Sunteți pe pagina 1din 80

GHID METODOLOGIC

DE IMPLEMENTARE A
SMO PENTRU
SERVICIILE DE TIP
REZIDENTIAL

ALTE DOCUMENTE
Furnizorii de servicii sociale
PROTECTIA SOCIALA SI NEVOIA
DE ASISTENTA SOCIALA
Asistenta sociala a persoanelor cu
handicap
ROMANIA INTERZICE PEDEPSELE
FIZICE ASUPRA COPIILOR
DIAGNOZA SI SOLUTIONAREA
PROBLEMELOR SOCIALE
FAMILIA I ROLUL EI IN VATA
COPILULUI
INSTITUTIONALIZAREA DIN
PUNCTUL DE VEDERE AL
PARINTELUI
DEZINSTITUTIONALIZAREA - O
ETAPA DIN VIATA
ADOLESCENTULUI
INSTITUTIONALIZAT
INSTITUTIA CASEI DE COPII
PROIECT DE CERCETARE
METODOLOGIA CERCETARII IN
ASISTENTA SOCIALA

Asistenta sociala

GHID METODOLOGIC
DE IMPLEMENTARE A
SMO PENTRU
SERVICIILE DE TIP
REZIDENTIAL
CUPRINS
Introducere...................................2
Recomandari pentru implementarea
Standardului 1: Misiunea............................

Standardului 2: Locul in sistemul de servicii sociale


judetean/

local al sectoarelor municipiului


Bucuresti...............
Standardului 3: Admiterea in cadrul serviciului de tip
rezidential.............

Standardului 4: Planul individualizat de

protectie....................
Standardului 5: Mentinerea legaturilor cu parintii, familia largita si
alte persoane importante sau apropiate fata de copil............
Standardului 6: Implicarea comunitatii......................
Standardului 7: Iesirea din cadrul serviciului de tip rezidential..............
Standardului 8: Participarea copiilor.........................
Standardului 9: Intimitate si confidentialitate.....................
Standardului 10: Asigurarea hranei........................
Standardului 11: Aspectul exterior, imbracamintea, echipamentul si banii de buzunar.....
Standardului 12: Starea de sanatate a copiilor si prevenirea imbolnavirilor..........
Standardului 13: Tratamentul medical si administrarea medicamentelor...........
Standardului 14: Educatia...........................
Standardului 15: Activitati de recreere-socializare...................
Standardului 16: Reclamatii si reprezentare....................
Standardului 17: Protectia copilului impotriva abuzurilor.................
Standardului 18: Relatia personalului cu copiii.....................
Standardului 19: Controlul comportamentului...................
Standardului 20: Absenta unui copil fara permisiune..................

Standardului 21: Notificarea cu privire la evenimentele importante.............


Standardului 22: Amplasamentul, compartimentarea si dimensiunile constructiei......
Standardului 23: Conditiile de locuit.........................
Standardului 24: Spatiile igienico-sanitare......................
Standardului 25: Siguranta si securitatea......................
Standardului 26: Recrutare si angajare......................
Standardului 27: Numarul si structura de personal...................
Standardului 28: Formarea initiala si continua a personalului..............
Standardului 29: Supervizare............................
Standardului 30 Proiectul institutional.......................
Standardului 31: Managementul comunicarii si informatiei................
Standardului 32: Managementul resurselor umane...................

Abrevieri....................................
Anexe....................................

INTRODUCERE
Serviciile de tip rezidential, denumite in continuare SR, sunt variate ca organizare si functionare, insa baza
lor comuna o reprezinta gazduirea si ingrijirea copiilor. Aceste servicii pot fi de diverse tipuri, in functie de
o serie de factori, cum ar fi:
a) Misiunea serviciului

Pentru protectia speciala a copiilor separati de parinti: centre de plasament, centre de primire in
regim de urgenta
Pentru prevenirea separarii copiilor de parinti: centre maternale
NOTA
Centrele de plasament includ si variante care au misiuni si/ sau organizare diferite, fiind cunoscute sub
urmatoarele denumiri:
-

case de tip familial (vezi mai jos);

apartamente (organizate pe modelul centrelor de plasament de tip familial);

apartamente de tranzitie (pentru tinerii care urmeaza sa paraseasca sistemul de protectie a


copilului).

Similar, centrele de primire in regim de urgenta includ si adaposturile (pentru protectia de scurta durata a
copiilor separati de parinti; in functie de tipul adapostului, admiterea copiilor se poate face numai in regim
de urgenta sau, in functie de caz, fie in regim de urgenta, fie in regim de plasament; exemple de adaposturi,
pentru copiii strazii, pentru copiii abuzati, neglijati si exploatati).
b) Modul de organizare
Pe model familial
-

Centre cu module de tip familial - centre publice, fara personalitate juridica, al caror personal
pentru educatia, de regula informala si non-formala, si ingrijirea de baza este reprezentat de
educator/ educator specializat care lucreaza in ture;

Case de tip familial - centre de plasament publice si private, cele din urma avand
personalitate juridica, al caror personal pentru educatia informala si pentru ingrijirea de baza
este reprezentat de asa-numitul "parinte social" care locuieste impreuna cu copiii; in cazul
caselor publice de tip familial, se poate intalni si modelul cu personal care lucreaza in ture.

Pe model apropiat celui clasic in ceea ce priveste conditiile de gazduire a copiilor: adaposturile si
centrele de primire in regim de urgenta pentru copiii strazii;
Pe model clasic: institutiile de tip vechi, de regula fostele internate ale scolilor speciale care nu au
fost inca restructurate.
NOTA
-

Institutiile de tip clasic (vechi) se caracterizeaza in prezent prin urmatoarele aspecte principale: numar
mare de copii in centru (variaza intre 50-200), mai mult de 5-7 copii per dormitor (in medie 12-20),
spatii igienico-sanitare comune pentru copiii care locuiesc la nivelul unui palier, imbracamintea copiilor
nu este personalizata (purtarea de "uniforme"), servirea mesei se face pentru toti copii odata sau in serii
mari intr-o sala special amenajata in acest sens, personal numeros etc.

Centrele cu module de tip familial se caracterizeaza prin urmatoarele aspecte principale: numarul
mediu de copii intr-un centru modulat este in jur de 50, intr-un dormitor se afla circa 5-7 copii, spatii

igienico-sanitare de regula aferente fiecarui modul in parte (10-20 de copii/ modul), personalul este
relativ acelasi per modul etc.
-

Centrele de tip familial (apartamentele, casele de tip familial) se caracterizeaza prin urmatoarele
aspecte principale: numarul de copii in centru variaza de regula intre 5-12, intr-un dormitor se afla
circa 4-5 copii, centrul este organizat pe model familial in sensul existentei spatiului de zi aferent, a
bucatariei si spatiilor igienico-corespunzatoare, precum si a unui personal relativ stabil. Un alt aspect
este implicarea activa a copiilor in viata cotidiana a casei si in invatarea deprinderilor de viata
independenta (copii participa nemijlocit la cumparaturi, la gatit si servirea mesei etc.); casele private de
tip familial se impart, dupa structura materiala, in case gen gospodarie taraneasca, gen apartament si
gen sat SOS.

c) Grupul tinta de clienti - exemple


Centre pentru copiii cu dizabilitati;
Centre pentru copiii abuzati, neglijati si exploatati;
Centre pentru copiii strazii;
Centre pentru copiii care savarsesc fapte penale si nu raspund penal etc.
In anumite situatii mentionate in mod expres de standardele minime obligatorii (SMO), in cadrul aceluiasi
SR pot coexista mai multe grupuri tinta si, astfel, trebuie respectate concomitent prevederile SMO
corespunzatoare tipului de centru respectiv, precum si cele specifice anumitor grupuri de copii/ tineri.
Exemple:
-

un centru modulat in care traiesc copii de diferite varste, tinerii care urmeaza sa paraseasca sistemul pot
avea amenajat un spatiu asemanator apartamentelor de tranzitie, iar prezenta copiilor cu dizabilitati
impune respectarea SMO privind centrele de tip rezidential pentru copiii cu dizabilitati.

centrul de primire in regim de urgenta pentru copiii strazii organizat in cadrul unui centru de plasament

Beneficiarii SR sunt:
copiii separati, temporar sau definitiv de parintii lor, ca urmare a stabilirii, in conditiile legii, a masurii de
plasament;
copiii pentru care a fost dispus, in conditiile legii, plasamentul in regim de urgenta;
tinerii, care au implinit varsta de 18 ani si care beneficiaza, in conditiile legii, de protectie speciala;
cuplurile parinte/ reprezentant legal-copil, in situatia constatarii riscului de abandon al copilului din
motive neimputabile parintelui/reprezentantului legal sau in situatia includerii acestora intr-un program
de restabilire a legaturilor familiale;
copiii neinsotiti de catre parinti sau alt reprezentant legal care solicita o forma de protectie in conditiile
reglementarilor legale privind statutul si regimul refugiatilor.
Principiile care stau la baza activitatii SR sunt:
a) respectarea si promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;

b) deschiderea catre comunitate;


c) asigurarea, in mod adecvat, a unor modele de rol si statut social, prin incadrarea unui personal mixt si
deschiderea centrului catre comunitate;
d) egalitatea sanselor si nediscriminarea;
e) asistarea copiilor in realizarea si exercitarea drepturilor lor;
f)

respectarea demnitatii copilului;

g) ascultarea opiniei copilului si luarea in considerare a acesteia, tinand cont de varsta si gradul sau de
maturitate;
h) mentinerea relatiilor personale ale copilului si a contactelor directe cu parintii, familia largita, precum si
cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament sau care sunt importante pentru
copil;
i)

mentinerea impreuna a fratilor;

j)

promovarea unui model familial 535c26f de ingrijire a copilului;

k) asigurarea unei ingrijiri individualizate si personalizate a copilului;


l)

asigurarea protectiei copilului pe o perioada determinata, pana la (re)integrarea acestuia in familia


naturala, largita sau substitutiva;

m) asigurarea protectiei impotriva abuzului, neglijarii si exploatarii copilului;


n) asigurarea unei interventii profesioniste, prin echipe multidisciplinare;
o) asigurarea confidentialitatii si a eticii profesionale.
Conform legii, SR pot fi organizate de catre directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului
(DGASPC), organisme private acreditate (OPA) sau parteneriate intre acestea doua (SR public-privat).
Astfel, in SMO prin furnizorii de servicii care au in subordine s-au organizeaza SR se inteleg DGASPC si
OPA.
O alta precizare este faptul ca atat SMO, cat si ghidul prezent se adreseaza in principal centrelor de
plasament, cu variantele amintite anterior. Desigur exista o serie de aspecte care sunt comune tuturor SR si
care se regasesc de altfel in SMO specifice, de exemplu pentru centrul maternal, centrul de primire in regim
de urgenta pentru copilul abuzat, neglijat sau exploatat.
Recomandam utilizarea si promovarea noii denumiri "servicii de tip rezidential" si in subsidiar a denumirii
"centre de plasament" care sunt mentionate de Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor
copilului si mai putin a acelor denumiri care contin cuvantul "casa". Adevarata casa a copilului este intr-o
familie (familia naturala, familia extinsa sau familia adoptiva).
Protectia copilului intr-un serviciu de tip rezidential este temporara si trebuie sa dureze cat mai putin, pana
cand, prin eforturile profesionistilor, ale familiei si ale comunitatii se reuseste identificarea si punerea in
practica a unei solutii cu caracter permanent, adaptata situatiei particulare a copilului/ tanarului. Astfel, daca
situatia copilului impune protectia intr-un serviciu de tip rezidential, acesta nu trebuie sa fie o simpla casa ,

pentru ca, in fapt, oricat de frumos si confortabil ar fi nu este sinonim cu o casa, ci trebuie sa fie un centru
deschis catre comunitate si integrat intr-un sistem de servicii, toate destinate integrarii socio-familiale a
copilului.
Un alt aspect important este faptul ca se promoveaza mediul de tip familial in cadrul SR. Legea nr.272/2004
precizeaza clar la art.110 alin.(5) ca SR se organizeaza pe model familial. Astfel, strategiile judetene
trebuie sa-si adapteze obiectivele astfel incat institutiile de tip vechi sa dispara prin inchiderea lor si crearea
de SR sau sa fie restructurate pe module de tip familial.
Standardul 1:

Misiunea

Fiecare serviciu tip rezidential are o prezentare scrisa a misiunii sale, precum si un ghid pentru copilul/
tanarul beneficiar care precizeaza clar modul de organizare si functionare si serviciile oferite.
SR au drept misiune generala furnizarea sau asigurarea accesului copiilor, pe o perioada determinata, la
gazduire, ingrijire, educatie si pregatire in vederea reintegrarii sau integrarii familiale si socio-profesionale.
Activitatile de gazduire, ingrijire, educatie non-formala si informala, sprijin emotional, consiliere, precum si
dezvoltarea majoritatii deprinderilor de viata independenta si a unora dintre activitatile legate de reintegrarea
sau integrarea familiala se acorda obligatoriu in locatia SR. Celelalte activitati se pot acorda de catre acelasi
furnizor sau de alti furnizori de servicii, in aceeasi locatie sau in alte locatii decat cea in care are loc
gazduirea copilului, insa accesul la aceste activitati este asigurat si monitorizat de SR in responsabilitatea
caruia se afla copilul si care ii asigura gazduire.
Acest standard evidentiaza faptul ca serviciul este centrat pe copil, pe respectarea drepturilor sale - fiind
necesar ca personalul angajat, copiii si parintii, comunitatea sa aiba o intelegere profunda a misiunii SR si
sa-si organizeze interventia in conformitate cu aceasta.
Misiunea este elaborata de coordonatorul SR impreuna cu echipa si trebuie sa fie avizata de DGASPC,
reprezentat de Consiliul Director. Avizarea este necesara pentru a asigura incadrarea acestui serviciu in
strategia judeteana/ locala de protectie a copilului si se impune atat pentru SR publice, cat si pentru SR
private.
Misiunea este specifica fiecarui serviciu rezidential; de exemplu, in cazul unei complex rezidential, in care
exista atat centru de plasament, cat si apartamente, misiunea se elaboreaza separat pentru centru, respectiv
apartamente. Ideea fundamentala este ca beneficiarii (copil si familie), partenerii SR si comunitatea in
ansamblul ei sa aiba posibilitatea de a intelege cat mai clar scopul acelui serviciu, pentru ce exista si
functioneaza in comunitatea respectiva.
Formularea misiunii este accesibila si concreta, astfel incat sa evidentieze specificul SR dintr-o anumita
comunitate; textul avizat se poate folosi la pliante de prezentare, afise, fluturasi etc.
Minimumul necesar pentru respectarea acestui standard este ca fiecare SR sa aiba:
- formularea misiunii avizate, afisata si sub forma de pliant
- ghidul de prezentare a serviciului pentru beneficiari
- ghidul pentru personalul angajat si voluntari
Standardul 2:

Locul in sistemul de servicii sociale judetean/ local al sectoarelor municipiului


Bucuresti

Fiecare serviciu de tip rezidential are la dispozitie o prezentare schematica a sistemului de servicii
sociale de la nivel judetean sau local al sectoarelor municipiului Bucuresti, care precizeaza clar locul
ocupat de serviciul in cauza si relatiile de colaborare cu celelalte servicii.
Acest standard evidentiaza faptul ca serviciul este integrat in comunitate si intr-un sistem de servicii (spre
deosebire de vechile institutii rezidentiale care aveau un caracter inchis, cvasi-izolat), aspect care trebuie
inteles atat de copii si parinti, cat si de personal.
Cea mai simpla reprezentare este o schema in care central este reprezentat SR respectiv si in jurul sau
celelalte institutii si servicii cu care se relationeaza:
-

DGASPC/ OPA ca structura coordonatoare

alte servicii de protectie a copilului (centru de consiliere, centru de pregatire a integrarii/ reintegrarii in
familie etc.)

scoala/ scolile din comunitate la care sunt inscrisi copiii

medicul de familie, policlinica cu care colaboreaza SR

servicii de recuperare/ reabilitare

baze sportive si cluburi pentru petrecerea timpului liber etc.

In schema cu locul serviciului in comunitate fiecare organizatie este trecuta cu numele complet si se
recomanda mentionarea numarului de telefon si/ sau adresei.
Cartografierea sistemului judetean/ local de servicii se face la nivel de DGASPC si include toate serviciile
publice si private acreditate si a relatiilor dintre acestea. Acest document nu este in responsabilitatea
coordonatorului SR, ci este un document reprezentativ elaborat pentru un judet sau sector al municipiului
Bucuresti. Precizand care este locul SR in aceasta schema a serviciilor se asigura accesul personalului si al
beneficiarilor la o viziune de ansamblu asupra sistemului, fiind mai clare relatiile de colaborare, dar si
perspectivele de evolutie a SR.
Standardul 3:

Admiterea in cadrul serviciului de tip rezidential

Copiii/ tinerii beneficiaza de serviciile si activitatile desfasurate in cadrul serviciului de tip rezidential
numai daca acesta poate raspunde nevoilor lor individuale de ingrijire, educatie, socializare etc.,
stabilite printr-o evaluare initiala.
Admiterea copiilor in SR se face numai in baza masurii de plasament decisa fie de CPC in situatia in care
parintii si copilul cu varsta peste 14 ani sunt de acord in acest sens sau de catre instanta judecatoreasca atunci
cand acordul acestora lipseste din varii motive. Atat CPC, cat si instanta trebuie sa tina cont de urmatoarele
cand se ia decizia de plasament intr-un serviciu de tip rezidential:
a) nu este posibila plasarea copilului la familia extinsa sau la familia substitutiva;
b) mentinerea fratilor impreuna;
c) facilitarea exercitarii de catre parinti a dreptului de a vizita copilul si de a mentine legatura cu
acesta;

d) plasarea copilului cat mai aproape de comunitatea din care provine (principiul proximizarii);
e) plasarea cu prioritate in centre/case de tip familial;
f)

consultarea prealabila a coordonatorului SR.

Toate aceste aspecte obligatorii prin lege, precum si altele specifice trebuie sa se regaseasca in procedurile de
admitere si evaluare ale SR.
Desemnarea persoanei responsabile este un moment crucial la admiterea copilului in SR. Pentru inceput
persoana responsabila este de regula unul dintre educatorii grupei in care este repartizat copilul, iar in cazul
caselor de tip familial este asa-numitul "parinte social". Avand in vedere nu numai momentul desemnarii
persoanei responsabile, dar si activitatea generala de ingrijire de baza si educare predominant informala
prestata de "parintele social" rezulta in mod implicit necesitatea formarii continue cu prioritate dupa regulile
educatorului specializat si ale asistentului maternal profesionist.
Desi intervine in calitate de profesionist in primul rand, persoana responsabila respecta in interactiunea sa cu
copilul valorile de baza ale unei relatii parentale de calitate:
caldura si afectiune;
limite clare si bine precizate;
raspuns imediat la nevoile copilului;
disponibilitate de a raspunde intrebarilor copilului;
sanctionare educativa, constructiva a comportamentelor inacceptabile ale copilului;
respect;
deschidere si comunicare;
recunoasterea calitatilor si a reusitelor;
confidentialitate si incredere reciproca.

In acelasi timp, persoana responsabila va avea grija sa delimiteze clar rolul sau de rolul parintilor, pentru a
nu produce dependenta copilului de SR.
Dupa admitere, copiii trebuie ajutati sa se integreze colectivului din SR, fapt pentru care este necesara
derularea unui program de acomodare a carui durata este minim de 2 saptamani conform SMO. Acest
program poate include urmatoarele aspecte si este coordonat de persoana de referinta a copilului:

Copilului, precum si familiei acestuia sau reprezentantului legal, li se explica foarte clar, pe intelesul
lor, care este specificul SR, ce asteapta personalul de la ei, care sunt facilitatile etc;

Copilul va fi prezentat celorlalti copii, i se va prezenta SR, locul unde va dormi si unde poate sa-si
pastreze obiectele personale, fiind indrumat, ajutat sa inteleaga, sa accepte si sa respecte noul mediu
si persoanele din jur si cum sa relationeze cu acestea;

La repartizarea copilului in grupa se are in vedere mentinerea fratilor impreuna, a copiilor care sunt
legati printr-un anumit grad de rudenie, care provin din acelasi cartier/comunitate;

Copilului i se va permite sa aiba cu el obiecte personale, jucarii preferate si va fi sprijinit indeaproape


de personal in procesul de acomodare. Obiectele personale il ajuta nu doar in pastrarea identitatii si a
istoriei proprii; ele sunt niste repere ale trecutului, care ii dau copilului un sentiment de continuitate si
de siguranta.

Copilul va fi incurajat sa-si exprime opiniile in legatura cu sentimentele posibile de anxietate pe care
le incearca fiind departe de familie sau mediul in care a trait;

In aceasta perioada sau dupa, copilul poate sa-si aleaga o persoana de referinta, cu care sa poata
comunica in legatura cu toate problemele sale;

Personalul va urmari cunoasterea copilului, favorizand integrarea lui in grupa, dar si in comunitate
(gradinita/scoala, vecinatate etc.);

Copilul trebuie sa fie informat, intr-o maniera clara si accesibila, in raport cu nivelul lor de
intelegere, despre ce este permis si ce nu in SR. Astfel, in timp, va constientiza faptul ca regulile sunt
importante pentru asigurarea unei convietuiri armonioase cu ceilalti copii si cu personalul.

Copilul va fi ajutat sa inteleaga motivele pentru care o perioada determinata va locui in serviciul
rezidential si sa aiba o abordare pozitiva si increzatoare ca acest demers este spre binele sau.

Personalul trebuie sa stie care sunt copiii aflati in perioada de acomodare si sa le acorde sprijinul necesar
tinand cont de opiniile copiilor, preferintele acestora. Personalul este pregatit continuu ca sa respecte istoria
copilului, sa nu comenteze sau sa judece greselile parintilor sau situatia socio-economica a familiei. De
asemenea, ritmul activitatilor cu copilul este adaptat particularitatilor acestuia. Mai mult decat in alte
perioade, copilul trebuie sa beneficieze de sprijin emotional si, dupa caz, de consiliere.
Un rol important in acomodarea noului-venit il au ceilalti copii rezidenti. Din acest motiv, copiii din SR vor
fi informati din timp si pregatiti sa primeasca un noul coleg/ o noua colega.
Copiii pot fi antrenati in mici concursuri de idei - "cum sa sarbatorim venirea unui nou coleg" - si pot fi
solicitati sa indeplineasca sarcini concrete.
In concluzie, primirea copiilor in SR reprezinta unul dintre cele mai importante momente din viata in SR,
cand toate energiile sunt indreptate catre procesul de adaptare care are loc atat pentru copil, cat si pentru SR.
In fapt, pe termen lung, SR este cel care trebuie sa se adapteze nevoilor copiilor pe care ii protejeaza si nu
invers.
Standardul 4:

Planul individualizat de protectie

In cadrul serviciului de tip rezidential, fiecare copil/ tanar este ocrotit in baza unui plan individualizat
de protectie, care este dezvoltat in programe de interventie specifica pentru urmatoarele aspecte:
nevoile de sanatate si promovare a sanatatii; nevoile de ingrijire, inclusiv de securitate si promovare a
bunastarii; nevoile fizice si emotionale; nevoile educationale si urmarirea obtinerii de rezultate scolare
corespunzatoare potentialului de dezvoltare a copilului; nevoile de petrecere a timpului liber; nevoile
de socializare, inclusiv modalitatile de mentinere a legaturilor, dupa caz, cu parintii, familia largita,
prietenii si alte persoane importante sau apropiate fata de copil si modul de satisfacere a tuturor
acestor nevoi.

Planul individualizat de protectie (PIP) se intocmeste de managerul de caz impreuna cu echipa


multidisciplinara in baza evaluarii psihosociale initiale si a evaluarii detaliate a situatiei copilului in context
socio-familial si cultural. Evaluarea psihosociala initiala are loc anterior plasarii copilului in SR, iar
evaluarea detaliata dupa acest moment.
Intocmirea PIP incepe imediat dupa inregistrarea cererii pentru instituirea unei masuri de protectie speciala
ca urmare a solicitarii directe a familiei/ reprezentantului legal al copilului sau a referirii din partea SPAS,
respectiv a persoanelor cu atributii de asistenta sociala din aparatul propriu al consiliilor locale comunale din
unitatea administrativ-teritoriala in care locuieste familia cu copilul ori din partea OPA ori alte servicii din
cadrul DGASPC care instrumenteaza cazul. In consecinta, evaluarea psihosociala initiala se realizeaza fie de
catre personalul de specialitate al DGASPC (asistent social si/sau psiholog), fie de catre cel al SPAS sau
OPA ori de catre persoanele cu atributii de asistenta sociala din cadrul consiliilor locale comunale.
Managerul de caz este desemnat de DGASPC fie din cadrul propriei institutii, fie din cadrul OPA. Este
exclusa posibilitatea unui manager de caz din cadrul SR. Imediat dupa desemnare, managerul de caz
impreuna cu coordonatorul SR stabileste componenta echipei multidisciplinare cu care va parcurge etapele
managementului de caz, conform SMO corespunzatoare. Echipa multidisciplinara include profesionisti din
cadrul DGASPC, SR si alte institutii relevante pentru evaluarea si solutionarea cazului.
Desi nu face obiectul standardului 4 in mod direct, evaluarea evidentiaza nevoile copilului, fapt pentru care
este strans legata de intocmirea si monitorizarea PIP. In consecinta, sunt necesare cateva repere legate de
efectuarea propriu-zisa a evaluarii situatiei copilului, mai ales ca din echipa multidisciplinara fac parte si
profesionisti ai SR care trebuie sa aplice aceleasi principii ca si restul membrilor echipei.
Urmatoarele aspecte trebuie clarificate intre membrii echipei:
Scopul si rezultatele anticipate ale evaluarii;
Bazele legislative ale evaluarii;
Protocoalele si procedurile de urmat;
Ce institutie, echipa sau profesionist are principala responsabilitate in diferitele etape ale
managementului de caz; DGASPC este institutia responsabila cu protectia speciala a copiilor, insa pe
parcursul masurii de plasament, SR-ului i se deleaga mare parte din aceasta responsabilitate prin
intermediul realizarii PIP. Echipa este flexibila, oricand pot veni noi membrii in functie de nevoile
copilului, insa managerul de caz poate stabili un nucleu responsabil pe tot parcursul evaluarii si
solutionarii cazului. De regula, managerul de caz este persoana responsabila cu intocmirea si
monitorizarea PIP.
Cum vor fi implicati copiii si membrii familiilor in procesul de evaluare si in restul etapelor;
Ce profesionist va avea raspunderea pentru analiza rezultatelor evaluarii si intocmirea PIP (managerul de
caz);
Modul in care se va impartasi informatia intre profesionisti si intre institutii si modul cum va fi
inregistrata (confidentialitate, deontologie profesionala, dosarul copilului);
Care sunt responsabilitatile fiecarui membru al echipei in realizarea PIP.
Evaluarea:

1. Este centrata pe copil


Pe tot parcursul evaluarii, copilul este punctul central, iar parerile lui sunt luate in considerare intotdeauna.
De aceea, importanta lucrului direct cu copiii in timpul evaluarii este evidenta, inclusiv prin gasirea unor
metode potrivite, multiple, in functie de varsta, sex si cultura, pentru exprimarea dorintelor si sentimentelor
lor si intelegerea experientelor lor.
2. Se bazeaza pe dezvoltarea copilului
Copiii au o serie de nevoi diferite si complexe de dezvoltare care trebuie acoperite in diferitele stadii ale
copilariei, daca se doreste obtinerea de rezultate optime. Dezvoltarea fiecarui copil este modelata
semnificativ de experientele si interactiunea cu o serie de factori. Unii factori sunt specifici fiecarui copil,
cum ar fi mostenirea genetica sau personalitatea. Alti factori pot include problemele de sanatate sau de
dezvoltare. Altii pot fi de natura culturala, fizica sau emotionala, legata de mediul in care traieste copilul.
3. Se bazeaza pe principii ecologice
Intelegerea unui copil trebuie sa se bazeze pe contextul familial, cultural si comunitar in care se dezvolta.
Diverse studii au aratat asocierea dezavantajelor economice si a posibilitatii de esec in dezvoltarea copilului
si asocierea dintre grupul de prieteni al unui adolescent si manifestarile pro sau anti-sociale. La fel si
impactul pe care il are sprijinul familiei largite asupra capacitatii parintilor sau nevoia de a se lupta sa-si
creasca copiii intr-o situatie de saracie. Evaluarea, prin urmare, trebuie sa ia in considerare trei domenii:
a) nevoile de dezvoltare ale copilului;
b) capacitatea parintilor sau a familiei substitutive de a raspunde adecvat si
c) familia extinsa si factorii de mediu.
4. Asigura egalitatea sanselor
Asigurarea egalitatii sanselor nu inseamna ca toti copiii sunt tratati la fel, ci ca se raspunde nevoilor
individuale.
5. Implica lucrul cu copiii si familiile
Dezvoltarea unei relatii de parteneriat cu copiii si familiile acestora nu este intotdeauna un proces usor.
Indiferent cata rezistenta opune familia sau cat de dificila este situatia, este la fel de important sa continuam
sa gasim metode de implicare a familiei in procesul de evaluare, intocmire si realizare a PIP. Medierea poate
fi si ea de folos in stabilirea colaborarii intre profesionisti si membrii familiei.
6. Se dezvolta pe baza punctelor forte si identifica dificultatile
Este foarte important ca orice abordare a evaluarii care se bazeaza pe o intelegere completa a situatiei
copilului in familie si in comunitate sa examineze cu grija natura legaturilor dintre copil, familie si factorii
de mediu si sa identifice atat influentele pozitive cat si pe cele negative.
7. Are la baza o abordare inter-institutionala care este aplicata si in ceea ce priveste furnizarea serviciilor
cuprinse in PIP
Inca de la nastere, toti copiii interactioneaza cu profesionisti din mai multe domenii ale comunitatii, mai ales
in ceea ce priveste sanatatea, ingrijirea pe timpul zilei si educatia. Acestia poseda cunostinte despre copil si

familie care sunt esentiale pentru evaluare. Mai mult, in anumite situatii pot fi solicitati sa realizeze o
evaluare de specialitate a copiilor. Un principiu de baza, foarte important pentru evaluare este abordarea
multidisciplinara si inter-institutionala, in care evaluatorii si furnizorii de servicii nu apartin exclusiv
sistemului de promovare si protectie a drepturilor copilului.
8. Reprezinta un proces continuu, nu un eveniment singular
Pentru intelegerea situatiei unui copil separat de parinti din diverse motive este necesar un proces de
colectare de informatii din mai multe surse, confruntarea acestor informatii in cadrul familiei si folosirea
profesionistilor din mai multe domenii. Evaluarea trebuie sa continue pe toata perioada de interventie, iar
interventia poate incepe o data cu evaluarea. Evaluarea nu trebuie sa fie prea intruziva, repetata daca nu este
necesar sau continuata fara un scop clar si precis. Trebuie definite clar diferitele tipuri si niveluri de evaluare.

