Sustinerea emotionala a copilului din

parinti divortati
BY COACH RADU LECA · MAY 27, 2015
Psiholog Radu Leca
Cand ajungi in casnicie, intr-un punct limita si constientizezi ca nu te mai intelegi cu
omul de langa tine, singura solutie pentru a nu fi trist, pentru a nu imbatrani mai
repede, pentru a nu fi permanent nervos, este sa divortezi. Adultul echilibrat trece
relativ usor peste actul in sine al despartirii. Isi reproseaza cateva aspecte liniare ce au
depins de el in casnicie si incheie din punct de vedere emotional capitolul casatorie.
Dar acum apare cazul particular, in care regasim urmatoarea
formulaMAMA+TATA+COPIL=FAMILIE. In urma separarii aceasta formula se
transforma in:
MAMA+COPIL=FAMILIE respectiv TATA+COPIL=FAMILIE.
Permiteti-mi sa o citez pe colega mea Mediator Elena Vasile:

Autoritatea parinteasca, poate fi definita ca fiind un ansamblu de drepturi si

indatoriri care privesc cresterea si educatia minorului, dar si bunurile acestuia,
indatoriri care apartin in mod egal ambilor parinti.
Incepand cu anul 2011, odata cu intrarea in vigoare a Noului Cod Civil, in cazul
divortului parintilor, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara
de cazul in care instanta decide altfel, aceasta fiind regula. Prin modificarea acestor
prevederi legale, legiuitorul a avut in vedere faptul ca pe intreg parcursul casatoriei,
sotii exercita impreuna si in mod egal autoritatea parinteasca, iar desfacerea
casatoriei parintilor nu trebuie afecteze in niciun fel cresterea si dezvoltarea
minorului. Sintagma “autoritate parinteasca” este de multe ori inlocuita cu expresia
„custodia comuna a minorului”, expresie utilizata in alte sisteme de drept, care nu se
suprapune identic cu exercitarea autoritatii parintesti după divort, insa a patruns si in
exprimarea utilizata in Romania. In sprijinul reglementarii privind exercitarea
autoritatii parintesti, opereaza si un alt act normativ, si anume Legea nr. 192/2006 –
privind medierea şi organizarea profesiei de mediator.Aceasta in mod special
reglementeaza faptul ca printre alte neintelegeri aparute intre soti, prin mediere
acestia pot stabili modalitatea de exercitare a drepturilor parintesti, stabilirea
domiciliului copiilor, contributia parintilor la intretinerea copiilor, aceastea fiind
elementele determinante ce definesc interesului superior al minorului.

Cunoscand toate cele mai sus, trebuie sa intelegem urmatoarele aspecte:

