Capitolul IX

RAMURILE ASISTENTEI SOCIALE

9.1. ASISTENTA SOCIALA A COPILULUI

Definitie
Prin copil se intelege persoana care nu a implinit 18 ani si nu are capacitate
deplina de exercitiu. (art1, al.2, OUG nr.26/1997 privind protectia copilului aflat in
dificultate, aprobata si completata prin Legea 108/1998).
Legislatia cu privire la copil
Legea nr.18/1990 privind ratificarea Conventiei ONU cu privire la
drepturile copilului;
OUG nr. 25/1997 privind adoptia, aprobata prin Legea 87/1998;
OUG nr. 26/1997 privind protectia copilului aflat in dificultate, aprobata
prin Legea nr. 108/1998;
Legea nr. 47/1993 cu privire la declararea judecatoreasca a abandonului
de copii.
Codul Familiei Legea nr. 4/1954;
Legea nr. 61/1993 privind alocatia de stat pentru copii etc;
Protectia copilului aflat in dificultate
In sensul legii (art.1, 2 si 3 din OUG nr.26/1997 privind protectia copilului aflat in
dificultate, aprobata si completata prin Legea nr. 108/1998) copilul se afla in
dificultate, daca dezvoltarea sau integritatea sa fizica sau morala este
periclitata Orice copil care, temporar sau definitiv, este lipsit de mediul
sau familial sau care, in propriul sau interes superior, nu poate fi lasat in
acest mediu, are dreptul la protectie si la un ajutor special din partea
colectivitatii locale. Statul garanteaza protejarea copilului impotriva
oricaror forme de violenta, inclusiv sexuala, vatamare sau abuz fizic sau
mintal, de abandon si neglijenta, de rele tratamente sau de exploatare, in
timpul cat se afla in ingrjirea parintilor, a reprezentantului sau legal sau a
oricarei alte persoane.
Copilul se afla in dificultate atunci cand drepturile sale sunt incalcate,
nerespectate. Drepturile copilului, conform Convetiei O.N.U. cu privire la
drepturile copilului sunt:
Dreptul la viata.
Dreptul la nume, catatenie.

41

Dreptul la familie, dreptul de a-si cunoaste parintii.

Dreptul de a exprima liber opinia sa asupra oricarei probleme care il
priveste, opiniile copilului fiind luate in considerare avandu-se in vedere
varsta si gradul sau de maturitate.
Dreptul la libertatea de exprimare, de gandire ,de constiinta, de religie.
Dreptul la libertatea de asociere si la libertatea de reuniune pasnica.
Dreptul la protejarea vietii private, a familiei, a domiciliului etc.
Dreptul la acces liber la informatie.
Dreptul la protectie impotriva oricarei forme de violenta, vatamare, sau
abuz fizic, mental, de abandon sau neglijenta, de rele tratamente sau de
exploatare, inclusiv de abuzul sexual.
Dreptul la protectie din partea statului.
Dreptul la protectia speciala a copilului cu handicap.
Dreptul la sanatate.
Dreptul la un nivel de viata adecvat nevoilor sale fizice, mentale, spirituale,
morale etc
Dreptul la educatie.
Dreptul la timp liber, recreere si activitati culturale.
Dreptul la protectie speciala a copiilor apartinind grupurilor minoritare etc.

Incalcari grave ale drepturilor copilului: neglijare, abuz, exploatare.

Neglijarea: situatia in care adultii nu ii asigura copilului satisfacerea
nevoilor biologice, psiho-afective (emotionale, de ecucatie, de
comunicare, de stimulare), de sanatate etc. O forma grava de negjijare
este izolarea copilului, tinerea lui in captivitate.
Abuzul fizic: reprezinta vatamarea corporala a copilului, mergand de la
palmuire pana la lovire grava, cauzatoare de spitalizare si/sau infirmitate.
Abuzul sexual: reprezinta orice forma de violenta sexuala asupra
copilului (indemnarea copilului sa vizioneze materiale pornografice sau
actul sexual, seductie, mingiere, implicarea in actul sexual etc).
Abuzul emotional (psihologic): consta in denigrarea repetata a
personalitatii copilului (ganduri, sentimente, aptitudini, interese etc) si a
modului lui de comportare; denigrarea familiei copilului este o forma de
abuz emotional (de ex. cand i se spune unui copil institutionalizat ca
parintii sunt niste neispraviti, alcoolici, infractori etc)
Exploatarea: reprezinta folosirea copilului in activitati neadecvate varstei
si starii sale de dezvoltare (exploatarea prin munca, cersit, prostitutie
infantila, implicarea in conflictele armate etc).
Semne ale abuzului si neglijarii
Semne ale neglijarii:
o Copilul nu este vazut la joaca, nu este scos afara de parinti;
o Copilul este murdar, imbracat sumar;

