Atasamentul

Ce este atasamentul?
 Afecțiune (puternică și durabilă) față de
cineva sau de ceva.
 Atașamentul definește legătura emoțională
strănsă dintre oameni. Între nou-născut și
părinții acestuia sau alte persoane se
dezvoltă o relație specială. Atașamentul
determină copilul mic să caute sprijin,
apărare și liniștire la persoana de referință, în
caz de pericol. Persoanele de referință, de
care copilul se atașează sunt adulții cu care
copilul a avut cel mai intens contact în
primele luni de viață.
 DE CE avem
noveie de
atasament?
 Face parte din
nevoile de baza a
fiintei umane
 Este innascuta
 Are ca scop
supravietuirea
TIPURILE de atasament la copil
Copilul cu atasament sigur
 Suparat cand mama pleaca lasandu-l intr-
un loc strain, dar la intoarcerea mamei
cauta proximitatea ei si accepta confortul
pe care i se ofera.
 Putin afectat de plecarea mamei, dar la
revenire ii adreseaza un zambet sau ii
cauta privirea si se lasa mangaiat.
2. Copilul cu atasament nesigur
 Anxios-evitant este nesigur
in explorare, se desprinde
greu de mama, este
rezervat si timid, la
plecarea mamei se
calmeaza greu, iar dupa
reintalnire, desi se lasa
luat in brate, pastreaza o
mica bariera (fie o mana,
un cot) intre corpul
mamei si al sau, fiind
vigilent conform
experientelor anterioare.
 Anxios-rezistent, nu exploteaza mediul sau o face
inconstant, la plecarea mamei este inconsolabil, iar la
intoarcerea ei nu se lasa luat in brate ci se zbate, se
loveste, incercand „sa scape”, fuge deoparte, este
rezistent la consolare, dorind sa transmita toata
nefericirea acumulata, de teama ca nu este inteles
corect in incercarile lui de a face fata stresului.
 Ambivalent este anxios dupa despartirea de mama;
este afectat in tipul separarii; ambivalent, cand cauta
si evita simultam contactul cu mama.
3. Copilul cu atasament
dezorganizat
 Exploateaza mediul haotic, fara scop.
 La plecarea mamei, se lasa consolat de persoane
straine, prezinta un comportament adeziv sau
indiferent, atat fata de straini, cat si fata de parinte,
nu pare sa diferentieze persoanele familiare de
cele straine sau pare indiferent fata de tot sau
toate.
 Acesti copii se pare ca au o istorie in care nu s-au
putut atasa de niciun adult semnficativ, fie prin
absenta fizica a acestuia, fie ca nu era disponibil
(boala, alcolism, depresie), existand pentru acesti
copii un risc extrem de inalt pentru
psihopatologie, in principal tulburari de
personalitate.
Teoria atasamentului
 Teoria atașamentului descrie și integrează
științific nevoia ființelor umane de a forma și
întreține legături emoționale puternice față de
alte ființe umane. Această teorie a fost
formulată și consolidată de psihiatrul de copii
britanic John Bowlby.
 Temele principale ale acestei teorii sunt
inițierea și schimbările care au loc în relațiile
emoționale individuale în cursul vieții.
Conform teoriei atașamentului, la baza
oricărei relații emoționale interumane se află
legătura timpurie mamă-copil.
 Pentru a intelege mai bine
aceasta teorie, ne vom
folosi de metafora
umplerii paharului.
Persoana care ingrijeste
copilul are rolul de
“rezervor”. Nevoia
copilului de atasament
seamana cu un pahar pe
care foamea, tristetea si
durerile il golesc. Paharul
se umple atunci cand
copilul e hranit, alintat,
iubit si mangaiat.
Oglindirea e un joc simplu,
caci paharul bebelusului se
reumple prin faptul ca
parintele ii reflecta
expresii faciale, zambete,
sunete, etc.
 Copii al caror pahar a fost umplut
consecvent poarta in ei in un sentiment
permanent de puternica siguranta.
 Pe de alta parte, copii cu un atasament
nesigur tind sa devina anxiosi, sa se aghete
de parinte sau pur si simplu sa isi inabuse
sentimentele.
 Intre inoarcerile pentru reumplerea
paharului, copii cu atasament sigur sunt
capabili sa isi ofere autoalinare, sa-si
gestioneze starile afective, sa aiba o
parere buna despre persoana lor, etc.