1. Dupa divort copilul se schimba 100%. Avem aici exemplul identic emotional al
copilului ce este ras pe scalp de catre parinti, avand motivatia indesirii parului. Stupid
si barbar. Copilul supus unui astfel de traume, isi schimba comportamentul la cateva
ore dupa ce noua lui imagine sociala il urmareste. Asta simte si copilul cu parinti
divortati: stigmatizare! Copilul nu percepe stigmatizarea real ci el constientizeaza
lipsa unui pilon al echilibrului personal. In lipsa acestui echilibru, copilul isi modifica
comportamentul din X in Y. Putem da exemplul copilului vesel ce se transforma in
copil trist, copilul ce pana acum nu mintea, dupa divort simte nevoia sa fie vazut(si nu
neaparat pozitiv).
Solutie la acest tip de problema particulara, aplicabila imediat. Pentru bine superior
al copilului, parintii biologici in primele 12 luni post divort, trebuie sa petreaca
impreuna tip de calitate cu minorul. Orice tip de manifestare agresiva, este cu
desavarsire interzisa.
2. Lipsa de implicare ce apare la copilul cu parinti divortati, este vizibila si
necombativa. Adevarul se situeaza undeva la jumatate. Copilul vrea sa fie vazut de
restul adultilor din jur, vrea atentie, stie cum sa o obtina dar i se pare prea greu sa
respecte reteta cunoscuta si prefera sa improvizez. Aici exista doua tipuri de punere
in practica a lipsei de implicare in orice. Prima forma: se implica dezastruos, in asa fel
incat sa nu mai fie a doua oara deranjat, dar o face semiconstient. Nu ai cum sa-l
acuzi ca o face din rautate, ci doar dintr-o dorinta inconstienta de invizibilitate. A
doua forma: nu se implica interior in nimic. Rezolva taskurile primite fara coordonare
emotionala. La intrebarea De ce ai facut asa si nu ai facut altfel, subiectul da pasiv din
umeri, coboara privirea dupa care isi muta privirea pe langa interlocutor, cautand o
fereastra sau un tablou, unde se fixeaza.
Solutie la acest tip de problema particulara, aplicabila imediat.Implicarea fortata, la
inceput, a minorului in sporturi de echipa. Inscrierea lui in programe educative si
sportive. Niciodata nu trimiti copilul in tabara sau la bunici, dupa ce tu divortezi!
3. Ascultarea pasiva a discutiilor din jur, privitoare la unul dintre cei doi
parinti.In functie de mediul in care se afla, la mama acasa sau la tata acasa, in
prezenta unui membru secundar al familie(poate fi si prieten de familie), minorul
asista din invizibilitatea sa, la discutii ce antreneaza eruptii emotionale devastatoare.
Pilonii de sustinere emotionali, materni si paterni sunt distrusi rand pe rand cand de
mama, cand de tata. Furia acumulata de adulti in timpul si dupa procesul de divort,
rabufneste in discutiile particulare. Ascultate cu atentie, repet CU ATENTIE de
minor, ele determina modificari profunde de perceptie si relationare, Avem exemplul
nemediatizat al copilului care dupa ce a auzit despre mama sa ca isi petrece noptiile cu
un alt barbat decat tatal sau, a cautat sa atraga inconstient atentia asupra sa,
aruncandu-se in gol de la geamul imobilului. Tot aici mai am exemplu fetei de 13 ani,
care dupa ce a auzit ca tatal sau o batea pe mama sa, numai dupa ce consumase
cantitati importante de alcool, ramane insarcinata cu colegul ei de banca.
Solutie la acest tip de problema particulara, aplicabila imediat. NU VORBESTI
NICIODATA IN PREAJMA COPILULUI DESPRE CE CREZI TU DE FOSTUL
PARTENER DE VIATA. De ce? Datorita faptului ca fostul tau partener de viata, este
si parintele copilului tau!!!
4. Purtarea VORBEI. Incepem acest paragraf cu o intrebare: iti plac cadourile? Da?
Si copilului ii plac! Copii cu parinti divortati vor realiza orice task, implicati mai mult
sau mai putin emotional, pentru a primii cadouri. Cuvantul CADOU nu are conotatii
financiare pentru minor. Cadoul e cadou, chiar daca este o lanterna de buzunar sau o
bicicleta. In functie de starea minorului cand a primit cadoul, acesta devine sau nu
important, indiferent ce reprezinta sau cat costa. Pentru a castiga, pe drept, cadouri,
minorul poate inventa povesti emotionante in care mananca bataie sau este pus la colt
sau se ridica mana asupra lui, in fata unuia dintre parinti. Astfel Mama, aude cum
Tatal Biologic este o persoana identica emotional cu toate crezurile ei(negative)
personale. Ascultand discutiile din jur, minorul extrage informatia replicand-
o identinc intr-o poveste inventata. De ce? Ca sa castige, muncind imaginativ,
cadouri.
Solutie la acest tip de problema particulara, aplicabila imediat.Nu investi in cadouri
mari. Petreceti timpul cu copilul. Niciodata atunci cand stii ca petreceti timpul cu
copilul, pentru copil, sa nu fi trist. In acest fel copilul o sa-si cenzureze purtarea
vorbei. De ce? Fiindca nu o sa-i mai pese.
Psiholog Porea Elena
Susținerea emoțională a copiilor după divorț
Divorțul reprezintă sfârșitul vieții de cuplu, consecință a conflictelor conjugale
repetate, datorate diferitelor motive: infidelitate, violență conjugală, gelozie sau pur și
simplu motivului ,,nu ne mai înțelegem”. Trauma divorțului este pregnant resimțită de
ambii soți, indiferent de motiv, aceștia trecând prin schimbarea domiciliului, a
rutinelor, împărțirea bunurilor. Și cum toate acestea se întâmplă în instanță, partenerii
ajung și într-o luptă a orgoliilor, doar unul dintre ei câștigând procesul. Deseori se
ajunge la mărturii menite să discrediteze fostul partener, pentru ca acesta să nu aibă
câștig de cauză. În asemenea împrejurări aprecierile, calitățile, care au adus soții
împreună devin cele mai mari defecte ale acestora.
În familiile cu copii, trauma divorțului este diseminată din sistemul părinților în
subsistemul copiilor. Prin divorț, se destramă cuplul, dar în ceea ce privește familia,
rolul părinților rămâne același. Dificultatea provine din neînțelegerea
responsabilităților ce le revin părinților față de copii în momentul separării prin divorț.
Prinși în mijlocul conflictului dintre părinți, ignorați aceștia pe motiv că ,,ei sunt prea
mici să înțeleagă”, copiii trec prin multiple trăiri emoționale. De aceea, susținerea lor
de către persoane specializate este esențială pentru dezvoltarea lor ulterioară. Unii
specialiști compară trauma provocată de divorț cu trauma provocată de decesul unui
părinte. Pierderea este elementul comun al ambelor evenimente traumatizante.

