Consilierea copiilor prescolari - mijloc socio-afectiv de integrare

Prescolaritatea sau cea de-a doua copilarie se caracterizeaza printr-o deosebita receptivitate la
influentele mediului si prin ritmuri accelerate de dezvoltare psihica.

Parafrazandu-l pe Jean Jack Rousseau, incercam sa intelegem si sa gasim modalitati eficiente de

exprimare a sentimentelor fata de copii, totodata intelegandu-i "… cautati sa va intelegeti mai
bine copiii, deoarece cu siguranta
nu-i cunoasteti; este bine sa actionati cu calm si prudenta atunci cand copilul are o problema, iar
atunci cand apar conflictele, trebuie depus un efort in plus pentru a stapani situatia, cerand sa fie
respectati, dar in acelasi timp acordand copilului respectul pe care el il solicita si la care el are tot
dreptul".

Educatia facuta de parinti cat si cea a gradinitei se resfrange asupra tutur

or laturilor personalitatii copilului.

Pe masura ce copilul se dezvolta, cresc si trebuintele si dorintele lui.

Oare ii intelegem pe deplin aceste trebuinte ale lui?

Oare ne simtim aproape de sufletul lui deseori atat de zbuciumat din diverse cauze?
Apropierea de copil presupune existenta unor relatii noi intre copil-educatoare si educatoare-
copil, bazate pe incredere, pretuire, siguranta, care sa-i dea copilului certitudinea ca educatoarea
este fiinta careia ii poate incredinta ,,tainele sufletului”, spre pastrare.

Pentru ca acest lucru sa fie posibil, este necesar sa-i dai copilului posibilitatea sa-ti deschida
calea spre lumea lui interioara sau sa-i dai puterea de a intelege ca tu esti busola in marea lume a
lui de multe ori neinteleasa de noi, ca adulti.

El simte cand este privit cu incredere, cu afectiune si cand nu – reactia copilului fata de tine este
diferita; se inchide intr-o carapace, greu ,,de spart”.

Un copil jignit, neinteles, bruscat, neluat in serios, se va indeparta de educatoare, oricat am

incerca sa stabilim climatul anterior, nu vom reusi.

Ne vom izbi mereu de opozitia lui ca de un zid si va fi inclinat sa creada ca, la prima reactie a
lui, iar va fi respins, considerandu-se astfel intr-un mare pericol.

Legatura cu copilul trebuie sa fie solida, sinceritatea si increderea sa duca la o confidenta a

copilului, copilul incredintandu-ne pentru pastrare toate gandurile si intimitatile sale:

"…sunt suparata, doamna, ca nu ma asculta butelu'. A baut, a suparat-o pe bunica sip e mine m-a
lovit, cand am spus ca mi-e dor de mami".
"…aseara eu nu am dormit acasa, am dormit la o prietena de-a lu’ mami pentru ca tati a baut mai
mult si ne-a scos afara din casa…".
Erau dureri ale inimilor unor copii, care au dorit sa mi le spuna, simtind ca vor gasi la mine un
cuvant, o mangaiere, o alinare a necazurilor lor.
Un alt exemplu: cand un copil este intrebat de ce un coleg de joaca este suparat sau trist, copilul
poate raspunde: ,,…pentru ca ( un alt copil, partener de joaca), i-a luat jucaria.

Copiii incep sa-si dezvolte propriile teorii despre starile emotionale ale celorlalti, de exemplu, un
copil poate prezice ca un copil de joaca vesel va imparti mai usor jucariile cu ceilalti copii.
Cate alte bucurii si necazuri ni le spun copiii, stiind ca ele vor ramane ,,intre noi” .

Confidenta educatoare-copil, are doua aspecte:

- unul legat de confidenta generala la nivelul intergrupului grup

- unul individualizat, specific fiecarui copil in parte.

Uneori vin la gradinita copii abatuti, fiind sub influenta unor probleme familiale, cum am notat
mai sus, ori sunt indispusi din cauza unor dureri fizice sau sunt dezorientati in urma revenirii la
gradinita dupa cateva absente de boala si in toate aceste situatii ne apropriem de ei cu intelegere,
cu tact.

Inconjurandu-i cu intelegere si afectiune, ii vom castiga pe copii treptat-treptat, fara sa-si dea
seama, antrenandu-i in joc in asa fel incat sa simta o noua bucurie, care le va atenua starea de
apatie si le va dezvolta dragostea pentru gradinita.

Apropierea de copii implica multe aspecte, printe care si exemplul personal. Educatoarea trebuie
sa fie blanda, buna, iubitoare, dar in acelasi timp demna si decenta.

Sigur intelegerea copilului ne aproprie de inima lui , ne face sa crestem in fata lui, da acestuia
putere, simtind ca are alaturi "cea mai draga fiinta a sufletului sau”.

A fi consilierul copiilor inseamna a fi partenera de joc, prietena cea mai buna, cea mai sincera,
prietena lor mai mare spre care se indreapta in orice clipa a vietii lor.
Activitatea de consilier a copilului constituie cheia spre cel mai valoros capital OMUL.
"Fericit este copilul care gaseste in fiecare etapa a drunului sau pe educatorul capabil sa-i insufle
treptat forta si elanul necesare implinirii destinului sau ca OM".
Maurice Debesse
sursa imaginii : freeschoolclipart.com