UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA‟ DIN IAŞI

FACULTATEA DE FILOSOFIE ŞI ŞTIINŢE SOCIAL POLITICE

SPECIALIZAREA ASISTENŢĂ SOCIALĂ

Proiect
Diagnoza şi soluţionarea problemelor sociale

Iaşi
2020
 ` Abuzul asupra copiilor-fenomen întâlnit în România

Problema socială este definită ca fiind „un proces social, o caracteristică, o situaţie despre
care societatea sau un subsistem al ei consideră că trebuie schimbat.” (Zamfir, 2006, p.17)

Perspectiva patologiei sociale operează după următoarea definiţie: „Condiţiile sociale

dezirabile şi ordinea socială sunt privite ca fiind sănătoase, în timp ce persoanele care se
deosebesc/deviază de la aşteptările morale (statuate de un sistem de valori dominant şi deci larg
acceptat) sunt privite ca fiind bolnave,deci sunt rele şi nedorite. Astfel, pentru perspectiva
patologiei sociale, o problemă socială este o violare a aşteptărilor morale. (Dan, 2007, p. 21)

Abuzul reprezintă un fenomen des întâlnit în societatea de astăzi. Printre victimele acestuia
se numără şi copiii, aceştia reprezentând cel mai mare procentaj. Copilul reprezintă o victimă a
abuzului deoarece este considerat inferior adultului întrucât el nu-şi poate îndeplinii singur
nevoile de bază ale vieţii. De cele mai multe ori, persoana abuzatoare, în cazul abuzului asupra
copilului, este chiar părintele sau persoana în grija căreia se află copilul. Adultul ce se află în
postura de abuzator se bazează pe puterea şi pe superioritatea faţă de copil, considerând că îşi
permite să realizeze orice fel de activităţi îndreptate împotriva copilului întrucât acesta îi
aparţine. Comportamentul abuzator al adultului se bazează pe o serie de factori precum: sărăcia,
lipsa educaţiei, lipsa socializării, dependenţele. Dintre aceşti factori, cel mai important este
considerat a fi lipsa educaţiei şi a socializării. Abuzatorul nu este conştient de acţiunea pe care o
realizează, el nu înţelege că modalităţile prin care se poate educa un copil nu sunt loviturile sau
neglijarea, nu este conştient de consecinţele pe care un astfel de comportament le poate avea
asupra creşterii şi dezvoltării unui copil. Această lipsă de conştientizare a abuzatorului provine
din lipsa educaţiei şi a socializării. De cele mai multe ori, abuzator devine persoana ce a fost
crescută tot cu un astfel de comportament sau persoana ce este lipsită de o educaţie întrucât nu
toată lumea are acces la educaţie sau la informaţie din cauze financiare sau sociale.

Conform perspectivei patologiei sociale, persoana abuzatoare reprezintă persoana ce

datorită activităţilor pe care le realizează aceasta deviază de la moralitate la imoralitate. Există
legi cu privire la drepturile copilului conform cărora „Copilul are dreptul de a fi protejat
împotriva abuzului, neglijării, exploatării, traficului, migraţiei ilegale, răpirii, violenţei,

Iaşi
2020
pornografiei prin internet, precum şi a oricăror forme de violenţă, indiferent de mediul în care
acesta se află: familie, instituţii de învăţământ, medicale, de protecţie, medii de cercetare a
infracţiunilor şi de reabilitare/detenţie, internet, mass-media, locuri de muncă, medii sportive,
comunitate etc.” (Legea 272/2004) iar încălcarea acestor legi, pe lângă răspunderea penală, poate
duce la decăderea din drepturile părinteşti dacă persoana abuzatoare este părintele copilului.

Dacă luăm în considerarea perspectiva patologiei sociale atunci putem spune că abuzul
asupra copilului reprezintă o problemă socială iar abuzatorul este o persoană bolnavă deoarece el
recurge la rele tratamente asupra copilului, tratamente ce din punct de vedere social sunt imorale
şi interzise. Foarte multe asociaţii, instituţii, ONG-uri se ocupă cu informarea, combaterea şi
prevenirea abuzului şi încearcă conştientizarea populaţiei cu privire la consecinţele acestui
fenomen sperând că astfel vor putea prevenii apariţia unor noi cazuri de abuz. Persoanele
abuzatoare sunt denumite ca fiind defective, dependente sau delicvente în funcţie de modalităţile
de educare la care recurg.

Abuzul asupra copilului reprezintă o problemă socială importantă pentru societate fiind
primordială în ochii instituţiilor ce se ocupă cu bunăstarea şi siguranţa copiilor. Conform
perspectivei patologiei sociale, soluţia cea mai eficientă pentru abuzul asupra copilului o
reprezintă educaţia morală eliminându-se sau diminuându-se astfel apariţia unor viitoare cazuri
de abuz.

Copilul este considerat a fi viitorul de mâine al întregului glob pământesc iar datorită
mediului în care acesta convieţuieşte el îşi formează persoana. Dacă copilul are drept model un
comportament deviant sau creşte sub un astfel de comportament atunci şansele ca acesta să-şi
formeze personalitatea într-un mod negativ sunt foarte mari. Am decis să includ abuzul asupra
copilului ca problemă socială în teorema 1 ce se referă la centralitatea problemelor sociale.
Această teoremă se bazează pe faptul că problema socială reprezintă un adevărat subiect
problematic al societăţii.