9. Se realizeaza in paralel cu alte actiuni si cu furnizarea de servicii


Evaluarea psihosociala initiala si evaluarea detaliata reprezinta un proces distinct care are drept rezultat
identificarea si analiza nevoilor copilului, in vederea realizarii PIP. Aceasta nu inseamna ca nu se pot lua
masuri de interventie imediata, respectiv furnizarea de servicii corespunzator nevoilor copilului si familiei,
in paralel cu evaluarea si nu trebuie sa astepte terminarea acesteia. De altfel, procesul evaluarii continua in
dinamica pe parcursul realizarii PIP.
10. Se bazeaza pe dovezi
Profesionistii folosesc cunostintele din practica si din cercetarile asupra nevoilor copiilor si familiilor,
precum si rezultatele serviciilor si interventiilor, pentru a fundamenta evaluarea si planificarea. Totodata,
inregistreaza si actualizeaza informatia in mod sistematic si invata continuu din interactiunea cu copiii si
familiile lor.
Evaluarea detaliata presupune, in functie de nevoile si particularitatile copilului, aspecte de ordin:
b) social;
c) psihologic;
d) medical;
e) educational;
f)

juridic.

Conform legii, PIP contine prestatii, servicii si interventii care se adreseaza atat copilului, cat si familiei/
reprezentantului legal si persoanelor importante pentru copil. Acestea din urma pot fi membrii ai familiei
extinse, prieteni de familie, cadre didactice sau alti profesionisti cunoscuti copilului, alti copii etc. care
alcatuiesc in fapt reteaua sociala de sprijin a copilului si familiei. De altfel, aceste persoane pot fi convocate
cu ocazia consiliului de familie care are loc anterior luarii masurii de plasament astfel incat sa se gaseasca
solutia cea mai potrivita pentru copilul respectiv.

Instructiuni pentru completarea PIP:

Partea introductiva:

In dreptul rubricii "Responsabil pentru aplicarea masurii de protectie" se completeaza cu


titulatura serviciului/ compartimentului care are obligatia monitorizarii copilului pe intreaga
perioada a masurii de protectie (de exemplu, serviciul alternative de tip familial din cadrul
DGASPC in situatia plasarii copilului la asistent maternal) si numele sefului serviciului
respectiv; in situatia OPA care nu are in structura sa astfel de servicii/compartimente se
completeaza cu numele sefului ierarhic al managerului de caz;

In dreptul rubricii "Reprezentantul legal al copilului" se completeaza cu numele parintilor sau


reprezentantului legal al copilului. Acesta din urma poate fi, conform legii: tutorele sau
presedintele consiliului judetean sau primarul de sector pentru copilul pentru care nu s-a putut
institui tutela si pentru care instanta a dispus masura plasamentului (art.62 din Legea
nr.272/2004). In situatia luarii plasamentului in regim de urgenta, cand se suspenda de drept
exercitiul drepturilor parintesti pana cand instanta se pronunta cu privire la mentinerea sau
inlocuirea acestei masuri, la aceasta rubrica se inscriu doua nume: unul al persoanei, familiei,
asistentului maternal sau sefului serviciului rezidential (coordonatorului SR) care a primit
copilul in plasament in regim de urgenta - care exercita drepturile si obligatiile parintesti
privitoare la persoana copilului si celalalt al presedintelui consiliului judetean sau primarului
de sector - care exercita drepturile si obligatiile parintesti privitoare la bunurile copilului
(art.64 din Legea nr.272/2004);

In dreptul rubricii "Membrii echipei si institutia din care provin" se completeaza cu numele
tuturor profesionistilor care au contribuit la elaborarea PIP, care pot fi din aceeasi institutie cu
managerul de caz sau nu. Pentru profesionistii care lucreaza cu contract de munca partial sau
cu detasare in aceeasi institutie cu managerul de caz se vor trece ambele institutii, respectiv:
DGASPC/ OPA cu contract de munca partial sau DGASPC cu detasare si institutia cu care au
contract de munca individual. Pentru profesionistii care sunt angajati ai DGASPC dar
lucreaza in alta locatie decat managerul de caz se va mentiona si acest aspect - aceasta situatie
este valabila si pentru profesionistii care lucreaza in serviciul rezidential in care este plasat
copilul.

Prestatiile pot fi in bani sau in natura si cuprind alocatiile pentru copii, alocatiile familiale
(complementara si monoparentala), venitul minim garantat, alte ajutoare speciale (de exemplu, alocatia
dubla si, dupa caz, asistentul personal pentru copilul cu dizabilitati, asigurarea transportului la scoala,
centru de zi sau tratament). Acestea sunt acordate de primarii, directiile de dialog si solidaritate sociala,
alte institutii publice centrale si locale, OPA etc., pe care managerul de caz trebuie sa le contacteze pentru
a constata eligibilitatea copilului si familiei si pentru a verifica modul de furnizare a acestora. In situatia
in care managerul de caz constata ca familia si/sau copilul in cauza au dreptul la o anume prestatie, el
trebuie sa sprijine familia in demersurile sale de obtinere a dreptului respectiv (de exemplu, sa contacteze
autoritatea sau organizatia care furnizeaza prestatia in cauza, sa sprijine familia la intocmirea
documentatiei necesare, sa acompanieze familia atunci cand considera ca acest lucru este necesar s.a.). In
dreptul rubricii "Autoritatea locala responsabila" se vor trece atat autoritatile locale si centrale, cat si
OPA, care au fost deja mentionate anterior.

Serviciile sunt furnizate, in functie de nevoile copilului si, dupa caz, ale familiei si altor persoane
importante pentru copil, in diferite arii de interventie: promovarea si protectia drepturilor copilului,
educatie, sanatate, reabilitare etc. Modul concret de furnizare a serviciilor se realizeaza prin programele
de interventie specifica (PIS). In dreptul rubricii "Responsabil de caz/ persoana responsabila" se inscriu:

numele responsabililor de caz, respectiv profesionistii care indeplinesc conditiile conform


SMO privind managementul de caz in domeniul protectiei copilului, si care raspund de

realizarea PIS la nivelul SR in care este plasat copilul si a altor servicii din protectia copilului
(de exemplu, in situatia caselor de tip familial, daca copilul are nevoie de servicii in plus in
ceea ce priveste dezvoltarea deprinderilor de viata sau reintegrarea/integrarea in familie, se
pot trece responsabili de caz de la nivelul celor doua tipuri de servicii, respectiv serviciul
pentru dezvoltarea deprinderilor de viata independenta si centrul de pregatire si sprijinire a
reintegrarii sau integrarii copilului in familie);

numele persoanelor responsabile, respectiv profesionistii din servicii aflate in alte domenii
decat cel al protectiei copilului, de exemplu: servicii medicale furnizate in unitati spitalicesti
sau ambulatorii, servicii educationale furnizate in unitatile de invatamant, servicii de
reabilitare a copilului abuzat, neglijat si exploatat sau a copilului cu dizabilitati apartinand
sistemului de sanatate.

Serviciile furnizate de OPA se pot inscrie la oricare din domeniile mentionate in PIP, in functie de situatie:

centrele de zi se trec la rubrica protectiei copilului; daca in centrul de zi sunt furnizate servicii
educationale avizate de inspectoratele scolare, acest lucru se mentioneaza in rubrica
corespunzatoare, respectiv "Educatie formala si non-formala/informala";

centrele de zi pentru reabilitarea copilului cu dizabilitati se inscriu la rubrica "Reabilitare".

Serviciile de reabilitare (pentru copilul cu dizabilitati sau pentru copilul abuzat, neglijat si exploatat) se
inscriu separat la rubrica corespunzatoare indiferent de provenienta furnizorului, respectiv protectia
copilului, educatie sau sanatate.
In situatia copiilor plasati in SR, la rubrica "Protectia copilului" se trece titulatura SR, iar in dreptul
responsabilului de caz se trece coordonatorul SR. Responsabilii de caz pentru realizarea tuturor PIS de la
nivelul SR se vor mentiona fie in PIP cu ocazia detalierii acestuia, fie pentru fiecare PIS in parte anexe la PIP
(vezi mai jos la PIS).

Interventiile se refera la acele actiuni care tin de monitorizarea PIP de catre managerul de caz (de
exemplu, programarea intalnirilor cu copilul si familia, avand diverse scopuri cum ar fi evaluarea,
acompanierea, negocierea conflictelor, monitorizarea cazului dupa reintegrare etc., programarea reevaluarii situatiei copilului). Astfel, la rubrica "Responsabil de caz/ persoana responsabila" se trece fie
managerul de caz, fie persoana careia i-a delegat o anume sarcina care se poate trece la capitolul
interventii.

Prestatiile, serviciile si interventiile care vizeaza familia si alte persoane importante pentru copil si care au
impact direct asupra bunastarii copilului imediate si potentiale (o parte din ele au fost deja descrise anterior)
se inscriu si ele in PIP, fie corespunzator in fiecare capitol cu specificarea cui se adreseaza, fie se intocmeste
cate un PIP separat, insa anexat de cel al copilului. Exemple: pensiile de invaliditate, beneficiile sociale de
care beneficiaza adultii incadrati intr-o categorie de persoane cu handicap, serviciile de consiliere, de
educatie parentala s.a.
PIS pot fi abordate global in cadrul PIP (sunt parte integranta a PIP, care devine astfel mult mai detaliat
decat cel descris anterior) sau se pot desfasura in mod distinct de PIP si acest lucru depinde de ce alege
managerul de caz si echipa sa (in functie de experienta, mod practic de lucru, incarcatura de cazuri etc.) si in
acest caz sunt anexe ale PIP. PIS acopera urmatoarele aspecte, care pot, de asemenea, sa fie comasate sau si
mai fragmentate decat cele redate in continuare, in functie de situatie:
a) nevoile de sanatate si promovare a sanatatii;

b) nevoile de ingrijire, inclusiv de securitate si promovare a bunastarii;


c) nevoile fizice si emotionale;
d)

nevoile educationale si urmarirea obtinerii de rezultate scolare corespunzatoare potentialului de


dezvoltare a copilului, inclusiv cele referitoare la integrarea socio-profesionala si dezvoltarea
deprinderilor de viata independenta;

e) nevoile de petrecere a timpului liber;


f)

nevoile de socializare, inclusiv modalitatile de mentinere a legaturilor, dupa caz, cu parintii, familia
largita, prietenii si alte persoane importante sau apropiate fata de copil.

PIS trebuie sa contina obiective pe termen scurt, mediu si lung, activitatile corespunzatoare acestor
obiective, care pot fi periodice, inclusiv de rutina, sau ocazionate de anumite proceduri sau evenimente,
durata aferenta activitatilor, personalul de specialitate desemnat si alte persoane implicate, precum si
modalitatile de monitorizare si evaluare/ reevaluare a acestor programe.
In afara principiilor individualizarii si personalizarii, un alt aspect major subliniat de SMO este implicarea
activa a copilului si a familiei sale/ reprezentantului sau legal (consultarea si participare) pe tot parcursul
evaluarii, a elaborarii si monitorizarii PIP, a managementului de caz in general, precum si in viata cotidiana a
SR. Profesionistii au obligatia de a consulta copilul si de a tine cont de opinia acestuia, in functie de varsta si
gradul de maturitate ale acestuia, in procesul decizional si de interventie care il priveste. Opiniile copilului si
ale familiei/reprezentantului sau legal trebuie consemnate in dosarul copilului insotite de semnatura acestora
(adultii si copiii cu varsta peste 14 ani). Consultarea copilului presupune ascultare activa din partea
profesionistilor si punerea unor intrebari deschise cu privire la diversele aspecte care ii privesc pe copii, viata
lor in SR si in comunitate.
Legat de implicarea activa a copilului si a familiei/ reprezentantului sau legal este informarea
permanenta a acestora cu privire la atingerea scopului si obiectivelor din PIP, inclusiv prin mijloace
scrise care sunt prevazute de SMO. Astfel, familia trebuie sa primeasca fisele evaluarilor efectuate de
echipa multidisciplinara, precum si raportul final de evaluare intocmit de managerul de caz, PIP si
fisele care consemneaza re-evaluarile periodice si ocazionale si, dupa caz, revizuirile PIP-ului.
Totodata, copilul trebuie sa cunoasca continutul acestor documente pe masura capacitatii sale de
intelegere, iar persoana responsabila pentru realizarea acestui fapt este managerul de caz.
Reevaluarea PIP se recomanda a se efectua o data la trei luni, insa momentul este adecvat situatiei copilului
si nu se suprapune cu reevaluarea situatiei, care, legal se efectueaza in mod obligatoriu o data la 3 luni.
Aceasta presupune nu numai analiza indeplinirii obiectivelor cuprinse in PIP, ci, la nevoie, si reevaluarea
situatiei copilului in noul context si din perspectiva scopului PIP. Desigur, in cadrul PIS are loc evaluarea
permanenta a copilului de catre profesionistii responsabili de caz desemnati si consemnati in PIP si care pot
anunta managerului de caz diverse situatii (de exemplu, imbolnavirea grava a copilului, schimbarea scolii)
care conduc la reevaluarea ocazionala si revizuirea PIP inainte de termenul stabilit/ legal. Profesionistii
mentionati anterior sunt obligati sa intocmeasca rapoarte de monitorizare pe care le transmit managerului de
caz pentru sinteza tuturor datelor cu privire la copil in orice moment. In afara reevaluarii trimestriale, ocazie
cu care se completeaza si se transmit obligatoriu si rapoartele de monitorizare, se recomanda managerului de
caz sa contacteze lunar profesionistii responsabili de caz pentru a se informa cu privire la evolutia copilului.
Modul de comunicare dintre managerul de caz si responsabilii de caz trebuie stabilit de la inceput si
consemnat in PIP - de exemplu, informare telefonica lunara si de urgenta, urmata cat de repede posibil de
transmiterea rapoartelor lunare de monitorizare prin posta, fax si/sau e-mail, programarea re-evaluarilor si a
intalnirilor echipei.

Coordonatorul SR trebuie sa cunoasca continutul tuturor PIP-urilor copiilor din SR si sa urmareasca, la


randul sau, in colaborare cu managerul de caz, modul de realizare a obiectivelor acestora, mai ales a celor
care tin in mod nemijlocit de activitatea din SR si cea facilitata de SR. Mai mult, trebuie sa vegheze ca
activitatea din SR sa se adapteze permanent pentru a raspunde adecvat obiectivelor cuprinse in PIP-uri. De
aceea, coordonatorul SR trebuie sa participe nu numai la sedintele echipei de profesionisti din SR, ci si la cat
mai multe din sedintele de caz care ii privesc pe copiii din SR-ul pe care il conduce. Un exemplu in acest
sens poate fi adaptarea dificila a unui copil la scoala din comunitate, fapt pentru care s-ar stabili si consemna
in PIP o serie de servicii de sprijin care necesita incheierea unor conventii de colaborare neprevazute de
furnizorul de servicii si coodonatorul SR si/sau implicarea unor profesionisti in plus fata de cei desemnati la
inceput. Coordonatorul SR trebuie sa faca fata situatiilor neprevazute de la inceput in PIP si sa ia masurile
necesare astfel incat copilul sa nu aiba de suferit.
Indeplinirea cu succes a obiectivelor PIP presupune implicarea si responsabilizarea nu numai a
profesionistilor implicati, dar si a familiei, indiferent daca in primul moment aceasta isi da acordul sau nu,
conform noii legislatii. Oferirea serviciilor se face numai in baza unui contract cu familia/ reprezentantul
legal al copilului, care ofera posibilitatea participarii si responsabilizarii partilor implicate.
Contractul cu familia este un document scris incheiat intre managerul de caz si unul sau ambii parinti ori,
dupa caz, cu reprezentantul legal al copilului, in care se mentioneaza conditiile in care se vor oferi serviciile
si responsabilitatile specifice pe care fiecare parte implicata le are de indeplinit in perioada de timp stabilita.
Contractul cu familia este un instrument pe care managerul de caz il utilizeaza in cadrul procesului de
monitorizare si stabileste modalitatile concrete de aplicare a PIP din perspectiva implicarii familiei copilului.
Managerul de caz are responsabilitatea de a prezenta si explica familiei si, dupa caz, copilului: scopul acestui
contract, responsabilitatile partilor, rolul contractului in implementarea PIP, posibilitatile si conditiile in care
acest contract se poate modifica sau rezilia.
Contractul cu familia este revizuit periodic si modificat de catre managerul de caz de cate ori este nevoie, in
functie de progresele care intervin sau schimbarile survenite in derularea PIP (modificarea PIP aduce de la
sine modificarea contractului). Familia tine legatura nu numai cu managerul de caz, dar mai ales cu
personalul din SR. In aceasta situatie, familia sau personalul din SR cu atributii in implementarea PIP trebuie
sa comunice managerului de caz orice schimbare care intervine in situatia copilului si in relatia acestuia cu
familia sa si care necesita schimbarea PIP, respectiv a contractului cu familia.
Pentru intocmire se poate adapta modelul de contract din anexa Ordinului ministrului muncii, solidaritatii
sociale si familiei nr.73/2005 privind aprobarea modelului Contractului pentru acordarea de servicii sociale,
incheiat de furnizorii de servicii, acreditati conform legii, cu beneficiarii de servicii sociale. Mai jos sunt
redati o parte termenii utilizati in acest ordin cu unele mici modificari pentru a corespunde situatia copilului/
tanarului din SR:
- contractul pentru furnizarea de servicii sociale va fi denumit contractul cu familia/ reprezentantul
legal al copilului - actul juridic incheiat intre furnizorul de servicii (in cazul nostru, DGASPC sau OPA) si
beneficiar (in cazul nostru, parintii sau reprezentantii legali), care exprima acordul de vointa al acestuia in
vederea acordarii de servicii sociale acordate sau facilitate de SR pentru copil/ tanar; contractul va fi semnat
si de coordonatorul SR;
- serviciile sociale vor fi denumite servicii oferite/ facilitate de serviciul de tip rezidential - ansamblu
de masuri si actiuni realizate pentru a raspunde nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup, in
vederea prevenirii si depasirii unor situatii de dificultate, vulnerabilitate sau de dependenta pentru
prezervarea autonomiei si protectiei persoanei, pentru prevenirea marginalizarii si excluziunii sociale, pentru
promovarea incluziunii sociale si in scopul cresterii calitatii vietii, definite in conditiile prevazute de
Ordonanta Guvernului nr.68/2003, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.515/2003, cu

modificarile si completarile ulterioare; in plus fata de aceasta definitie, serviciile acordate si/sau facilitate de
SR includ si cele referitoare la educatie, pregatire profesionala, sanatate etc.;
- reevaluarea situatiei beneficiarului de servicii sociale - activitatea obligatorie a furnizorului de
servicii sociale de a evalua situatia beneficiarului de servicii sociale dupa acordarea de servicii sociale pe o
anumita perioada; conform Legii nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului,
reevaluarea se realizeaza o data la 3 luni si se concentreaza pe continutul PIP ;
- planul individualizat de asistenta si ingrijire va fi denumit planul individualizat de protectie ;
- revizuirea sau completarea planului individualizat de asistenta si ingrijire, respectiv a planului
individualizat de protectie - modificarea sau completarea adusa PIP pe baza rezultatelor reevaluarii situatiei
beneficiarului de servicii sociale;
- contributia beneficiarului de servicii sociale - cota-parte din costul total al serviciului/ serviciilor
acordat/ acordate de furnizorul de servicii sociale, in functie de tipul serviciului si de situatia materiala a
beneficiarului de servicii sociale, si care poate fi in bani, in servicii sau in natura; nu se aplica in cazul SR ;
- obligatiile beneficiarului de servicii sociale - totalitatea indatoririlor pe care beneficiarul de servicii
sociale si le asuma prin contract si pe care le va indeplini valorificandu-si maximal potentialul psiho-fizic;
- standarde minimale de calitate vor fi denumite standarde minime obligatorii - ansamblul de cerinte
privind calitatea ingrijirii, cadrul organizatoric si material, resursele umane si financiare in vederea atingerii
nivelului de performanta obligatoriu pentru SR, aprobate in conditiile legii;
- modificari de drept ale contractului de acordare de servicii sociale - modificarile aduse contractelor
de acordare de servicii sociale in mod independent de vointa partilor, in temeiul prevederilor unui act
normativ;
- forta majora - eveniment mai presus de controlul partilor, care nu se datoreaza greselii sau vinii
acestora, care nu putea fi prevazut in momentul incheierii contractului si care face imposibila executarea si,
respectiv, indeplinirea acestuia;
- evaluarea initiala - activitatea de identificare/ determinare a naturii cauzelor, a starii actuale de
dezvoltare si de integrare sociala a beneficiarului de servicii sociale, precum si a prognosticului acestora,
efectuata prin utilizarea de metode si tehnici specifice profesiilor sociale, de catre furnizorul de servicii
sociale. Scopurile evaluarii sunt cunoasterea si intelegerea problemelor cu care se confrunta beneficiarul de
servicii sociale si identificarea masurilor initiale pentru elaborarea planului initial de masuri;
- evaluarea complexa va fi denumita evaluarea detaliata - activitatea de investigare si analiza a starii
actuale de dezvoltare si de integrare sociala a beneficiarului de servicii sociale, a cauzelor care au generat si
care intretin situatia de dificultate in care acesta se afla, precum si a prognosticului acestora, utilizandu-se
instrumente si tehnici standardizate specifice domeniilor: asistenta sociala, psihologic, educational, medical,
juridic.
Totodata, furnizorul de servicii incheie conventii de colaborare cu alti furnizori de servicii, specialistii si
institutiile/ organizatiile relevante din comunitate pentru realizarea PIP ale copiilor protejati in SR.
Principalii parteneri ai SR sunt urmatorii:

Structurile DGASPC, care sunt de drept responsabile cu protectia speciala a copiilor pe raza teritoriului
respectiv;

Alte structuri publice de interes local pentru sistemul de protectie (CPC, consiliul judetean/ local de
sector, prefectura, primariile);

Serviciile deconcentrate ale ministerelor (inspectoratele scolare, inspectoratele de politie, directiile de


sanatate publica, directiile de dialog, solidaritate sociala si familie, inspectoratele de munca s.a.);

Serviciile comunitare locale si judetene;

Unitatile de invatamant si de pregatire profesionala;

Firme private care, pe de o parte, pot oferi posibilitatea de formare profesionala, iar pe de alta parte, pot
sponsoriza SR;

Presa.

De asemenea, SR poate beneficia de implicarea voluntara a unor persoane fizice sau juridice. Si in acest caz,
DGASPC/ OPA trebuie sa contractualizeze aceste relatii de parteneriat, in conformitate cu Legea
nr.195/2001.
Contractul de voluntariat trebuie sa fie stipulate cel putin urmatoarele drepturi ale voluntarului:
a) participarea activa la elaborarea si derularea programelor in considerarea carora s-a incheiat contractul;
b) desfasurarea activitatii in concordanta cu pregatirea sa profesionala;
c) asigurarea de catre beneficiarul voluntariatului a desfasurarii activitatilor in conditiile legale de protectie a
muncii, in functie de natura si de caracteristicile activitatii respective;
d) asigurarea de catre beneficiarul voluntariatului, in conditiile prevazute de lege, impotriva riscurilor de
accident si de boala ce decurg din natura activitatii; in lipsa asigurarii costul prestatiilor medicale se suporta
integral de catre beneficiarul voluntariatului;
e) eliberarea de catre beneficiarul voluntariatului a unui certificat nominal care sa ateste calitatea de
voluntar;
f) rambursarea de catre beneficiarul voluntariatului, in conditiile convenite in contract, potrivit legii, a
cheltuielilor efectuate pentru realizarea activitatii;
g) durata timpului de lucru, stabilita, in conditiile legii, sa nu afecteze sanatatea si resursele psihofizice ale
voluntarului;
h) beneficiaza de titluri onorifice, decoratii, premii, in conditiile legii.
Contractul de voluntariat urmeaza sa cuprinda cel putin urmatoarele obligatii ale voluntarului:
a) sa indeplineasca sarcinile primite din partea beneficiarului voluntariatului;
b) sa pastreze confidentialitatea informatiilor la care are acces in cadrul activitatii de voluntariat;
c) sa participe la cursurile de instruire organizate, initiate sau propuse de catre beneficiarul voluntariatului;
d) sa ocroteasca bunurile pe care le foloseste in cadrul activitatii de voluntariat.

In fapt cei mai apropiati colaboratori ai SR trebuie sa fie profesionistii care contribuie la realizarea PIP si
familia copilului.
SR, pentru a-si putea indeplini misiunea in cele mai bune conditii, ar trebui sa practice in mod regulat
un mod de lucru dinamic, divers in vederea atragerii si mentinerii partenerilor mentionati anterior si
a altora. In acest sens se pot utiliza urmatoarele modalitati:
a) Vizite si intalniri cu diferite ocazii si circumstante;
b) Oferirea permanenta de informatii privind activitatea, rezultatele, dificultatile, perspectiva
SR;
c)

Trimiterea de felicitari realizate de copiii protejati in SR cu ocazia sarbatorilor (1 si 8


Martie, Pasti, Craciun), aniversarilor etc.;

d) Organizarea de spectacole si alte activitati socio-culturale;


e) Posibilitati de primire si tratare ca si intr-o familie (cu servire de ceai, cafea, dulciuri etc.).
Acest mod de lucru trebuie sa fie valabil atat pentru personal, cat si pentru copii. Acestia trebuie invatati sasi formeze un mod de viata sociabil, cum sa-si atraga, selecteze si mentine prietenii.
Relatia cu partenerii se bazeaza pe cateva elemente precise, cum ar fi:
-

Selectia - cine te intereseaza si este asemanator conceptiei tale de munca si viata;

Modul de primire si tratare - diferit de la caz la caz, dar si unul comun;

Cunoasterea si respectarea programului si regulilor din SR - cand se poate veni, cu cine se ia legatura;

Asigurarea unei constante (periodicitati).

