Sunteți pe pagina 1din 24

Programul de DEZVOLTAREA

DEPRINDERILOR DE VIAŢĂ
INDEPENDENTĂ (DDVI)
şi
EDUCAŢIE VOCAŢIONALĂ (EV)
Ce înţelegem prin DDVI?
 Când vorbim despre deprinderi de viaţă independentă ne
referim la acel bagaj minim de abilităţi care îi permit
deţinătorului să desfăşoară o viaţă socială normală,
ne(mai) având nevoie de asistenţă sau acompaniere din
partea serviciilor sociale.
Putem distinge mai multe domenii de deprinderi
care contribuie la formarea unei personalităţi
adaptate din punct de vedere social şi cultural:
 Domeniul deprinderilor de viaţă zilnică: nutriţie,
planificarea meniului, cumpărarea alimentelor,
prepararea mâncării, comportamentul corect la masă,
curăţenia bucătăriei şi depozitarea mâncării,
managmentul şi siguranţa casei.
 Domeniul deprinderilor privind gestiunea locuinţei
şi folosirea resurselor comunitare: se referă la acele
arii de deprinderi necesare pentru ca un tânăr să facă
o tranziţie pozitivă către comunitate. Sunt incluse
gestiunea locuirii, transportul şi resursele
comunitare.
 Deprinderi privind gestiunea banilor: se
concentrează pe arii de deprinderi care îl ajută pe
tineri să ia decizii financiare înţelepte, noţiuni despre
bani, economii, ebilităţi de consumator.
 Deprinderi privitoare la îngrijirea personală:
promovează dezvoltarea personală: promovează
dezvoltarea fizică şi emoţională armionioasă a
tânărului prin igienă personală, stil de viaţă sănătos.
 Deprinderi vizând dezvoltarea socială: se
concentrează asupra modului în care tânărul se
relaţionează cu ceilalţi prin dezvoltare personală,
conştiinţă culturală, comunicare,relaţii sociale.
 Deprinderi pentru integrare profesională:
se referă la ariile de deprinderi care îi ajută pe tineri
să îşi finalizeze programele educaţionale şi să
urmeze o carieră conform interesului lor.

Deprinderile pe care tinerii cu dizabilităţi nu le au,


se pot dobândi prin exerciţiu, cu ajutorul unor
persoane de sprijin. După învăţare şi repetări,
deprinderile se automatizează, tinerii pot să-şi
mărească eficienţa acţiunilor, să devină mai
încrezători în propriile forţe, să îşi mărească
aficienţa acţiunilor, să devină mai încrezători în
propriile forţe, să îşi îmbunătăţească raporturile cu
cei din jurul lor, să dobândească un control mai
bun asupra propriei lor vieţi.
Atunci când citim anunţuri pentru locuri de
muncă, vedem că cerinţele pentru post solicită adesea
atribute precum: capacitatea de a lucra într-o echipă,
înfăţişare prezentabilă şi bune maniere, abilităţi sociale,
fiabilitate şi capacitatea de a lucra bine cu clienţii, abilităţi
de comunicare, caracter prietenesc şi încredere în sine.
Lista arată clar că pe lângă calificările profesionale, o
mare importanţă se acordă abilităţilor sociale şi
calificărilor considerate fundamentale. De aceea, trebuie
să fim capabili să oferim metode şi moduri de instruire şi
să îmbunătăţim competenţele fundamentale şi abilităţile
sociale.
Domeniile DDVI
 Abilităţi pentru viaţă de zi cu zi
(nutriţie, cumpărarea alimentelor, prepararea mâncării,
comportament adecvat la masă, curăţenia bucătăriei şi
depozitarea mâcării, siguranţa casei)
 Folosirea resurselor comunitare
(transportul şi resursele comunitare)
 Managementul banilor
(noţiuni de bani, economii, venituri şi cheltuieli)
 Ciclul formării deprinderilor cuprinde următoarele
etape principale:
 definirea deprinderii:
 generarea de exemple,
 încurajarea repetării verbale şi a acţiunii,
 corectarea înţelegerilor greşite;
Promovarea unei deprinderi performante prin:
 asigurarea condiţiilor pentru a practica sub
supraveghere şi cu asigurarea unui feed-back adecvat,
 evaluarea performanţei,
 emiterea unor recomandări de corectare;
Dezvoltarea deprinderilor de competenţe sociale şi dezvoltarea
personalităţii
În cazul angajaţilor începători fără deficienţe, eşecul de a-şi
păstra un loc de muncă se datorează de cele mai multe ori
problemelor de caracter, cum ar fi întârzierea excesivă,
absenteismul sau furtul. Angajaţii cu deficienţe care
beneficiază de sprijin tind să-şi piardă locul de muncă din
cauza problemelor de conştienţă socială, cum ar fi vorbitul în
exces, plângerea în legătură cu îndatoririle sau deranjarea altor
angajaţi. În plus, slabele performanţe de ordin social ar
putea fi asociate cu problemele în ceea ce priveşte
stabilirea de noi relaţii de ordin profesional şi social.
 Un aspect deosebit de important în
acest context este faptul că oamenii
învaţă unul de la celălalt.
Metode şi instrumente de lucru

