FIȘĂ DE LECTURĂ

Titlul: Managementul instituțiilor și serviciilor pentru persoane cu cerințe speciale

Autori: Alois Gherguț

Domeniu: Științele educației, ciclul universitar

Editura: Editura Polirom 2018

Nr. pagini:190

Capitolul 1- Managementul activităților și serviciilor pentru persoane cu nevoi/cerințe speciale

-perspectiva teoretică

Fără management organizaţiile nu există. Managementul este inevitabil şi necesar şi

reprezintă ceea ce diferenţiază o organizaţie de o simplă clădire în care oamenii se învârt ca o
moară-stricată în activităţi întâmplătoare, lipsite de scop.
Postul unui manager de servicii sociale vizeaza existenta unor abilitati conceptuale
umane si tehnice, pentru ca actioneaza intr-un mediu in care concurenta este primordiala.
Managerii din serviciile sociale urmeaza sa transforme politicile sociale in servicii sociale,
activitate esentiala pentru dezvoltarea in directia corespunzatoare a sectorului. Serviciile sociale
se deosebesc de alte domenii acest lucru determinand nevoia de a dezvolta tip de management
specific care sa fie adecvat si corespunzator.
Un Manager de servicii sociale trebuie sa fie capabil sa proiecteze programe sociale, sa
analizeze functionarea organizatiei de apartenenta, sa utilizeze metode de cercetare in rezolvarea
problemelor critice, sa aplice cunostinte si valori specifice serviciilor sociale.
Acest capitol este introductiv și este legat de baza teoretică a managementului
activităților și serviciilor pentru persoane cu nevoi/cerințe speciale. Ne este prezentat obiectivul
fundamental al serviciilor sociale acesta fiind centart pe menținerea, refacerea și dezvoltarea
capacităților individuale necesare pentru rezolvarea unor probleme sau situații dificile, pe care
persoana nu le poate soluționa de una singură și asigurarea unui suport pentru persoanele care
nu au posibilitatea să-și dezvolte propriile capacități și competențe necesare pentru desfășurarea
unor activități socialmente utile și care săfavorizeze integrarea lor familială, școlară, profesională
și socială.
Există câteva motive pentru care organizaţiile nu pot funcţiona fără management şi
conducere:
 Nu este posibil să se anticipeze toate situaţiile şi să se dezvolte structura care să ţină cont de
toate problemele.
 De asemenea, schimbările condiţiilor mediului organizaţional extern determină cerinţe
variate asupra organizaţiilor, care nu pot fi prevăzute în avans.
 Dinamica internă a organizaţiilor implică dezvoltare şi schimbare în moduri care nu pot fi
de asemenea anticipate.

1
 În toate organizaţiile, membrii nu se identifică complet cu organizaţia din cauza loialităţilor
lor divizate. În organizaţiile de asistenţă socială, scopurile profesionale ale multor indivizi
pot să nu corespundă în întregime cu scopurile organizaţiei.
Conducerea este cerută pentru a exercita influenţa în sensul realizării unei cât mai
mari congruenţe posibile între scopurile individuale şi cele organizaţionale. Deci, nevoia
de management pentru orice activitate constructivă este evidentă. Datorită mediului
extern nesigur, aflat într-o continuă schimbare, mulţi dintre managerii organizaţiilor de
asistenţă socială se confruntă cu probleme legate de supravieţuirea organizaţiei. Dar
organizaţia nu trebuie doar să supravieţuiască ci să-şi realizeze scopurile pentru care a
fost înfiinţată. Supravieţuirea este necesară dar nu şi suficientă pentru sănătatea şi
viabilitatea organizaţiei. Astfel apare nevoia nu doar de competenţă managerială ci şi cea
de excelenţă managerială.
Managementul serviciilor sociale reprezinta transformarea politicilor sociale prin
intermediul asistentilor sociali in serviciile sociale. In asistenta sociala natura serviciilor
sociale implica relatii intre oameni. Asistenta sociala este o afacere cu oameni in care
indivizii deservesc alti indivizi (client, beneficiari).
Serviciile sociale reprezinta ansamblul de masuri si actiuni realizate pentru a
raspunde nevoilor individuale, familiale sau de grup, in vedera prevenirii si depasirii unor
situatii de dificultate, vulnerabilitate sau de dependenta pentru prezervarea autonomiei si
protective persoanei, pentru prevenirea marginalizarii si excluziunii sociale, pentru
promovarea excluziunii sociale si in scopul cresterii calitatii vietii.

Capitolul 2- Funcțiile managementului serviciilor sociale

Serviciile sociale constituie o componentă a sistemului naţional de asistenţă socială şi au

drept scop sprijinirea persoanelor vulnerabile pentru depăşirea situaţiilor de dificultate,
prevenirea şi combaterea riscului de excluziune socială, creşterea calităţii vieţii şi promovarea
incluziunii sociale a acestora.
Managerii îndeplinesc scopuri prin intermediul altor oameni. Activitãţile care au ca
rezultat realizarea scopurilor sunt denumite funcţii ale managementului. Funcţiile de bazã ale
managementului sunt considerate urmãtoarele: planificarea, organizarea, coordonarea resurselor
umane, conducerea, controlul și evaluarea.
Planificarea. În cadrul planificãrii sau previziunii se stabilesc scopurile
organizaţiei şi se iau decizii asupra metodelor de urmat în vederea realizãrii lor. Procesul
de planificare constã în patru paşi importanţi:
 dezvoltarea prognozelor şi a premiselor de bazã ale planificãrii;
 definirea obiectivelor specifice;
 dezvoltarea alternativelor;
 alegerea unui curs al acţiunii
Mulţi manageri sunt implicaţi în douã feluri de planificare:
 - strategică
 - include planificarea pentru scopurile pe termen lung, politici şi planuri de viitor,
 - operaţională
 - relaţionatã cu planurile pe termen scurt, vizând implementarea facilitãţilor planului
strategic.