Abuzul asupra copilului este un subiect discutat tot mai des iar informaţii despre acesta se
găsesc într-un număr foarte mare chiar şi pe paginile de socializare. De cele mai multe ori,
cazurile de abuz asupra copilului se află în observaţia DGASPC-ului (Direcţia Generală de
Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului) aceştia ocupându-se în prim plan de combaterea şi
prevenirea abuzului. Asociaţiile şi instituţiile ce se ocupă cu asigurarea bunăstării copilului
precum şi a promovării drepturilor copilului accentuează tot mai des consecinţele abuzului

Iaşi
2020
asupra copilului considerând că astfel ar diminua apariţia abuzului şi ar creşte numărul copiilor
ce au parte de o copilărie normală, lipsită de probleme.

Creşterea abuzului asupra copilului se datorează unor factori precum sărăcia, alcoolismul,
drogurile, comportamentele delicvente etc., iar ascendenţa acestei probleme socială are la bază
creşterea cazurilor de abuz înregistrate ceea ce face ca abuzul asupra copilului să rămână într-o
poziţie de centralitate.

Un copil abuzat este un copil ce-şi are viitorul pus sub un semn al întrebării, un copil
abuzat va fi un om ce nu are încredere în sine, un copil abuzat va fi o persoană ce se va vedea ca
fiind incapabil de a fi iubit, de a fi apreciat, un copil abuzat va lua modelul părintelui abuzator şi
va recurge la comportamente delicvente. Acest fenomen de abuz are efecte permanente asupra
copilului, unele având un impact mai mic iar altele având un impact profund manifestându-se
chiar pe perioada vârstei adulte. Astfel, fenomenul de abuz la care este supus copilul poate avea
consecinţe pe mai multe planuri cum ar fi: cel medical ce se referă la apariţia unor boli precum
ulcerul de stres, hipertensiune arterială şi boli de inimă; cel psihologic ce poate duce la depresii,
fobii, tulburări de memorie, de somn, de alimentaţie; cel social ce se referă la izolare faţă de
societate, la marginalizare; cel profesional ce se referă la incapacitatea de a realiza activităţi
potrivite locului de muncă; cel economic ce derivă din planul profesional, dacă nu poţi realiza
activităţile de la locul de muncă, nu eşti apt pentru a le duce la bun sfârşit atunci există
posibilitatea de a rămâne fără loc de muncă ducând astfel la scăderea venitului acest lucru putând
duce la o dependenţă financiară faţă de partenerul de viaţă. „Abuzul şi neglijarea copilului au
efecte pe termen lung, clar dovedite, asupra bolilor mentale ale adultului. Sunt însă tot mai multe
dovezi că abuzul şi neglijarea au de asemenea efecte semnificative asupra tulburărilor fiziologice
ale adultului, cum ar fi bolile coronariene ischemice, bolile hepatice şi cancerul pulmonar,
acestea fiind probabil mediate şi prin comportamentele de risc pentru sănătatea individului.”
(Kessler et al., 2008, p. 625 apud Muntean, Munteanu, 2011, p.109)

Creşterea cazurilor de abuz este cu adevărat îngrijorătoare şi menţine această problemă

într-o poziţie de centralitate mai ales pentru că se cunosc consecinţele ce pot apărea în urma
acestui fenomen. Se realizează periodic statistici referitoare la existenţa cazurilor de abuz pentru
a se putea identifica cu exactitate dacă soluţiile adoptate pentru combaterea şi prevenirea
abuzului au avut succes însă cu toate acestea „Nu există cifre exacte pentru a reda incidenţa

Iaşi
2020
abuzului asupra copiilor…” (Chisholm, 1980 apud Cooper, Ball, 1993, p. 11) mai ales că există
numeroase cazuri de abuz neînregistrate acest lucru poziţionând abuzul asupra copilului la nivel
de problemă socială centrală.

Concluzie

Prin urmare abuzul asupra copilului reprezintă o problemă actuală, de mare interes pentru
societate şi mai ales pentru persoanele, asociaţiile şi instituţiile specializate în acest domeniu
astfel aceasta reprezentând o problemă centrală la nivel global nu doar teritorial datorită
consecinţelor si efectelor negative ale acestui fenomen. În stagiul de practică pentru realizarea
lucrării de licenţă am observat foarte multe cazuri de abuz, majoritare fiind bazate pe abuz
emoţional şi pe neglijare. Şi am putut să mă conving asupra consecinţelor fenomenului, în primul
rând am observat aspectul fizic precar semn al neglijării părinţilor sau a situaţiei financiare
precare, iar în al doilea rând am putut observa, prin interacţiunea directă cu aceştia că copiii sunt
retraşi, timizi, nu se implică în activităţi de grup fiind închişi în sine iar unii dintre ei fiind
agresivi cu celelalte persoane din grup. Comportamentul adulţilor bazându-se pe abuz afectează
dezvoltarea copilului şi împiedicarea acestuia în devenirea unui om de succes, acest
comportament încalcă normele morale şi normale ale societăţii. Din aceste motive, abuzul asupra
copilului reprezintă o problemă socială acută ce se află la un nivel central în societate.

Bibliografie

1. Cooper, D. şi Ball, D., (1993), Abuzul Asupra Copilului, Bucureşti, Ed. Alternative
2. Dan, A., (2007), Diagnoza şi soluţionarea problemelor sociale, note de curs, Bucureşti,
Ed. Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă socială
3. Legea 272/2004 Privind Protecţia şi Promovarea Drepturilor Copilului
4. Muntean, A. şi Munteanu, A., (2011), Violenţă, Traumă, Rezilienţă, Iaşi, Ed. Polirom
5. Zamfir C., Stoica L., (2006) O nouă provocare. Dezvoltare socială, Iaşi, Ed. Polirom

Iaşi
2020