Plan de intervenție pentru violența domestică

Violenţa domestică sau violenţa în familie este un fenomen social de amploare, care a
existat în toate timpurile şi în toate ţările, dar în România a început să i se dea importanţă
legislativă abia în ultimii cinci ani, cu ocazia pregătirii ţării noastre de a adera la Uniunea
Europeană.
O adevărată problemă în cercetarea fenomenului de violenţă în cadrul familiei, în România
şi în lume, la nivel empiric, o constituie faptul că victimele nu declară întotdeauna faptele de
abuz pe care sunt nevoite să le suporte de la un alt membru al familiei lor, datorită faptului că îl
consideră domeniu privat şi, oricum, un lucru ruşinos de recunoscut.

Studiu de caz

Ana, o fetiță în vârstă de 10 ani, locuiește împreună cu mama și tatăl său.

Casa lor este una mică, formată din două camere, o bucătărie și o cameră unde cei trei dorm.
Mama fetei a rămas însărcinată cu aceasta la o vârstă fragedă, părinții acesteia nu au fost de
acord cu faptul că aceasta a decis să păstreze sarcina, ca drept dovadă nu au mai ținut legătura o
bună perioada de timp.
Lucrurile au decurs bine după nașterea fetiței, timpul a trecut și din cauza nevoilor mai mari au
început să apară certuri în familie. Din cauza acestor certuri, tatăl acesteia a început să consume
din ce în ce mai mult alcool, iar totodată au început și abuzurile fizice asupra fetei, cât și asupra
mamei.
Acestea au îndurat aceste lucruri o bună perioadă de timp, până când într-o zi lucrurile au
degenerat, iar vecinii au sesizat autoritățile, după ce fetița a mers la școală, unde doamna
învățătoare a observat câteva vânătăi pe corpul acesteia.

Planul de interveție

Planul de intervenție este utilizat de către asistentul social în cazurile de intervenție asupra
familiilor care se află în dificultate și presupune atingerea unor obiective.
Pentru atingerea acestor obiective, asistentul social împreună cu supervizorul si beneficiarul vor
stabili o serie de acțiuni specifice tipului de caz.
 Planul de intervenție trebuie să cuprindă concretizarea demersului de intervenție prezentată în
linii generale de acțiune. Aceste obiective trebuie să îndeplinească anumite caracteristici: să fie
verificabile în timp, concrete, adaptate la specificul clientului, ușor de aplicat, măsurabile.
Pentru elaborarea unui plan de intervenție coerent și conform cu necesitățile clientului este
nevoie de parcurgerea urmatorilor pași:
1. Identifiacrea resurselor individuale si comunitare care ar putea fi folosite pentru a
raspunde nevoilor.
Odata ce a fost realizata evaluarea initiala : identificarea nevoilor, si a punctelor tari (forte) ale
clientului/ familiei, se trece la interven ia efectiva.
Initial se vor identifica resursele exteren disponibile, folosind in acelasi timp si punctele forte ale
clientului ca resurse interne utile in procesul de interventie.
2. Identificarea obiectivelor si a actiunilor care urmeaza sa fie realizate.
În stabilirea obiectivelor asistentul social trebuie să cunoască și să se bazeze pe prioritățile
intervenției. În multe cazuri asistentul social și clientul văd situația problematică și obiectivele ce
se urmăresc , în mod diferit, astfel încât este nevoie ca împreună cu persoana asistată, să
formuleze un scop clar al intervenției și să stabilească aceeași linie de intevenție.
3. Formularea unui plan realist și relevant pentru atingerea obiectivelor
Planificarea este practic puntea de legătură între evaluare și intervenție.
Formularea unui plan de intervenție are ca efect practic realizarea conexiunii dintre evaluare și
obiectivele stabilite. Planificarea intervenției presupune:
Stabilirea acțiunilor concrete;
Prioritizarea acestor acțiuni;
Stabilirea persoanelor responsabile pentru fiecare acțiune în parte;
Stabilirea locului de desfășurare al acțiunilor;
Stabilirea timpului necesar asociat fiecărei acțiuni.