Arta grafică oferă posibilitatea individului de a se exprima pe sine


într-un mod creativ. Art-terapia foloseşte arta vizuală ca
modalitate de expresie în cadrul relaţiei client terapeut. Ea are
efecte curative. Bazându-se pe creativitate şi imaginaţie,
artterapia poate dezvolta cunoaşterea de sine şi poate valorifica
resurse nebănuite ale individului. Artterapia este folosită in toate
acele domenii care au în vedere sănătatea mentală a individului.
În artterapie nu contează produsul obţinut prin această metodă, ci
contează procesul în sine, care este mult mai semnificativ.
Acţiunea creativă este aceea care înlesneşte apariţia avantajelor
art-terapiei.
Prin art-terapie înţelegem pictură, dans, teatru, muzică, marionete,
activităţi ce presupun participarea activă a corpului şi a minţii.
Jocul de rol, este o metodă prin care tinerii pot înţelege
cosecinţele comportamentelor lor, deoarece în situaţia
de joc aceştia se transpun foarte repede în pielea unor
personaje sau persoane a căror acţiuni nu le înţeleg
atunci când acestea sunt prezentate prin povestire sau
expunere.
Brainstormingul, utilizând această metodă, am spus un
cuvânt şi am cerut tinerilor să spună primul cuvănt care
le vine în minte atunci când aud cuvântul respectiv. Am
scris toate răspunsurile şi le-am încercuit
pe cele semnificative şi am explicat de ce restul
cuvintelor sunt nesemnificative.
Această metodă poate ajuta la definirea unui termen sau
noţiuni necunoscute
sau poate marca începutul unei discuţii pe o temă dată.
Prin brainstorming:
-tinerii îşi formează o imagine cât mai compeltă asupra
definirii unei noţiuni;
- se pot deconstrui mituri şi prejudecăţi;
- tinerii îşi îmbogăţesc vocabularul.
EDUCAŢIE VOCAŢIONALĂ
(EV)
 În statele membre ale Uniunii Europene, este de aşteptat,
ca persoanele cu handicap, în funcţie de posibilităţile lor,
să trăiească o viaţă independentă, să lucreze în funcţie de
abilităţile şi interesele lor.
 Pentru atingerea acestui scop, este necesar, ca persoanele
cu dizabilităţi să cunoască diferite tipuri de locuri de
muncă, şi să adună experienţă suficientă
Ce înseamnă Educaţia Vocaţională
 EV este un program de „muncă integrată” pentru adulţi cu
dizabilităţi, în care participanţii sunt instruiţi pe piaţa liberă a
muncii
 Prin EV tinerii cu dizabilităţi au oportunitate de a încerca
diferite sarcini, de a acumula experienţă profesională, şi de a se
dezvolta între circumstanţele intergate.
Elementele cheie ale EV
 fiecare beneficiar o dată / domeniu / săptămână
 1-2 ore / ocazie
 supraveghetor sprijinitor
 loc de muncă normală
 rotaţie lunară
 activităţi simple
 fără plată
 Programul poate dezvălui abilităţile personale, domenii în care
dezvoltarea este necesară cu privire la diferite locuri de muncă

 EV oferă posibilitatea pentru angajator de a cunoaşte abilităţile


persoanelor cu dizabilităţi, ceea ce poate influenţa decizia lui cu
privire la o angajare în viitor.
Ce înseamnă „a munci” pentru
persoanele cu dizabilităţi?
 Stima de sine
 Şansă pentru viaţă activă
 Oportunitate de dezvoltare
 Relaţiile sociale
 Experienţa de succes
 Creşterea capacităţii de adaptare
 Sarcini, care necesită muncă independentă şi
responsabilitate
 Pregătire şi motivaţia de lucru
Câştigul angajatorului
 Experienţa acordării şansei pentru tineri cu dizabilităţi,
pentru a lucra în circumstanţe integrate
 Asigurarea oportunităţilor egale primind persoane cu
dizabilităţi poate rezulta apreciere pentru companie
 Munca persoanelor cu dizabilităţi este un ajutor ei pot fi
implicaţi în subactivităţi diferite, ajutând astfel sarcina
celorlalţi angajaţi
 Cu munca lor şi ei contribuie la producţie
Ce fel de sarcini pot fi efectuate de
persoanele cu dizabilităţi?

 Cea mai mare parte a activităţilor simple, se poate


efectua bine
 Psihopedagogul cunoaşte punctele tari, el poate ajuta în
alegerea sarcinilor dacă este necesar, aceste sarcini pot fi
împărţite în subactivităţi
 Pentru calitatea muncii, psihopedagogul ia
responsabilitatea
 Cele mai multe dintre ele tolerează munca monotonă
peste medie
 Ei acceaptă controlul şi respectă normele
Domenii de activităţi EV
 Activităţi cameriste / spălătorie rufe
 Activităţi de curăţenie
 Încărcător marfă / etichetare
 Activităţi în industria textilă
 Actvităţi în brutărie / patiserie
 Suntem convinşi că munca este o parte indispensabilă a vieţii
adulţilor, persoanele cu dizabilităţi pot obţine succes în munca
lor pe piaţa liberă a muncii şi în atelierele protejate
 În experienţa noastră cea mai eficientă metodă de a elimina
prejudecăţile, stereotipurile şi de a crea acceptarea socială este
de a se implica.