Standardul 5:

Mentinerea legaturilor cu parintii, familia largita si alte persoane importante sau


apropiate fata de copil

Copiilor din cadrul serviciului de tip rezidential li se ofera sprijin concret si sunt incurajati sa mentina
legaturile cu parintii, familia largita si alte persoane importante sau apropiate fata de ei.
Procedurile de mentinere a legaturilor cu parintii, familia largita si alte persoane importante sau apropiate
fata de copil se refera la:
a) Modalitati: vizite, petrecerea impreuna a timpului liber, a week-end-urilor, sarbatorilor si vacantelor,
telefon, scrisori, internet s.a.;
b) Conditii referitoare la vizitele in SR si in afara SR: existenta unui spatiu (si) cu aceasta destinatie,
prezenta sau absenta unui membru al personalului sau al unei rude cu ocazia vizitelor sau petrecerii
timpului liber s.a.;
c)

Restrictii - vizite si iesiri interzise (de exemplu, in situatia copiilor traficati nu se permite vizita
nimanui pe perioada plasamentului in regim de urgenta), prezenta unui membru al personalului cu
ocazia vizitelor sau iesirilor.

Desi mentinerea legaturilor cu parintii, familia largita si alte persoane importante sau apropiate fata de copil
se consemneaza explicit in PIP si respectiv dosarul copilului, este necesara existenta unui registru special
pentru vizite pentru centralizarea datelor de acest gen, care sunt indicatori de evaluare a eforturilor depuse de
personalul SR.
Cunoasterea familiei si favorizarea legaturii cu familia reprezinta una dintre cele mai importante preocupari
ale personalului SR si trebuie sa devina o constanta a activitatii acestuia. Copiii sunt ajutati sa cunoasca
istoria familiei lor, sa inteleaga cauzele pentru care sunt intr-o masura de protectie speciala si sa accepte mai
usor situatia temporara a separarii de familie. In acelasi timp trebuie sa fie sprijiniti pentru ca ei si familia lor
sa fie capabili sa utilizeze toate oportunitatile oferite de SR astfel incat separarea de familie sa fie cat mai
scurta si sa nu se mai repete.
Spatiul si timpul destinate intalnirii cu familia, prietenii sau alte persoane importante pentru copil pot fi
organizate astfel incat copilul sa beneficieze de intimitate in cursul acestor vizite:
-

Se poate utiliza camera de zi/ sufrageria modului, apartamentului, casei, insa fara a perturba activitatile
din SR si nici a ingradi derularea intalnirii respective.

Dotarile spatiului de intalnire au aceeasi ambianta de tip familial (cu mobilier obisnuit acestui spatiu:
fotolii, masute joase, decoratiuni adecvate, chiar realizate de copii).

Exista un program de vizite care este cunoscut de copii si personal, trebuie afisat pentru a fi cunoscut si
de (potentialii) vizitatori.

Pot exista situatii in care vizitele se realizeaza numai sub supraveghere, iar aceste situatii sunt decise de
managerul de caz, iar persoana care sta cu copilul in timpul vizitei este desemnat de coordonatorul SR. In
aceasta situatie pot fi membrii familiei copilului abuzat, neglijat sau exploatat (in nici un caz parintele
(potential) agresor care nu trebuie sa cunoasca locatia SR); daca copilul este insotit de mama sa, atunci
prezenta unui membru al personalului se va realiza cu acceptul acesteia.
Alte exemple de situatii cand este necesara supervizarea vizitelor (exceptand situatiile de abuz anterioare
plasarii copilului sau petrecute intr-o vizita precedenta):

Comportamentul parintilor este inadecvat ori imprevizibil sau daca acestia au probleme mentale sau
emotionale;

Parintele abuzeaza verbal de copil, critica serviciul in grija caruia este copilul sau face promisiuni
nerealiste sau inadecvate copilului;

Copilul se teme de sa stea singur cu parintii.

Parintii sunt incurajati si, dupa caz, ajutati in mod concret (chiar financiar) sa-si viziteze copiii cat mai des si
sa petreaca cat mai mult timp cu copiii lor, cu ocazia zilelor de nastere, a sarbatorilor (Craciun, Pasti),
sfarsitului de saptamana, precum si sa desfasoare unele activitati impreuna in cursul vizitelor in SR (servirea
mesei, plimbari).
Familia este informata periodic cu privire la situatia copilului (stare de sanatate, situatie scolara, evolutia
copilului in SR si in relatie cu cei din jur) in vederea pregatirii reintoarcerii copilului acasa.
Educatorul de referinta, ca si ceilalti educatori sau personalul de ingrijire, au datoria sa respecte cateva reguli
deontologice de baza:

nu se comenteaza atitudinea familiei

nu se acuza sau nu se compatimeste copilul pentru faptele parintilor

nu se fac publice cauzele dramei familiale sau afectiunile de care sufera unii membri ai familiei

Este greu sa lucrezi pentru refacerea legaturii familiale, daca unii membri ai personalului fac comentarii
dureroase pentru copil.
Fiecare intalnire trebuie perceputa ca o activitate in cadrul PIP, rezultatele acesteia fiind evaluate si luate in
considerare pentru demersurile ulterioare. Intalnirea copil-familie contribuie la mai buna cunoastere a
situatiei familiei de catre profesionisti -aceasta determinand schimbari in proiectul personalizat. Pentru
monitorizarea si evaluarea evolutiei relatiilor, se vor intocmi rapoarte scrise dupa fiecare intalnire, precum si
dupa reuniunile de lucru in echipa pluridisciplinara (anexa 1). Rapoartele pot fi intocmite de educator cu
sprijin/ supervizare din partea asistentului social/ managerului de caz.
Daca scopul vizitei este sa ajute parintele sa dobandeasca abilitati parentale unul sau doi profesionisti pot
superviza vizita si pot interveni direct in diversele activitati care se desfasoara pe parcursul acesteia.
Daca in timpul vizitelor la SR parintele da dovada in mod frecvent de neglijenta, face propuneri nerealiste
sau manifesta un comportament distructiv trebuie luate in considerare urmatoarele aspecte:

Intalnirile pot avea loc si in casa unei rude; copilul se poate vedea cu familia si prietenii chiar daca
parintii nu participa la aceste vizite;

Membrii echipei pluridisciplinare trebuie sa convinga parintele de faptul ca are o responsabilitate in


legatura cu respectarea programului de vizite

Reuniunile periodice intre parinti, educator, manager de caz, supervizor si alte persoane apropiate
copilului pot duce la prevenirea neglijarii vizitelor de catre parinte.

Uneori copilul poate deveni excesiv de suparat inainte sau dupa vizita parintelui.

Sentimentele normale de pierdere sau separare se pot reactiva vazandu-si parintele si se pot
manifesta prin suparari sau alte actiuni comportamentale;

Copilul poate deveni anxios si speriat cand se intalneste cu parintele, din acest motiv intervenind o stare
de stress pentru amandoi;

Copilul poate manifesta un conflict de loialitate dupa intalnirea cu parintele si in consecinta poate
respinge educatorul sau poate refuza sa se intoarca in serviciul rezidential

Trebuie sa se realizeze o evaluare completa a supararilor copilului, daca este necesar sa refaca planificarea
vizitelor de comun acord cu cei implicati.

Daca copilul devine suparat in timpul vizitelor datorita sentimentelor de pierdere sau separare,
atunci rata frecventei vizitelor trebuie sa creasca;

Daca copilul devine anxios din cauza ca nu se simte bine cu parintele este necesar ca managerul de caz
sa se implica direct pentru a usura contactul;

Daca conflictul de loialitate contribuie la necazul copilului, managerul de caz sau/ si educatorul de
referinta il pot asigura din nou ca nu exista disensiuni intre parintii si familia lui pe de o parte si
personalul serviciului rezidential de cealata parte.

Standardul 6:

Implicarea comunitatii

Serviciul de tip rezidential este deschis catre comunitate, asigurand accesul si conditiile pentru toti copiii
aflati in protectie pentru ca acestia sa poata contacta si implica in viata lor orice persoana, institutie, asociatie
sau serviciu din comunitate, conform propriilor dorinte, cu exceptia restrictiilor prevazute in metodologia de
organizare si functionare si planul individualizat de protectie.
Copiii trebuie sa fie invatati sa participe la viata comunitatii, sa observe si sa intervina in folosul celorlalti.
Astfel, personalul va discuta cu copii pentru a le cunoaste opiniile in acest sens si ii va incuraja sa-si faca
prieteni in comunitate, sa mentina legaturile cu fostii prieteni, sa efectueze vizite reciproce etc.
La randul ei, comunitatea poate si trebuie sa se implice in activitatile SR. Se recomanda organizarea unor
vizite in SR a reprezentantilor unitatilor de invatamant, a celor culturale, OPA etc.
Existenta unei persoane de contact din comunitate pentru fiecare copil este de asemenea un indicator eficient
in aprecierea activitatii personalului. Aceasta persoana ar trebui sa fie alta decat parintii copilului, sa fie o
persoana adulta importanta si apropiata fata de copil si care sa poata fi contactata atunci cand copilul are
nevoie de prezenta acesteia.
Desi dorintele copilului sunt luate in consideratie, nu sunt de neglijat potentialele riscuri la care este supus
copilul intr-un anturaj necorespunzator sau/si in relatie cu o persoana adulta necunoscuta care poate sa-l
influenteze negativ sau chiar sa-l abuzeze.
De aceea copilul trebuie sa cunoasca atat drepturile, cat si responsabilitatile sale (rezultate din preocuparea
majora pentru siguranta si integritatea sa) in relatia cu persoanele din comunitate:
-

are dreptul de a avea prieteni in comunitate si echipa SR il incurajeaza in acest sens

are obligatia sa anunte cand si unde pleaca in vizita in comunitate, sa respecte ora de intoarcere, sa lase
numarul de telefon si adresa.

Regulile se stabilesc (la fel ca in familie) in functie de varsta copilului si explicarea lor se concentreaza pe:
prezentarea importantei comunitatii pentru copil si a copilului pentru comunitate
pe lamurirea potentialelor pericole la care copilul se expune in relatiile cu persoane necunoscute.
Copilul va fi lamurit ca prin controlul acestor relatii echipa din serviciul rezidential se asigura de
bunele intentii ale persoanelor din comunitate si il protejeaza.
Ghidul de prezentare a SR pe care copilul il primeste (conform standardului 1) va include drepturile si
obligatiile in relatia cu comunitatea.
Un rol important in respectarea acestui standard il are furnizorul de servicii, care trebuie sa aiba in vedere
atragerea de voluntari din comunitate, selectia si pregatirea lor corespunzatoare.
Standardul 7:

Iesirea din cadrul serviciului de tip rezidential

Serviciul de tip rezidential asigura pregatirea corespunzatoare a iesirii copilului/ tanarului din
serviciu, prin dezvoltarea deprinderilor de viata independenta si a altor conditii necesare pentru
reintegrarea sau integrarea familiala si/ sau socio-profesionala.
PIP poate avea drept finalitate, dupa caz:
a) reintegrarea in familie;
b)

integrarea socio-profesionala a tinerilor cu varsta de 18 ani care parasesc sistemul de protectie a


copilului;

c) adoptia interna.
Se poate face confuzie intre luarea deciziei in ceea ce priveste masura de protectie speciala necesara pentru
un copil separat, temporar sau definitiv, de parinti din diferite motive si obiectivul final al PIP. In luarea
deciziei amintite mai sus, Legea nr.272/2004 este clara: plasamentul in SR se realizeaza numai daca nu a
putut fi, in primul rand, instituita tutela si mai apoi daca nu a putut fi plasat copilul in familia largita sau la
un asistent maternal ori la alt tip de familie substitutiva - art.54 alin.(4). Totodata, legea este clara in
definirea PIP: "documentul prin care se realizeaza planificarea serviciilor, prestatiilor si a masurilor de
protectie speciala a copilului, pe baza evaluarii psihosociale (initiale) a acestuia si a familiei sale, in vederea
integrarii copilului care a fost separat de familia sa intr-un mediu familial stabil permanent, in cel mai
scurt timp posibil" - art.4 lit.e).
In consecinta, plasamentul la familia substitutiva nu este un obiectiv final al PIP, poate fi doar o masura de
protectie speciala temporara. La fel si plasamentul in familia largita, insa intr-un pas ulterior, se pot incerca
masurile permanente, respectiv: tutela exercitata de ruda la care s-a realizat plasamentul anterior sau adoptia
de catre aceasta. Cu toate acestea, in contextul socio-economic actual, s-ar putea ca plasamentul in familia
largita sa ramana o perioada de timp preferat si adecvat pentru acele rude ale copilului.
Pentru detalii se vor consulta si aplica prevederile SMO privind centrul de pregatire si sprijinire a reintegrarii
si integrarii copilului in familie si ghidul metodologic aferent.
Pregatirea copiilor in ceea ce priveste deprinderile pentru viata independenta se realizeaza la orice varsta si
in mod constant in SR. In situatia tinerilor pentru care reintegrarea sau integrarea in familie si adoptia interna
nu au fost posibile, atunci PIP are drept tinta integrarea socio-profesionala, cu tot ce implica aceasta din
punct de vedere emotional, social si profesional. Pregatirea eficienta reduce teama tinerilor de a parasi SR,
sentimentul de nesiguranta si de marginalizare. Teama este fireasca si nu poate fi depasita, dar nici ignorata,
ea intalnindu-se in mod firesc si la tinerii care traiesc in propriile familii. De aceea este importanta
mentinerea legaturii cu personalul SR chiar si dupa parasirea sistemului de protectie.
Un aspect important al dezvoltarii deprinderilor de viata independenta il are orientarea scolara si
profesionala. Aceasta se realizeaza in primul rand in functie de dorintele, aspiratiile si aptitudinile
copilului/ tanarului. De asemenea, se au in vedere posibilitatile reale de gasire a unui loc de munca,
fiind necesare:

prospectarea pietei muncii pe plan local;

evitarea optiunilor de pregatire unilaterala - sunt de preferat programele de pregatire care permit
dezvoltarea unor competente transversale;

promovarea unor initiative de mici afaceri.

Pregatirea copilului/ tanarului pentru a se integra profesional nu se limiteaza la invatarea unei


meserii, ci se urmareste dezvoltarea unei atitudini pozitive fata de munca, insusirea deprinderilor de
punctualitate, seriozitate, disciplina, spirit de echipa, stimularea responsabilitatii fata de realizarea
PIS in aceasta directie.
Tanarul trebuie sa fie informat si consiliat cu privire la importanta contractului de munca, care sunt
consecintele negative ale lipsei unui contract de munca atunci cand presteaza o activitate, care sunt
drepturile si obligatiile generale ale angajatilor.
Pentru detalii se va consulta si aplica prevederile SMO privind serviciul de dezvoltare a deprinderilor de
viata independenta si ghidul metodologic aferent.

In perioada de pregatire a adoptiei se stabileste un program de vizite in centru si de intalniri in afara SR in


acord cu responsabilul de caz de la nivelul serviciului de adoptie. Persoana de referinta si educatorul au un
rol important in ceea ce priveste aprecierea modului in care copilul percepe noua sa potentiala familie si sa
comunice cu responsabilul de caz mentionat anterior. Totodata, acesti profesionisti trebuie sa pregateasca
copilul pentru viata in noua sa familie, sa priveasca acest pas ca un fapt bun si important in viata sa.
S-a constatat ca exista diferente semnificative intre conditiile de viata din casele de tip familial si cele din
propria familie, efectul intalnit adesea fiind neadaptarea copilului dupa reintegrarea in familie. Daca in
anumite situatii statul nu poate face rabat de la un anume standard considerat minim din perspectiva
sprijinului personalizat acordat copilului si chiar din perspectiva integrarii in Uniunea Europeana (de
exemplu, fiecare copil sa aiba propriul pat), sunt anumite aspecte care pot fin in limita normalului din
societatea noastra - aici intra in discutie de la aparatura casnica nu numai sofisticata dar si extrem de scumpa
pana la ce materiale se folosesc in constructie sau renovare. Referitor la aceste lucruri SMO sunt formulate
destul de explicit si ferm cand spun ca trebuie asigurate conditii de viata la un nivel decent, astfel incat
reintegrarea copilului in familie, integrarea sociala a copilului/ tanarului sa poata fi pregatita in mod
corespunzator realitatii.
Daca doresc, copiii care parasesc SR pot mentine in continuare legatura cu copiii si personalul. Nu se
recomanda o ruptura abrupta si definitiva, mai ales daca s-au legat prietenii. Pe langa sprijinirea reintegrarii
sau integrarii socio-familale, SR trebuie sa cunoasca cum s-a integrat copilul in noul mediu de viata si, pe cat
posibil, care sunt realizarile sale ca adult. SR poate organiza intalniri cu adultii care si-au petrecut copilaria
sau o parte din aceasta in SR, cu ocazia unor evenimente deosebite.
Standardul 8.

Participarea copiilor

In cadrul serviciului de tip rezidential, opiniile copiilor/ tinerilor, in raport cu varsta si gradul de
maturitate, precum si ale familiilor acestora si ale altor persoane importante pentru copil sunt
solicitate si luate in considerare in luarea deciziilor care ii privesc in mod direct sau indirect pe copii.
Fiecare copil/ tanar este incurajat si sprijinit sa participe la desfasurarea activitatilor din cadrul
serviciului si sa-si asume responsabilitati conform dezvoltarii si gradului sau de maturitate.
Prin acest standard este promovata o schimbare importanta de organizare si de mentalitate: de la atitudinea
"dictatoriala" a institutiei/ personalului fata de publicul tinta la o atitudine democratica, in care beneficiarul
are obligatoriu un rol activ.
Primul pas este cel de a renunta la utilizarea termenului de asistat din cauza conotatiei implicite de "rol
pasiv". Copilul este un beneficiar care are drepturi si responsabilitati si este antrenat in activitatile serviciului
rezidential si in luarea deciziilor privitoare la el ca persoana si la grupul din care face parte.

Transformarea copilului in partener presupune nu numai acordarea unui nou statut, dar si sprijinirea
copilului sa-si asume responsabilitati si initiative proportionale cu varsta si personalitatea sa.
Copilul este antrenat sa participe direct la amenajarea si intretinerea spatiului de locuit, sa faca propuneri
privind petrecerea timpului liber, stabilirea meniului, organizarea unor activitati etc. Copilul are adeseori
nevoie de consiliere atat in interpretarea corecta si intelegerea unor fapte de viata cotidiana, cat si in
definirea propriilor trairi pentru a fi capabil sa exprime o opinie adecvata nevoilor si dorintelor sale. Opinia
copilului este luata in considerare de catre toate categoriile de personal
Pentru o abordare pro-activa a ingrijirii de tip rezidential, personalul are nevoie sa inteleaga pe deplin
conceptul de drepturi ale copilului si relatia dintre aceste drepturi si responsabilitatile lor. Aceasta pune
temelie la dezvoltarea relatiilor de incredere si permite copilului sa traiasca o experienta pozitiva, pe
parcursul rezidentei. Doua probleme de baza trebuie luate in considerare aici :
a. responsabilitatea adultului in relatie cu drepturile copilului si tanarului ;
b. nevoia pentru copii si tineri de a dezvolta un sens al responsabilitatii pentru ei insisi si in relatiile cu
ceilalti.
Respectarea drepturilor copiilor, chestionarea lor pentru a le cunoaste punctul de vedere, ascultarea,
implicarea in luarea deciziilor - sunt baze ale unei bune ingrijiri rezidentiale. Personalul trebuie sa inteleaga
ca toti copiii din SR au dreptul :
-

sa exprime ceea ce ei gandesc si simt ;

sa isi cunoasca identitatea, istoria personala si sa ii fie respectate

sa fie consultati ;

sa aiba acces la informatii ;

sa fie ingrijiti corespunzator;

sa nu fie pedepsiti pe nedrept ;

sa fie protejati de abuz ;

sa beneficieze de intimitate personala ;

sa beneficieze de ingrijirea sanatatii;

sa aiba acces la o educatie corespunzatoare ;

sa se bucure de odihna si joaca.

Din punctul de vedere al copiilor din SR, ei au doua lectii principale de invatat :
-

au drepturi, dar au si responsabilitati ;

trebuie sa respecte drepturile si responsabilitatile celorlalti, ale grupului de egali si ale


personalului.

Acestea sunt lectii de baza pentru viata si se invata in timp. Copiii invata sa-si exercite propriile drepturi, sa
isi asuma responsabilitatile sau respectul celorlalti, toate acestea cu multa incurajare si efort din partea
personalului. Ei pot sa fie invatati sa traiasca situatiile in grup, ca intr-o familie obisnuita .
De exemplu : Noi toti avem dreptul de a nu fi raniti/ jigniti sau atinsi de ceilalti oameni - deci, daca cineva
este ranit sau atins agresorul va fi pedepsit. Aceasta se va aplica in egala masura copiilor si personalului. Toti
oamenii traind si muncind intr-o casa de tip rezidential au si drepturi si responsabilitati. Este important sa se
stabileasca si sa se mentina un cod al comportamentului prin care copiii si personalul pot convietui bine.
In discutiile cu copii din SR ei vor invata ca au:
-

dreptul de a nu fi rau tratat, dar si responsabilitatea de a nu tratat rau pe altii ;

dreptul de a fi ingrijiti, dar si responsabilitatea de a -i ingriji pe altii ;

dreptul de a nu fi pus/expus la risc dar si responsabilitatea de a nu expune/pune pe altii in situatii


de risc ;

dreptul de a fi ascultat si responsabilitatea de a asculta pe ceilalti ;

dreptul de a nu fi discriminat si responsabilitatea de a nu face remarci/observatii discriminatorii


sau actiuni discriminatorii ;

dreptul de a i se proteja proprietatea personala si responsabilitatea de a respecta proprietatile


celorlaltor oameni ;

dreptul la intimitate si responsabilitatea de a respecta intimitatea celorlator oameni ;

dreptul de a trai liber, fara intimidare/ terorizare verbala sau fizica si responsabilitatea de a nu
intimida sau teroriza pe ceilalti

In ceea ce priveste dezvoltarea autonomiei, este necesar sa tinem cont de un aspect fundamental al acesteia,
si anume autonomia morala. Dezvoltarea bio-psiho-sociala presupune si o dezvoltare morala, in decursul
careia copilul evolueaza de la o morala heteronoma (in care normele care regleaza comportmentul sunt
externe) spre o morala autonoma (copilul isi creeaza propriile norme si isi autoregleaza comportamentul).
Iata cateva modalitati de sprijinre a copilului/ adolescentului in procesul de construire a autonomiei
morale:
Normele se stabilesc pe baze rationale si in majoritatea situatiilor acestea se stabilesc cu
participarea minorilor. Stabilirea de comun acord a unor norme de convietuire constituie una din
formele majore de management al disciplinei, precum si un element educativ de prim ordin.
In momentul in care sunt impuse, normele se si explica, deoarece adeseori intelegerea acestora
este dificila pentru copil, explicatia avand valoarea adaugata de control al comportamentului din
partea personalului.
Ratiunile normei respective trebuie sa expliciteze faptul ca respectarea acesteia este in interesul
copilului si nu al adultului care o impune.

Personalul trebuie sa fie dispus sa modifice regulile daca exista ratiuni solide pentru aceasta.

Copiii au dreptul de a discuta regula si ratiunile pe care se bazeaza aceasta.

In relatia educator - copil exista o asimetrie care trebuie respectata. Educatorul nu trebuie sa
piarda controlul acestei relatii daca doreste sa-si realizeze functia sa de protectie si educatie.
La dezvoltarea responsabilitatii contribuie:
Incredintarea de sarcini: Copiilor li se vor incredinta sarcini cotidiene, conforme varstei, abilitatilor
si intereselor fiecaruia, ca oportunitate de a se familiariza cu acestea, de a-si exercita responsabilitatile si
de a obtine recunoasterea celorlalti.
Se vor evita sarcinile realizate exclusiv in favoarea personalului din unitate. Sarcinile incredintate vor fi
similare cu cele practicate de ceilalti copii din comunitate si nu vor afecta celelalte activitati de baza ale
copilului(cele scolare, de exemplu).
Copiii sunt invatati sa-si realizeze sarcinile, ajutandu-i in acelasi timp sa le inteleaga sensul,
supervizandu-i in mod adecvat si oferindu-le posibilitatea unor experiente pozitive de recunoastere a
eforturilor facute. Rezultatele asteptate depind de varsta copilului, de nivelul sau de maturitate si de
trasaturile personale.
Proprietatea personala: Copilul/ adolescentul este stimulat sa-si pastreze obiectele personale, fiind
in acelasi timp deprins sa respecte si sa protejeze proprietatea altora.
Posedarea unor obiecte personale contribuie la dezvoltarea unui sentiment de identitate si autonomie
personala, contribuind totodata la valorizarea sentimentului de responsabilitate fata de proprietatea
personala- atat a sa cat si a altora. In acelasi timp trebuie protejate amintirile deosebit de pretioase pentru
copil.
Standardul 9

Intimitate si confidentialitate

Serviciul de tip rezidential asigura copiilor dreptul la intimitate, spatiu personal si confidentialitate
intr-un mod cat mai apropiat de mediul familial.
In orice tip de SR - centru, casuta sau apartament - se acorda o atentie deosebita spatiului personal al
copilului, ceea ce presupune:
a) la nivel organizational:

impartirea spatiului din dormitor astfel incat fiecare copil sa aiba suficient loc si mobilier
personal adecvat (pat, dulap, masa, scaun, etajera etc.)

amenajarea toaletelor si asigurarea intimitatii

amenajarea unei camere pentru discutii cu parintii

stabilirea unui loc sigur pentru pastrarea dosarelor copiilor si parolarea computerelor care contin
informatii confidentiale despre copii si familiile lor, permitand accesul doar persoanelor autorizate
de conducerea SR, pregatite si responsabilizate in acest scop.

b) la nivel relational (personal-copil si copil-copil)

formularea in scris si respectarea unor reguli deontologice de catre tot personalul serviciului - cu
explicitarea sanctiunilor in caz de nerespectare

discutarea regulilor cu copiii si constientizarea importantei respectului reciproc pentru spatiul


privat

scrierea regulilor pe care copiii trebuie sa le respecte in relatia cu ceilalti copii si stabilirea de
sanctiuni in caz de incalcare

Copilul trebuie sa aiba nu doar spatiu privat ci si un anume timp privat, in care poate sa-si citeasca/
scrie corespondenta, sa vorbeasca la telefon cu familia sau cu prietenii, fara a fi "asistat" de un adult
sau de alti copii.
Regulile legate de folosirea telefonului in scopuri personale trebuie sa fie clare si echitabile pentru toti
copiii din SR, asa cum se procedeaza si intr-o familie - deci fiecare unitate ar trebui sa-si prevada in
bugetul previzional pentru telefon o suma pentru acoperirea convorbirilor copiilor.
Standardul 10

Asigurarea hranei

Serviciul de tip rezidential asigura copiilor o alimentatie corespunzatoare din punct de vedere calitativ si
cantitativ, tinand cont de varsta, nevoile si preferintele acestora, in conformitate cu legislatia in vigoare.
Totodata, ofera copiilor posibilitatea de a participa la alegerea alimentelor si a meniurilor zilnice, precum si
in activitatile de pregatire si servire a mesei, conform programului de interventie pentru dezvoltarea
deprinderilor pentru viata independenta.
SR se asigura ca preferintele alimentare ale copilului/ tanarului, preferinte cu caracter personal cat si
cultural/ religios, sunt respectate in masura posibilitatilor financiare ale SR si daca acestea nu impiedica
dezvoltarea normo-ponderala a acestuia. Daca furnizorul de servicii nu poate asigura aceste preferinte,
trebuie sa aduca la cunostinta apartenentilor copiilor/ tinerilor acest aspect. Particularitatile alimentare ale
copilului sunt mentionate in dosarul acestuia si sunt cunoscute de personalul angajat al SR.
SR se asigura ca beneficiarii au un regim alimentar variat, atragator, sanatos si hranitor, adaptat cerintelor
individuale identificate si introduse in evidente, iar masa se serveste intr-un mediu placut, familial.
Schema de alimentatie a beneficiarilor este asigurata in conformitate cu normativele nutritionale in vigoare.
Meniurile sunt stabilite sub coordonarea unui specialist (medic sau asistent dietetician), periodic, in functie
de programul realizat de catre managerul serviciului. Coordonatorul SR se asigura de existenta unui menu
(modificat in mod regulat) scris si afisat, citit sau explicat copiilor/tinerilor. SR va asigura o alimentatie
adaptata varstei si starii de sanatate a copiilor, activitatii depuse de acestia si anotimpului, asigurandu-se un
aport caloric in conformitate cu recomandarile in vigoare. Fiecare copil va beneficia de trei mese de baza pe
zi si doua gustari. In alcatuirea periodica a meniurilor copiii/ tinerii sunt consultati, in vederea satifacerii
tuturor nevoilor acestora (spre exemplu, poate fi alcatuit un Consiliu al copiilor care sa poata fi consultat la
intocmirea meniurilor sau, in cazul casutelor de tip familial/ apartamentelor, se vor face demersurile necesare
cunoasterii preferintelor copiilor/ tinerilor rezidenti).
Fisa de monitorizare a curbei ponderale a copilului se afla in dosarul copilului/ tanarului, parte integranta a
PIS.
In cazul SR organizat pe modelul unui cumul de module rezidentiale, prepararea alimentelor si servirea
meselor este realizata de catre personalului specializat, in spatii special amenajate si dotate adecvat, in
conformitate cu normele sanitare in vigoare. Meniurile zilnice sunt inregistrate intr-un registru special. In
conformitate cu metodologia fiecarui SR si prevederile referitoare la prepararea si servirea alimentelor,
copiii/ tinerii pot participa la prepararea alimentelor si servirea meselor, in vederea asimilarii facile a
deprinderilor de viata independenta.

