Motive pentru care adolescentii mint

Adolescentii sunt intr-o lupta continua de castigare a propriei independente fata de parinti si a dobandirii unei identitati separate. De
aceea, exista nenumarate motive pentru care un adolescent poate minti, insa se poate face o statistica a celor mai comune motive:

pentru ca le este frica de reactia parintilor

pentru ca au senzatia ca parintii nu ar intelege
pentru ca pot obtine un beneficiu
pentru ca vor sa atraga atentia
pentru ca incearca sa isi acopere unele lacune comportamentale
pentru a atrage simpatie sau sprijin din partea celorlalti

Tipuri de minciuni la adolescenti

Exista doua tipuri de minciuni, atunci cand vorbim despre adolescenti, ambele situatii tinand de internalizarea normelor morale
minciuna, ca eveniment care nu este de sine statator, si minciuna, ca semn al unei probleme emotionale.

Unii adolescenti mint fara ca aceasta sa fie o stare de fapt, cum ar fi situatia in care acesta nu iti spune motivele reale pentru care vrea
bani, cand iese in oras. Majoritatea dintre noi au practicat astfel de minciuni mici, cel putin o data in viata, atunci cand situatia ne-o
cerea, fara ca aceasta sa devina o convingere internalizata.

Alti adolescenti, insa, nu considera ca minciuna este ceva rau, astfel incat acestia mint in mod constant. Un adolescent care minte in
mod constant poate incerca sa acopere o problema mai serioasa, ca de exemplu drogurile sau alcoolul (in acest sens va recomandam
articolul De ce consuma adolescentii droguri sau alcool?). De asemeni, poate exista o grava problema de internalizare a normelor
morale, caz in care ar trebui, in primul rand, sa va intrebati de ce s-a intamplat acest lucru.

Ce e de facut atunci cand adolescentul minte?

Primul pas pe care trebuie sa il faci tu, ca parinte, atunci cand afli ca adolescentul tau minte in mod constant, este sa porti o discutie
serioasa cu el. Incearca sa identifici motivele pentru care adolescentul tau minte si sa gasiti impreuna solutii pentru a le inlatura.
Explica-i riscurile la care se supune mintind si insista asupra modului in care aceste fapte te fac sa te simti chiar daca adolescentului
pare sa nu ii mai pese de sentimentele si emotiile tale, in fapt, lucrurile stau exact invers, acum fiind cel mai vulnerabil la ele.

Alti pasi pe care sa ii urmezi atunci cand afli ca adolescentul tau minte:

ofera-i posibilitatea de a iti castiga increderea

fii un model pe care sa-l urmeze: incearca sa fii sincer cu el si sa comunici intr-un mod prietenos cu el, fara a il ameninta sau a
il minti
lauda alti adolescenti care sunt sinceri
nu pedepsi minciuna, insa nu fi indiferent/a atunci cand afli despre ea: cea mai buna solutie este sa discuti cu el despre efectele
acesteia
trateaza adolescentul ca pe un om matur, aratandu-i ca ai incredere in deciziile lui, dar aducand argumente care sa iti sustina
parerea ta (Eu cred ca e mai bine asa pentru ca...)
adolescentii au nevoie de respect si lipsa acestuia este, adeseori, un motiv pentru a minti: in acest sens, iti recomand
articolul Si copiii au nevoie de respectul nostru.

Sursa: Minciuna, moralitatea si varsta copilului partea a 2-a

COPIII SI MINCIUNA

Minciuna care poate indica probleme emotionale

Ce este de facut in cazul in care un copil sau adolescent minte?

Onestitatea si lipsa de onestitate sunt invatate in casa. Parintii sunt adesea ingrijorati atunci cand copilul sau adolescentul lor minte.

Minciuna este cel mai probabil o problema deloc grava la copii mici (varste 4-5ani) fiindca acestia de multe ori compun povesti si spun
povesti. Aceasta este o activitate normala, deoarece le place sa auda povesti si sa creeze povesti pentru a se distra.Acesti copii mici pot
estompa distinctia intre realitate si fantezie.