 Paharul copiilor cu un atasament sigur se
poate umple cu ajutorul prieteniilor, al
distractiilor sau a unui lucru nou si
interesant invatat la scoala.
 Unii copii doresc ca paharul lor sa fie plin
tot timpul; reprezinta tipul copiilor care
merg la adult cu orice problema mica,
doar pentru a fi incurajati si laudati.
 Totusi nimeni nu a avut in coilarie parte
de un atasament perfect; in viata fiecarei
persoane exista momente cand paharul
este gol sau aproape gol.
 Noțiunea de atașament a
fost introdusă în anul 1969
de către J. Bowbly și apoi
de către M.D.S. Ainsworth,
prin aceasta aducându-se
o mare contribuiție la
explicarea dinamicii
interacțiunii mamă-copil.
În concepția acestor
autori, termenul de
atașament ar putea fi
definit ca o relație
emoțională creată între doi
inidvizi, în care fiecare
investește energie
emoțională, unul în folosul
celuilalt și se manifestă
prin nevoia reciprocă de
apropiere.
 Părinții învață să-și iubească copiii și
copiii învață să-și iubească părinții. În
termenul psihologie infantile, termenul
de atașament se referă la relația care
se creează între copil si mamă sau mai
precis între copil și persoana care îl
îngrijește.
 Pentru crearea atașamentului copilul are nevoie de o
figură care să-i devină familiară prin permanență, care
să-i asigure confort, protecție și să-i producă plăcere.
Începând cu a doua lună de viață, sugarul zâmbește
"nediscriminatoriu" oricărei persoane care se apropie cu
căldură si înțelegere de el. Răspunsul pozitiv al fiecărei
persoane servește ca o incurajare. Abia după vârstă de
3 luni sugarul își recunoaște părinții și le răspunde în
mod preferențial. El zâmbește și gângurește dacă și
părinții îi zâmbesc și vorbesc.
 În jurul vârstei de 6 luni, copilul începe
să dezvolte atașament specific, față de
anumite persoane, respectă persoana
care îl îngrijește și care îl hrănește și
care de obicei este mama lui. La vârsta
de 6-8 luni protestează dacă persoana
de care este atașat îl părăsește. Între 1
și 3 ani, domină atașamentul față de
mamă și frica de străini. Copilul a început
să manifeste atașament selectiv față de
alți membrii ai familiei (tată, bunici, frați)
; uneori cercul lor este extins la 3-4
persoane.
 După vârstă de 3 ani, copilul poate accepta confortul în
compania unor persoane străine și își scade mult
anxietatea de separare. Copilul este capabil să înțeleagă
explicațiile care i se dau referitoare la separarea
temporară de familie și le poate accepta fără să rezulte
anxietate. Doar copilul școlar este capabil să înțeleagă
că atașamentul selectiv față de părinți poate persista
chiar dacă nu există apropierea de ei in spațiu și timp.
Pentru a accepta această idee "filozofică" copilul trebuie
să dispună de un grad de dezvoltare cognitivă, pe care
vârsta de școlar i-o conferă.
 Adolescentul pare că se înstrăinează de
familie și încetează să mai fie în mod
special influențat de către părinți, ci mai
degrabă de restul societății (colegi și
prieteni). În perioada adolescenței
tardive, rolul important îl preia un tânăr
de sex opus față de care adolescentul
dezvoltă atașamentul selectiv sub forma
sentimentului de dragoste. Nu se poate
susține și generaliza observația că
adolescenții sunt "scăpați " de sub
influența familiei.
 Tulburari ale atasamentului
 Conform studiilor,
principalele cauze care
deteremina tulburari in plan
afectiv in cazul copiilor,
adeseori sunt regasite in
familie; pana la varsta de 3
ani, copilul isi petrece cea
mai pare parte a timpului in
familie, unde au loc primele
experiente si relatii cu
diverse persoane si in
special, in cadrul familiei
copilul este educat si format
ca om si personalitate.
DE CE trebuintele afective ale
copilului trebuiesc satisfacute?
 - La fel ca si celelalte trebuinte vitale,
trebuintele afective ale copilului sunt la fel de
importante, deoarece NESATISFACEREA lor
poate avea consecinte grave in dezvoltarea
personalitatii copilului.