In cazul in care SR are prestabilit un program de servire a mesei, acesta este adus la cunostinta beneficiarilor
si va fi alcatuit in functie de programul de viata (activitati scolare sau recreationale, de odihna) al copiilor/
tinerilor. Seful de serviciu se va asigura ca exista intocmit un grafic pe zile/ ore de activitate la bucatarie/
bloc alimentar al copiilor/ tinerilor.
In cazul SR de tip casuta/ apartament, nu este necesara incadrarea personalului specializat (bucatar) pentru
prepararea alimentelor si servirea meselor. Acest rol il poate indeplini (respectand normele de igiena impuse
de politia sanitar umana) oricare membru al personalului incadrat (personal de ingrijire - "parintele social",
ingrijitor, educator). In acest caz, recomandarile alimentare pot fi facute de medicul de familie al copiilor
sau, dupa caz, de medicul angajat al furnizorului de servicii (DGASPC/ OPA). Copiii/ tinerii pot ajuta la
prepararea alimentelor si pot participa la servirea mesei in mod curent, in functie de programul de viata al
acestora. Copiii/ tinerii pot participa la achizitionarea alimentelor, insotind persoana angajata
responsabilizata in acest sens sau efectuand ei cumparaturi (neinsotiti de un adult) care nu depasesc puterea
lor fizica sau decizionala (pot cumpara paine, de ex.). Si in acest caz, este de preferat ca meniul sa fie
stabilit, de comun acord cu copiii/tinerii rezidenti, pe o perioada mai lunga de timp (o saptamana), meniurile
fiind afisate la loc vizibil si pastrate in registrul de meniuri.
SR va organiza mese festive (legate de sarbatori religioase, de aniversari sau onomastici ale copiilor/
tinerilor).
In vederea transmiterii catre copii/ tineri a unor informatii ce tin de igiena alimentatiei, profesionistii SR pot
organiza activitati strucurate/ organizate. Suporturile de curs, evidenta copiilor care participa la aceste
activitati si raporturile derularii activitatii sunt anexate la un dosar referitor la activitatile pentru formarea
deprinderilor de viata independenta. De asemenea, participarea la aceste activitati a tinerilor va fi
consemnata si in dosarele individuale ale acestora, in cadrul PIS-ului specific. In cadrul SR organizate in
casute de tip familial/apartamente, informatia se poate transmite in mod spontan, prin participarea activa a
copiilor/tinerilor la prepararea alimentelor. Pentru aceasta, personalul angajat al SR trebuie sa fie format in
acest sens. De asemenea, copiii/tinerii pot participa la activitati structurate ce au drept scop asimilarea
notiunilor de igiena a alimentatiei desfasurate in exterior (de catre Serviciul pentru dezvoltarea deprinderilor
de viata independenta, de ex.).
Pentru ca regulile de conduita sociala sa poata fi asimilate in mod spontan, familial, este util ca cel putin un
membru al echipei pedagogice sa serveasca masa (sa manance!) alaturi de copii/ tineri.
Alimentele si produsele alimentare sunt depozitate in spatii special amenajate in vederea pastrarii atributelor
nutritive ale acestora si pentru evitarea alterarii acestora, in conformitate cu normativele in vigoare
(frigidere, lazi frigorifice), aceste reguli urmand sa se aplice atat in SR organizat pe module, cat si in cele de
tip casuta/ apartament.
Se impune o buna gestiune/ urmarire a produsele alimentare pe care copilul le primeste de la familia sa, cu
ocazia vizitelor in SR sau a alimentelor cu care acesta vine din exterior, in vederea prevenirii toxiinfectiilor
alimentare ca urmare a consumului de alimente expirate sau alterate.
In conformitate cu MOF, fiecare SR va avea o rezerva de apa si hrana pentru cel putin 48 de ore.
Standardul 11

Aspectul exterior, imbracamintea, echipamentul si banii de buzunar

Serviciul de tip rezidential asigura copiilor necesarul de imbracaminte, incaltaminte, rechizite si alte
echipamente, precum si bani de buzunar, in conformitate cu legislatia in vigoare si respectand
individualitatea si nevoile specifice ale fiecarui copil.

Copilul/ tanarul aflat in plasament in SR va avea acces la informatii personale si familiale care ii pot da
sentimentul de continuitate si il va sustine in construirea unei imagini de sine pozitive. La primirea in SR,
copilul/ tanarul isi poate aduce cu sine obiecte personale (haine, jucarii, fotografii ale familiei), investite
afectiv si care reprezinta o baza de securitate in procesul de adaptare in noul mediu de viata. Copiii/ tinerii
din SR sunt incurajati sa isi investeasca spatiul personal in functie de preferinte, de apartenenta culturala a
familiei, de religie. Astfel, daca spatiul o permite, copiii/ tinerii isi pot amenaja "un colt al familiei", in care
sa poata lipi fotografiile parintilor sai sau mici obiecte care sunt puternic investite afectiv de acestia. In
camera in care locuieste, copilul/ tanarul va avea la dispozitie un dulap/ servanta care sa-i permita acestuia sa
isi pastreze obiectele personale: haine, lenjerie, jucarii, carti, rechizite. In amenajarea camerei, in contextul in
care aceasta nu este individuala, se va tine cont de opiniile copiilor/ tinerilor care locuiesc in acea camera,
acestia fiind consultati in ceea ce priveste mobilierul, culoarea peretilor, a covorului. Este foarte important ca
atunci cand ne referim la aspectul exterior al tanarului, sa urmarim si modul in care acesta se pozitioneaza in
mediul sau inconjurator (de exemplu, modul in care isi pastreaza ordinea in camera, gradul de confort al
acestuia in spatiul propriu sau in camera de zi). Toate acestea pot fi simptome ale modului de organizare
intern (psihic), poate furniza informatii despre modelele educationale practicate in mediul din care provine
copilul/ tanarului si poate avea influenta asupra dezvoltarii ulterioare a copilului (de exemplu, deprinderi de
viata) si de imbunatatire a imaginii personale. Orice observatie/ informatie care tine de acest aspect se poate
regasi la nivelul dosarului copilului/ tanarului in vederea implementarii PIP.
Pentru conturarea si definirea personalitatii copilului/ tanarului, acesta trebuie sustinut in formarea valentelor
estetice si este necesar sa fie evitata impunerea unor valori sau uniformizarea. In functie de varsta copilului,
acesta va fi incurajat sa capete independenta in alegerea hainelor cu care se imbraca pentru diverse ocazii (la
joaca, la scoala, cand participa la diverse activitati in exteriorul SR). In cazul in care persoana de ingrijire are
alta opinie referitoare la alegerea copilului (de exemplu, acesta doreste sa se imbrace cu haine inadecvate
starii meteorologice), este absolut necesar ca aceasta sa-si argumenteze (pe intelesul copilului) opinia si sa
intre intr-un proces de negociere cu acesta. Copilul nu trebuie sa aiba sentimentul unui esec in situatia in care
opinia sa nu este adoptata ca decizie finala. In contextul in care educatorul/ persoana de referinta considera
util, pot fi organizate diferite activitati structurate sau activitati de petrecere a timpului liber (activitati de
expresie artistica si plastica) care pot fii stimulente pentru dezvoltarea simtului estetic pentru copiii/ tinerii
rezidenti.
Coordonatorul SR va urmari ca echipamentele copiilor sa nu faca nota discordanta cu potentialul economic
al comunitatii in care se prevede reinsertia copilului/ tanarului. Astfel, se va urmari ca gradul de expectanta
al copilului/ tanarului sa fie in conformitate cu potentialul economic al familiei sale/ apartenentilor legali,
dar si cu nivelul grupului social in care isi desfasoara activitatea scolara si/ sau extracurriculara (de exemplu,
copilul trebuie sa dispuna, in linii generale, de acelasi standard ca si colegii lor de clasa).
Copiii/ tinerii sunt incurajati sa isi exprime opinia in ceea ce priveste achizitionarea imbracamintei,
incaltamintei. Pe cat este posibil, coordonatorul SR va urmari ca acestia sa fie implicati in procesul de
achizitionare a acestor obiecte fie prin participarea lor directa la alegere si cumparare (in mod individualizat,
personalizat), fie prin consultarea grupului de copii (de exemplu, prin intermediul Consiliului Copiilor). Desi
implicarea directa a copiilor pentru procurarea hainelor/ incaltamintei este dificila in contextul in care SR nu
este ordonator de credite (nu are personalitate juridica), exista posibilitatea reperarii unor sponsori (si
fidelizarii acestora) care pot veni in sprijinul atingerii acestui obiectiv mentionat de standarde (cand spunem
sponsor, acesta poate fi persoana juridica sau persoana fizica, care intr-un sistem de "persoane resursa
externe" pot sustine finaciar sau material SR sau copiii/ tinerii, in mod individual).
In conformitate cu legislatia in vigoare, copiii/ tinerii rezidenti dispun de "bani de buzunar" pe toata perioada
plasamentului. Sumele alocate pentru banii de buzunar sunt utilizate exclusiv de catre copii, acestia semnand
actele de primire (un borderou). Banii de buzunar intra in posesia copiilor, pe cat se poate, o data pe luna.
Copiii/ tinerii trebuie sa inteleaga care este statutul acestor bani si sa fie indrumati in utilizarea lor (prin
furnizarea unor notiuni primare de gestiune a bugetului personal). In situatia in care copiii nu pot semna

aceste acte, din diferite motive, banii de buzunar sunt administrati de catre familie sau reprezentantul legal
in folosul copilului si tinand cont de nevoile si preferintele acestuia, in raport cu gradul de maturitate. Pentru
a se evita situatiile in care parintii sau apartenentii legali ai copilului utilizeaza in scopuri personale "banii de
buzunar" ai copiilor, coordonatorul SR se va asigura ca acestia au inteles ca "banii de buzunar" sunt un drept
al copilului. Asistentul social va organiza intalniri de informare a acestora, in urma carora se va semna un
proces verbal de "luare la cunostinta". De asemenea, este posibil ca date referitoare la modul de utilizare a
banilor de buzunar sa fie mentionate in contractul cu familia. Indiferent care este forma prin care este
atestata (proces verbal, contract) informarea parintilor/ apartenentilor legali in legatura cu modul de utilizare
a acestor bani, o copie a acesteia se afla la dosarul copilului/ tanarului.
Persoanele de referinta ale copiilor (angajat al SR cu care copilul/ tanarul se afla in relatii de incredere,
gratificante afectiv) vor urmari modul in care acestia intentioneaza sa isi cheltuiasca fondurile financiare.
Printre beneficiarii SR pot fi si tineri care sunt angajati sau presteaza servicii aducatoare de venituri, conform
legii. Aici sunt de mentionat doua aspecte: legate de formele legale de incadrare ale copiilor/ tinerilor si
modul de utilizare a banilor rezultati din prestarea acestei munci:
1. Tanarul trebuie sa fie sustinut sa isi formeze deprinderi de administrare a banilor in viata de zi cu zi,
precum si de planificare a veniturilor corespunzator propriilor nevoi si obiective. Astfel, la nivelul SR se pot
organiza activitati care sa creeze premisele dobandirii de catre copii/ tineri a abilitatilor de realizare a
bugetelor si de organizare a economiilor; de utilizarea serviciilor bancare (cont de economii); abilitati de
prevenire a problemelor legate de economia personala.
Totodata, exista posibilitatea ca tinerii care dobandesc venituri constante sa poata locui in apartamente de
tranzitie care le ofera ocazia de asumare partiala a independentei (de exemplu, un grup de maxim 12 tineri,
cu varsta cuprinsa intre 15-26 ani, care obtin venituri din derularea unor servicii lucrative se pot
"autogospodari", utilizand o cota parte din veniturile realizate pentru aceasta).
2. In vederea prevenirii exploatarii copiilor, coordonatorul SR trebuie sa se verifice toate aspectele legate de
forma contractuala a angajarii tanarului. Toate datele legate de obligatiile si drepturile prevazute de catre
contractul de munca al tanarului, de evolutia acestuia la locul de munca, de fisa postului se vor afla la
dosarul copilului/ tanarului - cu acordul tanarului. De asemenea, la solicitarea expresa a tanarului, un
membru al echipei (asistent social) va mentine relatia cu angajatorul si va urmari respectarea drepturilor
acestuia.
Standardul 12

Starea de sanatate a copiilor si prevenirea imbolnavirilor

Serviciul de tip rezidential asigura conditiile necesare pentru identificarea si evaluarea permanenta a nevoilor
fizice, emotionale si de sanatate ale fiecarui copil, precum si masurile corespunzatoare pentru satisfacerea
acestor nevoi, igiena personala, supravegherea si mentinerea starii de sanatate.
Acest standard evidentiaza doua aspecte principale legate de sanatatea copiilor beneficiari:
-

preocuparile pentru asigurarea mediului sanatos de viata si pentru evaluarea si ingrijirea medicala
personalizata a fiecarui copil

preocuparile pentru formarea deprinderilor sanatoase de viata, obligatorii pentru programul educativ al
fiecarui copil.

Prin metode educative adecvate nivelului de varsta, copiii sunt stimulati sa adopte un stil de viata sanatos, sa
inteleaga importanta igienei personale, a alimentatiei corecte, a exercitiului fizic nu numai in viata cotidiana,
dar si in beneficiul lor ca viitori adulti.

Insistam asupra importantei educatiei pentru sanatate, deoarece majoritatea copiilor care intra in ingrijire
rezidentiala provin din familii cu nivel educativ scazut si nu au formate obiceiuri igienice corespunzatoare.
Se deruleaza programe de educatie sexuala si contraceptiva, programe de educatie impotriva fumatului si a
consumului de droguri si bauturi alcoolice etc.
Aceste programe educative vor fi puse in practica pe grupe de varsta, cu participarea membrilor echipei
pluridisciplinare si, in masura posibilitatilor, cu implicarea medicului de familie la care sunt inscrisi copiii.
Se poate colabora in acest sens cu alte servicii de specialitate din comunitatea locala.
Se va acorda cea mai mare atentie discutiilor individuale cu copiii , care trebuie sa aiba caracterul prietenos,
sincer si deschis al discutiilor dintre parinte si copil si se vor desfasura intr-un climat de discretie si incredere
reciproca.
Membrii echipei pluridisciplinare implicati in acest demers trebuie sa urmareasca permanent constientizarea
si exprimarea optima de catre copil a propriilor nevoi, preocupari, preferinte, curiozitati.
In orice SR, dat fiind ca personalul raspunde de starea de sanatate a copiilor, sunt necesare proceduri de
interventie in situatii de urgenta, pe care fiecare membru al echipei sa le cunoasca si sa le aplice. In fiecare
centru/ apartament/ casa de tip familial se afiseaza, intr-un loc bine cunoscut de personal, lista cu numerele
de telefon ale persoanelor si serviciilor de contactat in caz de urgenta (accident, incendiu, imbolnavire sau
disparitie a unui copil, intrarea neautorizata a unor persoane straine etc.).
SR promoveaza si intretine starea de sanatate a copiilor si asigura accesul acestora la servicii de ingrijire a
sanatatii, ca raspuns la nevoile identificate ale acestora.
Ingrijirile personale si de sanatate acordate copiilor/ tinerilor ce beneficiaza de serviciile SR se bazeaza pe
nevoile individuale ale acestora, procesul de analiza si PIS fiind esentiale in urmarirea starii de sanatate ale
rezidentilor. Rezultatele analizei starii de sanatate trebuie introduse in PIS al beneficiarului de servicii .
SR trebuie sa cunoasca starea de sanatate a fiecarui beneficiar la momentul primirii si care sunt
recomandarile medicale (preventive sau curative) in vederea asigurarii unei bune stari de sanatate a copilului
si ca masura de preventie a raspandirii unor potentiale epidemii la nivel institutional (copii/ tineri,
apartenenti ai acestora, personal). Astfel, copilul/ tanarul nu trebuie sa fie primit in institutie fara a beneficia
de evaluare medicala, cu exceptia cazurilor in care este vorba despre un plasament de urgenta.
Imediat dupa primirea in SR, copilul trebuie inscris pe listele unui medic de familie; doar in situatia
exceptionala in care acest lucru nu este posibil, atunci furnizorul de servicii este obligat sa aiba un medic
angajat in acord cu prevederile Codului Muncii care sa supravegheze starea de sanatate si PIS ale copiilor
rezidenti.
O copie a tuturor analizelor si recomandarilor medicale, precum si o copie a fisei medicale a copilului se vor
anexa la dosarul copilului. In functie de varsta copilului, se va urmari respectarea programului national de
imunizare. Se va urmari verificarea starii de sanatate a copilului/ tanarului de ori cate ori este cazul, PIS fiind
reactualizat permanent (pentru a reflecta nevoile beneficiarilor si obiectivele de sanatate si ingrijire).
SR capaciteaza copiii/ tinerii, in functie de varsta si maturitatea lor, sa solicite consultarea medicul specialist,
precum si orice servicii specilaizate de ingrijire medicala: stomatologie, farmacie si serviciile de terapie si
ingrijire din servicii medicale comunitare, corespunzator nevoilor.

SR va organiza activitati specifice, adresate copiilor/ tinerilor si care urmaresc asigurarea unei stari de
sanatate bune a copilului, respectiv cel putin:
a) indrumare, sprijin si consiliere pe probleme de sanatate,
b) igiena si ingrijire personala,
c) evaluari medicale periodice si la nevoie, cu ocazia infectiilor intercurente si a situatiilor de urgenta,
d) tratamente diverse, inclusiv de specialitate si stomatologice,
e) nutritie si dieta,
f)

exercitiu si odihna si

g) educatie pentru sanatate, inclusiv educatie sexuala si contraceptiva.


In cazul imbolnavirilor de boli infecto-contagioase ale copilului/ tanarului, si care nu necesita spitalizare,
acesta este izolat, intr-un spatiu special amenajat (o camera utilata cu toate facilitatile si, eventual, acces
separat la camera de toaleta). Starea de izolare se mentine in conformitate cu prescrierile medicale. Pe toata
perioada de "carantina", evolutia starii de sanatate va fi urmarita de catre medicul de familie si de catre
personalul desemnat de catre managerul serviciului, copilul/ tanarul primind supoirtul psiho-afectiv necesar
depasirii starii de rau provocat de boala. Orice modificare a starii de sanatate a copilului este anuntata
apartenentilor copiilor.
In cazul in care starea de sanatate a copilului/ tanarului presupune internarea acestuia in spital, situatia sa va
fi monitorizata de medicul curant si de catre medicul de familie/ angajat al SR. Pe toata perioada internarii,
persona de referinta a copilului/ tanarului il va vizita si va mentine relatia cu familia acestuia.
In fisa medicala a copilului sunt mentionate toate internarile si evolutia starii de sanatae a copiilor pe
perioada acestora.
Standardul 13

Tratamentul medical si administrarea medicamentelor

Primul ajutor, tratamentul infectiilor intercurente si administrarea medicamentelor in cadrul


serviciului de tip rezidential sunt acordate copiilor de catre personal, in conditii de supervizare din
partea medicului care coordoneaza implementarea programelor de interventie pentru sanatate.
In cazul in care starea de sanatate a copiilor presupune administrarea de medicamente, personalul specializat
este desemnat de catre coordonatorul SR si medicul de familie/ medicul angajat al SR in vederea
administrarii medicamentatiei (preventive si/ sau curative) prescrisa copilului, cu respectarea procedurilor
din MOF privitor la manevrarea medicamentelor.
In cazul in care copilul/ tanarul este capabil sa-si administreze medicatia curenta (insulina), acestuia i se
pune la dispozitie un spatiu securizat de depozitare a medicamentelor, la care poate avea acces personalul SR
adecvat format, special desemnat pentru sprijinirea/sustinerea copilului/ tanarului (persoana de referinta).
Personalul monitorizeaza starea copilului pe timpul medicatiei si apeleaza la medicul de familie daca apar
motive de ingrijorare generate de orice schimbare aparuta in starea de sanatate a acestuia si care poate
reprezenta un rezultat al medicatiei.

Coordonatorul SR se asigura ca personalul respecta procedurile stabilite pentru primirea, evidenta,


depozitarea, manipularea, administrarea si indepartarea medicamentelor.
Exista o evidenta a tuturor medicamentelor primite, administrate si care parasesc institutia rezidentiala sau
sunt aruncate, pentru a se indeparta posibilitatea utilizarii lor incorecte. Se mentine o evidenta a medicatiei
curente pentru fiecare beneficiar (inclusiv a celor auto-administrate). Medicamentele administrate de
personal sunt depozitate intr-un dulap de metal incuiat, cu acces limitat, in conformitate cu legislatia in
vigoare.
Formarea profesionala pentru personalul SR trebuie sa sa cuprinda:

Cunostinte de baza referitoare la modalitatatea de utilizare a medicamentelor si de recunoastere si


combatere a problemelor provocate de utilizarea acestora;

Cunostiinte de baza in acordarea primului ajutor;

Cunostinte de baza referitoare la boli infectioase si modul de tratament.

Standardul 14

Educatia

Serviciul de tip rezidential sprijina si promoveaza, prin materiale si mijloace corespunzatoare,


educatia copiilor, cu prioritate in unitati de invatamant din comunitate.
In implementarea acestui standard, coordonatorul SR si furnizorul de servicii vor avea in vedere urmatoarele
aspecte esentiale:
a)

Fiecare copil trebuie inscris si sustinut sa urmeze o forma de invatamant (prescolar, primar,
gimnazial, liceal, vocational etc.) avand aceleasi drepturi in ceea ce priveste educatia la fel ca toti
ceilalti copii din comunitate.

b)

"Sustinerea" copilului pentru a face fata exigentelor scolii, in conformitate cu nivelul sau de
dezvoltare, presupune ajutor si control personalizat, pregatire mai intensa in perioadele de teze sau
examene - dar nu ocuparea exagerata a timpului ramas dupa programul scolar cu sedinte de pregatire.
Vechile practici prin care copiii continuau scoala cu "o alta scoala" in sala de la centru, fiind pusi sasi faca lectiile si supravegheati ore in sir nu mai sunt permise.

c) Se vor incheia acorduri de colaborare cu fiecare unitate de invatamant, care sa prevada activitati in
favoarea fiecarui copil protejat.
Obiectivele principale ale acordurilor se vor referi la:

Diminuarea si eliminarea marginalizarii in scoala a copiilor protejati in SR,

Colaborarea cu profesorii invatatorii (educatorii de gradinita) precum si cu parintii celorlalti


elevi la derularea PIP;

Integrarea copiilor in comunitatea clasei si a scolii (grupei - gradinitei) ca prim pas al integrarii
lor in comunitate,

Orientarea scolara si profesionala.

Activitatile care fac obiectul acordului se organizeaza:

la nivel de unitate de invatamant (informarea si sensibilizarea intregului colectiv didactic asupra


problematicii copilului in dificultate, stabilirea unei deontologii a relatiei cu acesti copii si a
unor metode de lucru in consecinta)

la nivel de clasa (o abordare individualizata a copiilor protejati, insistand pe ajutorarea lor in


cazul situatiilor de esec scolar, pe crearea unei atmosfere pozitive de toleranta, de sprijin si
colegialitate intre toti elevii clasei etc.)

la nivel de consiliu al parintilor elevilor (informare, sensibilizare, stimularea participarii


familiilor la programe de socializare etc.)

O importanta deosebita trebuie acordata educatiei pentru viata pe care copilul o primeste in cadrul
activitatilor cotidiene din SR. Practic toate celelalte standarde din aceasta arie contin referiri la educatia
pentru viata, pe toate planurile de interes pentru fiinta umana care intr-un SR nu trebuie sa creasca "precum o
floare in sera", intr-un mediu protejat, dar artificial si inchis. In fiecare zi petrecuta in SR copilul va invata
ceva nou, isi va dezvolta autonomia si capacitatea de adaptare la mediul social in care va trai ca adult.
Standardul 15

Activitati de recreere-socializare

Serviciul de tip rezidential asigura copiilor oportunitati multiple de petrecere a timpului liber, de
recreere si socializare, care contribuie la dezvoltarea fizica, cognitiva, sociala si emotionala a copiilor.

Activitatile de petrecere a timpului liber sunt orientate catre cunoasterea mediului fizic si social din jurul
copilului, inclusiv a SR, precum si catre cunoasterea si relationarea cu ceilalti copii, reprezentand o forma de
socializare in grupul de egali. De asemenea, aceste activitati contribuie la formarea unor abilitati si
deprinderi pentru care copilul manifesta interes, precum si la dezvoltarea si cultivarea unor talente,
crearea unor oportunitati pentru copii pentru a avea optiuni si initiativa.
Personalul SR trebuie sa fie capabil sa:
1. constientizeze importanta existentei unei coerente in activitatile de ocupare a timpului liber
2. stabileasca si sa urmareasca obiective clare in cadrul activitatilor recreative si de ocupare a timpului
liber
3. determine necesitatile copilului in ceea ce priveste ocuparea timpului liber
4. identifice dificultatile pentru desfasurarea activitatilor de ocupare a timpului liber
5.

identifice si sa creeze activitati de ocupare a timpului liber in conformitate cu obiectivele si cu


necesitatile copilului

In PIS ale copiilor aflati sub incidenta unei masuri de protectie, timpul liber trebuie considerat prin
eliminarea urmatoarelor perioade din totalul zilnic:

perioadele de proces instructiv-educativ;

perioadele de recuperare;

perioadele de masa;

perioadele de somn;

perioadele de contact cu familia si/sau de lucru in familie.

Organizarea petrecerii timpului liber este importanta pentru a alterna perioadele de recuperare si insructie
sau chiar munca. Oamenii fac alegeri importante in ceea ce priveste preferintele lor pentru a-si petrece
timpul liber. Aceste alegeri sunt personale si individualizate.
Pentru copilul protejat in regim rezidential, timpul liber ocupa o mare perioada din zi. Timpul liber
nu trebuie sa devina, datorita lipsei de experienta si competenta profesionala, un timp 'de asteptare'.
Tipuri de obiective
Cele mai importante tipuri de obiective avute in vedere in organizarea timpului liber trebuie sa priveasca
sustinerea deprinderilor sociale normale si a activitatilor fizice, in functie de placerile si de afinitatile fiecarui
copil.