Un copil mai mare sau adolescent poate spune o minciuna in interes propriu (de exemplu, pentru a evita sa faca ceva sau pentru a nega
responsabilitatea pentru actiunile lor). Parintii ar trebui sa raspunda la cazurile izolate de minciuna prin a sta de vorba cu tanarul despre
importanta veridicitatii, a onestitati si a increderii.

Unii adolescenti descopera ca minciuna poate fi considerata acceptabila in anumite situatii, cum ar fi a nu spune unui prieten sau
prietene, motivele reale ale despartirii, pentru ca nu vor sa le raneasca sentimentele. Alti adolescenti pot mintii pentru a-si proteja
intimitatea sau pentru a se simti psihologic separati si independenti de parintii lor (de exemplu, neaga ca s-au strecurat afar noaptea
tarziu, cu prietenii).

Minciuna care poate indica probleme emotionale

Unii copii, care stiu diferenta dintre adevar si minciuna, spun povesti elaborate care par adevarate. Copiii sau adolescentii spun de
obicei aceste povesti cu entuziasm, pentru ca primesc mai multa atenie atunci cand spun minciuni.

Alti copii sau adolescenti, care altfel par responsabili, cad in capcana unui model de minciuna repetitiva. De multe ori simt ca
minciuna este cel mai simplu mod de a face fata cerintelor parintilor, profesorilor si prietenilor. Acesti copii nu incearca sa fie rai
sau maliciosi, dar modelul repetitiv de minciuna devine in timp un obicei prost.

Exista de asemenea unii copii si adolescenti care nu sunt deranjati de minciuna sau sa profite de altii. Alti adolescenti pot minti frecvent
pentru a acoperi o alta problema grava. De exemplu, un adolescent care consuma droguri sau are probleme cu alcoolul va minti repetat
pentru a ascunde adevarul cu privire la locul unde a fost, cu cine a fost, ce a facut si pe ce a cheltuit banii.

Ce este de facut in cazul in care un copil sau adolescent minte?

Parintii sunt cele mai importante modele pentru copiii lor. Atunci cand un copil sau adolescent spune minciuni, parintii ar trebui sa-si
faca timp pentru a avea o discutie serioasa si sa vorbeasca despre:

diferenta dintre a se preface si realitate, dintre minciuna si a spune adevarul

importanta onestitatii acasa si in societate si alternativa la minciuna

In cazul in care un copil sau un adolescent dezvolta un tipar de minciuna care este serios si repetitiv, ajutorul din partea unui specialist
poate fi necesar. Evaluarea unui psihoterapeut l-ar ajuta pe copil si pe parintii sa inteleaga minciuna si de asemenea, sa primeasca
recomandari pentru viitor.

Sursa: Copiii si minciuna

 MINCIUNA LA ADOLESCENTI
Propune articol Varsta: 15 - 18 ani.
Orice copil va descoperi minciuna si o va folosi la un moment dat. Frecventa si gravitatea minciunilor spuse de copii si adolescenti
depind insa de multe alte lucruri: atitudinea parintilor fata de minciuna, grupul de prieteni, alte calitati ale copilului (curajul,
responsabilitatea), situatiile in care se afla etc. Afla de ce minciuna apare insa mai frecvent la adolescenti.

De ce mint adolescentii?
In perioada adolescentei, exista doua mari obiective pe care tinerii si le stabilesc, mai mult sau mai putin constient:
1. castigarea independentei
2. dobandirea unei identitati separat de cea a parintilor
Urmarind atingerea acestor obiective, adolescentii sunt capabili sa apeleze la minciuna, deoarece intensitatea cu care isi doresc aceste
lucruri poate fi mai mare decat la varste mai mici.
Astfel, motivele pentru care adolescentii mint pot fi urmatoarele:
- pentru a obtine un beneficiu,
- pentru a atrage atentia,
- pentru a se simti puternici,
- pentru a parea atragatori,
- pentru a atrage simpatia sau sprijinul altora,
- pentru ca le lipsesc strategii de a actiona.