Uneori, în timpul divorțului, copiii sunt dezorientați de toate certurile dintre părinți,
neștiind ce se va întâmpla cu ei în continuare. Sentimentul de nesiguranță se
instalează din primul moment cand aceștia aud cuvântul ,,divorț”, indiferent de vârstă.
De aceea este esențială informarea copiilor de către părinți că au luat decizia să
divorțeze. Anunțul să se facă de ambii părinți odată și aceștia să motiveze separarea.
Copii au capacitatea să înțeleagă motivul adevărat pentru care mama și tata nu mai pot
sta împreună. Astfel, ei nu se vor învinui(,,dacă eram ascultător, nu se certau și erau
împreună!”) și nu vor coaliza cu niciunul din părinți (,,tata este vinovat pentru că nu a
venit acasă la timp!”). Atunci când părinții anunță vestea separării, aceștia trebuie să-i
asigure pe copii de dragostea lor și să le aducă argumente clare despre respectarea
responsabilităților față de ei: ,,Chiar dacă am decis să ne despărțim, iubirea noastră
pentru voi este aceeași și vă vom crește în continuare împreună! Voi sunteți cel mai
minunat rezultat al căsniciei noastre!”

Acestea fiind spuse, copiii vor participa împreună cu părinții la organizarea vieții în
noile condiții. Rutinele se schimbă prin plecarea unuia dintre părinți. Cel care pleacă
nu-și mai exercită rolul în familie și celălalt părinte îi preia rolul, împovărându-se.
Uneori rolul este preluat de un frate/soră mai mare, parenterizându-l.
Când mama nu a lucrat pe perioada căsătoriei și tata a fost cel care a adus bani în casă,
după divorț, aceasta trebuie să-și ia un serviciu pentru a întreține familia. Astfel copiii
devin mai autonomi. Lipsa resurselor materiale, pot pune sub semnul întrebării
visele copiilor legate de viitorul lor profesional. În familiile cu nivel de trai scăzut,
deseori copiii părăsesc școala și devin întreținători.
Părinții trebuie să asigure resursele materiale și afective ale copiilor după divorț și să
le aducă la cunoștință acestora, asigurându-i că vor fi sprijiniți necondiționat. Astfel
anxietatea legată de viitor se va reduce foarte mult.
Suferința cea mai mare este provocată de separarea fraților. Băiatul merge cu tata, iar
fata cu mama. Separare este trăită ca un doliu, un dublu doliu(tata și fratele/mama și
sora). În acest caz este necesară susținerea emoțională a copilului în funcție de etapa
de travaliu al doliului. Copiii sunt extrem de vulnerabili la depresie în această
perioadă. Ei suferă pierderi și pe plan social, prin schimbarea locuinței și a școlii.
Asocierea mai multor schimbări pot avea urmări devastatoare.
La un moment dat foștii soți își constituie o nouă familie și copiii sunt în situația de a
accepta o nouă persoană de referință în viața lor. ,,Soțul mamei” sau ,,soția tatălui”,
devin modele pentru copii, dacă aceștia sunt acceptați sau pot deveni cei mai mari
dușmani, dacă simt că le este amenințată iubirea. Familia nou constituită poate fi
formată și din noi membri, copii din altă căsătorie, care sunt educați după alte
principii, cu alte valori. O relație deschisă de comunicare, ușurează acceptarea noii
relații, prin manifestarea deschisă a iubirii și asigurarea stabilității.
De cele mai multe ori după divorț, în momentele când sunt furioși, foștii soți nu ezită
să-și aducă injurii unul altuia, în fața copiilor. Copiii sunt, fără voia lor, judecătorii
propriilor părinți. Relația cu celălalt părinte este grav avariată, mai ales cand și alți
membri ai familiei susțin vinovăția. Copilul devine nesigur pe propriile sentimente. El
își iubește părintele dar îi este interzisă iubirea și de aceea se simte vinovat pentru
ceea ce simte.
A asculta copilul, a-i da posibilitatea să-și exprime liber sentimentele de iubire și
temerile, furiile sunt esențiale pentru echilibrul său emoțional.

