Curs Psihologie

CURS: Notiuni de psihologie generala si psihologia varstelor
FORMATOR: psiholog principal COLAC DELIA
CURS I
CURS INTRODUCTIV:
OBIECTIVE:
1. cunoasterea participantilor si a formatorului;

2. prezentarea de catre participant a asteptarilor in cadrul acestui program, a
unor informatii legate de locul de munca, activitatea lor in cadrul proiectului
UNICEF, principalele probleme cu care se confrunta, etc.
3. stabilirea unor reguli de grup, aplicabile pe toata perioada de formare.
METODE: exercitii de grup, prezentari
MATERIALE: prezentari flipchart, coli de hartie, etc.
DURATA: 2 ORE
ACTIVITATEA I.1 /INSTRUCTIUNI
EXERCITIU introductiv: spargerea ghetii, fiecare participant dezvaluie cate ceva despre sine
Desfasurare: formatorul pregateste o masa pe care aseaza diferite obiecte: jucarii mici
de plus, masinute, creioane, guma, o bomboana, o carte, un calculator de birou, o floare din
plastic, un suport pentru remindere, fructe, etc. Cate 2 3 obiecte de participant. La
inceputul cursului descopera masa cu obiecte si invita participantii sa isi aleaga cate un
obiect care le place (sau mai multe). Cand participantii se intorc la loc se fac doua runde de
discutii. Mai intai participantii sunt intrebati de ce au ales obiectul respectiv. Apoi in a doua
runda sunt rugati sa spuna care este povestea obiectului ales de ei. Atat in prima parte cat
mai ales in a doua este de asteptat ca participantii sa faca unele dezvaluiri despre ei. Vorbind
despre obiect de fapt vor vorbi despre ei, insa mai degajati decat daca s-ar spune direct
Spune-ne ceva despre tine. Dupa fiecare poveste, formatorul multumeste participantului.
Materiale si conditii: masa, obiecte diverse, foi de flipchart pentru acoperirea mesei.
Durata: 50 minute
Pauza: 10 minute
1
ACTIVITATEA I.2 /INSTRUCTIUNI
Aplicare Chestionar de evaluare initiala a nevoilor de formare
Scop: identificarea nevoilor de formare a participantilor la curs

Desfasurare: fiecare cursant va primi, in format foaie de hartie, un nr. de 10 intrebari
generale si vor fi sprijiniti sa inteleaga importanta oferirii de raspunsuri obiective, adecvate.
Durata: 20 minute
CHESTIONAR DE EVALUARE INITIALA A NEVOII DE FORMARE
.......V rog sa raspundeti cu sinceritate la intrebarile adresate mai jos.Acestea au

scopul de a va sprijini in obtinerea de informatii pretioase pentru domeniul in care activati:
1. Acesta este primul curs in domeniul asistentei sociale, la care participati?
Da
Nu
2. Ce asteptari aveti de la acest program de formare?
3. Care este pregtirea i experiena dumneavoastr n domeniul asistentei sociale?
4. Ai mai fost implicat n iniiative de asistenta social, pana la ocuparea acestui

post? Daca da, v rugm sa detaliai:
5. Care sunt ariile de implicare in activitatea zilnica de asistenta sociala, in cadrul

proiectului pe care il reprezentanti?
6. Ce domeniu al asistentei sociale vi se pare mai dificil de gestionat si de ce?
7. Enumerati 3 calitati principale de care poate dispune un lucrator social pentru a

interactiona adecvat cu beneficiarii:
8. Care credeti ca sunt principalele obstacole in munca cu beneficiarii dvs. si de ce?
9. Propuneti o tema de interes pentru disciplina de fata, pe care ati dori sa o detaliem
in timpul intalnirilor noastre profesionale.
10. Ce nota v-ati acorda, pana in prezent, pentru munca desfasurata, in cadrul
proiectului pe care il reprezentati?
Va multumesc.......
2
Discutii finale si concluzii :
Durata: 40 minute
Prezentarea asteptarilor de catre participantii la curs, a informatiilor legate de

locul de munca, a activitatilor ca lucratori sociali, precum si a unor informatii
referitoare la principalele problem cu care se confrunta in practica profesionala in
domeniul asistentei sociale.
Prezentarea de catre formator a scopului si obiectivelor generale ale cursului,
structura, nr. de ore si metodele de lucru utilizate.
Aceasta imagine va va insoti, pe tot parcursul cursului!
3
CURS II
PROBLEME INTRODUCTIVE DE PSIHOLOGIE
Ne nastem printi si printese si societatea

ne transforma in broaste(Eric Berne)
SCOP: prezentarea unor altfel de definitii privind psihologia, fenomenele psihice si

rolul acesteia in domeniul asistentei sociale.
OBIECTIVE: La sfarsitul sesiunii, participantii vor:
intelege concepte precum: fenomen psihic, insusire , psihologia varstelor, etc.;

cunoaste rolul si importanta psihologiei in asistenta sociala ;
fi capabili sa identifice
avea capacitatea de a intelege .
METODE: prezentarea si problematizarea informatiilor, discutii/exercitii de

grup
MATERIALE: flipchart, videoproiector, markere..si buna dispozitie !
DURATA: 2 ORE
ACTIVITATEA II.1 /INSTRUCTIUNI