Cum recunosti un adolescent care minte?

Ii e greu sa spuna ce s-a intamplat.
Ii e greu sa priveasca adultul in ochi atunci cand ii sunt adresate intrebari si cauta sa priveasca in alta parte.
Este calm si pare sa aiba pregatit un raspuns pentru fiecare intrebare care ii este adresata sau, dimpotriva, este stresat si evita sa
raspunda la intrebari (se pot intampla ambele situatii).
Exista cel putin o persoana care a prezentat o situatie diferita de ceea ce a spus adolescentul.
Daca ii ceri sa-ti mai spuna inca o data povestea, omite lucruri sau adauga noi amanunte.
Daca ii ceri sa-ti spuna inca o data intreaga poveste incepand cu finalul, se incurca.
Se grabeste sa incheie discutia cu tine.
Poate apela la sentimentele tale: Pui la indoiala ceea ce-ti spun eu, propriul copil si mai degraba il crezi pe el/ea? (persoana care a
dezvaluit minciuna adolescentului tau).
Poti identifica modificari ale tonului, vitezei si ritmului cu care vorbeste.
Cum il convingi pe adolescent sa nu apeleze la minciuna?
1. Nu lasa nesanctionata prima minciuna pe care o descoperi la copilul tau. Arata-i in acest fel ca minciuna nu il va ajuta sa obtina ce
urmareste, pentru ca mai devreme sau mai tarziu, adevarul va fi descoperit.
2. Discuta cu el despre motivele pentru care a mintit. Este important sa intelegi acest lucru de fiecare data cand adolescentul tau face
ceva gresit. Ajuta-l sa-si clarifice adevaratele motive pentru care a mintit: ca sa se integreze intr-un grup, ca sa evite o pedeapsa, ca sa
nu raneasca pe cineva?
3. Evita predicile. A-i vorbi copilului 10 minute despre importanta adevarului in familia voastra si despre efectele pe care le au
minciunile asupra celor din jur poate parea tentant, dar nu este si foarte eficient. Daca ai descoperit o minciuna, pur si simplu spune-i ca
stii ca a mintit, stabileste care vor fi consecintele si transmite ideea simpla ca minciuna nu il va ajuta sa obtina ce isi doreste.
4. Gasiti impreuna solutii alternative. Daca vrea sa evite o pedeapsa, poate incerca sa indrepte greseala facuta, daca vrea sa nu supere
pe cineva, poate sa invete modalitati mai putin directe de a spune lucruri delicate, iar daca intr-un grup de prieteni nu se poate integra
decat printr-o minciuna, poate este cazul sa gaseasca alt grup din care sa faca parte.
5. Daca minte pentru a evita o pedeapsa, explica-i riscul de a fi pedepsit de doua ori mai grav: o data pentru greseala pe care incearca
sa o acopere si a doua oara pentru faptul ca a mintit.
6. Apreciaza efortul copilului tau de a spune adevarul. Atunci cand alege sa nu minta, desi spunand adevarul risca o pedeapsa, arata-
i ca intelegi efortul de a spune adevarul si ajuta-l sa isi indrepte greseala. Evita pedepsele exagerate, mai ales in situatiile de acest gen,
in care copilul decide sa spuna adevarul.
7. Aminteste-i ca limbajul nonverbal il poate da de gol oricand si ca iti poti da seama si dupa astfel de elemente ca iti ascunde
adevarul ori il denatureaza.
MINCIUNILE ADOLESCENTILOR
Cand descopera ca au fost mintiti de copilul lor, cel mai adesea parintii se simt tradati si este greu sa nu fie asa. Emotiile care ii incearca
variaza de la furie la rusine, teama sau vina. In cele mai multe cazuri furia domina. Si sub impactul ei, nu adopta cele mai bune masuri
pentru a dezaproba minciuna si nici pentru a o preveni pe viitor.
De multe ori parintii se regasesc in rolul politistului care trebuie sa afle adevarul, sa demaste infractorul si sa il pedepseasca. Si
pentru a reusi ei incearca diverse strategii: de la amenintarea cu pedeapsa, la un fel de santaj promitand reducerea pedepsei daca spune
adevarul. Uneori sunt atat de concentrati sa afle tot adevarul, incat nu se uita la cauza care i-a facut pe copii sa minta.
De ce isi mint adolescentii parintii? Motivele sunt multiple: frica de pedeapsa, dorinta de a obtine ceva, de a-si proteja prietenii, de a-si
pastra intimitatea sau a-si demonstra independenta si multe altele. Situatiile sunt extrem de variate si nu exista o solutie magica prin
care va puteti face copiii sa fie 100% sinceri cu voi. Cu toate acestea, sunt doua lucruri de care trebuie sa tineti cont:

Parintii nu au cum sa stie absolut totul

De la nasterea copilului, parintele simte nevoia sa stie totul despre el si sa se asigure ca ii este bine. Pe masura ce copilul creste,
parintele pierde acest control si trebuie sa se obisnuiasca cu asta. Iar adolescenta este varsta la care se produce ciocnirea puternica
intre dorinta de a sti a parintelui si nevoia de intimitate a copilului.
Adolescentii mint de multe ori pentru a-si proteja intimitatea. De exemplu, un adolescent nu se simte confortabil sa ii spuna mamei in
detaliu ce s-a intamplat la petrecerea la care a fost. Asa ca raspunde evaziv sau minte. Pe de o parte poate sa creada ca mama nu va fi de
acord cu ce va afla, pe de alta parte se poate ca pur si simplu sa vrea sa pastreze anumite lucruri doar pentru el.
Parintii trebuie sa inteleaga ca adolescentii au nevoie de intimitate, dar si sa admita ca nu pot sti absolut totul despre viata lor. Asa cum
ei au anumite lucruri pe care prefera sa le pastreze pentru ei, si adolescentii pot avea aceasta nevoie.

Increderea este calea catre sinceritate

Cea mai buna modalitate de a impiedica minciuna este de a dezvolta o relatie bazata pe incredere. O astfel de relatie se cultiva inca de
cand copilul este mic si se dezvolta permanent, pentru ca acesta are nevoie in mod constant sa stie ca parintii au incredere in el. La
randul lui, parintele trebuie sa merite increderea copilului; daca el minte sau nu isi respecta promisiunile in mod repetat, si copilul se va
comporta la fel.
Pe masura ce copilul se apropie de adolescenta, parintii pot deveni tot mai suspiciosi, de teama sa nu piarda controlul. Daca exista si
antecedente, adolescentul este considerat vinovat, fara a beneficia de prezumtia de nevinovatie. Iar acest lucru destabilizeaza
increderea de ambele parti.

Cum ii pot incuraja parintii pe copii sa fie sinceri? Vorbindu-le despre incredere si despre consecintele minciunii in primul rand.
Copiii trebuie sa inteleaga ca sinceritatea este mai importanta decat fapta comisa, ca minciuna poate uneori sa faca mai mult rau decat
fapta in sine.

Cu siguranta sunt si cazuri serioase in care parintele este nevoit sa intre in rolul politistului si sa incerce sa afle tot adevarul pentru a-si
feri copilul de necazuri. Dar daca parintii reactioneaza in mod obisnuit calm si aratand intelegere, copiii nu se vor teme sa recunoasca
cand imprejurarile sunt cu adevarat grave si, mai mult, vor cere ajutorul.