În grupul de prieteni, la școală, deseori copiii sunt etichetați, mai ales când, după seria
problemelor create de noua situație familială, scade situația la învățătură. Pentru ca
nu-și exteriorizează trăirile, copii manifestă tulburări comportamentale, în grupul
de prieteni sau în timpul orelor de curs. Abia în această situație ajung la psiholog unde
pot să se exprime într-un mediu securizant. Esențială în timpul terapiei este acceptarea
necondiționată a copilului și crearea oportunității de deschidere, mai ales că în unele
familii regula spune că nu trebuie să vorbească cu străinii despre problemele
personale.
În concluzie consider că indiferent din ce motiv divorțul se produce, părinții trebuie să
nu neglijeze implicarea copiilor în procesul de separare, respectarea dreptului acestuia
de a avea o părere și de a se exprima. De asemenea este indicat să ceară ajutorul
psihologului în timpul anunțării hotărârii de a divorța dar și pe tot parcursul
procesului ce împarte responsabilitățile parentale, astfel încât copiii să fie corect
informați. Exprimarea iubirii necondiționate, petrecerea timpului eficient cu copilul,
chiar și în caz de separare, ușurează mult acceptarea noi situații și dezvoltare unor
copii sănătoși emoțional.
Psiholog Canea Madalina Manuela
Intrebarile parintilor referitoare la sustinerea emotionala a copilului lor sunt justificate
, deoarece in acesta perioada copii sunt afectati de divortul parintilor. Este importanta
varsta copiilor in momentul divortului parintilor precum si atasamentul copilului fata
de parintele care nu va mai fi alaturi de el zi de zi, deoarece acestia resimt diferit acest
fapt.

Ceea ce simte un copil in aceste momente:

-se simte abandonat;
-furios;
-trist;
-rusinat fata de cei din jurul lui;
-“de ce tocmai mie ?”
-ar vrea sa schimbe lucrurile;
-el ar vrea sa aiba bagheta magica sa isi aduca parintii impreuna;

Ambii parinti au rolurile lor in sustinerea emotionala a copilului. Acestia pot

apela la diferite metode :
-spuneti cat mai des “te iubesc”, astfel il asigurati ca dragostea voastra este la fel ca
inainte, ca tineti la el indiferent de situatie;
-manifestati-va afectiunea si prin imbratisari;
-discutati neantelegerile , este important deoarece multi copii cred ca este vina lor in
divortul parintilor;
-parintii ar fi bine sa ramana prezenti in viata copilului , sa participle la serbarile
scolare ale acestuia, la concursuri, aniversari , atunci cand copilul are nevoie si de
sustinerea morala si fizica din partea lor;
-despartirea parintilor in mod amiabil il poate ajuta pe copil sa nu resimta situatia atat
de tensionata si conflictuala;
-petrecerea unui timp de calitate cu copilul , detensioneaza atmosfera;
-mesajul parintilor catre copii este bine sa cuprinda aspect care sa ii confere
reafirmarea increderii , sigurantei , afectiunii din partea lor;
Ce ar trebui sa nu faca parintii in acesta situatie:
-nu va certati in fata lui , sa ii spuneti ca “seamana” –atunci cand greseste –cu
“fosta/fostul”;
-evitati sa puneti copilul in mijlocul conflictului, sa il faceti sa aleaga pe unul dintre
voi;
-nu il folositi ca si purtator de cuvant intre parinti, bunici;
Subiecte care ar putea fi atinse de catre parinti in discutia cu copilul:
-este cineva suparat pe el?
-unde urmeaza sa stea copilul;
-cu cine va sta ;
-fratii lui cu cine stau?
-jucariile, lucrurile lui pleaca?
-camera mea unde este?
Un aspect important al relatiei parinte-copil este sinceritata –respectul-increderea.