42

o Copilul prezinta semne de malnutritie: este foarte slab, are ameteli,

cearcane etc.
o Are semne de scabie, paraziti, tuseste mereu si are respiratia greoaie;
o Copilul este lasat singur in casa timp indelungat etc;
Semne ale abuzului:
o Copilul prezinta semne ale abuzului fizic: vanatai, rani deschise, zgirieturi,
fracturi etc.
o Acuza repetat dureri interne, mai ales in zona abdominala;
o Prezinta tulburari ale alimentatiei: anorexie, bulimie, respingerea anumitor
alimente;
o Este retras, tacut, speriat ori dimpotriva provocator, agresiv;
o Foloseste un limbaj sexual neadecvat varstei;
o Are tulburari de somn: cosmaruri, somn agitat, insomnii;
o Are atacuri de panica (in special adolescentii);
o Scaderea randamentului scolar;
o Dificultati de relationare cu ceilalti;
o Comportament deviant: mitomanie, fuga de acasa, furt, consum de alcool,
tendinte suicidare si/sau tentative de suicid etc;
Cine poate abuza un copil?
Parintii: naturali sau adoptivi;
Alti membrii ai familiei;
Cei care substituie parintii: tutori, curatori, rude, ingrijitori, personalul din
institutiile de asistenta sociala, parinti foster;
Personalul didactic;
Personalul medical;
Copii mai mari;
Orice persoana din comunitate.
Abandonul copiilor
Exista doua tipuri de abandon:
1. abandonul de facto: cand un parinte sau o persoana care are
responsabilitati parentale abandoneaza copilul in diferite locuri
(maternitate, spital, locuri publice sau alte locuri ). O astfel de situatie
impune luarea unei masuri de protectie a copilului.
2. abandonul judecatoresc: Copilul aflat in ingrijirea unei institutii de
ocrotire sociala sau medicala de stat, a unei institutii private de ocrotire
legal constituita sau incredintat in conditiile legii unei persoane fizice
poate fi declarat prin hotarare judecatoreasca abandonat, ca urmare a
faptului ca parintii s-au dezinteresat de el in mod vadit, o perioada mai
mare de 6 luni (Legea nr. 47/1993 privind declararea judecatoreasca a
abandonului de copii). In urma declararii judecatoresti a abandonului,
parintii isi pierd drepturile parentale. Ei pot reintra in posesia drepturilor
daca se schimba conditiile care au dus la declararea abandonului

43

(parintele se intereseaza de copil si are conditii de a-l creste) si daca intre

timp copilul nu a fost adoptat.

Masuri de protectie a copilului

Cand siguranta si integritatea copilului sunt puse in pericol de una sau mai multe
din situatiile descrise mai sus se poate impune instituirea unei masuri de
protectie conform legii (art7, al.1 OUG nr.26/1997 privind protectia copilului aflat
in dificultate, aprobata si completata prin Legea nr.108/1998):
1. incredintarea copilului unei familii, persoane sau unui organism privat
autorizat;
2. incredintarea copilului in vederea adoptiei;
3. incredintarea provizorie a copilului catre serviciul public specializat;
4. plasamentul copilului la o familie sau o persoana;
5. plasamentul copilului la serviciul public specializat sau la un organism
privat autorizat;
6. plasamentul copilului in regim de urgenta;
7. plasamentul copilului la o familie asistata.
Aceste masuri sunt instituite de comisiile judetene pentru protectia copilului la
cererea directiilor pentru protectia drepturilor copilului, a organismelor private
autorizate sa desfasoare activitati de protectia copilului sau a serviciilor locale de
asistenta sociala birourile de autoritate tutelara.
Responsabilii pentru protectia copilului:
1. la nivel local:
a) serviciile locale de asistenta sociala prin birourile de autoritate
sociala; atributii:
- au indatorirea sa analizeze situatia fiecarui copil si sa propuna
comisiei pentru protectia copilului o masura atunci cand copilul se afla in
dificultate;
- pot furniza servicii de prevenire a abandonului si institutionalizarii
copilului prin: ajutor social si alte ajutoare acordate familiei (cantina
sociala, ajutor pentru incalzirea locuintei, locuinta sociala, sprijinirea
parintilor in identificarea unui loc de munca etc), crearea de centre de zi
si centre de consiliere, crearea de servicii de recuperare de tip centre de
pentru copilul cu nevoi speciale;
- propun instituirea tutelei si curatelei atunci cand un copil ramane fara
parinti;
b) organismele private autorizate sa desfasoare activitati in
domeniul pentru protectia copilului: pot dezvolta centre de zi, centre
de recuperare pentru copilul cu handicap, centre maternale, centre de
consiliere, programe de sprijin fianciar si material, protectie in familii
foster, centre de plasament etc.
2. la nivel judetean: directiile pentru protectia copilului; atributii:
- monitorizeaza respectarea drepturilor copilului in judetul respectiv;