 - RELETIILE si CLIMATUL din familie sunt
esentiale in evolutia fizica, psihica si spirituala
a copilului, de aceea familia trebuie sa ii ofere
copilului dragoste, aprobare, atentie
 LIPSA atasamentului asupra
dezvoltarii copilului
 Lipsa sau insuficienta afectiunii
determina frustrare si rigiditae
afectiv-comportamentala
 ! Rigiditatea la varste mici se transforma cu timpul
in trasaturi de caracter: duritate, severitate,
incapatanare.
 Alti copii vor raspunde lipsei atasamentului prin
retragere, izolare, ramanand deseori neidentificati.
 Cele mai acute probleme educatice, culminand cu
esecul scolar provin din absenta sau ignorarea
atentiei patintilor fata de dezvoltarea si
supravegherea copilului, dar mai ales din cauza
„eroziunii” afective intalnire in familiile
dezorganizare. (Spitz, 1968 apud Marcelli, 2003).
DE CE relatiile dintre parinti si
copii sunt importante?
 -Organizarea acestor relatii sunt
responsabile pentru dezvoltarea unor
probleme de conduita
 -Comportamentul copiilor se realizeaza prin
identificare si interiorizarecu sine si cu ceilalti
=> Eul uman se formeaza intr-o constelatie
triunghiulara de factori: dragoste, autoritate si
securitate familiara.
 -Orice carenta afectiva va determina
tulburari de comportament; aceste tulburari
sunt determinate de lipsa responsabilitatii
parintilor si abandorarea sarcinilor pe care
acestia le au asupra dezvoltarii copilului.
ABSENTA parintilor sau unuia
dintre ei
 -Probleme scolare, copilul nu
se mai concetreaza, se
inchide in el sau devine
nelinistit, uneori abandoneaza
scoala, nimeni nu are puterea
sa-l concetreze; copilul sufera
de disciplina, de lipsa de
limitare.
 -In cazul copiilor cu unul sau
ambii parinti plecati la munca
in strainatate, ei prezinta
sentimentul pierderii
stabilitatii mediului familiar,
temandu-se de pierderea
atasamentului si dragostei
parintesti
 *Acesti copii pot nega realitatiile
circunstantiale care au determinat
„abandonul” si refuza sa creada ca parintele
nu mai este disponibil pentru ei. Ei se hranesc
cu amintirile pe care le au cu parintele sau
parintii plecati, se bucura sa priveasca poze
si sa citeasca scrisori sau e-mailuri pe care le
primesc de la acestia. De asemea, sunt
capabili de orice comporomis pentru a vorbi
cu parintele la telefon sau a-l vedea.
MANIFESTARI PSIHOCOMPORTAMENTALE
-la copiii care unul sau ambii parinti sunt plecati la
munca in strainatate-

 deteriorarea conduitei scolare=scaderea

performantelor scolare, risc de abandon
scoalr, coflicte cu profesorii si colegii
 sentimente de abandon, de nesiguranta,
tristete, anxietate, stari depresive
 atitudine de indiferenta, incapatanare, care
poate merge uneori pana la comportament
agresiv, fiind rezultatul nevoii de atentie
 tulburari de atentie=scaderea capacitatii de
concentrare pentru realizarea sarcinilor
 tulburari ale stimei de sine:
supraapreciere si
bucapreciere
 dificultati de adaptare
 comportamen
(pre)delicvente-aderarea
acestora la grupuri delicvente,
comportament agresiv, abuz
de substante, implicarea in
comiterea de infractiuni,
frecventarea salilor de jocuri
 conduite sinucigase.
Bibliografie
 https://www.youtube.com/watch?v=rsRsmE
Duqy8
 Lawrence J. Cohen, Retete de jocuri, Editura
Trei, Bucuresti,2012
 Carmen Ciofu, Interacțiunea părinții-
copii, Editura Medicală AMALTEA,
Bucureșt,i 1998
 Psihologia dezvoltarii, Doina Cosman
 Nicolae Mitrofan, Predictori ai disfunctiilor
comportamental-adaptative la copiii abandonati
temporar de catre parinti, Bucuresti, 2011
Proiect realizat de:
 Dregan Andreea
 Petean Laura
 Pop Naomi