Andreea Dumitrache – psiholog clinician practicant in supervizare

Divortul parintilor reprezinta o criza care il pune pe copil in situatia de a se
confrunta cu dificultati pe mai multe planuri: social, emotional, educational, dar si
financiar. Pentru a le putea oferi sustinere emotionala copiilor, trebuie mai intai sa
intelegem dinamica acestei crize familiale, ce se intampla in sufletul unui copil si ce
rol au parintii in gestioarea situatiei.
Efectele divortului asupra copilului pot fi impartite in 3 categorii: pe termen scurt,
mediu si lung:
-efecte pe termen scurt: tulburari de comportament, probleme educationale si
relationale. Apare externalizarea afectelor la baieti si internalizarea acestora in cazul
fetelor;
-efecte pe termen mediu: scaderea performantelor scolare (se contureaza riscul
abandonului scolar), afectarea stimei de sine, dificultati in relatia copil-parinte;
-efecte pe termen lung: dificultati de adaptare, probleme in relatia de cuplu (intrucat
relatia parintilor trebuie sa reprezinte un model de cuplu), nivel socio-economic
scazut.

Atunci cand are loc o separare in drept a parintilor, acestia pot decide de comun acord
aspecte legate de custodia minorului si anume: domiciliul stabil al copilului, program
de vizita, pensie alimentara etc. Exista multe cazuri in care fostii soti nu reusesc sa
ajunga la un comun acord, fiind nevoiti sa deschida in instanta proces pentru
incredintarea minorului.

Daca parintii coopereaza si nu exista discrepante mari intre stilurile parentale, copilul
se poate adapta mai usor la schimbare. In caz contrar, se poate dezvolta sindromul
alienarii parentale. Acesta reprezinta activitatea de denigrare sistematica a unui
parinte de catre celalalt parinte, avand ca scop final alienarea copilului de respectivul
parinte. Concret, alienarea inseamna faptul ca prin anumite actiuni si utilizarea
limbajului verbal sau non-verbal un copil este abuzat emotional, indoctrinat, pentru a-l
determina sa isi perceapa celalalt parinte drept o persoana ostila. De asemenea, in
multe situatii de divort, copiii stiu mai multe decat ar trebui si sunt utilizati pe postul
de pion in jocul de putere al parintilor.

Interventia psihologului presupune:

-ascultare activa, reformulare (“sunt furios pe tatal meu pentru ca ne-a parasit…”),
parafrazare etc;
-validarea si normalizarea trairilor exprimare de copil (“este normal sa simti aceste
lucruri…”);
-tehnici de relaxare, sau interventii paradoxale;
-jocuri in cadrul grupului;
-jurnalul ghidat – copilul scrie ceea ce simte, apoi analizeaza impreuna cu consilierul
sentimentele negative;
-insusirea unor tehnici de mediere a conflictelor intrafamiliale in ceea ce priveste
relatiile intre frati;
-imagerie ghidata in ceea ce priveste performantele scolare ale copilului ce manifesta
dezinteres fata de mediul academic, ca urmare a divortului parintilor(“unde te vezi
profesional peste 10 ani?”);
-analiza avantajelor si dezavantajelor neimplicarii in activitati scolare;

Adeseori, inainte de separarea fizica, apare divortul emotional al partenerilor. In unele

cazuri separarea poate fi un lucru benefic in comparatie cu pastrarea relatiei “de
dragul copiilor”, intrucat un adult nefericit va avea un copil nefericit.

Rolul parintilor:
-de a le transmite copiilor urmatorul mesaj: ca parerea lor este importanta pentru
parinti, insa decizia finala va fi luata de acestia din urma;
-de a-i face pe copii sa inteleaga faptul ca separarea parintilor nu are legatura cu ei,
intrucat situatiile de divort pot trezi sentimente de vinovatie, rusine, inadecvare in
sufletul copiilor;
-de a nu-i impovara cu informatii pe care nu este necesar sa le detina si de a nu-i
folosi, adeseori involuntar, in strategii de manipulare a partenerului. A tine partea
unuia dintre parinti reprezinta o provocare mult prea grea pentru un copil, iar
probleme cuplului trebuie gestionatein cuplu;
-de a le explica copiilor ce schimbri urmeaza sa intervina in viata lor (stabilirea
domiciliului, program de vizita etc.);
-de a pastra activitatile de rutina, care ofera copilului sentimentul de siguranta si
stabilitate.