44

- elaboreaza si impelementeaza strategia judeteana cu privire la

protectia copilului;
- furnizeaza servicii de protectie a copilului: centre de zi, centre de
recuperare pentru copilul cu handicap, centre maternale, centre de
consiliere, programe de sprijin fianciar si material, centre de
plasament, protectie in familii foster etc.
- colaboreaza cu institutiile private si de stat in vederea protectiei
drepturilor copilului.
3. la nivel national: Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si
Adoptiei; atributii:
- elaboreaza legislatia in domeniul protectiei copilului si o supune
aprobarii Parlamentului;
- elaboreaza politica sociala in domeniul protectiei copilului;
- elaboreaza standarde, modele de servicii, materiale infromative in
domeniul protectiei copilului;
- monitorizeaza la nivel national activitatea de protectie a copilului
etc.

9.2. ASISTENTA SOCIALA A FAMILIEI

Cateva notiuni despre familie:
o Familia nucleara: entitatea compusa din sot, sotie si copiii lor.
o Familia largita: rudele, de obicei pana la gradul IV.
o Concubinaj: relatia dintre un barbat si o femeie, nelegalizata prin
casatorie;
o Divort: separarea sotilor, atestata de o hotarare judecatoreasca ramasa
definitiva;
o Gospodaria: reprezinta teritoriul in care locuieste o familie si cei care
ocupa teritoriul respectiv (membrii familiei, alte persoane gazduite); nu se
limiteaza la locuinta si la bunurile din locuinta;
o Asistenta sociala a familiei: un set de servicii si prestatii (finaciare,
materiale) menite sa sprijine familia in pastrarea structurii si functiilor sale.
o Livret de familie: carnet special, in care sunt inscrisi toti membrii familiei
si care se elibereaza in acelasi timp cu certificatul de casatorie; este un
act necesar atunci cand se frunizeaza anumite prestatii de asistenta
sociala (de ex. ajutorul social, alocatia supliemntara etc)
Legi care vizeaza familia:
o Codul Familiei (Legea nr. 4/1954);
o Legea nr. 61/1993 cu privire la alocatia de stat pentru copii;
o Legea nr. 119/1997 privind alocatia suplimentara pentru familiile cu mai
multi copii;
o Legea nr. 208/1997 privind cantinele sociale;
45

o Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat;

o Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie,
completata si modificata prin OG nr.95/2003

Probleme de asistenta sociala a familiei:

1. Saracia: este definita ca fiind lipsa/insuficienta resurselor (materiale,
finaciare, informationale) necesare pentru a avea un nivel de trai decent;
saracia se masoara in functie de standardele fiecarei natiuni (saracia din
America difera de saracia din Romania sau din unele tari din Africa); in
Romania este o sursa majora a abandonului / institutionalizarii copiilor,
persoanelor cu handicap/batrinilor.
O familie este considerate saraca atunci cand nu poate sa asigure deloc sau
asigura insuficient urmatoarele nevoi:
- nevoi fizice de baza: hrana, locuinta, imbracaminte etc;
- nevoi medicale de baza: accesul la servicii de medicina preventiva,
accesul la medicamete curente etc;
- nevoi educationale de baza: accesul la invatamintul obligatoriu;
- nevoi psiho-sociale de baza; se refera la marginalizarea si excluderea
sociala care afecteaza majoritatea familiilor sarace.
Prestatii pentru combaterea saraciei: ajutorul social, ajutorul pentru incalzirea
locuintei, cantina sociala, alocatia suplimentara pentru familiile cu mai multi
copii.
2. Violenta familiala: orice act de violenta fizica, sexuala sau emotionala
exercitata de unul din membrii familiei nucleare/largite asupra celorlalti
membrii ai familiei nucleare/largite; intra aici toate categoriile de abuz:
abuz asupra copiilor, varstnicilor, persoanelor cu handicap;
Cauzele violentei familiale sunt multiple si se prezinta, de obicei ca un sumum
de mai multe elemente: saracie, familie dezorganizata (divort, deces,
concubinaj), comportamente deviante ale membrilor familiei (alcoolism,
prostitutie, consum de droguri, infractionalitate, boala psihica a unui membru
al familiei), disfunctionalitati in sfera relatiilor afective (parteneri infideli, lipsa
deprinderilor de autocontrol, rani afective nevindecate, stereotipuri cu privire
la rolul partenerilor, de obicei cu privire la rolul sotiei) etc.
Prestatii pentru victimele violentri familiale: centre de primire in regim de
urgenta a copilului, centre de plasament pentru copilul abuzat, adaposturi
pentru femeile victime ale violentei in familie, centre de consiliere pentru
parinti si copii, scoli pentru parinti etc.