Eliminarea comportamentelor sociale inadecvate - lipsa unei organizari a timpului liber similara
programului celorlalti copii din familii poate produce comportamente sociale inadecvate care sa conduca
la izolarea individului respectiv. Izolarea sociala, autostimularea, autoagresivitatea si agresiunea pot
aparea ca o consecinta a neutilizarii timpului liber. Copiii care desfasoara actiuni coerente de petrecere a
timpului liber, in functie de necesitati si de posibilitati, achizitioneaza cu mai multa greutate simultan
comportamente sociale inadecvate. Personalul poate inlocui comportamentele sociale inadecvate cu
activitati de petrecere a timpului liber.

Invatarea regulilor sociale si de comunicare - activitatile desfasurate 'din placere' reprezinta o


oportunitate pentru invatarea si punerea in practica a regulilor sociale si de comunicare interumana.
Comportamentul normal in petrecerea timpului liber si stapanirea regulilor sociale de comunicare, sunt
elemente vitale ale integrarii sociale si ale pregatirii copilului pentru viata sociala. Ele reprezinta primele
etape in trecerea de la statutul de persoana dependenta spre acela de persoana independenta.

Promovarea activitatilor fizice - activitatile fizice desfasurate 'din placere' contribuie la imbunatatirea
starii de sanatate si pot reduce semnificativ stresul si anxietatea. Ele aduc o contributie importanta la
ridicarea calitatii vietii.

Dificultati in stabilirea obiectivelor si alegerea activitatilor


Selectia nu este usoara. In general obiectivele si activitatile sunt foarte mult influentate de posibilitatile
materiale ale SR si de competentele personalului. Deoarece activitatile de petrecere a timpului liber
reprezinta o optiune individuala, ele sunt supuse unor riscuri si trebuie urmarite cu atentie.

Autonomie si alegere - personalul trebuie sa permita copilului sa 'experimenteze' diferite varietati de


activitati recreative si sa-l supravegheze si sa-i acorde asistenta in aceste demersuri. Procesul incepe cu
personalul care pune in practica o serie de experiente si se incheie cu alegerea individuala, unilaterala,
realizata de copil.

Riscuri si protejare - alegerea unor activitati poate genera unele riscuri: plimabarea in parc poate crea
riscul de a se pierde copilul, inotul in piscina poate crea riscul de inec etc. Pentru toate acestea este
nevoie de protectie din partea personalului. Obiectivele sunt in totalitate atinse atunci cand copilul ajunge
sa perceapa riscurile si sa le evite.

Tipuri de activitati
Recreerea si petrecerea timpului liber constau in activitati fizice, culturale, sociale sau intelectuale, cu
caracter recreativ.

Activitatile fizice pot imbunatati starea fizica si psihica a copilului. Aceste activitati pot fi individuale
sau de grup. Copiii pot participa la diferite evenimente sportive, pentru amuzament, in afara concursului
sau in competetitie. SR poate avea un rol de initiator pentru organizarea, la nivelul comunitatii, a unor
evenimente sportive care sa implice si copiii rezidenti.

Activitatile culturale - copii se pot implica in asemenea tipuri de activitati atat ca spectatori cat si ca
participanti. Aceste activitati ofera oportunitatea descoperirii unor noi segmente de interes si dezvolta
capacitatea de relationare in comunitate.

Activitatile sociale - importanta lor se bazeaza intotdeauna pe interactia cu oamenii. Intalniri, iesiri la
padure, plimbari, toate pot oferi posibilitatea de a imparti timpul si bucuria cu altii.

Activitatile intelectuale - foarte multi copii, chiar cu un nivel scazut de cunoastere, se bucura sa-si
petreaca timpul diferite activitati care ofera mai degraba satisfactii intelectuale: jocuri, diferite tipuri de
hoby (colectii etc), desen, caligrafia etc.

Standardul 16:

Reclamatii si reprezentare

Furnizorul de servicii si serviciul de tip rezidential isi organizeaza un sistem de primire, inregistrare si
solutionare a sesizarilor si reclamatiilor cu privire la serviciile oferite sau pentru care se faciliteaza
accesul. Sesizarile si reclamatiile sunt solutionate cu promptitudine si seriozitate, iar persoana in cauza
este informata de progresul realizat pentru solutionare in mod periodic si primeste raspunsul, in scris,
in maxim 30 de zile calendaristice.
Prin implementarea acestui standard se realizeaza dreptul copilului de a se adresa in nume propriu sau, dupa
caz, prin intermediul reprezentantului legal, membrii ai familiei largite, persoane importante pentru ei ori
diverse organizatii legal constituite conducerii SR, respectiv coordonatorului sau furnizorului de servicii. In
vederea realizarii unitare a acestui standard la nivelul tuturor SR, procedurile de implementare mentioneaza
respectarea prevederilor Ordonantei Guvernului nr.27/2002 privind reglementarea activitatii de solutionare a
petitiilor de catre DGASPC si recomanda acest lucru si OPA-urilor. Mai mult, aceste prevederi pot fi
imbunatatite dupa cum urmeaza in paragrafele urmatoare.

In sensul ordonantei mentionate anterior, prin petitie se intelege cererea, reclamatia, sesizarea
sau propunerea formulata in scris sau prin e-mail, pe care un cetatean ori o organizatie legal
constituita o poate adresa autoritatilor si institutiilor publice 1[1]. In cazul SR, copilul, in functie
de varsta si gradul sau de maturitate, sau persoanele ori organizatiile care se adreseaza in
numele acestuia sau pentru toti copiii din SR pot sa comunice direct (verbal), conducerea
SR fiind obligata sa inregistreze ceea ce i se aduce la cunostinta.
Copiii in primul rand trebuie incurajati sa-si exprime opiniile despre modul cum sunt tratati in SR. Ei trebuie
sa stie cum si cui sa se adreseze daca au vreo problema, nemultumire, solicitare sau propunere referitoare la
viata lor in SR.
1[1] Autoritati publice centrale si locale, servicii publice descentralizate ale ministerelor si ale
celorlalte organe centrale din unitatile administrativ teritoriale, societati nationale, societati
comerciale de interes judetean sau local, regii autonome.

Atat la nivelul SR, cat si la nivelul furnizorului de servicii trebuie sa existe un sistem functional de
inregistrare si solutionare a petitiilor.
La nivelul SR se inregistreaza petitiile legate de activitatea din cadrul SR si acest lucru se precizeaza clar
in pliantul referitor la procedurile de sesizare sau pliantul general referitor la SR in cauza, in functie de
bugetul acestuia. Coordonatorul SR desemneaza persoana sau persoanele care se ocupa de realizarea
acestui sistem, nefiind necesar un compartiment specializat de relatii cu publicul. Este improbabil ca o
singura persoana sa fie suficienta pentru a acoperi toate nevoile legate de solutionarea petitiilor, chiar si
in cazul caselor de tip familial, deoarece exista posibilitatea ca aceasta persoana sa fie indisponibila in
anumite perioade de timp din diverse motive. In consecinta, se recomanda desemnarea mai multor
persoane pentru aceasta sarcina, chiar daca au si altele inscrise in fisa de post, in functie de numarul
copiilor, numarul modulelor de tip familial etc.

La nivelul furnizorului de servicii, se constituie un compartiment de relatii cu publicul care


include aceste aspecte, cat si cele legate de nerezolvarea la nivelul SR a petitiilor sau alte
probleme legate de furnizorul in cauza si serviciile pe care le ofera. In cazul OPA se poate
utiliza modelul mentionat pentru SR, insa pentru cele de utilitate publica si/sau care au
servicii concesionate de la stat, precum si cele care au filiale se recomanda infiintarea unui
compartiment de relatii cu publicul. De asemenea, posibilitatea de sesizare a furnizorului de
servicii trebuie inclusa in pliantul mentionat anterior.
In ambele situatii se pot organiza, pe langa posibilitatea discutiei directe cu personalul desemnat,
o cutie si/sau un caiet pentru petitii. De asemenea, in cazul SR, oricare membru al personalului
poate primi petitii, situatie in care acesta trebuie sa le si inregistreze, iar registrul de sesizari si
reclamatii (petitii) trebuie sa fie in evidenta persoanelor desemnate conform celor mentionate
anterior. Deseori, persoanele de referinta ale copiilor sunt cele care vin in contact cu cererile
copiilor, dorintele si propunerile acestora, iar asistentii sociali cu familia si alte persoane
importante pentru ei.
Registrul de petitii trebuie sa contina cel putin urmatoarele date:

numarul si data inregistrarii;

persoana care sesizeaza (date de identificare);

tipul petitiei (cerere, sesizare, reclamatie, propunere);

modul de adresare (in scris, verbal, telefonic, e-mail etc.);

persoana care a inregistrat petitia si, daca este cazul, in numele cui;

persoana desemnata sa rezolve petitia;

modul de rezolvare (raspuns favorabil, raspuns nefavorabil, orientare spre alta institutie/ autoritate si
care, clasare, masuri luate etc.);

data la care s-a raspuns.

Petitiile inregistrate (adrese, memorii, cereri sau propuneri inscrise in registru de membrii
personalului in numele copiilor sau altor persoane etc.) sunt verificate zilnic de catre
coordonatorul SR, respectiv seful compartimentului de relatii cu publicul de la nivelul
furnizorului de servicii pentru a fi repartizate spre rezolvare persoanelor desemnate.
In vederea solutionarii diverselor petitii, persoanele desemnate consulta, in functie de caz, coordonatorul SR
si personalul de specialitate, managerul de caz si ceilalti specialisti implicati in implementarea PIP, precum si
orice alta persoana sau institutie care poate contribui la rezolvarea petitiei.
Petitiile anonime sau cele in care nu sunt trecute datele de identificare ale petitionarului nu se iau in
considerare si vor fi clasate conform prevederilor ordonantei mentionate anterior, cu exceptia celor care
semnaleaza cazuri de abuz, neglijare si exploatare a copilului (vezi standardul 17).
Urmatoarele prevederi ale Ordonantei nr.27/2002 trebuie de asemenea subliniate in legatura cu standardul
prezent:
-

termenul de rezolvare este de 30 de zile (calendaristice) de la inregistrarea petitiei;

termenul precizat anterior poate fi prelungit de catre coordonatorul SR, respectiv seful compartimentului
de relatii cu publicul cu cel mult 15 zile in situatia in care necesita o cercetare mai amanuntita;

petitiile inregistrate care nu fac obiectul activitatii SR sau al institutiilor mentionate in PIP sunt orientate
in termen de 5 zile de la inregistrare catre autoritatile sau institutiile abilitate pentru rezolvarea acestora.

Standardul 17: Protectia copilului impotriva abuzurilor


Serviciul de tip rezidential promoveaza si aplica masuri de protejare a copiilor impotriva oricarei
forme de intimidare, discriminare, abuz, neglijare, exploatare, tratament inuman sau degradant.
Se pot produce diverse forme de abuz si neglijare asupra copiilor din SR care pot fi infaptuite de personal
sau persoane din afara SR. Totodata, trebuie constientizat faptul ca se pot produce si asa numitele forme de
violenta institutionala si abuz societal, pe care intregul personal trebuie sa le cunoasca si sa le recunoasca
pentru a le preveni sau a interveni eficient. De aici importanta majora a formarii initiale si continue a
personalului in acest domeniu.
Abuzul, neglijarea si exploatarea copilului au o serie de consecinte care se pot observa relativ cu usurinta de
catre personalul pregatit in acest sens, astfel incat sa traga un semnal de alarma si sa conduca la decizia
semnalarii unei suspiciuni sau a unei situatii concrete de acest fel. Aceste consecinte sunt cunoscute sub
denumirea de semne si simptome evocatoare de abuz, neglijare si exploatare a copilului:

Semne fizice (vanatai, leziuni, arsuri, hemoragii etc.);

Semne si simptome ale bolilor cu transmitere sexuala;

Tulburari de somn (insomnii, somn agitat, vise urate, cosmaruri etc.);

Tulburari de alimentatie (anorexie, bulimie);

Tulburari sfincteriene (enurezis, encomprezis);

Ticuri (clipit, rosul unghiilor etc);

Persistenta unor senzatii olfactive sau cutanate obsedante;

Modificarea rapida a dispozitiei afective;

Impulsivitate, agresivitate;

Autostigmatizare, autoculpabilizare;

Neglijenta in indeplinirea sarcinilor si incapacitate de a respecta un program impus;

Dificultati in relationare si comunicare;

Scaderea randamentului scolar, absenteism si abandon scolar;

Tulburari de comportament (minciuna, fuga de acasa, furtul, consumul de alcool, de droguri etc.);

Comportament sexual inadecvat varstei etc.

Conform prevederilor SMO, coordonatorul SR trebuie sa se asigure ca serviciul sau dispune de un set de
proceduri pentru situatiile de abuz, neglijare si exploatare a copilului. In vederea realizarii acestei proceduri
se recomanda colaborarea stransa cu furnizorul de servicii si cu specialistii din acest domeniu, astfel incat
setul de proceduri sa fie in spiritul legislatii in vigoare care defineste si prevede modalitatile de prevenire si
interventie pentru aceste situatii2[2]. Consultarea specialistilor din domeniu de la nivelul judetului, respectiv
a municipiului Bucuresti sau din alte judete recunoscute pentru serviciile specializate dezvoltate in aceasta
arie este necesara nu numai pentru rapiditatea elaborarii procedurilor, ci si datorita faptului ca legislatia in
domeniu este in continua dezvoltare. Avizul DGASPC asigura in acest caz unitatea de interventie la nivelul
judetului, respectiv a sectorului municipiului Bucuresti.
Inregistrarea cazurilor se realizeaza prin aceleasi modalitati descrise pentru standardul 16, fiind vorba de
acelasi registru, cu o singura exceptie. In cazul in care exista suspiciunea sau situatia unui abuz, neglijare sau
exploatare a copilului produsa in SR, (potentialul) agresor fiind un membru al personalului, colegul care
observa aceasta situatie are obligatia de a anunta coordonatorul SR, care trebuie sa realizeze in consecinta
urmatoarele trei actiuni:
a) Sa inregistreze cazul si sa verifice datele printr-o evaluare initiala a situatiei. Evaluarea initiala se
poate realiza, in functie de situatie, de catre asistenti sociali si/sau psihologi:
o

desemnati din cadrul SR sau ai furnizorului de servicii - trebuie sa aiba formare in acest sens
(atat pentru evaluarea initiala, inclusiv completarea fisei de semnalare si evaluare initiala, cat
si pentru evaluarea detaliata);

2[2] Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului; Ordinul


secretarului de stat al ANPCA nr.177/2003 pentru aprobarea SMO pentru telefonul copilului,
centrul de consiliere pentru copilul abuzat, neglijat si exploatat si centrul de resurse
comunitare pentru prevenirea abuzului, neglijarii si exploatarii copilului; Legea nr.203/2000
pentru ratificarea Conventiei Organizatiei Internationale a Muncii nr.182/1999 privind
interzicerea celor mai grave forme de munca a copiilor si actiune imediata pentru eliminarea
acestora; Legea cu traficul

ai serviciilor specializate din acest domeniu - se pot incheia contracte de colaborare in acest
sens;

de la nivelul DGASPC. Inregistrarea cazului atrage dupa sine obligativitatea semnalarii la


DGASPC si interventia specialistilor de la acest nivel. In situatiile in care SR si furnizorul de
servicii nu dispun de specialistii necesari, proprii sau prin intermediul unor contracte de
colaborare, DGASPC este obligata sa realizeze evaluarea initiala in primele 72 de ore de la
semnalarea si inregistrarea cazului la DGASPC.

b) Sa semnaleze cazul la DGASPC si, dupa caz, altor autoritati abilitate 3[3]. Evaluarea medicala tine de
interventia DGASPC, insa in situatiile grave sau a celor care necesita interventia unui medic
specialist - lucru stabilit de medicul care vegheaza asupra sanatatii copiilor din SR4[4], coodonatorul
SR trebuie sa se asigure ca are loc transportul copilului la cea mai apropiata unitate spitaliceasca.
c) Sa aplice masurile disciplinare corespunzatoare faptei comise de angajatul SR.
In cazul in care coordonatorul SR nu isi indeplineste aceste obligatii imediat in cazurile urgente si in termen
de trei zile pentru restul situatiilor, persoana care a observat situatia va semnala ea insasi autoritatile abilitate,
fara a se lua masuri disciplinare impotriva sa.
Importanta existentei specialistilor la nivelul SR sau ai furnizorului de servicii este subliniata si de procedura
17.9 care prevede consilierea copiilor victime ale intimidarii si discriminarii. Considerate ca si forme usoare
ale abuzului daca sunt sesizate la timp de personalul SR si ca atare care nu se semnaleaza la DGASPC, ele
necesita totusi interventie de specialitate, care nu poate fi acordata de specialisti care nu sunt formati in acest
domeniu, deoarece trebuie sesizata corect si la timp "linia de demarcatie" fata de abuzul emotional - care
necesita semnalare si interventie specifica. Deoarece numarul cazurilor usoare nu este de neglijat in
societatea noastra, este evident ca este cost-eficient sa dispui de proprii specialisti (pe care ii poti forma in
timp), decat sa platesti expertiza externa. De altfel, SMO prevad formarea continua a personalului in acest
domeniu.

Standardul 18

Relatia personalului cu copiii

Relatiile personalului cu copiii au o baza sanatoasa, raspunzand normelor de conduita morala,


profesionala si sociala.
Scopurile ingrijirii de tip rezidential in conformitate cu misiunea SR pot fi atinse doar printr-o relatie
pozitiva intre personal si copiii/tinerii aflati in ingrijire.
O ingrijire cu un caracter pozitiv poate fi facuta doar de un personal care ii place cu adevarat pe copii si care
se simte implicat si responsabil, aceasta deoarece copiii raspund pozitiv doar unui personal care le castiga
increderea, respectul si a carui aprobare este importanta pentru ei.
Relatia dintre personal si copii nu poate fi echivalata nicicum cu relatia copil - parinte, insa grija adecvata
pentru fiecare copil si tanar este esentiala pentru binele emotional si fizic al acestora. Este cunoscut faptul
ca pentru copii si tinerii cu deficiente emotionale si comportamentale este important sa se simta placuti si
pretuiti chiar si atunci cand comportarea lor nu este intrutotul corespunzatoare.
3[3] Politie, parchet.
4[4] Medicul de familie sau medicul angajat de furnizorul de servicii.

Pe scurt, prin realtiile personal-copil se respecta si se promoveaza :


-

independenta

respectul reciproc

un control pozitiv al comportamentului

acceptarea

sprijinul

toleranta

incurajarea

nediscriminarea

Este esential ca personalul sa nu manifeste antipatii sau favoritisme fata de unii copii, care pot avea
repercusiuni grave asupra dezvoltarii copiilor si ar demonstra lipsa de profesionalism. Rolurile persoanelor
angajate in cadrul SR trebuie sa fie bine delimitate pentru a evita abuzul de incredere si pozitie.
De exemplu, nu este permisa practica (din pacate destul de extinsa in vechile servicii rezidentiale) prin
care angajatii sa ia la domiciliul lor la sfarsit de saptamana sau de sarbatori cate 1-2 copii. Este o
practica discriminatorie, prin care personalul afiseaza clar favoritismele si poate provoca adevarate
drame in randul copiilor care nu sunt alesi . Copiii pot fi luati in vizita de membri ai familiei,
voluntari, familii ale colegilor de scoala - dar nu de personalul SR, care trebuie sa pastreze cu
fermitate o pozitie profesionala.
Evidentiem inca o data importanta formulelor de adresare : copilul nu va fi incurajat sa se adreseze
personalului cu mama , tata sau bunica (nici in casele de tip familial sau apartamente) pentru a nu
crea confuzii si a nu induce sentimentul de dependenta de SR pe termen lung. Adevarata familie pentru copil
nu poate fi decat cea naturala - in care pe parcursul sederii in SR i se pregateste reintegrarea - sau cea
adoptiva, in care va fi integrat daca reintoarcerea in familia naturala nu este posibila. Plecarea din SR nu
trebuie sa fie perceputa ca o ruptura de membrii familiei, copilul va primi explicatii suficiente despre
Inca de la intrarea copilului in SR este necesara construirea relatiei pozitive de colaborare cu
educatorul. Obiectivele tipice ale primelor discutii cu copilul :

Castigarea increderii copilului si stabilirea unei relatii de incredere ;

Aflarea opiniei copilului asupra situatiei, nevoilor si dificultatilor sale ;

Observarea reactiei copilului in fata educatorului/ persoanei responsabile ;

Recomandari
Dat fiind ca fiecare copil este unic in felul sau, nu exista reguli clar stabilite pentru realizarea acestor
obiective. Exista insa diferite recomandari, cum sunt cele formulate de Barker (1990), Greenspan (1981),
Hebert (1989) si Mishne (1983), care subliniaza urmatoarele :

Lasati-i copilului initiativa de stabilire a cadrului, de alegere a subiectelor de discutie si de dobandire a


unui grad adecvat de control asupra situatiei.

Oferiti-i o explicatie simpla dar sincera a motivului pentru care se gaseste in institutie.

Concentrati-va asupra copilului ca persoana de sine statatoare, asupra gandurilor, sentimentelor si


actiunilor sale in momentul respectiv.

Tineti cont de aspectele de diversitate culturala, economica, etnica si rasiala, inclusiv de diferentele
dintre copil si profesionist in fiecare zona.

Manifestati-va respectul pentru copil si lumea lui precum si entuziasmul fata de capacitatea sa de
dezvoltare.

Structurati-va relatia cu copilul prin mijloace cum ar fi explicarea naturii libertatii si responsabilitatii
lui, stabilirea si impunerea de limite (de pilda ce poate si ce nu poate face copilul in centru) si stabilirea
formulei si limitelor confidentialitatii.

Exprimati-va speranta referitoare la situatia si potentialul copilului

Evitati greseala frecventa de a orienta copilul spre sfera de interes a parintelui sau a altui adult inainte
ca acesta sa fie bine pregatit.

Evitati interogarea copilului prin intrebari insistente.

Renuntati la procedurile formale de intervievare si lasati intalnirea sa decurga natural, utilizand


activitati si instrumente non-verbale.

Calitati necesare pentru stabilirea relatiilor


Stabilirea acestei relatii presupune dezvoltarea unor calitati, niciodata acumulate in totalitate si pe care
educatorul incearca sa le dobandeasca. Putem sa citam patru astfel de calitati:
1. facultatea de a asculta, insotita de experienta de viata. Aceasta experienta de viata inlocuieste un
intreg discurs verbal, gestic si de asemenea, taceri care sunt pline de intelesuri, care traduc
asteptarile, dorintele, temerile copilului sau tanarului ca si reprezentarile sale interioare.
A asculta, inseamna a putea intelege acest discurs nu numai pentru a putea observa, dar mai ales
pentru a determina subiectul sa se simta inteles si adesea, pentru prima oara recunoscut ca o fiinta
demna de respect.
2. acceptarea persoanei cu bogatia si limitele sale.
Marea intrebare pe care educatorul trebuie sa si-o puna continuu este urmatoarea: in ce mod cadrul
educational propus copilului de catre persoane importante pentru el poate sa faca eficiente aptitudini
care deja exista, dar sunt camuflate, paralizate, retinute de conditiile defectuoase ale mediului,
conditii din care noi facem adesea parte.
3. Cea de-a treia calitate a educatorului este capacitatea de a interactiona atitudini previzionale. Este
un fenomen foarte curios care incepe inca de la nastere. Nu vedem niciodata copilul asa cum este in

realitate dar il vedem asa cum ne-am dori sa fie.


Numai ca problema este aceea ca subiectul inadaptat, subiectul cu handicap multiplu, subiectul care
prezinta retineri foarte profunde, poate literalmente sa ne blocheze asteptarile anticipative din cauza
temerilor noastre. Educatorul trebuie sa fie convins ca nici o previziune nu este definitiva.
4. O alta calitate a educatorului este capacitatea de a fi un "protector". Iar aici, trebuie facuta o referire
la dezvoltarea psihica normala a copilului pentru a descoperi sensul cuvantului "protector".
"Protectorul"este, de exemplu, o mama care se va confrunta cu lacrimile, furia, bucuria, teama
copilului sau. Ea va primi, va inghiti si va suporta acest amalgam care nu are sens, il va metaboliza si
il va reda transformat. Furia devine o agresivitate evidenta, lacrimile o tristete vizibila, bucuria o
emotie care este adresata cuiva.
Cand educatorul se gaseste impreuna cu copiii aflati uneori in lumea lor angoasanta, trista,
infricosatoare, aceasta functie de aparare a "protectorului", de intretinere, devine absolut necesara
pentru ca ea face posibila reducerea sau eliminarea anumitor factori cu caracter destructiv sau
autodestructiv.
Calitatea de protector este esentiala in ingrijirea copiilor care au trecut prin experiente
traumatizante, prin situatii de maltratare, si care trec adeseori prin situatii critice - iar educatorul este
un actor cheie al terapiei care se acorda de o echipa pluridisciplinara in centrul de plasament si in alte
servicii specializate.
5. O alta calitate a educatorului este capacitatea de a determina un copil sa treaca de la iluzie la
realitate. In momentul in care, plangand, copilul nu a cerut inca ceva dar incepe a-si crea in mintea sa
imaginea halucinanta a unui biberon sau san, mama va aduce la momentul potrivit obiectul dorit.
Orice copil trebuie sa cunoasca aceasta etapa pentru a-si dezvolta increderea in sine insusi si
siguranta.
Copilul de care se ocupa educatorul, fie n-a cunoscut aceasta etapa de iluzionare, si are implicit
putina incredere in propriile forte, fiind nesigur si temator- fie dimpotriva, a fost crescut de parinti
incapabili sa impuna limite, transformandu-l intr-un mic tiran, care, de-a lungul existentei trece la
actiune, se crede puternic si intra in lumea iluziei, a grandorii si a puterii depline.
Cea mai dificila problema a educatiei este de a determina copilul sa aiba anumite vise, si apoi la un
anumit moment, cand acesta este pregatit, sa ai puterea de a-l deziluziona (a-l aduce la realitate).

Standardul 19

Controlul comportamentului

Personalul reactioneaza pozitiv la diversele comportamente ale copiilor si ia sanctiuni educative


adecvate, constructive in cazul unor comportamente inacceptabile repetate ale acestora.
Titlul acestui standard - inspirat de denumirea in limba engleza " behaviour control" - presupune formarea
conduitei copilului. Continutul se refera la formarea comportamentelelor si conduitelor sociale normale,
precum si la mijloacele/ metodele de pedeapsa a comportamentului neadecvat al copilului.
SR trebuie sa aiba proceduri referitoare la masurile care pot fi luate pentru a preintampina sau sanctiona
comportamentele neacceptabile, iar aceste proceduri trebuie sa fie clare atat pentru personal, cat si pentru
copii.