In schimb, cand parintele este furios si reactioneaza din impuls, impunand pedepse foarte aspre sau chiar pedepse fizice, reactia il va
face pe adolescent sa se teama. Iar data viitoare cand se va afla intr-o situatie similara poate sa spuna adevarul de teama furiei
parintelui, sau se poate ambitiona sa devina un mincinos mai bun, care sa nu fie prins. O atitudine dura nu va incuraja sinceritatea si
nici nu il va face sa ii ceara ajutorul cand minciuna are implicatii majore!
CE SA FACI PENTRU A PREVENI MINCIUNA LA COPII
Autor: Dr. Simona Stiuriuc

Minciuna apare in ambele extreme ale educatiei parentale:

Daca sunteti un parinte foarte permisiv, copiii mint. Daca sunteti foarte rigid si strict, copiii mint. Parintii se pot intreba: "De ce ar minti
un copil intr-un mediu permisiv daca ii dam totul si il lasam sa faca ce vrea el?" Uneori copiii mint pentru ca li s-a dat prea multa
libertate.
Minciuna poate continua pentru a acoperi alte minciuni din trecut.
Daca unui copil i s-a permis prea multa libertate, a fost obligat sa aleaga diferite optiuni atunci cind inca nu era pregatit si sa faca
lucruri pe care stie ca au fost gresite. Minciuna poate continua in efortul de a ascunde aceste lucruri.
Minciuna este un comportament invatat dar care poate fi modificat.
Daca minciuna este ceea ce foloseste copilul dumneavoastra pentru a scapa de consecinte, este responsabilitatea parintelui sa nu
permita continuarea cercului vicios prin crearea consecintelor.

Nu va clasificati copilul drept mincinos.

Oamenii traiesc dupa cum sunt numiti.
Daca spuneti copilului ca este un mincinos riscati ca aceasta denumire sa devina o identificare si un mod de comportament pentru
copilul dumneavoastra.
Nu mai credeti minciunile.
Daca ati prins copilul mintind si gindind retrospectiv realizati ca ati fost naiv crezind povestile prelucrate si scuzele, recunoasteti, si in
viitor nu mai fiti atit de creduli. Veti vrea inca disperat sa va credeti copilul, dar exista sansa ca acesta sa va minta.
Creati consecinte la care copilul se poate astepta.
Copilul trebuie sa stie ca daca va alege sa minta va alege si consecintele. De asemenea, acesta trebuie sa cunoasca dinainte care sunt
consecintele - fapte, nu doar cuvinte.
Refaceti regulile in casa.
Daca nu vreti sa fiti mintit refaceti pedeapsa pentru minciuna. Multi parinti cred ca pedepsesc copilul cind de fapt nu o fac. Ca parinte
trebuie sa puteti alege pedeapsa si sa o aplicati.
Cind copilul minte pentru a va capta atentia.
Faceti copilul sa inteleaga diferenta dintre ce este real si ce se pretinde a fi. Lasati-va timp pentru a va juca atunci cind acesta poate fi
cine vrea si inventa ce intimplari ii plac. De asemenea ascultati-l cu adevarat cind va spune lucruri reale, lucruri mici care sunt
importante pentru el si spuneti-i cit de frumoasa credeti ca este viata lui reala, descoperirile lui, aratati consideratie pentru acestea - este
foarte important.
Numiti calm problema dar nu cereti copilului confesiuni.
Nu puneti intrebari despre comportament daca stiti deja raspunsul. Fortindu-va copilul sa se confeseze este rar eficient: cei mai multi
copii si adulti mint pentru a se proteja cind sunt pusi la colt. Pentru un prescolar ale carui comentarii arata o amestecare a realitatii cu
fantezia, spuneti-i calm ca stiti ca nu este adevarat ceea ce va spune. Daca stiti ca copilul minte pentru a evita sa aiba probleme descrieti
clam problema, fara a tine predici si a critica copilul actiuni care conduc la aparare si mai multe minciuni.
Incercati sa intelegeti de ii este atit de greu copilului sa fie sincer.
Este important sa va ginditi de ce copilul simte nevoia sa minta. Poate ca minte despre notele de la scoala pentru ca se simte presat sa
fie cel mai bun. Sau daca acesta minte repetat despre actiunile sale pentru a evita disciplina, poate consecintele pe care le folositi sunt
atit de severe incit acestuia ii este frica sa spuna adevarul. Amintiti-va ca aceste consecinte sunt menite sa invete copilul nu sa-l
streseze.
Invatati copiii de ce minciuna nu merge.
Explicati copiilor despre importanta adevarului si cum minciuna poate opri oamenii in a avea incredere in ei si cind sunt de fapt sinceri.
Un mod bun pentru a transmite acest mesaj este sa cititi povesti despre minciuni copilului. Dupa poveste discutati putin cu copilul
despre ce a invatat. Amintiti-va ca aceasta trebuie sa fie relaxanta si distractiva si nu o lectura morala.
Dati un bun exemplu.
Amintiti-va ca copiii invata mai mult urmarind comportamentul altor oameni decit prin alte forme de disciplina. Din nefericire asta
inseamna ca nu va trebui sa fiti prinsi cu minciuna fata de copii sau in familie, pentru a nu ii invata ca aceasta este acceptabila.
Recompensati sinceritatea.
Intotdeauna incurajati si fiti pozitivi cind copilul va spune adevarul. Daca cel mic trece printr-o faza de mintire continua, stabiliti un
sistem de recompensa prin care va primi ceva in fiecare zi daca nu va minti.
Evitati sa puneti copilului intrebari retorice.
Astfel veti da copilului oportunitatea de a minti. Daca simtiti ca acesta va minte trebuie sa ii confruntati fata in fata. Nu va enervati si
nu tipati la el pentru ca asa va minti si mai mult.
Dati copilului beneficiul indoielii.
Chiar daca va suspectati copilul ca minte ar trebui sa il ascultati macar. Dati-i o sansa sa vorbeasca si apoi spuneti-i ce credeti. Daca il
acuzati mereu ca minte, atunci nu va va spune niciodata adevarul presupunind ca nu il veti crede niciodata.