46

3. Destructurarea familiei: este o problema a societatii contemporane;

familia contemporana rareori mai ramine stabila; unii membri ai familiei
aleg sa paraseasca familia din diferite motive (si-au gasit alt partener, nu
mai gasesc satisfactie in viata de familie, migreaza in alte zone/tari in
cautarea unui loc de munca etc); in plus, se inregistreaza tendinta de
diminuare a numarului membrilor familiei, multe familii fiind formate doar
din cei doi soti, fapt care duce in timp la imbatranirea populatiei si
scaderea demografica; o problema o contituie si familiile monoparentale,
intrucat de multe ori ele sunt formate din mama si copii si riscul instalarii
saraciei si aparitiei abandonului/institutionalizarii copilului sunt foarte mari.
Responsabilii pentru protectia familiei:
1. la nivel local:
b) serviciile locale de asistenta sociala prin birourile de autoritate
sociala; atributii:
- furnizeaza prestatii sociale (ajutor social, cantine sociale, ajutor pentru
incalzirea locuintei, locuinta sociala etc);
- pot furniza servicii de prevenire a abandonului si institutionalizarii
copilului prin: centre de zi si centre de consiliere, crearea de servicii de
recuperare de tip centre de pentru copilul cu nevoi speciale;
- asigurarea unor servicii de consiliere a membrilor familiei;
c) organismele private autorizate sa desfasoare activitati in
domeniul pentru protectia copilului: pot dezvolta centre de zi, centre
de recuperare pentru copilul cu handicap, centre maternale, centre de
consiliere, programe de sprijin fianciar si material, adaposturi pentru
femeile victime ale violentei familiale, centre de consiliere privind
problemele vietii de familie etc.
2. la nivel national: Autoritatea Nationala pentru Protectia Familiei; atributii:
- elaboreaza legislatia in domeniul protectiei familiei si o supune
aprobarii Parlamentului;
- elaboreaza politica sociala in domeniul protectiei familiei;
- elaboreaza standarde, modele de servicii, materiale infromative in
domeniul protectiei familiei;
- monitorizeaza la nivel national activitatea de protectie a familiei etc.

9.3. ASISTENTA SOCIALA A PERSOANELOR CU HANDICAP

Persoana cu handicap: Persoanele cu handicapsunt acele persoane care au
un dezavantaj datorat unei deficiente fizice, senzoriale, psihice sau mentale, care
le impiedica sau le limiteaza accesul normal si in conditii de egalitate la viata
sociala, potrivit varstei, sexului, factorilor sociali, materiali si culturali, necesitand
masuri de protectie speciala in vederea integrarii lor sociale. (OUG nr. 102/1999

47

cu privire la protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu

handicap).
Legislatia cu privire la protectia persoanei cu handicap:
OUG nr. 102/1999 cu privire la protectia speciala si incadrarea in munca a
persoanelor cu handicap
HG NR.1215/2002 cu privire la Strategia Guvernamentala privind protectia
speciala si integrarea sociala a persoanelor cu handicap din Romania;
Ordinul Guvernului Romaniei nr. 18/3989/416/142/2003 privind aprobarea
Ghidului metodologic pentru evaluarea copilului cu dizabilitati si
incadrarea intr-un grad de handicap;
OUG nr. 123/2001 privind reorganizarea comisiei pentru protectia copilului
etc
Tipuri de handicap:
1. handicap fizic: se refera la orice afectiune a unei parti a corpului sau a
unui organ care duce la afectarea functiilor fizice ale persoanei (ex.
paralizie, lipsa unui membru, boala cronica etc); uneori duce la
imobilizarea persoanei la pat, la locuinta etc;
2. handicap senzorial: se refera la afectiuni rezultate ca urmare a
imbolnavirii unui organ de simt (ex. surdo-mutitate, orbire etc); presupune
accesul persoanei la invatamint special (de ex, pentru invatarea limbajului
mimico-gestual sau a alfabetului Braille)
3. handicap mental: se refera la afectarea functiilor cognitive ale unei
persoane (gandire, capacitatea de invatare, capacitatea de rezolvare a
problemelor, dezvoltarea limbajului) (retardul mental); presupune, de
asemenea, invatamint adaptat la posibilitatile de invatare ale
copilului/tanarului;
4. handicap psihic: se refera la afectarea functiilor psihice ale persoanei
(afectivitate, vointa, constiinta, imaginatie, comportament); este o afectare
a structurii de personalitate; poate presupune internarea persoanei intr-un
institut pentru bolnavii psihic atunci cand comportamentul persoanei poate
genera un risc pentru ceilalti.
Probleme ale persoanelor cu handicap:
1. marginalizarea si izolarea sociala: handicapul limiteaza capacitatea
persoanei de a se interga in mediul in care traieste; mai mult, persoana
este de multe ori marginalizata, fiind considerata inutila, nefolositoare etc
sau chiar abandonata, existenta ei fiind resimtita ca o povara; persoanele
cu handicap necesita sprijin special pentru:
acces la educatie: unele persoane cu handicap (ex persoanele cu
deficinte senzoriale, cu retard mintal) au nevoie de educatie
speciala adecvata potentialului lor; accentul se pune pe integrarea
acestor persoane in invatamintul de masa; nevoia de scoli speciale
ramine inca;