O idee fundamentala este aceea ca orice sanctiune se aplica constructiv si consecvent, in sensul formarii unei
conduite corespunzatoare. Nu este permisa utilizarea sanctiunilor in mod excesiv.
A stabili cele mai adecvate forme de sanctiuni in cadrul protectiei rezidentiale este inevitabil o sarcina
dificila, dat fiind rolul educativ al pedepselor de a regla probleme care deseori necesita individualizare. Este
esential totusi ca toti copiii/tinerii, personalul centrului si publicul sa stie ca problemele de acest gen sunt
rezolvate in mod adecvat si nu sunt lasate pur si simplu la discretia fiecaruia.
Multi dintre copiii si tinerii institutionalizati au experiente triste de viata si nu beneficiaza de relatii
adecvate. Ei au nevoie de stabilitate si securitate, intr-un mediu protector. Ca si copiii din familii ei au
nevoie de ingrijire si afectiune dar in acelasi timp de impunerea unor limite clare, tocmai pentru a se
putea simti securizati si pentru a-si dezvolta autocontrolul. Intotdeauna trebuie sa se tina cont de
varsta copilului si de stadiul sau de dezvoltare.
Cateodata, copiii sau tinerii rezidenti au un comportament inacceptabil. In aceste cazuri, este important ca
personalul sa fie increzator in sine si sa se simta sprijinit atunci cand abordeaza un comportament provocator
si dificil. Personalul poate fi pus in situatia de a sanctiona si de a controla, dar acest lucru trebuie facut in
respectul copilului, respectiv al tanarului, aflat in centrul tuturor activitatilor de protectie.
Este important ca fiecare membru al echipei sa fie convins de urmatorul principiu: de neacceptat este
comportamentul, si nu copilul.
Formarea personalului din centrele de plasament trebuie sa cuprinda si aspecte privitoare la dezvoltarea unor
abilitati de stabilire a unor limite clare de comportament acceptabil, de utilizare a unor sanctiuni si controale
adecvate, de management al conflictelor. Pregatirea trebuie sa sublinieze importanta consecventei in munca
intregii echipe si semnificatia deosebita a crearii unei ambiante de incredere reciproca si respect. De
asemenea, formarea trebuie sa ofere si informatii despre modalitatile prin care personalul isi poate exprima
preocuparea in legatura cu orice sanctiuni sau controale inadecvate pe care le-a observat in practica altor
colegi. Aceasta pregatire initiala trebuie intarita prin oferirea unor oportunitati de dezvoltare si evaluare a
abilitatilor si propriei practici.
Puterea grupului de colegi de a influenta comportamentul este un fapt bine documentat si, de aceea,
managementul grupului este o capacitate esentiala pentru personalul din centrul de plasament. Personalul
trebuie sa primeasca o formare adecvata pentru a putea veni in sprijinul grupului de tineri, astfel incat
membrii acestuia sa se sustina unul pe celalalt, minimalizand tendintele agresive si asigurandu-se ca
actiunile lor nu dau nastere la rezistenta si resentimente.
De ce sunt necesare sanctiunile si controlul?
a) Pentru a oferi securitate unor indivizi si grupuri si pentru a sprijini dezvoltarea personala. - Copiii/
tinerii trebuie sa-si dezvolte capacitatea de a aprecia limitele pe care societatea si comunitatea in care traiesc
le impun propriului comportament. Ei au nevoie sa fie ajutati sa inteleaga implicatiile nesocotirii acestor
limite. Stabilirea unui cadru clar de autoritate (nu de autoritarism) faciliteaza dezvoltarea disciplinei
interioare si a maturitatii. Copiii si tinerii au nevoie de relatii bazate pe responsabilitati reciproce si nu pe
putere.
b) Pentru a proteja sanatatea si siguranta celorlalti. Este inacceptabil comportamentul care pune in pericol
viata persoanei si/sau a celorlalti. Copiii si tinerii trebuie sa-si dezvolte respectul pentru sine si ceilalti.
c) Pentru a mentine un climat pozitiv. Nu poate fi acceptata deteriorarea voita a bunurilor. Acest lucru este
in detrimentul calitatii vietii tuturor celor din centrul de plasament. Copiii si tinerii trebuie sa invete sa-si
pretuiasca propria proprietate precum si pe cea a altora.

d) Pentru a mentine in centru o atmosfera emotional pozitiva si suportiva. Comportamentul periculos si


amenintator fata de ceilalti colegi sau fata de personal este de neacceptat. Copiii si tinerii trebuie sa invete
modalitati noi de management al conflictelor interpersonale, al furiei si agresivitatii.
Toate societatile, grupurile si institutiile au nevoie de control pentru armonizarea si ordonarea activitatilor in
beneficiul majoritatii. Sanctiunile apar in orice grup, inclusiv in familie. In cadrul serviciilor rezidentiale,
sanctiunile trebuie sa fie masurate si adecvate. Ele nu trebuie utilizate formal, ci aplicarea lor trebuie sa fie
bine cantarita, monitorizata si evaluata.
Exemple de Sanctiuni si controale permise
a)

Restrictionarea sau anularea avantajelor (invoiri, activitati de petrecere a timpului liber,


vizionarea programelor TV);

b) Impunerea de teme suplimentare, proiectate in modul cel mai pozitiv si productiv posibil. Acestea
trebuie sa fie adecvate varstei si sa nu depaseasca niciodata capacitatile tinerilor/ copiilor;
c) Separarea de grup intr-o incapere, ca modalitate de recapatare a auto-controlului. Usa incaperii
nu trebuie niciodata inhisa, personalul trebuind sa monitorizeze sau sa insoteasca tanarul sau
copilul pe durata oricarei separari;
d) Cand este necesar sa se apeleze la pct.3 de mai sus, iar copilul/ tanarul refuza sa se conformeze,
poate deveni necesara utilizarea fortei. Aceasta este o problema serioasa, care nu trebuie tratata cu
superficialitate. Forta utilizata trebuie sa fie minima si tanarul nu trebuie ranit. Ori de cate ori este
posibil, aceasta actiune trebuie dusa la indeplinire de doi membri ai personalului (vezi si pct.E de
mai jos);
e) Tanarul sau copilul poate fi amendat cu anumite sume din banii de buzunar; declaratia asupra
drepturilor si indatoririlor rezidentilor din regulamentul de ordine interioara trebuie sa
mentioneze clar aceste reguli. Tanarului/ copilului nu trebuie sa i se retraga niciodata mai mult de
din banii de buzunar; amenzile pot fi prelungite;
f)

Copilul/ tanarul poate acoperi daunele provocate cu sume din banii de buzunar. Aceste sume pot
fi acoperite in timp, aplicandu-se regula ca tanarului/ copilului nu trebuie sa i se retraga niciodata
mai mult de din banii de buzunar;

g) Orice substanta considerata periculoasa poate fi confiscata;


h)

Poate fi retinuta imbracamintea de strada pentru a reduce posibilitatea plecarii


intempestive/neanuntate din SR. Totusi, tinerilor/ copiilor nu li se pot niciodata retine hainele de
interior si nici nu li se poate impune sa poarte alte haine, ca forma de sanctiune sau pentru a
preveni fuga din institutie;

i)

Personalul trebuie sa-si exprime dezaprobarea fata de orice comportament inacceptabil, afirmand
clar ca acesta reprezinta o piedica in calea realizarii unor bune relatii, a unui climat de calm si
siguranta la care au dreptul toti tinerii din unitate.

Exemple de sanctiuni nepermise


1. Indiferent de varsta, copilul/ tanarul nu trebuie supus sau amenintat cu indiferent ce forma
de pedeapsa fizica. Nici un copil/ tanar nu trebuie lovit sau palmuit;

2. Copilul/ tanarul nu trebuie oprit de la masa si meniurile nu trebuie modificate ca forma de


pedeapsa;
3. Nici unui copil/ tanar nu trebuie sa i se interzica legatura cu un specialist (de ex., asistentul
social, avocatul, medicul);
4. Interzicerea contactului cu familia sau cu orice alta persoana adulta de referinta pentru copil
nu trebuie niciodata utilizata ca sanctiune (de ex., anularea vizitelor in familie);
5. Nu trebuie interzisa comunicarea;
6.

Copilul/ tanarul nu trebuie trimis la culcare mai devreme. Aceasta poate constitui o
experienta mai infricosatoare decat pare la prima vedere, fiind de fapt o excludere
nesupervizata din grup, ca atare purtatoare de pericole potentiale. Tinerilor li se poate
interzice sa vizioneze programul TV;

7. Interzicerea tratamentelor medicale in curs nu poate fi utilizata ca sanctiune;


8. Este exclusa utilizarea oricarei forme de umilire. Usile nu pot fi incuiate pentru a restrictiona
libertatea tanarului; se pot incuia din interior usile de intrare, pentru siguranta, la fel ca in
orice camin obisnuit, si de asemenea pentru a proteja copiii foarte mici sau pe cei cu
dificultati de invatare. Se interzice inchiderea din exterior a usilor de dormitor care nu se pot
deschide din interior.
Fiecare sanctiune permisa este incadrata in procedura SR si inregistrata.

Cand si cum se poate folosi controlul fizic


Conceptul de control fizic se refera la restrictionarea fizica a copilului, pentru a preveni actiunile periculoase
pentru sine si ceilalti. Restrictionarea fizica poate deveni necesara in situatii periculoase, in care exista
riscuri majore pentru securitatea copilului/ tanarului sau a celorlalti. Ea mai poate fi necesara si in situatii
care ameninta in mod serios stabilitatea grupului si functionarea unitatii - inclusiv deteriorarea bunurilor.
Tinerii puternici si agresivi pot induce un comportament foarte turbulent, ceea ce nu trebuie sa li se permita.
Unii dintre acestia, carora le-au lipsit de timpuriu controlul si securitatea, nu au reusit sa-si dezvolte un
control al sentimentului infantil de omnipotenta, ceea ce le provoaca teama de propria putere si violenta.
Asemenea sentimente pot fi induse in noi toti si propagarea lor in grup trebuie evitata.
Utilizarea adecvata a restrictiei fizice presupune dezvoltarea unui repertoriu de metode, variind de la
solicitarea facuta copilului de a sta separat de ceilalti, intr-o incapere, la blocarea sa pentru a-l opri sa fuga,
pana la controlul fizic deplin.
In acest ultim caz, trebuie negociat cu copilul, dialogand cu el si comunicandu-i-se ca este in siguranta, ca nu
va fi ranit si ca va fi ajutat sa faca optiunile corecte.
Standardul 20

Absenta unui copil fara permisiune

Serviciul de tip rezidential asigura masuri adecvate de prevenire si interventie pentru copiii care
parasesc serviciul fara permisiune.
Standardul se refera la situatiile in care unii copii fug din SR cand trec prin dificultati. Plecand fara stirea/
permisiunea personalului, copilul se expune la riscuri suplimentare care trebuie minimalizate pe cat posibil.

De aceea fiecare SR trebuie sa aiba niste proceduri scrise in acest sens, care sa fie cunoscute si aplicate de
personalul care se confrunta cu o situatie de fuga.
Aceste proceduri vor specifica:
-

cine trebuie anuntat intr-o astfel de situatie (coordonatorul SR, conducerea DGASPC, politia,
managerul de caz, parintii, etc);

cum se consemneaza in registrul SR (ora la care s-a sesizat absenta, cine a observat si cine a
anuntat fuga, cu cine s-a vorbit telefonic);

componenta echipei de evaluare a riscului situatiei copilului care a fugit si intervalul maxim
de timp in care aceasta comunica telefonic si se intruneste pentru stabilirea masurilor;

cum trebuie sa se comporte personalul in timpul absentei copilului si dupa readucerea


acestuia.

Dupa reintoarcerea copilului este necesara evaluarea situatiei de catre managerul de caz si coordonatorul
serviciului. Daca exista suspiciuni de abuz in cadrul SR, copilul respectiv va fi mutat de urgenta in alt
serviciu, pana la definitivarea cercetarii.
La propunerea argumentata a managerului de caz, CPC7 instanta poate decide o alta masura de protectie
pentru copil.
Personalul va acorda atentia cuvenita lamuririi copiilor ca trebuie sa anunte unde si pe ce durata vor pleca
din SR, pentru a fi protejati de eventualele pericole si pentru a demonstra ca sunt persoane de incredere.
Poate fi invocat cu succes principiul respectului reciproc dintre copii si angajatii SR.
In egala masura toti ceilalti copii din SR vor fi lamuriti sa anunte urgent cand vad ca pleaca un copil fara
permisiune; dupa reintoarcere, discutarea situatiei in grupul de copii este obligatorie, nu pentru a-l pedepsi
pe fugar ci pentru a analiza cauzele impreuna cu copiii si a trec printr-o "lectie de viata".
Formarea personalului si a voluntarilor pentru aplicarea acestei proceduri trebuie sa se faca atat imediat dupa
angajare, cat si pe parcursul anului, chiar daca nu au loc astfel de situatii de absenta fara permisiune.
Se va tine evidenta scrisa a tuturor situatiilor in care un copil a absentat fara permisiune, cu specificarea
motivelor absentei si a masurilor luate.

Standardul 21
Notificarea
evenimentele importante

cu

privire

la

Serviciul de tip rezidential are obligatia de a informa, in scris, factorii direct interesati, cu privire la
incidentele deosebite survenite in legatura cu protectia copilului, in maximum 24 de ore de la
producerea evenimentului.
In viata cotidiana a SR pot surveni tot felul de probleme sau incidente care pot afecta binele si siguranta
copiilor - iar acestea trebuie notificate, pentru a se lua o decizie in colaborare cu alte parti interesate.
Toate incidentele posibile care trebuie notificate vor face obiectul unei liste. De exemplu, in lista se pot
include evenimente de genul: decesul unui copil, vatamari importante, contraventii si infractiuni,

acuzatii legate de comportamentul neadecvat al personalului, incendii etc. In fiecare dintre aceste
posibile situatii se stabilesc persoanele si institutiile/serviciila care vor fi notificate.
Partile direct interesate sunt familia, parintii sau reprezentantii legali si DGASPC - care se anunta in termen
de 24 de ore d ela producerea evenimentului.
Partile interesate sunt alte institutii si organizatii, cum ar fi directia sanitara, politia, scoala etc. Acestea se
notifica in scris si trebuie sa confirme primirea prin posta sau curier a notificarii.
Standardul 22

Amplasamentul, compartimentarea si dimensiunile constructiei

Amplasamentul, dimensiunile si compartimentarea constructiei corespund misiunii serviciului pentru


protectia copilului de tip rezidential.
Tipul SR, conceptul de protectie pe care se fundamenteaza si dimensiunile sale, precum si amplasarea si
organizarea sa se afla in interdependenta. Amplasamentul si organizarea SR trebuie adecvate scopului sau;
este accesibil, ofera conditii de siguranta si este bine intretinut; raspunde nevoilor individuale si colective ale
beneficiarilor intr-o modalitate confortabila si placuta si este proiectat in conformitate cu recomandarile de
spcialitate.
De asemenea, amplasarea SR se va face cu respedctarea normelor privind protectia sanitara fata de nocivitati
- in zone ferite de surse de poluare a admosferei si de zgomote - "avand orientarea ferestrelor salilor de
grupa sau de clasa spre sud, sud-est, est sau vest, in functie de zonele climatice" (cf. Norme de igiena privind
unitatile pt. Ocrotirea, educarea si instruirea copiilor.) Intre cladirea serviciului si accesul in curtea acesteia
va fi prevazut un spatiu verde cu latimea de minim 25 m, cu rol de reducere a inflentei zgomotului stradal.
Este de preferat ca SR sa fie situat in apropierea unor unitati de servicii comunitare de tip cresa, gradinita,
scoala, de servicii medicale, de petrecere a timpului liber, astfel incat conditiile asigurate sa fie cat mai
apropiate de conditiile mediului familial. SR trebuie sa reproduca pe cat se poate functiile familiale:
cresterea si ingrijirea copiilor, educarea acestora si socializarea lor, pentru a putea permite tranferarea catre
copii a normelor, valorilor si traditiilor, in vederea pastrarii propriei identitati.
Intrucat SR isi propune sa asigure copilului, pe o perioada determinata, asistenta, obiectivul principal al
acestuia fiind reintegrarea familiala si sociala, trebuie sa fie amplasat in apropierea mijloacelor de transport
in comun pentru facilitarea accesului copiilor catre unitati de invatamant si de petrecere a timpului liber
comunitare, dar si pentru facilitarea accesului parintilor/ apartenentilor copiilor catre SR, in vederea
mentinerii relatiei parinte/ familie-copil.
Este de preferat ca amplasarea SR sa incurajeze implicarea vecinatatii comunitatii in activitatea sa (de
exemplu, in jurul cladirii SR sa existe amenajate parcuri pentru copii, la care sa aiba acces parintii si copiii
din vecinatate, igienizarea a acestuia facandu-se in parteneriat intre SR si asociatiile de locatari/ proprietarii
caselor din vecinatate). In acest fel, copiii aflati in plasament, pot beneficia de patternurile sociale, iar
membrii comunitatii pot intelege si se pot implica in problematica copiilor (si familiilor acestora) aflati in
dificultate. Terenul aferent SR, atunci cand exista, trebuie sa permita desfasurarea in aer liber a activitatii
copiilor, asigurand pentru aceasta:

Minimum 20 mp pentru un copil anteprescolar sau prescolar;

Intre 10 si 50 mp pentru un copil scolar.

SR este proiectat sau reamenajat astfel incat sa reproduca cat mai mult cu putinta spatiul familial,
dimensiunea acestuia avand o importanta majora in dezvoltarea copilului. Cladirile de mici dimensiuni,

organizate dupa modelul spatiilor destinate locuirii unei familii, raspund in modul cel mai adecvat nevoilor
copiilor. In contextul in care dimensiunea SR este prestabilita (functioneaza intr-un spatiu deja existent), este
posibila compartimentarea acestuia, pe module/grupe tip apartament: camere de locuit, camera de zi, baie,
bucatarie.
Organizarea spatiului trebuie sa fie in coerenta cu proiectul institutional al serviciului, fiecare spatiu avand o
destinatie clar delimitata in raport cu destinatia sa: camere de locuit, spatii comune, camere pentru
desfasurarea activitatilor educative, birouri pentru personal, spatii igienico-sanitare, de pastrare, preparare si
servire a alimentelor/ produseor alimentare etc, destinatia acestor spatii sa fie cunoscuta - in functie de
gradul intelegere a copilului - de catre acestia.
Astfel, SR este amenajat si organizat in functie de numarul de copii rezidenti (nu mai mult de 12 copii pentru
un modul/ casa).

Standardul 23

Conditiile de locuit

Serviciul de tip rezidential asigura copiilor conditii de locuit de buna calitate, decente si asemanatoare
mediului familial.
SR ofera spatiu de locuit individual fiecarui copil gazduit, clar delimitat, astfel mobilat si dotat incat sa
asigure confort si intimitate, respectand in acelasi timp nevoile identificate ale copilului. Modulele SR
prevad gazduirea a cel mult 4 copii de acelasi sex intr-o camera (spatiu individual - dormitor), copii cu varste
apropiate (diferenta de varsta acceptata fiind de 3-4 ani). Conform SMO, exceptie se face in cazul
apartamentelor, maximul admis fiind de 3 copii intr-un dormitor. De regula, in ultimii ani s-a practicat
admiterea a 2 copii per dormitor in cazul apartamentelor.
In fapt, situatia particulara a apartamentelor transformate in centre de plasament pe model de tip familial si
cu numar mic de copii protejati pune probleme si din punct de vedere al spatiului alocat in dormitor per
copil. Apartamentele mai vechi, construite inainte de 1990, au o suprafata mica si in acest caz trebuie
analizata cu atentie posibilitatea de a nu utiliza la maximum dormitoarele, 3 copii intr-un astfel de dormitor
fiind prea multi. De altfel, prevederile legale in vigoare nu se pot aplica in mod unitar: de exemplu, normele
igienico-sanitare prevad in continuare 3 mp per copil in dormitor, iar normele din constructie (legea.) prevad
6 mp per persoana in dormitor. De altfel este binecunoscut faptul ca, per ansamblu, normele igienico-sanitare
actuale nu se mai potrivesc centrelor de tip familial si vor trebui adaptate in viitorul apropiat. Pana la
reglementarea clara a acestor aspecte, se recomanda ca, in cazul apartamentelor dinainte de anul. sa se
utilizeze pentru stabilirea numarului de copii din apartament norma de 3 mp per copil in dormitor, iar pentru
apartamentele construite dupa acest an, sa se utilizeze norma de 6 mp per copil in dormitor.
Spatiile individuale sunt utilate in conformitate cu necesitatile minimale ale copilului: mobilier individual,
pat pentru fiecare copil, dulap pentru haine, masa, scaun, veioza, masa/ birou pentru efectuarea temelor,
noptiera pentru depozitarea cartilor si a efectelor personale, cos de gunoi, astfel incat sa fie respecate
normativele in vigoare. In cazul in care SR gazduieste copii cu dizabilitati fizice, va pune la dispozitia
acestora spatii adecvate care le va permite accesul nemijlocit la conditii confortabile/ decente de viata. Este
de preferat ca mobilierul sa fie adecvat varstei copiilor (lungimea paturilor, inaltimea dulapurilor) si cat mai
diversificat de la modul la modul, astfel incat sa fie evitata senzatia de institutie. Lenjeria de pat, perdelele si
covoarele sa fie divers colorate, mentinundu-se insa un echilibru cromatic pentru a se evita suprastimularea
vizuala a copiilor. Copiii pot face sugestii asupra texturii si culorilor pe care acestea le au.
Usile dormitoarelor sunt prevazute cu incuietori si accesibile personalului in caz de urgenta.

Camerele sunt aerisite in mod natural si individual, cu ferestre corespunzatoare standardelor recunoscute.
Tevile caloriferelor sunt protejate sau sunt prevazute cu suprafete garantate in ceea ce priveste temperatura.
Prizele sunt protejate pentru evitarea accidentelor.
In functie de varsta si maturitatea copiilor, acestia vor fi incurajati/ responsabilizati de catre personalul SR sa
isi amenajeze spatiul propriu in functie de optiunile acestuia, de traditiile culturare si apartenenta religioasa.
De asemenea, copii sunt repsonsabilizati in demersul de mentinere a ordinii si curateniei in spatiul propriu,
sub supravegherea/ indrumarea nonintruziva a personalului SR.
SR pune la dispozitia copiilor spatii de relaxare, recreationale si pentru servirea meselor, separate de
camerele personale ale acestora si diferite de coridoare si holul de la intrare (camera de zi, camera de joca,
sala de mese). Iluminatul spatiilor comune are un caracter familial, destul de puternic si amplasat astfel incat
sa faciliteze lectura si alte activitati. Mobila spatiilor comune are un caracter familial si este de buna calitate,
adecvata gamei de activitati preconizate de proiectul institutiei (canapele, televizor, jucarii). De asemenea, in
SR sunt incurajate abilitatile vocationale, punand la dispozitia copiilor camere sigure, destinate derularii
unor astfel de activitati recreativ-constructive.
SR pune la dispozitia copiilor o camera care sa serveasca excluziv vizitelor parintilor/apartenentilor acestora.
Este de preferat ca acesta camera sa aiba o sala de toaleta separata.
Starea de igiena si curatenie a intregului SR este in responsabilitatea coordonatorului, care va stabili un
program de curatenie, igienizare si reparare/renovare a localului si a sigurantei in spatiile serviciului. Copii
pot fi implicati in aceste programe, doar daca le permite capacitatea de intelegere, iar efortul presupus nu le
pericliteaza starea de sanatate.
Standardul 24

Spatiile igienico-sanitare

Serviciul de tip rezidential asigura copiilor spatii igienico-sanitare suficiente, amenajate si dotate cu
echipamentul corespunzator numarului si nevoilor copiilor.
Dimensionarea, amplasarea si adaptarea instalatiilor sanitare se va realiza in raport cu varsta copiilor/
tinerilor. Toaletele sunt mobilate si utilate cu obiecte care corespund dezvoltarii copiilor/ tinerilor si cu
materiale care permit o igienizare rapida (de ex. mozaic, gresie, faianta din materiale aderente care impiedica
provocarea accidentelor) si materiale consumabile uzuale: sapun, sampon, hartie igienica, prosoape
individuale pentru fiecare copil/ tanar.
Grupurile sanitare pentru copii vor fi separate de cele pentru personalul angajat si de cele destinate
vizitatorilor copiilor.
In spatiile de recreere (interioare sau exterioare), sala de mese etc se vor amenaja surse de apa potabila cu jet
ascendent si chiuvete - lavoar pentru spalarea mainilor, fiind conectate la surse de apa calda si rece.
Instalatiile de distribuire a apei potabile si de evacuare a rezidurilor, sifoanele din pardoseala, obiectele
sanitare vor fi mentinute in permanenta stare de functionare si curatenie si vor fi dezinfectate periodic cu
solutii agreate de politia sanitar umana.
In SR se asigura spatii de spalatorie dotate cu aparatura si mijloace tehnice pentru colectarea, dezinfectarea
spalarea, fierberea, uscarea, calcarea si distribuirea rufelor. Se vor asigura spatii pentru depozitarea rufelor cu
respectarea obligatorie a circuitelor separate pentru rufaria curata si cea murdara.

Copiii si tinerii gazduiti in SR pot fi implicati - in functie de gradul de maturitate - in spalarea, uscarea si
calcarea rufariei personale, asigurandu-se spatiile necesare pentru aceasta (oficii de tip spalatorie, dotate cu
minim o masina de spalat cu uscator la 12 copii/ tineri).
Bucataria si sala de mese sunt dotate cu aparatura si instalatii corespunzatoare pentru gatit, pentru pastrarea
alimentelor, pentru igienizarea veselei. Accesul copiilor in bucatarie este riguros controlat si supravegheat de
personalul responsabil, copii fiind implicati in ajutorul la prepararea hranei si/ sau servirea mesei doar in
masura in care isi pot asuma aceste responsabilitati.
SR va fi dotat si aprovizionat permanent cu utilaje, materiale si substante necesare pentru intretinerea
curateniei si efectuarea operatiunilor de dezinsectie, dezinfectie si deratizare. Acestea vor fi pastrate in spatii
inchise (dulapuri), special prevazute.
Standardul 25

Siguranta si securitatea

Serviciul de tip rezidential ia masurile de siguranta si securitate legale si necesare pentru asigurarea
protectiei copiilor, personalului si a vizitatorilor impotriva evenimentelor si accidentelor cu potential
vatamator.
SR asigura, in masura posibilitatilor practice, sanatatea, securitatea si bunastarea beneficiarilor si a
personalului.
Coordonatorul SR se asigura de existenta unor practici de lucru in conditii de siguranta inclusiv referitoare
la:

Paza contra incendiilor: intelegerea si implementarea procedurilor adecvate in caz de incendiu;

Primul ajutor: cunostinte referitoare la modalitatea de abordare accidentelor si urgentelor de sanatate;


asigurarea in permanenta a unei truse de prim ajutor si a unei persoane calificate in acordarea primului
ajutor;

Igiena alimentatiei: depozitarea si prepararea corecta a hranei, pentru evitarea infectiilor alimentare,
inclusiv etichetarea si datarea alimentelor depozitate;

Combaterea imbolnavirilor: intelegerea si punerea in practica a masurilor de prevenire a raspandirii


bolilor transmisibile;

Depozitarea si aruncarea in conditii de siguranta a substantelor si materialelor periculoase;


Revizia periodica a cazanelor si sistemelor de incalzire centrale, prin contractare cu persoane
competente;
Intretinerea sistemelor electrice si a echipamentului electric;

Asigurarea si intretinerea dotarilor de securitate a ferestrelor, care sa se bazeze pe analiza


vulnerabilitatii si riscurilor pentru beneficiari;

Intretinerea in conditii de siguranta a mediului inclusiv a dotarilor si echipamentelor de bucatarie,


spalatorie; a scarilor exterioare si aleilor (in cazul in care acestea exista);

Securitatea locatiei;

Securitatea beneficiarilor, bazata pe analiza vulnerabilitatii acestora (varsta copiilor, dizabilitati


functionale ale acestora).

Toate accidentele, cazurile de vatamare si imbolnavire sunt luate in evidenta si raportate organismelor
competente: Politie, Pompieri; Directia de Sanatate Publica (a se vedea si standardul 21)
Procedurile de securitate sunt afisate si explicate, prezentate in format usor de inteles, atat personalului
angajat, cat si beneficiarilor SR.
Standardul 26

Recrutare si angajare

Personalul este selectat cu atentie si responsabilitate prin intermediul unui proces de recrutare si
angajare care se desfasoara in acord cu legislatia in vigoare si raspunde nevoilor copiilor si misiunii
serviciului de tip rezidential.
Procesul de recrutare si angajare este in responsabilitatea furnizorului de servicii. Se va asigura selectia
personalului conform unor proceduri care au in vedere atat cunostintele si competentele practice ale
candidatului, cat si calitatile sale personale. Selectia trebuie sa se bazeze pe analiza postului si distributia
functiilor, cerintele formulate candidatilor fiind adaptate specificului postului.
Procedura de selectie trebuie sa prevada :
Activitati
Elaborarea fisei de post pentru postul vacant
Definirea profilului candidatului (formare initiala, experienta, cunostinte, competente si aptitudini personale)
Elaborea unui model de cerere de participare la selectie cu anexe
Definirea probelor de concurs/ verificare
Redactarea si popularizarea anuntului
Nominalizarea membrilor comisiei
Desfasurarea selectiei si anuntarea rezultatelor
Rezolvarea contestatiilor
Se vor nominaliza persoanele care au diferite responsabilitati in pregatirea si derularea selectiei de personal
si se vor stabili termene concrete.