2
 În procesul de planificare managerii realizează o serie de sarcini cum sunt:
colectarea datelor, identificarea resurselor umane şi materiale, evaluarea situaţiei de
rezolvat, stabilirea scopurilor specifice, dezvoltarea obiectivelor, politicilor şi
standardelor, instituirea unui buget, stabilirea prioritãţilor, determinarea procedurilor,
dezvoltarea planurilor de acţiune alternative, alegerea unui plan de activitate,
comunicarea cu toţi oamenii implicaţi.
Planificarea eficace este un proces critic pentru management deoarece toate
celelalte funcţii ale managementului depind de ea.
Organizarea. Un manager bine organizat creeazã mecanismul pentru punerea în
acţiune a fiecãrui plan. Organizarea vizeaza stabilirea unei structuri organizaţionale
formale care asigurã coordonarea resurselor în vederea realizãrii obiectivelor, stabilirea
procedurilor şi a politicilor, determinarea calificãrilor necesare şi descrierea posturilor.
Aceastã funcţie include cunoştiinţe despre structura organizaţionalã, care contureazã
fiecare post şi descrie responsabilitãţile, relaţiile şi autoritatea pentru fiecare poziţie
ierarhicã.Organigramele sau “hãrţile“ organizaţionale sunt un mod de a ilustra structura.
Majoritatea organizaţiilor/ instituţiilor care oferã asistenţã şi protecţie socialã în România
au o structurã organizaţionalã piramidalã sau birocraticã. Fiecare organizaţie are o culturã
organizaţionalã care este o combinaţie de asumţii, valori, simboluri, limbaj şi
comportamente prin care se manifestã normele şi valorile organizaţiei.
Organizarea presupune şi abilitãţi de colectare a resurselor, construirea susţinerii,
sprijinului, formarea echipei, managementul timpului, comunicare eficace. Organizarea
de succes contribuie hotãrât la succesul general al serviciului social oferit şi este a doua
funcţie ca importanţã dupã planificare
Coordonarea. În vederea realizãrii scopurilor, managerii coordoneazã eforturile
muncii oamenilor şi resursele disponibile.Aceastã funcţie a managementului include
activitãţi ca: recrutarea de personal nou, selectarea şi alegerea personalului, orientarea
noilor angajaţi, planificarea dezvoltãrii personalului, determinarea nevoilor de
coordonare, inventarea programelor de coordonare, dezvoltarea menţinerii personalului
în acelaşi loc de muncã, strategii legate de absenteism, asigurarea direcţiei
tehnice.Coordonarea resurselor umane consider că este o funcţie crucialã a
managementului.
Conducerea. Aceastã funcţie este preocupatã în primul rând de oameni. În sens
larg conducerea sau direcţionarea poate fi definitã ca procesul de ghidare, îndrumare a
activitãţilor membrilor organizaţiei/instituţiei în direcţiile adecvate, adicã înspre
realizarea scopurilor organizaţionale. Conducerea implicã pe lângã ghidarea grupului
înspre scop şi alte sarcini cum sunt:rezolvarea problemelor pentru luarea deciziilor,
managementul conflictului, a conduce în mod pozitiv, determinarea nevoii de dirijare,
revizuirea performanţelor muncii, monitorizarea progresului înspre scop. Managerii care
conduc eficace se bucură de o productivitate mai mare şi o muncã de grup mai
satisfãcãtoare.
Controlul și evaluarea. Când managerii în asistenţã socialã funcţioneazã ca
evaluatori ei:
 - culeg informaţii care măsoară performanţele recente din interiorul organizaţiei; - comparã
performanţele prezente cu standardele prestabilite;
 - din aceastã comparaţie determină dacă planul ar trebui să fie modificat sau nu pentru a
satisface standardele prestabilite.
3
 Evaluarea vizeazã atât performanţele pesonalului angajat cât şi evaluarea
programului social oferit beneficiarilor. Tehnicile prin care se apreciazã performanţele
personalului sunt: autoevaluarea, evaluarea între egali, evaluarea de către supervizor sau
manager. Evaluarea serviciilor sociale oferite de către organizaţie se desfãşoarã prin:
 - comisii care vizeazã asigurarea calităţii serviciilor
 - organizaţii care revizuiesc standardele profesionale
 - managementul riscului îngrijirii oferite
 - revizuirea utilizãrii resurselor de către organizaţie.
Aşa cum se poate constata, managementul are diverse metode şi tehnici
disponibile pentru a îndeplini funcţia de evaluare şi control.

Capitolul 3- Managementul resurselor umane în serviciile sociale

Managementul resurselor umane este acea componentă a managementului firmei

care se ocupă de dezvoltarea și dinamizarea resurselor umane în vederea obținerii
performanțelor dorite și atingerii obiectivelor organizației.