48

acces la locurile/institutiile publice: este nevoie de amenajarea

mediului exterior pentru a facilita accesul persoanelor cu handicap
la servicii si in mediul exterior;
servicii de recuperare: centre de zi, centre de recuperare;
servicii de protectie rezidentiala: este de preferat sa se protejeze
copii/persoanele cu handicap in case/apartamente in comunitate;
acces la locurile de munca: este nevoie de locuri de munca
special amenajate pentru persoanele cu handicap; este de preferat
ca aceste locuri de munca sa fie disponibile in institutii obisnuite si
nu in institutii speciale.
2. neglijarea, exploatarea si abuzul persoanelor cu handicap: vezi
definitiile neglijarii, abuzului, exploatarii din capitolul 9.1.
Responsabilii pentru protectia persoanelor cu handicap:
4. la nivel local:
a) serviciile locale de asistenta sociala; atributii:
- au indatorirea sa analizeze situatia fiecarei persoane cu handicap sis a
angajeze asistenti personali pentru copilul/persoana cu handicap;
- pot furniza servicii de prevenire a abandonului si institutionalizarii
copilului prin: centre de zi si centre de consiliere, servicii de recuperare
de tip centre de pentru copilul cu nevoi speciale;
- propun o masura de protectie pentru copilul cu handicap aflat in
dificultate etc.
b) organismele private autorizate sa desfasoare activitati in
domeniul pentru protectia copilului: pot dezvolta centre de zi, centre
de recuperare pentru copilul cu handicap, centre de consiliere, programe
de sprijin fianciar si material, protectie in familii foster, centre
rezidentiale, ateliere protejate etc.
5. la nivel judetean:
a) directiile pentru protectia copilului; atributii:
- monitorizeaza respectarea drepturilor copilului cu handicap in
judetul respectiv;
- evalueaza copilul cu handicap si supune comisiilor pentru protectia
copilului propunerea de incadrare intr-un grad de handicap, de
orientare scolara (daca este cazul) si planul de servicii;
- furnizeaza servicii de protectie a copilului: centre de recuperare
pentru copilul cu handicap, protectie in familii foster, centre de
plasament, etc.
- colaboreaza cu institutiile private si de stat in vederea protectiei
drepturilor copilului.
b) directiile judetene pentru persoanele cu handicap
- - monitorizeaza respectarea drepturilor persoanei cu handicap in
judetul respectiv;
- evalueaza persoana cu handicap in cadrul comisiilor de expertiza
pentru adultii cu handicap;
- furnizeaza servicii de protectie a adultilor cu handicap;
49

- colaboreaza cu institutiile private si de stat in vederea protectiei

drepturilor copilului.
6. la nivel national: Autoritatea Nationala pentru Pentru Persoanele cu
Handicap atributii:
- elaboreaza legislatia in domeniul protectiei persoanelor cu
handicap si o supune aprobarii Parlamentului;
- elaboreaza politica sociala in domeniul protectiei persoanei cu
handicap;
- elaboreaza standarde, modele de servicii, materiale infromative in
domeniu;
- monitorizeaza la nivel national activitatea de protectie a
persoanelor cu handicap etc.
9.4. ASISTENTA SOCIALA A VARSTNICILOR
Persoana varstnica: Sunt considerate persoane varstnice, in sensul prezentei
legi, persoanele care au implinit varsta de pensionare stabilita de lege (Legea
nr. 17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor varstnice).
Legislatia privind protectia persoanelor varstnice:
Legea nr. 17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor varstnice;
Legea nr. 19/2000 privind sistemul sistemul public de pensii si alte
drepturi de asigurari sociale.
Probleme ale persoanelor varstnice:
marginalizarea si izolarea sociala: batranetea este de multe ori un
handicapul; uneori persoana varstnica este marginalizata, fiind
considerata inutila, nefolositoare etc sau chiar abandonata, existenta ei
fiind resimtita ca o povara; persoanele varstnice necesita sprijin special
prin:
o servicii de socializare: centre de zi; cluburi;
o servicii de consiliere in vederea prevenirii marginalizarii si
izolarii sociale;
o servicii de ingrijire la domiciliu: masa pe roate, ingrijire la
domiciliu etc;
o servicii de protectie rezidentiala: este de preferat sa se protejeze
persoanelor varstnice in case/apartamente in comunitate;
neglijarea si abuzul asupra persoanelor varstnice: vezi definitiile
neglijarii, abuzului, exploatarii din capitolul 9.1
Responsabilii pentru protectia persoanelor varstnice:
1. la nivel local:
a) serviciile locale de asistenta sociala; atributii:
50

- au indatorirea sa analizeze situatia fiecarei persoane varstnice si sa

identifice o solutie pentru ele;
- pot furniza servicii de prevenire a abandonului si institutionalizarii
persoanei varstnice prin: centre de zi, servicii de asistenta sociala la
domiciliu;
b) organismele private autorizate sa desfasoare activitati in
domeniul pentru protectia copilului: pot dezvolta centre de zi,
programe de sprijin fianciar si material, centre rezidentiale etc.
2. la nivel national: Consiliul National al Persoanelor Varstnice 9organism
autonom cu sediul in Bucuresti); atributii:
elaboreaza legislatia in domeniul si o supune aprobarii
Parlamentului;
elaboreaza politica sociala in domeniul protectiei persoanei
varstnice;
elaboreaza standarde, modele de servicii, materiale infromative in
domeniu;
monitorizeaza la nivel national activitatea de protectie a
persoanelor varsnice etc.
9.5. ASISTENTA SOCIALA A PERSOANELOR CU COMPORTAMENT
DEVIANT
(ASISTENTA
COPIILOR
DELINCVENTI,
PROBATIUNEA,
ASISTENTA PERSOANELOR DEPENDENTE DE SUBSTANTE ETC)
ASISTENTA PERSOANELOR DELINCVENTE
Cateva concepte:
Devianta: abaterea de la normele de comportament existente intr-o societate
(legi, norme nescrise etc); nu orice comportament deviant este pedepsit de lege;
Cauzele deviantei: factori care duc la adoparea unui comportament deviant;
devianta poate fi rezultatul unui complex de factori: mediu familial dezorganizat
(lipsa unui parinte, violenta familiala, alcoolism, delincventa etc), influenta
grupului de prieteni, saracia, formarea unei imagini de sine negative, mediul
penitenciar (este stiut faptul ca in penitanciare persoanele invata noi forme de
infractionalitate); etc.
Delincventa: fenomenul de adoptare a unor comportamente pedepsite de lege;
Infractiunea: fapta pedepsita de codul penal si de alte legi;
Probatiunea: supravegherea persoanelor condamnate penal la pedeapsa cu
inchisoarea sau la pedeapsa in vederea integrarii/reintagrarii lor psiho-sociale;
incepe cu cateva luni inainte de incheirea pedepsei cu inchisoarea.
Legislatie:

51

Ordonanta nr. 92 din 29 august 2000 privind organizarea si functionarea

serviciilor de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a
executarii sanctiunilor neprivative de libertate.
Codul penal;