50 minute
EXERCITIU DE IMAGINATIE ..........De multe ori ne asemanam viata cu un film. Dar de
cate ori ne-am intrebat care este rolul meu in acest film? Sunt un actor doar, sunt scenaristul
sau regizorul filmului? Este un film cu happy-end sau tragic, o comedie sau o drama? Cine
decide aceasta? La aceste intrebari sa ne gandim, in acest exercitiu.
Eric Berne, fondatorul Analizei Tranzactionale, afirma ca soarta omului, cu tot ce are
ea inaltator si degradant, e hotarata de un copil nu mai mare de sase ani, ba chiar de trei
ani. Cu alte cuvinte, noi suntem autorii propriei noastre povesti de viata, pe care incepem sa
o scriem inca de la nastere. Si, ca orice poveste, scenariul nostru de viata are un inceput, o
parte de mijloc si un sfarsit, are o tema principala si unele teme secundare, poate fi tragic sau
comic, captivant sau plictisitor, castigator, non-castigator sau perdant.
4
Scenariul nostru de viata este de fapt un plan de viata inconstient, pe care l-am creat
atunci cind eram copii, pe baza emotiilor si a testarii realitatii din perspectiva de atunci iar
acum, ca adulti, ne traim viata conform acestuia, fara sa constientizam acest lucru si fara sa
stim cum l-am scris. Deciziile de scenariu au reprezentat cea mai buna strategie de
supravietuire a copilului intr-o lume care deseori i se parea ostila si amenintatoare. Prin
mesajele transmise de catre parinti, copilul isi formeaza imaginea asupra lui, a celorlalti si a
lumii.
Este realist sa credem aceste lucruri? Mai mult de 75% dintre conexiunile neuronale
de la nivelul creierului se dezvolta dupa nastere, in primul an, in directa relatie cu mediul
extern. Experientele timpurii au un impact decisiv asupra arhitecturii creierului si, mai
departe, asupra naturii si abilitatilor adulte. Creierul bebelusilor, desi imatur, este pregatit
inca de la inceput pentru stabilirea de relatii. La inceputul vietii, bebelusul este total
dependent de persoanele de ingrijire, nu numai pentru hrana si ingrijire, cat si pentru
impactul emotional, care va constitui nucleul experientei de sine a copilului in lume. Acest
impact emotional este fundamental inca din primele clipe ale vietii. Modul in care
reactioneaza persoanele de ingrijire va determina la copilul mai mare sentimentul ca exista
sau ca nu exista o persoana la care se poate apela cand este suparat. Daca raspunsul este
pozitiv, mai tarziu, pe masura ce copilul creste, el va dezvolta capacitatea de a se baza,
pentru a face fata sentimentelor, pe propriile resurse interioare, construite pe baza acestor
experiente timpurii.
Primii ani isi lasa amprenta permanent, nu numai in personalitatea si caracterul in

formare al copilului, cat si asupra structurii neuronale. Tipul de ingrijire primita de bebelus
constituie nucleul sentimentului de sine. Sentimentul de a fi ok sau ne-ok, care il
caracterizeaza pe invingatori si pe invinsi, este deja implantat. Daca mama il tine in brate, il
incalzeste lasandu-l sa se cuibareasca strans, bebelusul va percepe mesajul Te accept si te
iubesc. Daca mama e incordata, bebelusul poate percepe mesajul Te resping si nu te doresc
aproape.
Copiii creeaza continuu ipoteze despre sine, ceilalti si lume, pornind de la imaginatia
lor. Acestea sunt modificate si distorsionate de ceea ce li se spune si de ceea ce traiesc ei
insisi. Parintii ii transmit copilului ceea ce e acceptabil sau nu, intregul domeniu al disciplinei
si, in ultima instanta, al moralitatii, adica ce e considerat bine sau gresit. Parintii care isi
5
ameninta copilul recalcitrant cu cu retragerea dragostei, nu-l vor ajuta sa-si construiasca la
nivel intim un sentiment personal al binelui si raului, ci doar il vor anxieta. De asemenea,
daca persoana iubita care il ingrijeste este resimtita ca fiind dispretuitoare sau batjocoritoare,
sentimentul legaturii afectuoase e taiat, copilul se simte renegat si respins iar sentimentul
stimei de sine este la pamant. Cand parintii vorbesc cu un copil el va interpreta ceea ce spun
ei in functie de mesajele non-verbale insotitoare. Abuzul fizic sau simpla amenintare poate
insemna pentru copil ca parintii il resping si poate chiar ii doresc moartea.
Copiii au nevoie si de raspunsuri coerente din partea celor care il ingrijesc. Daca
acestia ii lasa cu informatii gresite, nedumeriti sau doar cu ideile lor pe care sa se bazeze,
exista posibilitatea ca dezvoltarea intelectuala a copiilor sa sufere si ii lasa pe copii
nesatisfacuti, confuzi si chiar inspaimantati de lume. