Boala și îngrijire medicală în Belgia

-AS in UE-

Studentă: Apetrei Violeta

gr.1, an III
specializarea :Asistență Socială
Securitatea social în Belgia nu a fost construită peste noapte. Este rezultatul diferitelor evoluții care au avut loc în ultimii
150 de ani și, în sistemul actual, rămân urme ale fiecăreia dintre perioadele trecute.

Originea sistemului de securitate socială datează din timpul primei revoluţii industriale şi apariţia capitalismului. Din acel
moment, sărăcia, care înainte s-a rezolvat întotdeauna în sfera familiei sau prin pomană, este văzută acum ca o problemă
socială. Aceasta a dat naștere creării „Ospiciilor civile” și a „Birourilor de binefacere ”, strămoșii actualelor CPAS
(centre publice de acțiune socială). chiar și „societăți de asistență reciprocă”.

Aceste case de asigurări mutuale gratuite protejau lucrătorii afiliați împotriva noilor riscuri sociale. Astfel, s-a prevăzut o
despăgubire în cazul de șomaj, incapacitate de muncă, când muncitorul a devenit prea bătrân pentru a lucra etc. Sub
impulsul mișcării în curs de dezvoltare a muncitorilor, aceste societăți locale de asistență reciprocă s-au transformat în
societăți mutuale. Pe lângă inițiativele muncitorilor înșiși, anumiți angajatori de inspirație creștină au creat fonduri de
beneficii pentru familii, care prevedeau o alocație pentru lucrătorii ce aveau copii. Acestea au fost întotdeauna inițiative
private și, prin urmare, nu a fost vorba de intervenția statului.
Securitate Socială astăzi
Securitatea socială belgiană se bazează pe solidaritate între muncitori și șomeri, tineri și bătrâni,bolnavii , oamenii cu
venituri şi oameni fără venituri, familii fără copii și familii care au copii.
Această solidaritate este garantată pentru că lucrătorii trebuie plătească contribuții proporționale cu salariile lor, fie că
finanțarea este asigurată în mare măsură de comunitate și că partenerii sociali (sindicatele, casele de asigurări de sănătate și
organizațiile patronale) își spun cuvântul asupra diverselor aspect ale sistemului .

Organizarea sistemului Belgian de Securitate socială:

Securitatea socială este ansamblul prevederilor care vizează garantarea autonomia financiară a cetăţenilor. Acesta
garantează protecție socială a cetăţenilor belgieni atunci când se confruntă cu riscuri sociale.
Securitatea socială este un sistem care vizează garantarea veniturilor și/sau îngrijirea persoanelor și familiilor sau altele
forme de societate care, temporar sau permanent, nu sunt(sau nu mai reușesc) să asigure un venit (suficient) și/sau să aibă
grijă de ei înșiși. Acesta este cazul, de exemplu, în cazul pensionării,boala, invaliditatea, decesul rudelor sau somaj.
Securitatea socială în Belgia cuprinde 3 principale categorii de populație :
a)angajații. Un angajat este o persoană care colaborează cu un angajator printr-un contract de muncă.
b) funcționarii publici . Funcționarul public este o persoană care lucrează în serviciul public
c) persoanele care desfășoară activități independente. Un liber profesionist este o persoană care desfășoară o activitate
profesională fără a fi obligat printr-un contract de muncă sau un statut.

Asigurările sociale îndeplinesc 3 funcții:

• în cazul pierderii veniturilor din muncă (șomaj, pensie, incapacitate), se plătește un venit de înlocuire;
• în cazul anumitor „taxe sociale” (costuri suplimentare),precum educația copiilor sau cheltuielile medicale, sunt
planificate venituri suplimentare;
• cei care sunt lipsiţi involuntar de venituri profesionale beneficiază de beneficii sociale, cum ar fi venitul de integrare.
Securitatea socială clasică este formată din 7 ramuri:
• pensii pentru limită de vârstă și de urmaș;
• şomaj ;
• asigurare împotriva accidentelor de muncă;
• asigurare împotriva bolilor profesionale;
• avantaje pentru familie;
• asigurare de boală şi invaliditate;
• concediul de odihnă anual.
Există asistență socială, pentru cei care nu își găsesc drumul în ramurile şi sistemele menţionate. Aceasta
este o extensie de protectie sociala.
Asistența socială asigură:
• salariul de integrare;
• garantarea venitului pentru persoanele în vârstă;
• prestații familiale garantate;
• pentru persoanele cu dizabilităţi.
Securitatea socială poate lua forma unui beneficiu sau a unei prevederi, care poate fi un serviciu (cum ar fi
îngrijirea) sau un produs (cum ar fi un scaun cu rotile). Un beneficiu este de obicei condiționat de faptul că
beneficiarul face tot posibilul pentru a recâștiga venitul. În cazul asistenței sociale, se verifică dacă beneficiarul
are bunuri proprii sau dacă administrează o gospodărie comună cu altcineva. Asistența socială garantează un
venit minim.
Organizarea :
În organizarea sistemului belgian de securitate socială, este necesar în primul rând să facă o distincţie între cele
trei regimuri.
Pentru schema ce vizează lucrători salariați — cea mai mare dintre cele trei —
este ONSS (Oficiul Naţional de Securitate Socială) care este organizaţia pentru
perspectivă principală. ONSS colectează contribuțiile la asigurările sociale
atât a angajatorilor cât şi muncitorilor.
Alte organizații sunt responsabile pentru anumite ramuri ale asigurărilor sociale, și anume:
ONEM: Oficiul Național de Ocupare
FPS: Serviciul Federal de Pensii
INAMI: Institutul Național de Asigurări de Sănătate și Invaliditate
FEDRIS: Agenția Federală pentru Riscuri Ocupaționale
ONVA: Oficiul Național pentru Sărbători Anuale
In ceea ce ii priveste pe independenti, acestia sunt asigurati pentru următoarele ramuri ale asigurărilor sociale:
- asistență medicală,
-asigurări de boală și invaliditate,
- asigurări de maternitate,
-pensii,
-indemnizație de deces,
-indemnizații pentru îngrijire
- alocația de paternitate și naștere.
Lucrătorii care desfășoară activități independente se alătură și își plătesc cotizațiile
Beneficiind de un fond de asigurări sociale pentru lucrători liber profesionist sau cu Fondul Naţional de
Asigurări Auxiliare care este gestionat de Institut Asigurările Sociale Naţionale pentru Lucrătorii
Independenţi(INASTI).
Beneficiind de un fond de asigurări sociale pentru lucrători liber profesionist sau cu Fondul Naţional de
Asigurări Auxiliare care este gestionat de Institut Asigurările Sociale Naţionale pentru Lucrătorii
Independenţi(INASTI).
Fondurile de asigurări sociale sunt, de asemenea, responsabile pentru acordarea unor beneficii persoanelor care
desfășoară activități independente :maternitate, prestații în temeiul dreptului de trecere, indemnizație de deces,
alocație pentru îngrijitor și alocație paternitate și naștere.
INASTI este responsabil pentru:
• colectarea tuturor contribuțiilor;
• coordonează plata prestațiilor (cu excepția cazului de boală și handicap).
Pensia ca liber profesionist este plătită de SFP.
Planul de sănătate

Bugetul asistenței medicale este finanțat în principal din

urmatoarele direcții:

• o parte din resursele financiare pentru managementul general al muncitorilor salariați, fix forfetari;

• o parte din resursele financiare pentru managementul general al lucrători independenți, fix la o rată forfetară;

• diverse venituri proprii, în special o contribuție 3,55% plătibil personal de pensionarii al căror total pensii,

beneficii suplimentare depaseste un anumit prag, un impozit pe asigurarea auto, a impozit pe asigurarea de

spitalizare și o contribuție pe cifra de afaceri a produselor farmaceutice .;

Îngrijirea de SĂNĂTATE

Beneficiarii

Asigurarea obligatorie de asistență medicală acoperă toți lucrătorii salariați, independenți sau din sectorul

public, fie someri, pensionari, beneficiari ai venitului de integrare, persoane cu dizabilități , studenți, orfani,

minori străini , precum și persoanele aflate în întreținerea acestora care indeplinesc conditiile in acest scop:

sotii, concubinii,copii, nepoți, strănepoți etc.

Conditiile de indeplinit pentru a fi considerat persoana suport sunt dupa cum urmează:

• au un venit brut care nu depășește 2.619,46 € per trimestrul (în al 4-lea trimestrul 2021);

• să locuiască la familia titularului (beneficiarului) dreptului asistență medicală, cu excepția soțului/soție

separați , copii sub 25 de ani şi soţul care are o altă reşedinţă principală
În practică, se poate spune așadar că întreaga populație belgiană, cu puține excepții, are acces la asistență
medicală. Cu toate acestea, fiecare beneficiar trebuie să îndeplinească un anumit număr de condiţii pentru a
avea dreptul la îngrijire medicală:
Orice beneficiar al asigurării obligatorii de sănătate trebuie să se alăture sau înregistreze la o organizație (pe
lângă asigurarea obligatorie de asistență medicală, care este o ramură a asigurări sociale, companiile de
asigurări mutuale oferă asigurări suplimentare).

Această asigurare suplimentară este obligatorie și necesită plată a contribuţiilor. Aceasta este o asigurare
privată: valoarea contribuțiilor și avantajele oferite (de exemplu, intervenție suplimentară la achiziționarea de
ochelari, homeopatie etc.) diferă deci de la o casă de asigurări de sănătate la alta.
Fondurile mutuale oferă uneori și alte tipuri de asigurări private, precum asigurarea spitalicească și asigurarea
stomatologică.
Beneficii pentru sănătate
Beneficiile pentru sănătate includ atât îngrijirea preventivă, cât și îngrijirea curativă necesară întreținerii și
refacerii sănătății Aceste tratamente au fost clasificate în diferite categorii de tratamente de sănătate, dintre
care cele mai importante sunt:
a) îngrijiri medicale de rutină inclusiv: vizite și consultatii ale medicilor generalisti si medici specialiști,
îngrijiri acordate de kinetoterapeuți;
b) tratament stomatologic;
c) livrări;
d) furnizarea de medicamente (preparate de bază, specialități farmaceutice, medicamente generice etc.);
e) îngrijiri spitaliceşti;
f) îngrijirea necesară pentru reabilitarea funcţională.
Toate serviciile de sănătate rambursabile (fie în totalitate, fie parțial) sunt incluse într-un nomenclator al
serviciilor de sănătate, adică o listă care conține nu numai valoarea tratament relativ, dar și reguli specifice de
aplicare, criteriile de competență pentru furnizorii de îngrijiri etc
Îngrijiri medicale
Dacă mergeți la medicul dumneavoastră sau primiți altă formă de îngrijire medicală, trebuie în principiu să
plătiți costurile în schimbul unui certificat de îngrijire acordat. Cu certificatul se va merge la asigurător
(mutualitate), care va efectua rambursarea.
Cuantumul intervenției de asigurare în costul de beneficiul variază în principal în funcție de natura serviciul,
statutul beneficiarului și calitatea furnizorului
de îngrijire. În cele mai multe cazuri, nu va fi rambursat costul total. Adesea, trebuie să plătiți o cotă
personală sau „co-plată”. În principiu, contributia per „co-plăți” este de 25%. Este posibil, în funcție de tipul
de beneficii, să fie mai mari sau mai mici.
Cu toate acestea, există două moduri de a accesa o rambursare mai mare a prestațiilor de sănătate pentru
anumite categorii de oameni. Aceasta se numește intervenție plus asigurare:
I prima cale: automat, pe baza unui avantaj sau o calitate/situație. Astfel, se acordă necondiționat:
-beneficiari ai unui venit de integrare acordat de CPAS (timp de cel puțin trei luni întregi neîntrerupte);
-beneficiari ai ajutorului echivalent acordat de CPAS (timp de cel puțin trei luni întregi neîntrerupte);
-persoanele care beneficiază de venit garantat pentru bătrâni (GRAPA) sau un venit garantat persoanelor în
vârstă
-beneficiari ai uneia dintre indemnizaţiile pentru persoane cu dizabilități acordate de SPF Securitate Socială;
-copii înregistrați ca deținători MENA (minori străini neînsoțiți);
-copii cu dizabilități (fizice sau psihice) de cel puțin de 66% din capacitatea organsimului recunoscut de un
medic de la FPS Security social;
-copii înregistrați ca fiind orfani.
II a doua cale: după un test de mijloace efectuat prin reciprocitate. O perioadă de referință, care durează un an
anul calendaristic anterior celui de depunere a cererii, este aplicabil. Gospodăria trebuie să dovedească că are
venituri modeste.
Interventia sporita se acorda daca venitul anual brut al gospodăriei nu depășesc plafonul de 20.292,59 euro
majorat cu 3.756,71 € per persoană suplimentară prezentă în gospodărie (sume valabile pentru o cerere
depusă în 2022).
Cu toate acestea, atunci când veniturile sunt destul de stabile per gospodărie venitul lunar este luat în
considerație (fără perioadă de referință de un an).
Acestea sunt următoarele categorii de persoane:
• pensionari;
• persoanele cu handicap;
• şomeri care au fost complet şomeri de cel puţin un an;
• angajaţii din serviciul public puşi în concediu pentru boală sau invaliditate timp de 1 an sau personalul
militar pus în retragere temporară din serviciu din motive de sănătate timp de 1 an;
• persoanele înscrise în Registrul Național al Persoanelor Fizice din cauza stării de sănătate, recunoscute
ca fiind incapabile de a exercita o activitate remunerată;
• văduve/văduve;
• titularii de card într-o familie monoparentală.
Beneficiarii intervenției sporite beneficiază în special de rambursări mai mari pentru îngrijire și
medicamente și regim mai favorabil pentru rate şi cota-parte personală (bilet de trimitere ) în caz de
spitalizare.
În ceea ce privește indemnizațiile, trebuie făcută o distincție între salariați, funcționari publici și muncitori independent.

Muncitori salariați
În general, se poate spune că lucrătorul care, pentru asistență medicală, deschide dreptul la prestații de asigurări
de sănătate este și beneficiar de indemnizații de boală. Beneficiarii trebuie totuși să îndeplinească anumite
condiții pentru a li se acorda compensația.
1. Lucrătorii obișnuiți trebuie să însumeze 180 de zile lucrătoare sau zile asimilate zilelor lucrătoare (sau 800
de ore pt lucrători cu jumătate de normă) într-o perioadă de douăsprezece luni anterioare datei obținerii
dreptului la despăgubire.
2. Lucrătorii obișnuiți trebuie să dovedească că au plătit contribuții suficiente pentru sectorul de indemnizație.
Aceste contribuții trebuie să fi ajuns la o anumită sumă minim sau trebuie completat cu contribuții personale.
Incapacitatea de munca este formata din 2 perioade si anume incapacitate primară de muncă și invaliditate.
Când nu există prezumția legală de incapacitate de muncă (de ex. spitalizare), trebuie declarată starea de
incapacitate de muncă către asigurător prin intermediul unui certificat medical completat, datat si semnat, cu
precizarea motivului incapacităţii. Îi aparține apoi consilierul medical al asigurătorului să determine gradul de
handicap. De asemenea, poate convoca persoana respectivă interesat la un control medical pentru aprecierea
incapacităţii şi a duratei acesteia (început şi sfârşit).
Invaliditate
Perioada de invaliditate începe după un an de incapacitate de munca primara. Invaliditatea este confirmată de
Consiliul Medical de invaliditate de la INAMI pe baza unui proces-verbal intocmit de medicul consilier al
asiguratorului. Sfârșitul invalidității se consemnează, la rândul său, de către consilierul medical sau inspectorul
medical ori Consiliul Medical pentru Invaliditate, după caz.
Pentru determinarea cuantumului indemnizaţiilor de invaliditate este luată în considerare situația familială a
beneficiarului și data debutul incapacităţii. Un deținător de card cu persoane aflate în întreținere are dreptul la
o rată a compensației stabilită la 65% din remunerație (suma maximă depinde și de data apariției incapacitate).
Pentru alți deținători de card fără persoane aflate în întreținere, rata prestației de invaliditate este redusă la 55%
(singur) sau 40% (conviețuire) din aceeași remunerație plafonată.
Rata izolata (55%) este alocata beneficiarului in situatii ca urmare a:
• când face dovada fie că locuieşte singur, fie că locuieste cu oameni care nu au venituri și nu au ,nu sunt
considerate persoane dependente;
• când locuieşte cu o persoană care primeşte venituri de înlocuire, a cărei valoare este cuprinsă între 1.050,64
EUR și 1.156,30 €;
• când locuieşte cu o persoană care primeşte venituri profesionale combinate cu
venit de înlocuire, al cărui cuantum depășește 1.691,4019 €.
La fel ca muncitorii salariați, lucrătorii pe cont propriu trebuie să se înregistreze la o organizație de asigurări .La
începutul incapacității, lucrătorul independent are la dispoziție un termen de 7 zile calendaristice (nu include prima
zi de incapacitate) pentru a o declara. Medicul consilier poate decide citarea persoanei în cauză în vederea
verificării stării sale de incapacitate de muncă. Pe parcursul primului an, evaluarea incapacităţii de muncă depinde
de profesia pe care o exercita persoana care desfăşoară o activitate independentă înainte de incapacitatea sa.
Ulterior, se iau în considerare locurile de muncă echivalente.
În schema pentru lucrătorii independenți, distingem între trei perioade de incapacitate de muncă:
1. o perioadă necompensată de 7 zile (aplicabilă dacă durata incapacitatea de muncă nu depășește 7 zile);
2. dacă durata incapacităţii de muncă este mai mare de 7 zile, o perioadă de incapacitate primară de muncă
compensată care începe de la data la care începe incapacitatea de muncă;
3. perioada de invaliditate care începe după un an de incapacitate de munca primara.
Oficialii federali
Riscul pentru sănătate al funcționarilor publici federali este acoperit de reglementări specifice care au ca rezultat
constituirea creditului de boală. Concediul medical se acordă până la 21 de zile lucrătoare pe 12 luni de
serviciu, cu un minim de 63 de zile lucrătoare pentru primii trei ani de serviciu. În perioada de concediu
medical, funcționarul continuă să primească 100% din salariu. Când toate zilele de concediu medical acumulate
de către oficial sunt epuizate , el este în așteptare pentru boală (invaliditate).
În acest caz, va primi un tratament de așteptare egal cu cel puțin 60% din salariul din ultima activitate și aceasta,
indiferent de statutul familial.
Cu toate acestea, dacă starea de care suferă agentul este recunoscută ca boala grava si de lunga durata, va avea
dreptul la tratament pe o perioada lunară de așteptare egală cu valoarea ultimului trimestru de activitate. Dacă
funcţionarul a epuizat toate zilele de concediu de boală la care are dreptul pe baza vechimii sale, poate să fie
declarat inapt definitiv. Deci va fi pus la pensie în avans și va primi o sumă anuală care depinde de salariu si
responsabilitati familiale.
Potrivit ratingurilor independente, îngrijirea sănătății din Belgia este una dintre cele mai bune din Europa.
Faptele vorbesc despre sistemul medical din Belgia. Speranța medie de viață în această mică țară străină este de
peste 81 de ani, ceea ce este chiar puțin mai mare decât în Germania. Nivelul medicinei publice din țară este unul
dintre cele mai bune din lume. Serviciile medicale sunt oferite aici tuturor la aceleași tarife de bază reglementate
de stat.
Politica de sănătate a țării este modelată de guvernele federale și regionale. Legislația în domeniul asistenței
medicale, reglementarea și finanțarea sistemului de asigurări obligatorii de sănătate, finanțarea spitalelor și
unităților de terapie intensivă, stabilirea standardelor pentru îngrijirea pacienților internați, înregistrarea
produselor farmaceutice și controlul prețurilor medicamentelor se află în subordinea guvernului federal .
Aproape întreaga populație (99%) este acoperită de garanțiile de stat de îngrijire medicală, care includ o
gamă largă de servicii medicale. Pacienții au dreptul să aleagă un medic și o instituție medicală, medicii au
dreptul să aleagă metodele de tratament, iar costul serviciilor medicale este rambursat din casele de asigurări
de sănătate pe bază de plată pentru serviciile prestate.

Cheltuielile totale pentru sănătate în Belgia reprezintă 10,2% din PIB, una dintre cele mai mari din Europa.
Bugetul asistenței medicale este completat din diverse surse: contribuțiile și contribuțiile la asigurările
sociale reprezintă 66% din bugetul total, subvențiile de stat - 10%, aproximativ 14% sunt venituri alternative
(în principal din impozite indirecte) și 10% - fonduri din alte surse. contribuții speciale pentru asigurările
sociale ale salariaților, contribuții la fondul de solidaritate și contribuții ale angajatorilor pentru pensionare
anticipată).
Speranța de viață la naștere în România a crescut cu mai mult de patru ani din anul 2000 (de la 71,2 ani până
la 75,3 ani în 2017).
Cheltuielile pentru sănătate în România sunt cele mai scăzute atât pe cap de locuitor cât și ca procent din PIB
(5 % ).
Sistemul de sănătate din România se bazează pe un model de asigurări sociale de sănătate în care rolul statului
este major. Ministerul Sănătății este responsabil pentru guvernanța generală, în timp ce Casa Națională de
Asigurări de Sănătate (CNAS) administrează și reglementează sistemul.
Bibliografie

1. http://www.inasti.be/fr/tools/links/insurance_companies.html
2. OECD/EU (2018), Health at a Glance: Europe 2018 – State of Health in the EU Cycle, OECD Publishing,
Paris, https://www. oecd.org/health/health-at-a-glance-europe-23056088.htm
3. Aan deze publicatie kunnen geen rechten worden ontleend. Het is louter indicatief bedoeld’.Uitgifte: januari
2023– RO – Wat te doen bij arbeidsongeschiktheid