De ce mint copiii:Copiii cresc prin stadii progresive ale dezvoltarii morale. Un copil de 2 ani poate sa nu inteleaga conceptul de
adevar vs. minciuna, dar cei peste 3 ani pot cu siguranta. Prescolarii stiu foarte bine diferenta dintre bine si rau, adevarat de fals si
sigur nu le place sa fie mintiti. Totusi multora pare sa nu le pese daca modifica adevarul uneori, mai ales daca asta le acorda atentie
sau ii apara, le da privilegii sau recompense. Desigur, mai ales cu cei mici, prietenii imaginari determina frecvent actiuni false si
pretinse. Acestea sunt necesare pentru joaca si este un indicator al creativitatii si imaginatiei. Totusi, cind va intrebati prescolarul daca
si-a facut patul si va spune ca l-a facut dar "prietenul" sau l-a deranjat este momentul sa il invatati diferenta dintre joaca si minciuna
pentru a evita responsabilitatea de a efectua o activitate ceruta sau pentru comportamentul gresit.

Cum sa recunoasteti minciuna la un copil?Fiti atenti la comportamentul copilului. Daca spun un lucru si fac altul probabil ca va
minte. Prin simpla descifrare a comportamentului lor puteti afla multe informatii.
Observati daca copilul este foarte agreabil. Daca acesta incearca sa va linguseasca fiind de accord doar de placerea de a fi, probabil
ca va minte.
Cereti o dovada. Daca copilul pretinde ca merge la un prieten acasa dar dumneavoastra sunteti nesigur, urmariti-l si aflati informatii
despre prieten sau de la parintele acestuia.
Vorbiti cu alt membru al familiei. Se poate ca acesta sa fi auzit o alta versiune a intimplarii de la copil.
Vorbiti cu copilul. Lasati-l sa stie ca poate veni la dumneavoastra pentru orice sau ca va poate spune orice. Astfel va simti mai putin
nevoia de a minti daca vad ca nu vor fi criticati.
Observati comportamentul sau conversatia neobisnuite. Daca limbajul corporal al copilului se modifica si va raspunde repede si
impersonal, probabil incearca sa va minta. Ascultati cu atentie ce spune copilul. Intimplarile false pot contine elemente care nu se
potrivesc. Cereti copilului sa repete ce a spus. Cele adevarate spuse de doua ori la rind, spontan vor fi in general la fel, dar cele cu
minciuni se pot schimba dramatic sau contine evenimente care nu pot fi adevarate.
Decideti daca povestirea copilului pare repetata sau spontana. Copiii care spun adevarul vor parea ca retraiesc intimplarea. O
minciuna pe de alta parte poate fi repetata ca o poezie. Unii copii sun chiar aceleasi fraze cind sunt pusi sa repete intimplarea.