In unele cazuri, copilul este supraresponsabilizat si incearca sa preia atributiile

parintelui care lipseste, insa problemele adultilor trebuie gestionate de acestia, iar
copilul orientat catre preocuparile adecvate varstei sale.
Indiferent de motivele pentru care se ajunge la separare in cadrul unui cuplu, adultii
trebuie sa fie atenti la schimbarile care au loc in comportamentul copiilor si sa le ofere
sustinere emotionala atat inainte, cat si in timpul si dupa finalizarea divortului.

Psiholog Daniela Ghegoiu

Copiii ai căror părinţi au divorţat prezintã mai multe probleme de sănătate, mai multe
dezechilibre emoţionale şi comportamentale, decât copiii care cresc alături de ambii
părinţi.
Efectele divorţului se resimt nu doar pe termen scurt şi mediu, ci şi pe termen lung.
Când ajung la vârstele adulte, aceştia ating un nivel educaţional mai scăzut, se simt
mai puţin ataşaţi de părinţii lor, declară că au probleme în propriul mariaj şi sunt mai
puţin satisfăcuţi de propria viaţă.

Sunt mai frecvent marcaţi de suferinţă psihologică (tristeţe, regret, prezintã chiar şi
tulburãri de personalitate).
Chiar dacă, problemele şi dezechilibrele emoṭionale nu sunt produse de divorţul ca
atare, ci de ansamblul de factori şi condiţii, în care se reconstruieşte noua configuraţie
familială.

Atitudinile şi comportamentele de fiecare zi ale pãrinṭilor care divorṭeazã îl expun pe

copilul vostru la riscuri mai mari dacă :
-Nivelul veniturilor familiei scade semnificativ.
-Părintele cu care locuieşte nu îşi rezolvă propriile suferinţe: sentiment de eşec
personal, stimă de sine scăzută, încredere în sine scăzută, tristeţe persistentă,
iritabilitate, depresie.
-Părintele cu care locuieşte copilul nu are responsabilitatea necesarã, pentru a-şi
asuma rolul de părinte în noile condiţii.
-Unul dintre părinţi, sau amândoi, îşi exprimă în faţa copilului resentimentele şi
atitudinea conflictuală; în acest caz, copilul se poate simṭi vinovat şi de aici, se pot
declanşa stãri depresive ale copilului.
Este recomandatã, interventia unui consilier sau psihoterapeut.
-Părintele cu care locuieşte copilul nu îi permite să aibă relaţii de comunicare şi de a
petrece timpul cu celălalt părinte; E foarte important, pentru orice copil să păstreze o
relaţie consistentă cu ambii părinţi şi îndeosebi cu părintele de sex opus de care e
ataşat. Dacã nu se ṭine cont de acest aspect, copilul poate dezvolta reacṭii de
dependenṭã faṭã de pãrintele, cãruia îi simte lipsa şi din nou, avem un motiv de a se
declanşa reacṭii depresive la copil.
Din experienṭa acumulatã, am avut la şedinṭele de psihoterapie, copii cu
simptomatologie de depresie, declanşate fiind de separarea pãrinṭilor, starea
tensionatã, conflictualã din familie, frustrãri acumulate şi neexteriorizate prin
comunicare( pãrinṭii erau mult prea ocupaṭi, ca sã-şi observe copilul).
Il puneţi pe copil în faţa unor schimbări: Sunt situaṭii în care, schimbaţi repetat
condiţiile de locuit, cartierul şi şcoala (prietenii), stilul de viaţă.
Factorii care agravează cu certitudine consecinţele divorţului asupra copiilor sunt :
-Disputele conjugale care îl preced, atunci când copiii sunt folosiţi de părinţi drept
confesori, judecători ai celuilalt, martori, complici, un aliat pentru descărcarea
frustrărilor şi furiei unui pãrinte faṭã de celãlalt.
-Tranziţiile succesive pe care este obligat să le parcurgă: schimbarea locuinţei, şcolii,
prietenilor, stilului de viaţă, acomodarea cu noii parteneri ai părinţilor şi cu fraţii
vitregi
-Preadolescenţii pot fi, dezechilibraţi mai puternic de un divorţ, dar nu divorţul în sine
este cauza, ci întâlnirea între schimbările bio-psiho-sociale specifice vârstei şi
contextul separării părinţilor.
Recomandări pentru pãrinṭii care divorṭeazã:
-Stă în puterea părinţilor, să diminueze sau să agraveze consecinţele negative ale
divorţului, în funcţie de modul în care aleg să se despartă.
-Dacă te gândeşti la divorţ, alege o cale cât mai non-conflictuală de separare
-Gândeşte relaţia ta cu partenerul şi separă rolurile de soţ / soţie de rolurile de părinte
(tată / mamă); chiar dacă nu mai puteţi funcţiona ca un cuplu marital, puteţi cu
înţelepciune funcţiona ca un cuplu parental!
-Alege o strategie în negocieri şi îţi vei proteja copilul de un stres periculos.
-Comunică cu partenerul / partenera şi găsiţi acele aranjamente familiale, care aduc
cele mai puţine schimbări în viaţa copiilor şi care ajută la a le întreţine o imagine
pozitivă a ambilor părinţi.
-Caută suport printre rude şi prieteni. Un alt adult responsabil poate oferi echilibrul
emoṭional al copilului, creându-i starea de încredere.