Asistenta sociala a copiilor care au savarsit infractiuni

Copiii raspund penal intre 16 si 18 ani; intre 14 si 16 ani raspund penal
numai daca se dovedeste ca au actionat cu discernamant;
Copiii condamnati la inchisoare sunt, de obicei, inchisi in inchisori speciale
pentru copii si uneori in penitenciare pentru adulti, in spatii separate;
Pe parcursul pedepsei ei beneficiaza de educatie, formare profesionala si
sprijin in vederea reintegrarii psiho-sociale.
Consilierea si sprijinul pot fi acordate de serviciile de sprijin organziate in
penitenciar sau de serviciile de reintegrare sociala a infractorilor si de
supraveghere a exercitarii pedepselor neprivative de libertate.
Este important sa se acorde sprijin si familiei copilului/tanarului in vederea
ameliorarii climatului din familie.
Asistenta sociala a adultilor care au savarsit infractiuni
Este importanta combaterea imaginii negative pe care societatea o are
fata de cei care au fost inchisi.
De o importanta deosebita este obtinerea sprijinului familiei in vederea
reintegrarii sociale a infractorilor.
O problema o reprezinta sprijinirea persoanelor inchise in vederea
identificarii unei locuinte si a unui loc de munca dupa executarea
pedepsei.
Consilierea si sprijinul pot fi acordate de serviciile de sprijin organziate in
penitenciar sau de serviciile de reintegrare sociala a infractorilor si de
supraveghere a exercitarii pedepselor neprivative de libertate.
ASISTENTA SOCIALA A PERSOANELOR DEPENDENTE DE ALCOOL
Dependenta de substante este tendinta de a consuma frecvent si in cantitati din
ce in ce mai mari anumite substante psiho-active: alcool, tutun, droguri,
medicamente, tutun etc.
Cauzele dependentei de substante sunt multiple: mediu favorizant consumului
de substante (parinti consumatori, grup de prieteni in care se consuma astfel de
substante), curiozitatea (multi consumatori de tutun si droguri incep consumul din
curiozitate si sfarsesc prin a deveni dependenti), necunoasterea adevarului
despre efectele reale ale acestor substante (de ex cafeaua, desi aparent creste
activitatea corticala, in realitate oboseste neuronii, ducind in timp la erodarea
sistemului nervos), formarea unei imagini de sine negative (respect scazut de
sine, devalorizarea propriei persoane), traume nedepasite (abuz, pierdere unei
persoane semnificative ) etc.

52

Manifestari: exista cateva simptome ale persoanelor consumatoare de

substante, mai ales a celor care consuma droguri, dar nu numai:
Persoana dependenta devine agitata / agresiva daca intrerupe consumul;
consumul anumitor substante provoaca dureri fizice (ex heroina, cafeaua).
Pe masura ce persoana consuma o astfel de substanta creste doza de
consum.
Persoana devine preocupata de procurarea substantei, drogului; poate
ajunge sa comita infractiuni pentru a procura banii necesari cumpararii
drogului (furt, prostitutie, omor).
Starea de sanatate se deterioreaza constant: organism slabit, cearcane,
probleme psihice (de ex halucinatii in cazul consumului de alcool cronic
sau a consumului de stupefiante tari) etc.
Servicii disponibile
Clinici de dezintoxicare;
Servicii de psiho-terapie si de consiliere (ex Alcoolicii Anonimi);
Centre de informare.

9.6. ASISTENTA SOCIALA A COMUNITARA

Se deosebeste de asistenta sociala a grupurilor entice/minoritare.
Sunt anumite comunitati (strazi, cartiere) care au nevoie de sprijin pentru
organizarea de servicii in comunitatea respectiva. Asistenta sociala comunitara
sprijina aceste grupuri pentru a realiza proiecte / a cere de la institutiile
locale/private dezvoltarea de programe / proiecte comunitare.
Exemple de servicii comunitare:
- centre de petrecere a timpului liber pentru adolescenti;
- centre de zi, cluburi pentru varstnici;
- centre de informare etc.

9.7. ASISTENTA SOCIALA A GRUPURILOR ETNICE

Grup etnic: grup social de cultura, limba si origini altele decat ale tarii in care
traiesc; ele au aparut de-a lungul istoriei prin migratia populatiei dintr-o tara in
alta sau prin redefinirea granitelor unei natiuni.
Grup minoritar: grup de dimensiuni reduse comparativ cu dimensiunile si
caracterisiticilor grupului majoritar (dominant) in care traieste; poate fi un grup

53

etnic sau o alta grupare sociala (ex un grup religios ); un astfel de grup este
populatia rroma.
Discriminare: orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de
rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex sau
orientare sexuala, apartenenta la o categorie defavorizata sau orice alt criteriu
care are ca scop sau efect restrangerea sau inlaturarea recunoasterii, folosintei
sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic,
economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice (Ordonanta
nr. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea i sancionarea tuturor formelor de
discriminare)
Intr-o tara pot fi mai multe grupuri entice, fiecare dintre ele avand un specific
propriu si propriile probleme de asistenta sociala.
O porblema comuna a acestor grupruri este riscul de a fi
marginalizate/discriminate de populatia majoritara (blocarea/ingreunarea
accesului la resurse materiale, educationale, la locurile de munca etc) si/sau
persecutate.
In Romania sunt numeroase grupruri entice: maghiari, tatari, turci, evrei, rusi
lipoveni, sasi etc.
In asistenta sociala a acestor grupurilor entice/minoritare este important sa se
tina cont de cultura specifica a grupului: anumite comportamente considerate
normale intr-un grup etnic/minoritar pot fi considerate deviante/delincvente in
grupul dominant/majoritar (de ex. casatoria rromilor la varste foarte mici).
Este de dorit sa existe asistenti sociali din cadrul culturii respective pentru ca ei
inteleg mai bine specificul si problemele grupului.
Legislatie cu privire la grupurile minoritare
Ordonanta nr. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea i sancionarea
tuturor formelor de discriminare
Legea nr.116/2002 privind prevenirea si combaterea marginalizarii sociale