Modificarea limbajului corporal cind copiii mint:Cind vine vorba de a controla copiii care mint, exista nenumarate semne care va
indica minciuna. Cei mai multi copii se tradeaza simplu, prin miscarile corpului. Unii copii vor evita orice tip de contact vizual cind
va mint, altii isi vor atinge constant urechile sau fata cind nu sunt sinceri. Un alt mod de a descoperi minciuna este sa urmariti
indeaproape modificarile faciale ale copilului. Pentru unii copii expresiile faciale va vor spune foarte repede ca se simt vinovati. Fata de
adulti, copiii mici care sunt vinovati de ceva pot sa nu fie atit de defensivi cind sunt acuzati de prima data. Pot sa nu spuna nimic
si se vor simti inconfortabil pe masura ce continuati sa le puneti intrebari.
La adolescenti poate fi mai dificil sa spuneti daca mint sau nu. Daca totusi ati descoperit gesturi sau expresii care sa tradeze minciuna
cind sunt mici, le puteti folosi si pentru virste mai mari. Vor evita si acestia contactul vizual si in unele cazurivor repeta intrebarea
pentru a-si da timp de gindire pentru o scuza. Pot de asemenea adauga niste detalii nenecesare la intimplare pentru a incerca sa
va convinga. Desigur, toata lumea stie metoda schimbarii subiectului cind vor sa ascunda ceva. Amintiti-va ca va cunoasteti copiii
mai bine decit oricine, astfel, daca veti acorda putin timp pentru a-i observa si a le cunoaste limbajul corpului si expresiile faciale, nu
veti intimpina probleme in recunoasterea minciunilor.

Minciuna ca indicator al problemelor emotionale:

Este esential sa recunoastem ca minciuna poate fi un indicator timpuriu a unei probleme mai severe. Mintitul compulsiv a fost
frecvent indicat in stadiile timpurii ale copiilor suferind de tulburari comportamentale sociale, mai ales ADHD si tulburarea de
conduita. In astfel de cazuri minciuna complsiva acompaniaza alta problema comportamentala, cum este furatul, inselatul,
agresiunea, violenta, absenteismul de la scoala, pierderea constanta de obiecte si comportamentul anormal in grupuri, situatii
sociale sau fata de figurile autoritare. Probleme precum impulsivitatea, o aparenta imposibilitatea de a asocia consecintele cu
comportamentul, neatentia si disconfortul in situatiile sociale pot sta la baza minciunii.
In astfel de cazuri, interventia imediata a unui consilier calificat care poate lucra cu copiii este indicata. Acestia pot informa parintii
asupra diferitelor stiluri de educare a copiilor si o intelegere mai profunda a problemei. Copiii vor primi psihoterapie adecvata virstei.
Interpretare:
ESTJ - EXTRAVERTIT, SENZORIAL, REFLEXIV, JUDECATIV - (PROFESIE ADMINISTRATOR, SUPRAVEGHETOR)