Foarte important !

Soluţia cea mai bună este să nu aştepţi ca problemele să apară şi să se agraveze. Poţi
apela la un consilier sau psihoterapeut. Imaginea ta publică şi imaginea de sine se pot
îmbunătăţi.
Poti dobândi o încredere mai mare în tine, o stimă de sine mai bună, un control mai
bun al propriilor emoţii.
Unul dintre cele mai dificile aspecte ale divorṭului este acela cã viaṭa se schimbã.
Indiferent de ce gândeşti despre divorṭ, indiferent de ce simṭi, de situaṭia în care te afli,
viaṭa se schimbã pentru tine şi copilul tãu.
Rolul de pãrinte nu îşi pierde valoarea, dizolvarea cuplului nu înseamnã dizolvarea
familiei.
A fi parinte singur cu asumare şi cu efort suplimentar, poṭi sã-i asiguri copilului tãu
echilibrul emoṭional şi o bunã dezvoltare. Indiferent care este cauza, pentru care
pãrintele îşi creşte singur copilul, este marcat de aceleaşi probleme: lipsa de suport,
suprasolicitare emoṭionala şi fizicã, temerea cã nu-i oferã copilului tot ce are nevoie,
iar câteodatã situaṭii financiare dificile.

Când un adult este constant stresat, copilul va simṭi şi va prelua toate sentimentele
pãrintelui.
Copiii care trec prin divorṭul pãrinṭilor, au un risc mai mare de a dezvolta probleme de
comportament sau de a avea abilitãṭi sociale scãzute, datoritã stresului şi traumei
create în urma separãrii pãrinṭilor. Dacã pãrinṭii reuşesc sã aibã un divorṭ amiabil şi sã
rãmânã o echipa pentru a susṭine interesele copiilor, atunci riscul se micşoreazã.

Fiecare copil are nevoie sã se simtã în siguranṭã, alãturi de un pãrinte afectuos,

puternic şi echilibrat emoṭional.
Divorṭul este un moment dificil pentru întreaga familie, nu doar pentru pãrinṭi.

Viaṭa tuturor va fi afectatã mai mult sau mai puṭin. Totul înseamnã o serie de
evenimente şi de schimbãri, faṭã de care, copiii pot reacṭiona în mod diferit.
Cum poṭi sã-l ajuṭi pe copil :
Oferã-i rãspunsuri la întrebãrile sale, fii dispus sã comunici despre acest subiect şi
asigurã-l cã ambii pãrinṭi îi vor binele şi îi vor rãmâne alãturi, chiar dacã nu vor mai
forma un cuplu.
Discutã despre emoṭiile pe care le trãieşte şi preocupãrile sale şi ajutã-l sã se
organizeze şi sã se adapteze la schimbãrile pe care le presupun vizitele la celãlalt
pãrinte sau mutarea într-o nouã locuintã.
Manifestã înṭelegere faṭã de partener, încearcã sã comunici cât mai bine cu el, pentru
a-l ajuta pe copilul tãu sã se bucure de prezenṭa ambilor pãrinṭi şi asigurã-l pe copil de
iubire şi sprijin necondiṭionat.