9.8. ASISTENTA SOCIALA A ALTOR GRUPURI (REFUGIATI, FEMEI ETC)

ELEMENTE DE ASISTENTA SOCIALA A REFUGIATILOR
Refugiat: persoana care din diferite motive (economice, politice, sociale etc) a
parasit tara de origine si cauta/cere azil intr-o alta tara. In general, conflictele

54

armate si dictaturile genereaza valuri de imigratie. Cel mai puternic afectate sunt
tarile din vecinatatea acestor tari care genereaza refugiati.
In general, asistenta primara este oferita acestor persoane in lagare pentru
refugiati.
Romania este, in genral, tara de tranzit spre tarile Europene pentru refugiati din
zonele de conflict din Asia si Africa (Irak, Turcia, Zair, Congo etc).
Probleme specifice:
Lipsa actelor de identitate/acte false; fara acte de identitate nu pot
beneficia de drepturi, servicii etc;
Incapacitatea / capacitatea redusa de comunicare; este nevoie de
interpreti care sa faciliteze relatia dintre autoritati si refugiati;
Traume provocate de conflictele armate: este posibil ca persoanele
refugiate sa fi pierdut in conflict persoane dragi, proprietati, sa fi suferit
abuzuri sexuale etc; pot incerca sentimente acute de durere, ura, teama
etc. O atentie deosebita se va acorda copiilor pentru a-i ajuta sa
depaseasca traumele. Este posibil ca in timpul refugiului copiii sa se fi
ratacit de parinti, sa fi ramas cu rude sau persoane necunoscute.
Dificultati de integrare sociala dupa obtinerea dreptului de azil: probleme
in identificarea unei locuinte, a unui loc de munca, probleme legate de
accesul la educatie etc.
ELEMENTE DE ASISTENTA SOCIALA A FEMEILOR.
O problema pentru care femeia are nevoie de sprijinul asistentului sociale este
violenta familiala.
Violenta familiala: orice act de violenta fizica, sexuala sau emotionala exercitata
de unul din membrii familiei nucleare/largite asupra celorlalti membrii ai familiei
nucleare/largite; intra aici toate categoriile de abuz: abuz asupra copiilor,
varstnicilor, persoanelor cu handicap;
Cauzele violentei familiale sunt multiple si se prezinta, de obicei ca un sumum de
mai multe elemente: saracie, familie dezorganizata (divort, deces, concubinaj),
comportamente deviante ale membrilor familiei (alcoolism, prostitutie, consum de
droguri, infractionalitate, boala psihica a unui
membru al familiei),
disfunctionalitati in sfera relatiilor afective (parteneri infideli, lipsa deprinderilor de
autocontrol, rani afective nevindecate, stereotipuri cu privire la rolul partenerilor,
de obicei cu privire la rolul sotiei) etc.
Prestatii pentru victimele violentri familiale: centre de primire in regim de urgenta
a copilului, centre de plasament pentru copilul abuzat, adaposturi pentru femeile
victime ale violentei in familie, centre de consiliere pentru parinti si copii, scoli
pentru parinti etc.
55

ELEMENTE DE ASISTENTA SOCIALA A SOMERILOR

Somer:.persoana care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:
a) este in cautarea unui loc de munc de la varsta de minimum 16 ani si pana
la indeplinirea conditiilor de pensionare;
b) starea de sanatate si capacitatile fizice si psihice o fac apta pentru
prestarea unei munci;
c) nu are loc de munca, nu realizeaza venituri sau realizeaza din activitati
autorizate potrivit legii venituri mai mici decat indemnizatia de somaj ce i s-ar
cuveni potrivit prezentei legi;
d) este disponibila sa inceapa lucrul in perioada imediat urmatoare daca s-ar
gasi un loc de munca;
e) este inregistrata la Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca sau
la alt furnizor de servicii de ocupare, care functioneaz in conditiile prevazute de
lege; ( Legea nr. 76 din 16 ianuarie 2002 privind sistemul asigurarilor pentru
somaj si stimularea ocuparii fortei de munca).
Prestatii:
Indemnizatia de somaj (peroada de acordare este de 6 luni);
cursuri de calificare si recalificare profesionala;
consiliere si orientare profesionala.
Legislatie
Legea nr. 76 din 16 ianuarie 2002 privind sistemul asigurarilor pentru
somaj si stimularea ocuparii fortei de munca

56

.
.

57