http://www.la-psiholog.ro/

Atitudinea extrovertita se refera la faptul ca ESTJ este deseori motivat de interactiunea cu oamenii. De obicei are un cerc larg de
cunostinte si se simt incarcati de energie in cadrul intalnirilor sociale - situatii in care introvertitii pierd energie.
Senzorial si nu intuitiv: tipul ESTJ are o gandire mai mult concreta decat abstracta. Isi concentreaza atentia pe detalii decat pe
imaginea de ansamblu, pe realitatea imediata decat pe viitoare posibilitati.
Reflexiv fata de afectiv: pentru ESTJ argumentele obiective sunt mai valoroase decat preferintele personale. Atunci cand ia o decizie
de obicei acorda mai multa atentie logicii decat consideratiilor sociale.
Judecativ in loc de perceptiv: de obicei ESTJ isi planifica activitatile si ia decizii din timp. Faptul ca stiu dinainte ce urmeaza le
confera un sentiment de control a situatiei.

Aproximativ 13% din populatie este tipul ESTJ. Acestia sunt foarte conectati la mediul exterior, au o viziune realista, sunt ordonati si
iubesc traditia. Sunt parteneri si parinti responsabili, iar la locul de munca isi asuma deseori rolul de manageri de proiect, exceland la
capitolele luarea deciziilor, stabilirea obiectivelor si organizarea resurselor. Oriunde se afla, tipurile ESTJ cauta persoane cu care se
aseamana si simt nevoia de a apartine unui grup. Familia, traditiile si sarbatorile in cadrul familiei sunt deosebit de importante pentru
acestia.

Temerea persoanelor de tip ESTJ este o natiune saracita care isi abandoneaza devotamentul pentru un standard prestabilit. La fel ca toti
senzorialii reflexivi, tipurile ESTJ simt nevoia sa-si castige locul intr-o societate dreapta. Ei cred ca isi vor castiga acest loc prin
fidelitate si responsabilitate, si se tem sa nu fie uitati sau alungati. Isi fac griji in legatura cu abandonarea indatoririlor si tradarea.
Stresul rezultat ii poate face sa-si dubleze eforturile de a controla "dezordinea". In efortul de a corecta neregulile, isi vor directiona furia
si frustrarile spre cei pe care ii considera ca fiind iresponsabili. Ceilalti vor crede despre persoanele ESTJ ca trag concluzii pripite.

Daca stresul continua, tipurile ESTJ devin imobile si se simt bolnave fizic. Fiind incapabile, ele se tem sa nu fie parasite si se simt tot
mai putin apreciate si uitate. In aparenta aceste persoane isi neglijeaza indatoririle in timp ce-i invinuiesc pe altii. Acestia la randul lor
se simt indreptatiti sa protesteze.

Urmatoarea lista reprezinta exemple de cariere si tipuri de locuri de munca pe care acest tip de personalitate de obicei le imbratiseaza.
Cerintele acestor joburi sunt similare tendintelor acestui tip de personalitate. Nu uita ca aceasta lista nu cuprinde toate carierele posibile
care se potrivesc acestui tip si, foarte important, se intampla frecvent ca oamenii sa indeplineasca functii care nu se potrivesc cu tipul
lor de personalitate si totusi sa aiba succes in cariera.

Angajat guvernamental; vanzari de produse farmaceutice; analist programator; manager; supervizor; inginer electrician; agent de
bursa; muncitor in constructii; asistent jurudic; inginer industrial; antreprenor de pompe funebre; bucatar; agent de securitate;
stomatolog.

AFLA CE CRED CEILALTI DESPRE TINE

Acesta este un test utilizat in prezent de departamentul de relatii umane al multor mari companii. Contine doar zece intrebari simple
asa ca nu mai sta pe ganduri. Da repede click si vezi ce iese.

Interpretare:
Ceilalti cred despre tine ca esti o persoana fresh, animata, incantatoare, amuzanta, cu simt practic si intotdeauna interesata, care se afla
permanent in centrul atentiei, insa suficient de echilibrata pentru a nu-si "pierde capul". Esti intotdeauna vazuta ca fiind buna, atenta si
intelegatoare cu ceilalti, o persoana care-i va ajuta si le va ridica moralul.