Cum reacṭioneazã copiii la divorṭul pãrinṭilor:

Ῑn perioada şcolarã micã, divorṭul este înṭeles ca o schimbare, care are loc la nivelul
întregii familii. Copiii se pot simṭi vinovaṭi pentru despãrṭirea pãrinṭilor sau pot deveni
agresivi faṭã de unul dintre pãrinṭi.
Ῑn perioada gimnazialã, copiii, deşi pot sã înṭeleagã motivele pentru care pãrinṭii s-au
separat, le este greu sã accepte cã iubirea dintre pãrinṭii lor s-a terminat şi pot apãrea
reacṭii de revoltã şi furie faṭã de pãrintele, care a luat decizia de a divorṭa.
Ῑn perioada adolescenṭei, reacṭiile pot fi diferite ca intensitate, dar nu vor lipsi. Unii
adolescenṭi pot da dovadã de înṭelegere, faṭã de decizia pãrinṭilor, dar acest lucru nu
înseamnã cã nu suferã şi cã nu sunt afectaṭi de divorṭ. Alṭi adolescenṭi pot avea reacṭii
intense, agresive şi pot reproşa pãrinṭilor decizia de a divorṭa. Sunt frecvente
încercãrile adolescenṭilor de a-i face pe pãrinṭi sã se simtã vinovaṭi pentru alegerea de
a se despãrṭi.
De asemenea, adolescenṭii pot apela la comportamente de risc (consum de alcool, de
droguri, fumat sau acte de delincvenṭã) şi grupuri de prieteni cu efecte negative pentru
a face faṭã furiei, tristeṭii sau confuziei pe care le simt.
Ce poṭi sã faci ca pãrinte, pentru a reduce din impactul divorṭului asupra
copilului tãu?
Pãstreazã rutinele cu care l-ai obişnuit pe copil.
Dacã existã o activitate, care copilul o realiza doar cu celalãlt pãrinte, gãsiṭi împreunã
o soluṭie pentru ca, cei doi sã se bucure în continuare de acest obicei.
Oferã asigurãri copilului cu privire la iubirea şi sprijinul de care va beneficia în
continuare, din partea ambilor pãrinṭi.
Menṭine-ṭi rãbdarea şi încearcã sã întelegi reacṭiile copilului. Dacã simte nevoia sã fie
supãrat sau furios pe unul din pãrinṭi sau pe întreaga situaṭie, întelege cã este normal
sã reacṭioneze în acest mod.
Planificã cu atenṭie timpul copilului, în aşa fel încât acesta sã poatã beneficia în
continuare de interacṭiuni cu ambii pãrinṭi.
Asigurã-te cã a înṭeles cã divorṭul nu i se datoreazã lui.
Citiṭi împreunã şi vizionaṭi filme despre divorṭ pentru a-l ajuta pe copil sã înteleagã
care sunt motivele şi cum se schimbã viaṭa tuturor celor implicaṭi într-un astfel de
proces.
Comportamentul copilului dupã divorṭ
Fie cã are un comportament agresiv, fie cã se retrage în camera lui în tãcere, este un
semn clar cã are nevoie de sprijinul tãu. Cel mai important este sã îl reasiguri, cã nu a
contribuit cu nimic la despãrṭire, oricât de greu ar fi sã îṭi asumi chiar tu vina pentru
cele întâmplate.
Comunicarea cu copilul dupã divorṭ
Cei mai mulṭi copii, care se confruntã cu divorṭul pãrinṭilor au tendinṭa sã îşi asume o
falsã vinã în raport cu neînṭelegerile dintre pãrinṭi. Totul se naşte din sentimentele
copilului de abandon, care se transformã în revolta şi furie, iar în spatele acestor
comportamente se gãsesc tristeṭea, confuzia, dezechilibrele emoṭionale.
Oferã-i afecṭiune copilului tãu, care are nevoie sã ştie cã dragostea voastrã pentru el
nu s-a schimbat, astfel încât sã simtã, cã nu este cel responsabil pentru despãrṭire.
Spune-i “te iubesc” cât mai des şi nu îl neglija.
Explicã-i schimbãrile:şi pregãteşte-l pentru schimbãrile care urmeazã, punctând în
mod clar ce va fi diferit şi ce va rãmâne la fel.
Fã-l sã se simtã în siguranṭã şi optimist pentru viitor.
Acest articol a fost realizat pentru toti parintii ce trec, au trecut sau vor trece prin
DIVORT. Autorii acestui articol sunt: Psiholog Daniela Ghegoiu, Psiholog Andreea
Dumitrache,Psiholog Elena Porea,Psiholog Radu Leca, Psiholog Canea Madalina
Manuela.
Publicistica Coach Radu Leca