Selectia de personal trebuie facuta avandu-se in vedere politica judeteana sau locala de redistribuire/
reconversie a personalului din sistemul de servicii de protectie a copilului. Se tine cont de resursele umane
existente si la nivelul directiei se identifica din timp solutii de reconversie pentru personalul unitatilor care se
inchid.
O conditie esentiala, pe langa pregatirea complementara de specialitate, este ca persoana care candideaza
pentru un post intr-un SR sa accepte schimbarea si sa doreasca sa se adapteze la toate exigentele noului loc
de munca.
Organizarea eficienta a personalului
Urmatoarele categorii de activitati (structurate ca programe si nu ca actiuni sporadice izolate) contribuie la
organizarea eficienta a personalului si la mentinerea calitatii :
1. Gestiunea personalului;
2. Formarea initiala si pregatirea practica obligatorie prevazuta inainte de a incepe
SR;

activitatea in

3. Orientarea si integrarea in echipa a fiecarui nou angajat;


4. Supervizarea personalului de catre profesionisti cu experienta;
5. Evaluarea calitatii si pertinentei activitatii personalului.
Gestiunea personalului are in vedere:
-

asigurarea stabilitatii personalului;

modelului de organizare eficienta;

repartizarea clara a functiilor;

participarea si munca in echipa.

Orientarea si integrarea in echipa a fiecarui nou angajat


Pregatirea minima obligatorie a fiecarui nou angajat are ca obiective :

cunoasterea si insusirea regulamentului de organizare interioara (in cazul SR privat, cu


personalitate juridica)/ normelor interne de functionare (in cazul SR din subordinea DGASPC,
fara personalitate juridica), precum si a metodologiei de organizare si functionare, cu toate
procedurile la care fac referire SMO;

acordarea unei atetii deosebite regulilor de prevenire a accidentelor si a tuturor situatiilor de


abuz asupra copilului ;

intelegerea relatiilor SR cu celelalte servicii sociale si institutii din comunitate ;

cunoasterea atributiilor profesionale proprii si identificarea locului sau in cadrul echipei ;

integrarea in echipa SR.

Inca din prima zi de munca noul angajat va avea desemnat un coleg cu experienta (cu rol de supervizare),
care il va ajuta sa se adapteze cat mai bine exigentelor postului.
Date fiind complexitatea activitatii intr-un SR si gradul ridicat de stress se recomanda angajarea de proba pe
o perioada de 3 luni. Perioada de proba este in esenta o perioada de evaluare a noului angajat din punct de
vedere profesional si moral.
Evaluarea se face prin:
-

intocmirea unui raport de catre persoana desemnata pentru supervizarea noului angajat, care apreciaza
modul in care acesta realizeaza atributiile prevazute in fisa de post, respecta regulamentul intern si se
integreaza in echipa interdisciplinara. In raport se prezinta si modul in care persoana face fata stresului si
eventualelor situatii de urgenta, precum si observatii legate de profilul psihologic (se va colabora cu
psihologul).

organizarea unui interviu, la finalul perioadei de proba.

Persoana aflata in perioada de proba are dreptul sa fie informata despre toate componentele evaluarii sale si
despre criteriile minime obligatorii care trebuie indeplinite pentru angajarea pe perioada nedeterminata.

Stabilitatea personalului
Este recunoscut faptul ca instabilitatea personalului compromite calitatea serviciului. Cum afecteaza pozitiv/
cultura organizationala/ continuitate/ cresterea calitatii serviciilor si a pregatirii profesionale a membrilor
echipei/ motivatia salariala.

Model de organizare eficienta


Se va evita modelul de organizare cu numeroase nivele ierarhice pe verticala, model care creeaza dificultati
de comunicare si favorizeaza reducerea asumarii responsabilitati. Dimpotriva, se recomanda promovarea
orizontalitatii si reducerea pe cat posibil a nivelelor intermediare.
Este suficient un coordonator sa conduca intreaga echipa. Va fi rolul lui sa isi formeze echipa in asa fel sa
functioneze eficient. Nu este nevoie de un nivel ierarhic intermediar si de aceea putem spune ca modelul de
organizare pe orizontala este adecvat SR.
Repartizarea clara a functiilor

Coordonatorul SR participa nemijlocit la intocmirea organigramei personalului si elaboreaza fise de post


pentru tot personalul. Aceste documente se aduc la cunostinta angajatilor, fiind obligatorie semnatura
angajatului pe fisa sa de post. De asemenea, fiecare angajat cunoaste responsabilitatile specifice fiecarui
membru din echipa.

Participarea si munca in echipa


Personalul este informat, consultat si antrenat in legatura cu proiectarea/ implementarea schimbarilor
structurale in centru. Echipa SR trebuie sa-i cuprinda pe toti profesionistii care lucreaza in centru si sa aiba
legaturi bine definite cu profesionistii din serviciile complementare centrului. Se va evita constituirea de

grupuri pe profesii (echipa educatorilor, a asistentilor sociali etc.), care ar crea disfunctii in centru si
probleme de coordonare.

Standardul 27

Numarul si structura de personal

Numarul si structura de personal ale serviciului de tip rezidential sunt satisfacatoare pentru indeplinirea
misiunii acestuia in conditii optime.
Standardul 28

Formarea initiala si continua a personalului

Resursele umane ale serviciului de tip rezidential au pregatirea corespunzatoare si abilitati de a lucra
cu copiii si in echipa.
Formarea initiala si continua a personalului este deosebit de importanta pentru functionarea corespunzatoare
a SR si realizarea drepturilor copiilor protejati de acesta. Coordonatorul SR trebuie sa cunoasca legislatia in
vigoare cu privire la formarea profesionala, ce furnizori de formare exista pe plan judetean si national,
care sunt nevoile de formare ale personalului si sa aplice corespunzator cerintele SMO. Mai jos sunt redate
principalele acte normative care reglementeaza actual formarea personalului si cateva repere din cadrul
acestora pe care furnizorul de servicii, coordonatorul SR si personalul acestuia trebuie sa le cunoasca.
Legea nr.705/2001 privind sistemul national de asistenta sociala prevede urmatoarele in domeniul formarii
profesionale:
Una dintre atributiile Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei in domeniul asistentei sociale
este de a elabora programe de formare si perfectionare a personalului din acest domeniu, in colaborare cu
Ministerul Educatiei si Cercetarii, Ministerul Sanatatii, asociatiile profesionale si institutiile universitare;

In domeniul asistentei sociale activeaza personal angajat si voluntari, specialisti cu diverse calificari,
care au competente, responsabilitati si atributii specifice domeniului de activitate.

Legea nr.375/2002 pentru aprobarea ordonantei Guvernului nr.129/2000 privind formarea profesionala a
adultilor prevede urmatoarele:
Competentele profesionale se dobandesc pe cale formala, non-formala si informala. Prin cale formala se
intelege parcurgerea unui program organizat de un furnizor de formare profesionala; prin cale nonformala se intelege practicarea unor activitati specifice direct la locul de munca sau autoinstruirea; prin
cale informala se intelege modalitatile de formare profesionala neinstitutionalizate, nestructurate si
neintentionate, contact nesistematic cu diferite surse ale campului socio-educational, familie, societate
sau mediu profesional.

Formarea profesionala a adultilor se organizeaza pentru initiere, calificare, perfectionare, specializare,


recalificare.

Formarea profesionala a adultilor se organizeaza in mod distinct pe niveluri de pregatire, profesii,


ocupatii, meserii si specialitati, tinandu-se seama de nevoile angajatorilor, de competentele de baza ale
adultilor, de cerintelor posturilor pe care acestia le ocupa si de posibilitatile lor de promovare sau de
incadrare in munca, precum si de cerintele de pe piata muncii si aspiratiile adultilor.

In cadrul formarii profesionale a adultilor functioneaza sistemul de credite transferabile si pe baza


acumularii acestora se poate atesta dobandirea de noi competente profesionale.

Formele de realizare a formarii profesionale a adultilor sunt:


a) cursuri organizate de furnizorii de formare profesionala;
b) cursuri organizate de angajatori in cadrul unitatilor proprii;
c) stagii de practica si specializare in unitati din tara sau strainatate;
d) alte forme de pregatire profesionala prevazute de lege.
Programele de formare profesionala se organizeaza pentru ocupatiile cuprinse in Clasificatia Ocupatiilor
din Romania, precum si pentru competente profesionale comune mai multor ocupatii.

Furnizorii de formare profesionala pot organiza programe de formare profesionala finalizate cu


certificate de calificare sau absolvire cu recunoastere nationala numai daca sunt autorizati in conditiile
legii (de catre comisiile de autorizare judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, care au sediul la
directiile de dialog si solidaritate sociala).

Salariatii care, la cererea angajatorului, participa la programe de formare profesionala pe o perioada de


cel putin 3 luni, incheie cu acesta acte aditionale la contractele individuale de munca, prin care sunt
stabilite drepturile si obligatiile dupa absolvire.
Hotararea Guvernului Romaniei nr.522/2003 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a
prevederilor Ordonantei Guvernului nr.129/2000 privind formarea profesionala a adultilor prevede
urmatoarele:
Furnizorii de formare profesionala pot fi si filialele acestora, precum si centrele de formare profesionala
fara personalitate juridica, infiintate, potrivit legii, de persoane juridice de drept public sau privat;
Formarea profesionala care ofera acces la cele cinci nivelurile de calificare in vigoare sunt urmatoarele:

Nivelul 1 - invatamantul obligatoriu si initierea profesionala; aceasta din urma fie in cadrul
invatamantului profesional prin scoala de ucenici, fie printr-un program de initiere profesionala
in sistemul de formare profesionala a adultilor;

Nivelul 2 - invatamantul obligatoriu si calificarea profesionala; aceasta din urma fie in cadrul
invatamantului profesional prin scoala profesionala, fie prin programe de formare profesionala
in sistemul de formare profesionala a adultilor;

Nivelul 3 - invatamant liceal (filiera tehnologica si vocationala), invatamant postliceal sau


invatamant liceal si programe de formare profesionala de specialitate in sistemul de formare
profesionala a adultilor;

Nivelul 4 - formare tehnica postsecundara prin invatamant universitar;

Nivelul 5 - invatamant universitar si postuniversitar.

In situatii deosebite, cu aprobarea Consiliului National de Formare Profesionala a Adultilor, furnizorii de


formare profesionala pot propune programe de formare profesionala pentru grupari de ocupatii care
permit folosirea unei programe de pregatire comune in proportie de 70%;

Programele de formare profesionala se elaboreaza in concordanta cu standardele ocupationale


recunoscute la nivel national, aprobate in conditiile reglementarilor legale in vigoare;

Furnizorii de formare profesionala neautorizati pot organiza programe de formare profesionala finalizate
cu documente de absolvire proprii, care nu sunt insa certificate cu recunoastere nationala;
Ordinul ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei si al ministrului educatiei si cercetarii
nr.353/5.202/2004 pentru aprobarea metodologiei de autorizare a furnizorilor de formare profesionala a
adultilor prevede urmatoarele:

Criteriile de evaluare a furnizorilor de formare profesionala in vederea autorizarii au in vedere: a)


programul de formare profesionala, b) resursele necesare desfasurarii programului de formare
profesionala si c) experienta furnizorului de formare profesionala si rezultatele activitatii lui anterioare
obtinerii autorizarii sau in alte programe de formare profesionala pe care le-a realizat;

Ordinul aduce modificari in ceea ce priveste cerintele programului de formare profesionala prevazut de
Legea nr.375/2002 :
a)

Datele de identificare a programului de formare profesionala;

b) Conditiile de acces;
c)

Obiectivele exprimate in competente profesionala ce urmeaza sa fie dobandite de fiecare persoana


care urmeaza programul de formare profesionala, in concordanta cu standardele ocupationale
recunoscute la nivel national;

d)

Durata de pregatire - durata minima pentru pregatirea teoretica si practica este de: i) 360 de ore
pentru nivelul 1 de calificare; ii) 720 de ore pentru nivelul 2 si iii) 1.080 de ore pentru nivelul 3;
activitatilor aplicative li se acorda cel putin doua treimi din durata totala a programului de formare;

e)

Locul de desfasurare;

f)

Formele de organizare a programului de formare profesionala;

g)

Planul de pregatire;

h)

Numarul de participanti - numarul maxim de participanti pe grupa este de 28 de persoane pentru


pregatirea teoretica si 14 persoane pentru pregatirea practica;

i)

Procedura de evaluare a programului de formare profesionala - vizeaza continutul programului,


modul de desfasurare a procesului de formare, prestatia formatorilor si aspectele organizatorice; se
realizeaza de catre participanti cel putin la sfarsitul programului;

j)

Programa de pregatire;

k) Modalitatile de evaluare a participantilor la programul de formare profesionala.


Pentru a fi autorizati, furnizorii de formare profesionala trebuie sa faca dovada ca realizeaza programele
de formare profesionala cu formatori care au profilul sau specialitatea corespunzatoare programei de
pregatire, iar din anul 2010, cu formatori care au pregatirea pedagogica specifica formarii profesionale a
adultilor (respectiv au parcurs o programa de formare de formatori corespunzatoare standardului
ocupational aprobat in materie) si pregatirea de specialitate corespunzatoare programei de pregatire;

Tot pentru autorizare, furnizorii de formare profesionala trebuie sa faca dovada ca dispun de baza
materiala necesara pentru desfasurarea programului de formare profesionala, care poate fi detinuta in
proprietate sau concesionata, inchiriata, dobandita prin parteneriat ori alte forme pe durata programului
de formare profesionala.

Hotararea Guvernului Romaniei nr.1432/ 2005

Totodata trebuie luate in considerare si adecvat fiecarui membru al personalului actele normative din
domeniul educational (perfectionari, specializari, cursuri post-universitare, mastere, doctorate s.a.) si din
domeniul sanatatii (cursurile derulate prin Centrul National de Perfectionare Postuniversitara a medicilor,
farmacistilor, altui personal cu studii superioare si asistentilor medicali).
In primul rand este necesar ca fiecare angajat al SR, inclusiv coordonatorul, sa participe la un curs de
pregatire pe tema aplicarii SMO in acest tip de serviciu. Cursul trebuie organizat de DGASPC/ OPA sau un
furnizor de formare (de regula OPA a caror programe de formare sunt avizate de Autoritatea Nationala
pentru Protectia Drepturilor Copilului, iar in perspectiva centre de formare regionale in domeniul protectiei
si promovarii drepturilor copilului) - dar este evident ca la proiectarea acestui curs trebuie sa isi aduca
contributia DGASPC, prin persoana/ persoanele care cunosc standardele (care au participat la sesiunile de
diseminare a standardelor organizate de Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului).
Este de preferat sa se organizeze cursuri regionale sau interjudetene pentru coordonatorii SR, deoarece
numarul de coordonatori dintr-un judet este mic si nu justifica organizarea unui curs local. In plus, orice
activitate de formare regionala sau interjudeteana favorizeaza schimbul de experienta si comunicarea intre
specialisti cu atributii profesionale similare.
Cursurile de formare permanenta de care anual trebuie sa beneficieze personalul SR vor aborda, pe langa
standarde si implicatiile practice ale acestora, alte teme care corespund nevoilor angajatilor.
Nevoile de formare pot fi:
-

nevoi recunoscute de angajati, care intampina dificultati in anumite activitati sau care doresc sa invete
mai multe tehnici sau sa isi imbunatateasca stilul de lucru ;

nevoi rezultate in urma autoevaluarii sau evaluarii externe a activitatii si a proiectului institutional, care
pot evidentia o serie de disfunctionalitati la remedierea carora se poate ajunge prin imbunatatirea
competentelor personalului;

nevoi considerate prioritare de DGASPC sau de Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor
Copilului, in urma modificarii strategiilor si a planurilor de actiune (firesti atat pentru un sistem aflat
inca in plina reforma, cat si pentru un sistem in echilibru, care insa isi propune cresterea continua a
calitatii).

Analiza nevoilor de formare trebuie sa aiba un caracter continuu, fiind una dintre prioritatile coordonatorului
de centru care constientizeaza importanta calitatii resurselor umane. El va promova o atitudine pozitiva fata
de invatarea permanenta si isi va incuraja echipa sa recunoasca dificultatile (inerente intr-un astfel de
serviciu) cu care se confrunta in relatia cu cazuri atat de diferite si de complexe si sa doreasca sa isi
perfectioneze modul de lucru. Un raport scris cu privire la nevoile de formare ale angajatilor va fi redactat
semestrial de coordonatorul de centru si va fi pus la dispozitia DGASPC/ OPA, care are obligatia asigurarii
resurselor pentru formare - minimum 42 de ore anual.

Este recomandabil ca formarea permanenta anuala sa includa mai multe sesiuni de durata scurta (o zi sau 1
zile) pentru a nu afecta functionarea centrului, dat fiind ca acest serviciu are un numar relativ mic de
angajati.
In vederea asigurarii accesului la informatie specializata, in incinta CM (de preferat in sala de reuniuni a
echipei) se recomanda organizarea unui punct de infomare cu o mica biblioteca de specialitate si cu un
calculator conectat la internet. DGASPC/ OPA va incuraja si facilita participarea specialistilor la seminarii,
schimburi de experienta si la retele profesionale - pentru a fi la curent cu noutatile in acest domeniu de
activitate.
Aspecte pe care trebuie sa se insiste in programele de formare a personalului SR:

Comunicare;

Munca in echipa;

Etapele in dezvoltarea copilului;

Psihologia copilului;

Elemente de pedagogie;

Prevenirea abuzului, neglijarii si exploatarii copilului;

Acordarea de sprijin individualizat si personalizat;

Pregatirea pentru viata independenta;

Management financiar.

Formarea voluntarilor
Colaborarea cu voluntarii este considerata oportuna atat pentru imbogatirea programelor derulate de SR, cat
si pentru deschiderea centrului catre comunitate. Angajarea de voluntari se face in conformitate cu
prevederile Legii Voluntariatului, prin incheierea unui contract de voluntariat.
Activitatea voluntara trebuie sa fie complementara activitatilor desfasurate in SR si sa contribuie la
imbunatatirea rezultatelor PIP.
Pentru ca un program de voluntariat sa fie de calitate este necesara indeplinirea urmatoarelor conditii:
-

se stabilesc in prealabil obiectivele operationale ale programului de voluntariat, rezultatele dorite si


tipurile de activitati avand in vedere incadrarea lor in misiunea, obiectivele si principiile de functionare
ale SR,

Se realizeaza o diferentiere clara intre functiile si atributiile voluntarilor si cele ale personalului, astfel
incat sa nu se creeze confuzii, suprapuneri de rol sau deresponsabilizari,

Cordonarea si supervizarea activitatii voluntarilor se face de catre membri ai echipei de personal,


nominalizati de coordonatorul SR inainte de inceperea programului de voluntariat,

Voluntarii trebuie sa respecte si sa promoveze principiile etice si ale muncii in echipa si sa asigure
confidentialitatea,

Selectia voluntarilor se face dupa stabilirea cerintelor, a competentelor si calitatilor necesare pentru
programul respectiv (o analiza a postului ca si in cazul selectiei personalului) si dupa verificarea
modului in care persoanele doritoare sa lucreze ca voluntari indeplinesc conditiile de sanatate, moralitate
si sunt capabile sa faca fata cu succes programului.

Formarea voluntarilor cuprinde minimum 14 ore si se desfasoara inainte de inceperea activitatii. Acest
program de formare poate fi organizat cu resursele proprii ale SR si se axeaza pe cunoasterea si respectarea
regulamentului intern al centrului, prevenirea accidentelor si a abuzului si interventia in caz de urgenta
(primul ajutor).
Coordonatorul SR se va preocupa de crearea si mentinerea unor relatii foarte bune intre personal si voluntari.
Munca voluntara va fi evaluata periodic pe parcursul programului si la finalul acestuia, tinandu-se cont de
gradul de satisfactie a beneficiarilor, a personalului si a voluntarilor.
Standardul 29:

Supervizare

Serviciul de tip rezidential dispune de un sistem eficient de supervizare al resurselor umane, care
permite functionarea sa la randament optim.
In primul rand trebuie inteles ce inseamna supervizarea. Deseori este confundata sau limitata la indatorirea
sefului ierarhic de a supraveghea activitatea subalternului, de a-l ghida sau sprijini atunci cand este nevoie
etc. Insa supervizarea despre care se vorbeste in primul rand in Standardul 29 se refera la o metoda bine
definita pentru sprijinirea profesionistilor care lucreaza direct cu clientii in general cu scopul de a evita sau
ameliora efectele sindromului de epuizare profesionala (burn-out) si care este realizata de specialisti in acest
domeniu.
Interactiunea profesionala care are loc in procesul supervizarii se bazeaza pe: confruntarea unor motivatii
constiente si inconstiente ale tuturor celor implicati, confruntarea unor istorii personale diferite, a sarcinilor
organizatiilor din care provin, a scopurilor acestora. Supervizarea este un proces dinamic, care presupune
schimbari, achizitii care au drept rezultat ameliorarea conditiilor de munca in sensul cresterii eficientei si
satisfactiei personalului.
Obiectivele supervizarii sunt urmatoarele:
Ameliorarea transparentei si a intelegerii sarcinilor si actiunilor proprii in cadrul organizatiei si an afara
acesteia;

Cresterea capacitatii de actiune in propriul domeniu profesional, ca si a potentialului de conduita


autonoma si de colaborare;

Ameliorarea calitatii muncii si, in acelasi timp, a gradului de satisfactie in munca;

Analiza limitelor personale si structurale, ale competentelor, sarcinilor care trebuie indeplinite,
abilitatilor;

Identificarea si reprezentarea propriei pozitii si a capacitatii de interventie in cadrul unor probleme sau
conflicte.

"Supervizarea este principala modalitate prin care un supervizor desemnat de organizatie autorizeaza
activitatea individuala si colectiva a personalului si asigura respectarea standardelor de calitate. Obiectivul
este crearea posibilitatii ca angajatii sa-si poata desfasura activitatea in conformitate cu fisa postului, cu
maximum de eficienta posibila. Nucleul procesului de supervizare il constituie reuniunile periodice
organizate dintre supervizor si supervizat(i). Persoana supervizata este participant activ la acest proces
interactiv" (Brown si Bourne).
SR dispune de un sistem activ de supervizare a resurselor umane care permite functionarea sa la nivel optim.
Supervizarea este considerata o componenta cheie a gestiunii de calitate a resurselor umane, fiind
indispensabila in cazul oricarui serviciu care presupune o relationare directa cu clientul, deci si in cadrul SR.
Este obligatorie nominalizarea unui supervizor pentru activitatea asistentilor sociali/ educatorilor si relatia
acestora cu mama, copilul si familia. Este de preferat ca acest supervizor sa fie un specialist cu studii
superioare de specialitate angajat al DGASPC/ OPA.
In munca sociala centrata pe familie este necesar ca responsabilul de caz si educatorul care lucreaza direct cu
mamele si copiii lor sa beneficieze de supervizare din partea unui specialist din exterior, pentru a fi consiliat
in elaborarea si aplicarea PIP, pentru a-si imbunatati metodele de lucru si pentru a depasi situatiile dificile in
relatia cu clientul sau/ si starile de stress inerente unui loc de munca in care se "trateaza" drame umane. Este
practic un drept al specialistului de a cere si primi sprijin pentru rezolvarea problemelor profesionale sau
provocate de stress-ul profesional.
In acelasi timp, DGASPC/ OPA beneficiaza in urma desemnarii unui supervizor pentru SR, deoarece poate
asigura conducerea si evaluarea, precum si evitarea rulajului de personal. Se bazeaza pe experienta si
expertiza personala a persoanei supervizate. Dificultatea pentru supervizor consta in indeplinirea unor roluri
diverse care sa sprijine responsabilii de caz/ managerii de caz/ personalul sa munceasca eficient, purtand in
acelasi timp raspunderea pentru rezultate si ducerea la indeplinire a misiunii SR.

Ce fac supervizorii?
-

Sprijina si formeaza personalul care se ocupa de managementul de caz

Conduc si coordoneaza activitatile din cadrul programului

Evalueaza performanta angajatilor, eficienta programului si rezultatele pentru familiile beneficiare

Contribuie la elaborarea de politici si punerea acestora in practica

Gestioneaza programe

Asigura comunicare si feedback

Stabilesc relatii de colaborare

Negociaza acorduri intre organizatii/sisteme

Intervin in rezolvarea de probleme pentru consolidarea sistemului de servicii pentru copii si familii

Competentele supervizorului (Cooke si McMahon, 2002)

Exista patru domenii de competenta esentiale pentru supervizorul din sistemul de protectie a familiei si
copilului:
a.

Competente de relationare

b. Competente de coordonare
c.

Competente de orientare

d. Competente de dezvoltare
Fiecare dintre aceste domenii are anumite caracteristici asociate. Sa le analizam pe fiecare mai intai separat
si apoi ca pe un intreg ca sa vedem utilitatea anumitor caracteristici din fiecare categorie de competente in
realizarea unei supervizari eficiente in sistemul de protectie centrat pe familie.
a. Competente de relationare
Pentru a fi eficienti in rolul lor, supervizorii trebuie sa posede competente de relationare manifestate in
interactiunea lor cotidiana cu angajatii. Iata cateva abilitati din aceasta categorie: capacitatea empatica, grija,
flexibilitatea si manifestarea unui stil suportiv de supervizare. Daca supervizorul demonstreaza asemenea
abilitati, personalul poate astfel percepe latura "mai umana" a personalitatii acestuia precum si sprijinul si
preocuparea lui fata de eforturile angajatilor. Cand personalului i se permite sa realizeze aceasta latura,
supervizorul faciliteaza si construieste echipe in cadrul departamentului/ biroului respectiv. Supervizorul
constituie un model de rol pentru angajati. Printr-un comportament flexibil, el poate raspunde cerintelor
impuse atat de rolul sau in continua schimbare cat si de rolurile in schimbare ale programului si ale
organizatiei ca intreg.
b. Competente de coordonare
Alte competente necesare realizarii unei supervizari eficiente sunt cele de coordonare. Printre acestea se
regasesc: sa fii un om pe care ceilalti sa se poata bizui, de incredere, sa acorzi atentie amanuntelor si sa te
concentrezi pe rezultate. Supervizorul este un om de incredere atunci cand atat personalul, cat si organizatia
in sine pot avea incredere si se pot baza pe el.
Aici pot apare anumite probleme legate de rolul supervizorului: nevoile personalului si cele ale organizatiei
pot sa nu coincida. Supervizorul este raspunzator atat in fata unuia cat si a celuilalt si exista momente in care
cele doua par in conflict.
c. Competente de conducere
Printre acestea se numara caracterul hotarat si orientat spre realizarea sarcinii, la care se adauga un stil
directiv de supervizare iar obiectivul este initierea actiunii. A avea un stil directiv inseamna a actiona spre
realizarea unui obiectiv, a unui rezultat dorit. Conducerea poate implica evaluarea programelor, aprecierea
performantelor, supervizarea personalului si elaborarea de proiecte.
d. Competente de dezvoltare
Ultima categorie de competente necesare supervizarii eficiente o constituie competentele de dezvoltare.
Acestea implica creativitate, asumarea de riscuri, caracter novator, spirit de colaborare si indrazneala
politica. Utilizarea acestora in supervizare inseamna orientarea spre schimbare - in cadrul propriului
departament/ birou si/ sau in cadrul CM pentru care lucreaza. Acesta este nivelul in care supervizorul se
confrunta cu imaginea de ansamblu: colaborarea intre serviciile comunitare, elaborarea de acorduri si
planificarea comunitara. El trebuie sa aiba o "viziune unitara" si abilitatea de a o exprima atat fata de
personal si superiori cat si fata de comunitate.

