începe să dea atenție unor sunete prelungite,
neașteptate, orientându-se și ascultându-le;
 Chestionarul pentru părinți
• La 4 luni copilul se liniștește sau zâmbește la auzul vocii mamei chiar
dacă nu o vede și poate întoarce capul sau privirea atunci când ea îi
vorbește din lateral;
• La 7 luni dacă nu este captivat de altă activitate copilul se întoarece
imediat la auzul mamei sau la auzul sunetelor foarte slabe venite din
lateral;
• La 9 luni ascultă atent sunetele familiare căutând cu privirea obiectele
care produc acele sunete. El gângurește sonor și melodios, activitate ce
îi face mare plăcere;
• La 12 luni răspunde la numele său și la alte cuvinte familiare. El
răspunde la NU/DA chiar dacă acestea nu sunt însoțite de gesturi.
Date statistice din RM

Sursa: Biroul Național de Statistică

 Date statistice din RM
• Astfel, numărul elevilor înscrişi în învăţământul special, în anul de
studii 2015-2016 a constituit 1033 persoane, diminuându-se
esențial comparativ cu anul de studii 2014-2015 (cu 32,8%).
Majoritatea elevilor din cadrul acestor instituţii (17 unităţi) sunt cu
deficienţe în dezvoltarea intelectuală – 68,3%, cu auz slab – 16,1%
şi cu vederea slabă – 7,6%, etc.
• În același timp, constatăm o majorare (cu 35,7% față de anul de
studii 2014-2015) a numărului de copii cu necesități speciale și cu
dizabilități, integrați în școlile obișnuite. Pentru susținerea acestor
copii, în cadrul a 171 instituții din mediul urban și 579 instituții din
mediul rural, au fost deschise Centre de Resurse pentru Educația
Incluzivă.
 Date statistice din RM
• Este necesar de menționat că, la moment, nici una din instituțiile
responsabile de colectarea datelor conform cadrului legal nu deține
o statistică generalizată în ceea ce privește numărul total al copiilor
cu dizabilități de auz cu vârsta cuprinsă între 0-18 ani și nici date
despre numărul de copii cu vârstă preșcolară care nu frecventează o
instituție de învățământ cu destinaţie generală sau specială.
Informații cu privire la numărul de copii recunoscuți cu dizabilitate
primară pe forme de boală și grupe de vârste deține doar Consiliul
Național pentru Determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă.
• Conform Ministerul Educaţiei, Culturii și Cercetării, în anul 2016 au
fost înregistrați 412 copii cu deficiențe de auz, cu 12,8% mai mult
comparativ cu anul 2013 (365 copii).
Numărul copiilor cu dizabilități de auz

Sursa: Biroul Național de Statistică, Ministerul Educației

 Incluziunea copiilor cu deficiențe de auz

• Bune practici de favorizare a incluziunii

copiilor cu deficiențe în școala publică
prin:
• depistare precoce a deficienței,
• intervenție timpurie,
• debut școlar în școala publică,
• trasee educaționale compatibile cu
tipul și gradul de deficiență.
 Integrarea cu succes a doi copii cu deficiențe de auz în Moldova

• Reforma Educației Incluzive din R. Moldova a făcut

progrese în ultimii ani. În prezent, există în jur de 500
centre de resurse și peste 600 de asistenți de profesori
care sprijină copiii cu necesități educaționale speciale în
procesul de incluziune. Astfel, peste 7500 de copii cu CES
învață în prezent în școlile generale, în timp ce numărul de
copii cu dizabilități în școli auxiliare și speciale a scăzut de
aproape două ori.
• Frații Vasile și Ana-Maria Mocreac sunt elevi în clasa a 7-a
și respectiv a 4-a la Gimnaziul ”Mihai Eminescu” din Orhei.
Vin împreună la școală, participă activ la lecții, învață lucruri
noi și comunică cu prietenii din clasă. Arată și se comportă
la fel ca toți elevii de vârsta lor. Numai că, în vreme ce alți
copii de aceeași vârstă comunică prin cuvinte, frații
Mocreac o fac folosind limbajul semnelor.
Integrarea cu succes a doi copii cu
deficiențe de auz în Moldova
• Ambii hipoacuzici, Vasile și Ana-Maria au fost integrați acum un an la Gimnaziul
”Mihai Eminescu” din Orhei. Până atunci, ambii au mers la o școală internat
pentru copiii hipoacuzici.
• Vasile a fost diagnosticat cu surditate la vârsta de 3 ani, ca urmare a unei
administrări greșite de antibiotice. Ana-Maria la câteva zile de la naștere. La
început Vasile mergea la o școală specială pentru copii cu deficiente de auz din
Chișinău. Dar când a venit timpul să o înscriem și pe Ana-Maria, ne-am dat
seama că nu vom putea să îi întreținem pe ambii la Chișinău, și am decis să îi
înscriem la școala internat pentru copiii hipoacuzici. Din păcate, aici copiii nu au
fost ajutați să se dezvolte, ci mai degrabă degradau. Odată cu integrarea lor
într-o școală generală, ei au început să aibă succese. Vasile nu mai comunică prin
semne, ci doar prin cuvinte. Încearcă să vorbească cu noi, și déjà înțelegem ce
spune. Citește labial și știe sensul cuvintelor. Ana-Maria mai folosește limbajul
semnelor, dar la fel pronunță câteva cuvinte.
 Bibliografie
• Educația incluzivă/unitate de curs Chișinău, 2017
• Pierderea de auz ,,Ghid pentru părinți și profesori” București 2015
• Raportul cu privire la incluziunea socială a copiilor cu dizabilități
senzoriale Chișinău, 2017

• Unicef