In concluzie, un supervizor eficient, trebuie sa fie capabil sa-si exprime propria viziune despre echipa dar si
sa prezinte personalului perspectiva organizatiei. Trebuie sa fie capabil de interactiune cu alte servicii din
sistemul de asistenta sociala si de protectie a copilului si sa colaboreze cu acestea. Toate abilitatile
mentionate mai sus sunt esentiale in supervizare. Motivul pentru care este dificil sa devii un supervizor
eficient rezida in faptul ca eficienta obliga la dezvoltarea competentelor din aceste patru domenii.
Standardul 30

Proiectul institutional

Coordonatorul se asigura ca serviciul de tip rezidential functioneaza in acord cu un proiect


institutional intocmit in baza prevederilor SMO prezente si a nevoilor specifice ale copiilor care sunt
protejati in serviciul respectiv.
Proiectul institutional este un document scris care descrie misiunea, obiectivele, activitatile si resursele pe
care le antreneaza organizatia - in cazul nostru SR - pentru a functiona in conformitate cu standardele
minime de calitate.
DE CE UN PROIECT ? Pentru ca SR - ca serviciu de calitate pentru copil - este o organizatie dinamica si
flexibila , care nu poate fi caracterizata doar printr-un regulament intern.
Adaptandu-ne tendintelor actuale, in managementul organizatiei se utilizeaza tot mai mult notiunea de
proiect institutional. Mentionam ca termenul institutional nu are nici o legatura cu notiunea de
institutie in sine, cu atat mai putin cu vechiul tip de institutie rezidentiala. Este un termen generic, aplicabil
oricarei structuri/ organizatii.
Proiectul institutional :

este un sistem viu, complex, constituit dintr-un ansamblu de elemente interdependente, in permanenta
interactiune

evolueaza spre un scop final stabilit in conformitate cu obiectivele centrului, cu strategia sa de


dezvoltare, dar si cu contextul in care se desfasoara, cu nevoile si problemele comunitatii.

In viata unui proiect sunt antrenate in primul rand resurse (umane, materiale, documentare, financiare) aflate
la baza derularii activitatilor care vizeaza atingerea obiectivelor.
Proiectul se finalizeaza cu rezultate evaluabile
din prisma impactului activitatilor asupra publicului tinta (beneficiari directi si/sau indirecti,
de exemplu copii rezidenti si parintii acestora) si asupra celorlalti parteneri participanti la proiect
din prisma eficientei cu care cele patru categorii de resurse (umane, materiale, documentare,
financiare) au fost gestionate.
Proiectul institutional

Este caracterizat de contextul in care se desfasoara si de finalitatea sa.

Poate fi divizat in mai multe subsisteme, care prezinta aceleasi caracteristici.

Este deschis catre alte sisteme exterioare cu care are schimburi permanente (institutii si organizatii
partenere, comunitatea in ansamblul ei).

Are propriile sale reguli si mecanisme de adaptare la lumea exterioara.

Nu poate fi redus la o succesiune de responsabilitati si actiuni programate legate de o logica a finalitatii.

Reprezinta un element al schimbarii, un proces creativ si formativ.

Aceste proiecte sunt suportul inovatiei, al schimbarii, al dinamicii activitatii - totul in beneficiul publicului
pe care il reprezinta si al carui interese le promoveaza. Pentru a aplica standardele minime de calitate la
nivelul fiecarui SR in parte se redacteaza un proiect institutional, care respecta componentele documentului
de referinta.
Astfel, proiectul institutional va contine urmatoarele capitole, nominalizate in SMO:
a) definitia,
b) misiunea,
c) principiile,
d) obiectivele de dezvoltare institutionala,
e) activitatile,
f) clientii si nevoile specifice ale acestora,
g) resursele umane, materiale si financiare disponibile si potentiale,
e) relatiile de parteneriat in comunitate.
In stabilirea obiectivelor de dezvoltare institutionala si a activitatilor, echipa parcurge urmatoarele etape :
-

evalueaza situatia la momentul elaborarii proiectului;

se identifica problemele (care sunt standardele care nu sunt indeplinite corespunzator);

se stabilesc obiectivele operationale (astfel incat prin proiectul institutional sa se ajunga la


respectarea tuturor standardelor, intervenind asupra situatiilor problema intr-un timp determinat si
specificat;

pentru fiecare obiectiv se propun activitatile concrete ce vor fi realizate, calendarul, se


nominalizeaza resursele umane, resursele materiale, documentare si financiare ;

se estimeaza rezultatele si momentele de evaluare.

Vazut din perspectiva SMO, proiectul institutional este alcatuit din mai multe subproiecte, care
interactioneaza si se completeaza reciproc, astfel incat sa tinda, ca ansamblu, catre aplicarea SMO in
contextul specific al serviciului respectiv.
In cazul infiintarii unui nou serviciu rezidential, proiectul institutional al acestui serviciu trebuie conceput
din perspectiva SMO. Prevederile SMO sunt relativ usor de transpus in textul proiectului, fiindca nu exista
probleme initiale de neconcordanta sau de nerespectare a standardelor. Se construieste astfel, de la inceput, o
"cultura institutionala" bazata pe SMO, care pe parcurs va evolua catre o depasire calitativa a conditiilor

"minime obligatorii". Existenta standardelor aprobate prin ordin obliga furnizorul de servicii sa prevada intrun proiect de SR toate componentele legate de conditiile de locuit, educatie, ingrijire, socializare, sa
intocmeasca o organigrama corespunzatoare si o structura pluriprofesionala a echipei capabila sa asigure
indeplinirea misiunii.
Un aspect deosebit de important fara de care nu poate fi propusa infiintarea unui nou SR (public sau privat)
este compatibilitatea acestui proiect cu strategia judeteana sau locala in domeniul protectiei drepturilor
copilului. Datele statistice si nevoile reale ale comunitatii argumenteaza nevoia de creare a unui serviciu,
inclusiv a unui SR modern, de exemplu casa de tip familial.
Dialogul intre actorii comunitari si complementaritatea strategiilor si planurilor de actiune la nivel judetean
si local sunt conditii fundamentale pentru a elabora si pune in practica un proiect institutional.
In cazul unui SR deja functional, care trebuie sa se incadreze in cerintele SMO, proiectul institutional
devine un proiect de promovare a schimbarii. Componentele la care s-au identificat probleme fac obiectul
unor "subproiecte" prin care centrul va ajunge intr-un timp determinat la respectarea in totalitate a SMO.
Gestiunea schimbarii este unul din rolurile majore ale managementului, luarea deciziilor se centreaza atat pe
rezolvarea problemelor, cat si pe proiectarea viitorului serviciului.
Dezvoltarea unei viziuni asupra viitorului SR poate ajuta la mobilizarea si motivarea personalului. In acelasi
timp, proiectul de schimbare afecteaza "cultura organizationala" deja existenta, dezlantuind atat forte de
sprijin, cat si forte de rezistenta din partea personalului.
In literatura de specialitate se afirma ca toata dificultatea functiei manageriale se poate sintetiza in
urmatoarea propozitie: "Pentru a atinge un obiectiv, trebuie mai intai sa il ai".
Intr-o organizatie obiectivele de schimbare trebuie sa fie intotdeauna clar definite, si aceasta nu doar la
nivelul ansamblului centrului, ci pentru fiecare componenta in parte, intr-o maniera operationala si pe
intelesul fiecarui membru al echipei. A avea cu adevarat un obiectiv de schimbare intr-un proiect
institutional inseamna ca acest obiectiv este la fel perceput nu doar de coordonator, ci de toti membrii
echipei, de la psiholog la paznic.
Pentru a reduce cat mai mult rezistenta la schimbare, este necesar ca elaborarea proiectului institutional
adaptat standardelor sa se faca cu antrenarea personalului, in conditii de comunicare si transparenta. Un rol
important il au activitatile de formare, de altfel obligatorii si mentionate in standarde, care trebuie sa
insoteasca orice schimbare in proiectul institutional.
Evaluarea si reevaluarea proiectului institutional
Proiectul institutional este evaluat/ reevaluat cel putin o data pe an, pentru a aprecia gradul de respectare a
standardelor de calitate.
Aceasta evaluare se face pe toate ariile de interes ale standardului, urmarindu-se indeplinirea indicatorilor.
Se va acorda o atentie particulara acelor componente care au facut obiectul proiectului de schimbare pe
parcursul anului, dar fara a le subestima pe celelalte, care functionau corespunzator in momentul evaluarii
initiale, dar care se puteau modifica.
Evaluarea anuala este in mod obisnuit o evaluare interna, dar pentru licentierea serviciului sau in situatii
deosebite (reclamatii, disfunctionalitati grave) se realizeaza evaluari externe.

Procesul de evaluare interna se bazeaza pe :


-

rapoartele de activitate si fisele de auto-evaluare ale membrilor echipei;

documentele interne ale SR;

fise de exprimare a opiniei completate de beneficiari (copii, parinti).

In abordarea temelor de discutie se vor evidentia:

aspectele pozitive (orice evaluare centrata pe punctele forte, inclusiv la o organizatie, are un important
rol suportiv pentru toti membrii echipei);

dificultatile intampinate si cum ar putea fi ele depasite (prin demersuri interne, care tin de managementul
SR, de metodologia de organizare si functionare, de rolul personalului si prin demersuri externe, care
sunt in aria de competenta a directiei, a autoritatilor locale/ judetene;

propuneri pentru imbunatatirea activitatii.

La reuniunea de evaluare anuala vor participa membrii echipei, un reprezentant al DGASPC, managerii de
caz cu care s-a colaborat si, dupa caz, 1-2 reprezentanti ai beneficiarilor (tineri si/sau reprezentanti legali).
Coordonatorul SR desemneaza un raportor intern care va consemna discutiile si opiniile.
Standardul 31:

Managementul comunicarii si informatiei

Serviciul de tip rezidential colaboreaza permanent cu profesionistii, autoritatile administratiei locale si


alte servicii pentru copil si familie din comunitate si totodata promoveaza munca in echipa atat in
interiorul, cat si in exteriorul sau.
Coordonatorul SR trebuie sa aplice o strategie de comunicare interna care contribuie la valorizarea
personalului aflat in subordinea sa si permite:
-

informarea tuturor membrilor echipei asupra evolutiei proiectului institutional;

dezbaterea temelor de interes pentru personal si SR;

intelegerea schimbarii si stimularea participarii la schimbare;

cunoasterea rolului fiecarui membru al personalului;

evaluarea activitatilor individuale si de echipa.

Comunicarea interna reprezinta un mijloc prin care personalul este motivat si este la curent cu toate
aspectele privind organizarea si functionarea SR. Se recomanda organizarea unor intalniri de lucru periodice
ale personalului dupa cum urmeaza:
a)

Saptamanal, cu intregul personal al SR- se poate fixa o anumita zi si ora din saptamana, se pot
desfasura si in prezenta unor invitati (profesionisti colaboratori, personal de conducere din cadrul
furnizorului de servicii s.a.); cu aceasta ocazie se discuta de regula aspecte legate de evenimentele
din ultima saptamana si se stabilesc responsabilitati/actiuni pentru saptamana care urmeaza;

b)

lunar, in situatia SR aflate in aceeasi locatie si sub acelasi coordonator (de exemplu, apartamente
aflate in acelasi bloc, case de tip familial aflate in acelasi areal) - cu aceasta ocazie se pot discuta
aspecte legate de formarea profesionala, teme de interes profesional;

c) semestrial cu personalul tuturor SR aflate in subordinea unui furnizor de servicii - aceste intalniri
trebuie pregatite, fiind precedate de o serie de reuniuni referitoare la evaluarea activitatii, inclusiv a
personalului; cu aceasta ocazie se pot discuta aspecte legate de organizarea si functionarea SR in
ansamblul lor, se poate reorienta activitatea si specificul (in functie de necesitati, legislatie etc.)
pentru ansamblul SR, dar si pentru fiecare SR in parte;
In afara intalnirilor de lucru periodice, coordonatorul SR mentine legatura permanenta cu personalul aflat in
conducerea sa: se pot utiliza anunturi verbale si scrise (care contin informatii transmise de furnizorul de
servicii, DGASPC, sau solicitari exprese referitoare la desfasurarea unor activitati etc.), discutii in grup sau
individuale, raspunsuri directe sau in scris s.a.
Standardul 32:

Managementul resurselor umane

Coordonatorul serviciului de tip rezidential se asigura ca intregul personal este calificat si pregatit
corespunzator, constient de responsabilitatile care ii revin prin fisa postului si capabil sa lucreze in
echipa.
Personalul SR trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte, cum ar fi:

sa stie sa-si controleze emotiile in fata copilului;

sa observe, sa recunoasca si sa incurajeze toate aspectele pozitive ale comportamentului copilului;

sa accepte si sa stie cum sa accepte unele incalcari ale regulilor din SR din partea copilului;

sa inteleaga greselile copilului, modul sau de reactie si de comportament;

sa nu judece sau sa eticheteze copilul;

sa fie capabil sa negocieze si sa ofere recompense copilului;

sa stie cum sa formeze la copil simtul responsabilitatii, de asumare a consecintelor faptelor sale;

sa transmita copilului prin mesaje verbale si non-verbale ca este permanent alaturi de el;

sa fie capabil sa stabileasca limite in relatia cu copilul si cum sa le faca acceptate de acesta etc.

Munca in echipa este o conditie de baza pentru eficienta activitatii in SR, deoarece numai asa se pot realiza
ingrijirea individualizata si personalizata a copilului, precum si reintegrarea sau integrarea in familie ori,
dupa caz, integrarea socioprofesionala. Pentru ca munca in echipa sa se realizeze cu randament optim,
fiecare membru al personalului trebuie sa-si cunoasca atributiile, sa le puna in practica in mod adecvat, dar
in acelasi timp sa constientizeze atat limitele interventiei sale, cat si necesitatea colaborarii cu alti
profesionisti.
Una din sarcinile esentiale ale coordonatorului SR este de a promova si sustine munca in echipa. In acest
scop, este de dorit ca personalul sa fie cat mai implicat in procesul decizional in ceea ce priveste evolutia SR
surprinsa astfel realist de proiectul institutional. Coordonatorul trebuie sa-si dezvolte un sistem coerent de

cunoastere a opiniei personalului, sa asigure un climat de comunicare permanenta si de incredere, astfel incat
profesionistii sa poata participa in mod concret la functionarea SR.
Munca de echipa se reflecta:

in activitatile directe cu copiii - educatorii care lucreaza in ture la aceeasi grupa de copii trebuie sa
colaboreze permanent si sa schimbe informatii despre fiecare copil (de exemplu, redactarea rapoartelor
de tura intr-un caiet unic, reuniuni zilnice de lucru);

in activitatile cu ceilalti profesionisti - de exemplu, relatia de colaborare dintre educatori si asistentul


social; acesta din urma trebuie sa participe la reuniunile educatorilor, la activitatile curente cu copiii,
poate consilia educatorii in legatura cu dezvoltarea relatiilor cu familia copilului etc.;

In anumite situatii munca in echipa trebuie sa urmeze niste rigori prestabilite intr-un plan, de exemplu in
cazul echipelor interinstitutionale, cand trebuie clar precizate: numele profesionistilor, institutia din care
provin, profesia si functia acestora, responsabilitatile concrete in echipa constituita, calendarul intalnirilor
etc.

Caracteristicile ideale ale echipei eficiente

Atmosfera din grup este lipsita de formalism, pozitiva si relaxata. Criticile sunt constructive si nu
creeaza disconfort; nu se fac atacuri la persoana.

Membrii poarta multe discutii si toata lumea participa. Oamenii se asculta unii pe altii; se exprima toate
punctele de vedere; exista o atmosfera suportiva.

Membrii au deplina incredere reciproca si se bazeaza unii pe ceilalti.

Membrii, inclusiv conducatorul, sunt loiali unii altora.

Membrii grupului inteleg clar obiectivele generale si specifice, precum si sarcinile echipei si le accepta.

Deciziile se iau prin consens (exista un acord general clar si toata lumea e dispusa sa-l respecte) iar
dezacordurile se discuta.

Cand se trece la actiune, se formuleaza si se accepta sarcini clare.

Conducatorul nu domina echipa si nici nu i se supune fara rost.

Membrii echipei se ajuta intotdeauna.

Conform definitiei lui Katzenbach si Smith (1993), echipa este un grup restrans de persoane cu abilitati
complementare dedicate unui scop comun, acelorasi cerinte de performanta si unor metode de abordare
comune pentru care se considera reciproc responsabili .
Dar nu este suficient ca membrii grupului sa fie nominalizati pentru a deveni o echipa. Sunt absolut necesare
urmatoarele elemente:
a.

scop comun

b. interdependenta
c.

angajament

d. responsabilitate
a. Scop comun
Persoanele trebuie sa aiba obiective comune sau un motiv pentru a lucra impreuna. Astfel, pentru a deveni
echipa membrii grupului isi vor defini pentru inceput scopul comun, fiind necesara nu doar definirea formala
a acestuia, ci intelegerea si constientizarea de catre fiecare persoana a scopului comun.
b. Interdependenta
Membrii grupului trebuie sa inteleaga ca au nevoie unii de altii pentru atingerea scopului comun, dat fiind ca
rolurile lor sunt complementare. Desi fiecare membru al grupului are diferite specializari, experienta,
abilitati, activitati profesionale specifice ei sunt la fel de importanti pentru reusita PIP. O echipa nu se poate
construi in lipsa increderii, iar increderea se dobandeste prin realizarea impreuna a sarcinilor si prin
constientizarea rolului fiecarui membru al echipei.
c. Angajament
Membrii echipei trebuie sa fie convinsi ca numai deciziile comune sunt eficiente, ca doua capete gandesc
mai bine decat unul singur, trei mai bine decat doua etc . In luarea deciziilor, membrii echipei trebuie
incurajati sa isi exprime opiniile. Reciproc, membrii echipei trebuie sa fie proactivi in luarea deciziilor si in
exprimarea opiniilor pentru imbunatatirea calitatii muncii, serviciilor si echipei

d. Responsabilitate
Pentru obtinerea unor rezultate semnificative, toti membrii echipei trebuie sa fie responsabili unii fata de
altii. Grupul insusi trebuie sa fie responsabil ca unitate functionala intr-un context organizational mai larg
fata de DGASPC, OPA etc.
Grup versus echipa
Pentru a intelege mai bine ce inseamna trecerea de la grup la echipa, propunem o paralela intre grup si
echipa (Maddux, 1992), conform schemei urmatoare:

GRUPUL

Membrii sunt de parere ca motivul pentru care se gasesc impreuna este doar administrativ. Indivizii lucreaza s

Membrii au tendinta de a se concentra asupra propriei persoane, deoarece nu sunt suficient de implicati in pro

Membrilor li se spune ce sa faca si nu sunt consultati asupra celei mai adecvate abordari. Sugestiile nu sunt in

Membrii nu au incredere in motivatia colegilor deoarece nu le inteleg rolul. Exprimarea opiniei/ dezacordului

Membrii sunt atat de circumspecti in ceea ce spun incat intelegerea efectiva nu este posibila. Unii se pot juca s

Membrii pot fi beneficiari ai unor solide sesiuni de formare dar supervizorul sau alti membri ai grupului pot li

Membrii se regasesc in situatii conflictuale pe care nu stiu sa le rezolve. Interventia supervizorului poate fi am
Membrii pot sa participe sau nu la luarea deciziilor privitoare la grup. Conformitatea este deseori considerata

Etapele de dezvoltare a echipei


Crearea unei echipe poate produce o serie de disfunctionalitati, deoarece grupurile trec in general prin niste
stadii previzibile de dezvoltare si regres. Deoarece coordonatorului SR ii revine sarcina conducerii echipei in
perioada de tranzitie de la simplu grup la echipa eficienta, este utila cunoasterea etapelor de dezvoltare a
echipei.
Unul din modelele de dezvoltare a echipei existente in literatura de specialitate este modelul Tuckman, care
cuprinde patru etape (Tuckman, 1965):

Etapa I: Formarea, caracterizata de tatonari si dependenta;

Etapa II: Antrenarea, caracterizata de conflict interior;

Etapa III: Normalizarea, caracterizata de dezvoltarea coeziunii echipei

Etapa IV: Functionarea, caracterizata de adaptarea la rolul functional.

Etapa I: Formarea
Pe parcursul primei etape, membrii identifica acele comportamente acceptabile pentru intregul grup. In cazul
grupurilor nou constituite, de exemplu la infiintarea unui SR, aceasta este faza de tranzitie de la statutul de
individ la cel de membru.
Membrii grupului sunt relativ pasivi. Comportamentul lor individual tinde sa fie politicos, acestia facand
efortul de a-i cunoaste pe ceilalti si de a intelege ce li se pretinde.
Etapa aceasta este caracterizata prin:
-

Incercari repetate de a identifica sarcinile in mod concret si de a stabili cum anume acestea se vor
realiza;

Stabilirea tipului de informatii necesare si a modului in care vor fi culese si utilizate;

Participare ezitanta;

Sentimente de atasament initial fata de echipa;

Intelectualizare;

Discutarea simptomelor sau problemelor periferice sarcinii;

Nemultumiri cu privire la mediul organizational;

Suspiciune, teama si anxietate fata de noua situatie;

Performante profesionale minime.

Etapa a II-a: Antrenarea


Pe parcursul etapei a II-a, pentru a-si exprima individualitatea si a rezista formarii grupului, membrii devin
ostili sau exagerat de zelosi. Ei recunosc limitele cerintelor si reactioneaza emotional la obligatiile de autoschimbare si auto-negare pe care le percep. Echipa intelege ca raspunde de rezultate si are reactii afective, de
rezistenta si conflict.
Iata si alte caracteristici ale acestei etape:
-

Luptele interne, plasarea pe pozitii de auto-aparare si competitie;

Stabilirea de obiective nerealizabile;

Lipsa de unitate, tensiunea crescuta si invidia;

Rezistenta fata de obligatiile impuse de sarcina, acestea fiind percepute ca interferente cu


personale;

Polarizarea membrilor grupului;

Fluctuatiile acute ale relatiilor si rasturnari de sentimente;

Ingrijorarea fata de volumul excesiv de munca;

Stabilirea de ordine de rutina;

Performantele profesionale minime.

nevoile

Etapa a III-a: Normalizarea


In aceasta etapa, membrii accepta echipa, regulile ei, propriile roluri si pe cele ale colegilor. Dupa rezolvarea
diferitelor conflicte inerente etapei a II-a, echipa incepe sa se "coaguleze".
Informatia incepe sa circule liber, membrii isi inteleg reciproc rolurile iar, cooperarea devine regula.
Conflictul emotional se reduce prin restabilirea relatiilor anterior conflictuale.
Alte caracteristici ale acestei etape:
-

Incercarea de a realiza maximum de armonie prin evitarea conflictelor;

Consolidarea legaturilor interpersonale, care sunt caracterizate de incredere mutuala, impartasirea


problemelor personale si discutarea dinamicii echipei;

O noua capacitate de exprimare constructiva a emotiilor;

Un sentiment de coeziune a grupului, spirit unanim si obiective comune;

Stabilirea limitelor echipei si mentinerea lor;

Realizarea unui volum mediu de lucru.

Etapa a IV-a: Functionarea


In momentul in care echipa si-a stabilit normele interpersonale, aceasta devine o entitate capabila sa
diagnosticheze si sa rezolve probleme, precum si sa ia decizii. Echipa se caracterizeaza prin standarde inalte
de calitate, productivitate si rezolvarea problemelor. Membrii colaboreaza benevol si cauta sa realizeze
performante individuale si de echipa cat mai deosebite. Echipele nu ating intotdeauna acest nivel.
Cateva caracteristici ale etapei a patra:
-

Membrii incep sa inteleaga procesele personale si interpersonale;

Se trece la auto-schimbarea constructiva;

Se realizeaza un volum destul de mare de lucru.

Dat fiind caracterul inevitabil al acestor etape, timpul necesar pentru ca echipa nou constituita sa devina pe
deplin productiva se poate reduce printr-o comunicare interna eficienta, singura in masura sa reduca
ingrijorarea, anxietatea sau tensiunile tipice etapelor de formare si antrenare.
Membrii grupului se pot intelege intre ei pentru a evita "surprizele" si astfel se poate accelera realizarea unei
atmosfere de incredere (faza de normalizare), care permite renuntarea la aspectele interpersonale in favoarea
celor legate de sarcinile profesionale, echipa putand acum sa mearga inainte si sa functioneze.
Factorii care contribuie la dezvoltarea si la eficienta echipei sunt:
-

existenta si constientizarea scopului si obiectivelor comune,

folosirea eficienta a resurselor individuale ale fiecarui membru al echipei,

capacitatea de a recunoaste conflictul in mod deschis si de a incerca rezolvarea acestuia prin discutii,

existenta sentimentului de participare la conducerea echipei,

stabilirea si aplicarea unor proceduri clare de functionare,

capacitatea membrilor de a comunica deschis si sincer,

existenta unui consens asupra modalitatilor de rezolvare a problemelor si luare a deciziilor,

pregatirea pentru depasirea ocazionala a limitelor impuse si pentru experimentarea de noi metode de
lucru,

auto-evaluarea eficienta.

Aplicarea SMO in SR va fi o provocare pentru fiecare coordonator sa constituie o adevarata echipa care,
condusa dupa metode moderne, sa ajunga de la un simplu grup de persoane o echipa performanta.

ABREVIERI
SR

Serviciu de tip rezidential

DGASPC

Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului

OPA

Organism privat acreditat

CPC

Comisia pentru protectia copilului

PIP

Planul individualizat de protectie

SPAS

Serviciul public de asistenta sociala

PIS

Program(e) de interventie specifica

MOF

Metodologia de organizare si functionare

ANEXA
RAPORT PRIVIND EVOLUTIA
RELATIEI PARINTE - COPIL PE PERIOADA VIZITELOR
MODEL
p Numele copilului:_____________________________________________________
p Data:

_____________________________________________________

p Ora la care soseste parintele:

___________

A sosit la timp ?

DA

p Durata propusa pentru vizita:______________ Durata efectiva a vizitei: _______


p Vizita a luat sfarsit
la timpul stabilit
inainte de timpul stabilit a

in acest caz precizati daca a fost decizia dvs..................

a parintelui

...................

NU

p Vizita a fost:

Supervizata:

p Locul:

_____________________________________________________

p Supervizata de:

_____________________________________________________

I.

Nesupervizata:

DESCRIETI STAREA COPILULUI:

A. Prezenta (fizica si psihica) copilului a fost:


buna
corecta
nesatisfacatoare
B. Starea si atitudinea copilului:
furios
trist
indiferent

violent

depresiv
fericit
bucuros
altele ..............
Explicatii:
____________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
__________
II.

DESCRIETI STAREA PARINTELUI:

A. Prezenta (fizica si psihica) parintelui a fost:


buna
corecta
nesatisfacatoare

B. Starea si atitudinea parintelui:


furios

violent
trist
indiferent
depresiv
fericit
bucuros
altele

Explicati:____________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________
C. Probleme observate la parinte:

Nici una
Alcool
Mentale
Emotionale

Observatii :___________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
____________________________________________________
III.

DESCRIETI INTERACTIUNEA PTRINTE - COPIL:

1.

Parintele a venit insotit ?


Daca DA, de cine ?

DA

NU

_____________________________________________________

_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
______________________________

2.

Parintele a adus prajituri, cadouri sau jucarii?


Daca DA, descrieti?

DA

NU

_____________________________________________________

_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
______________________________
3.

Descrieti cum au reactionat copilul si parintele pe parcursul vizitei! (sosirea, reactii generale pe
parcursul vizitei, despartirea)________________________________________________

_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________
4.

Descrieti orice reactie pozitiva in relatia parinte - copil :

_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
______________________
5.

Descrieti orice reactie inavedcvata sau comentariu:

_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
____________
IV.
COPILUL A DISCUTAT DUPA VIZITADESPRE PARINTII SAI? NOTATI CARE AU FOST
OPINIILE SALE! ________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________
V.

CONCLUZII: Cum apreciati calitatea relationarii intre parinte si copil ?

_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
______________________
Semnatura persoanei care a completat fisa:

Data completarii: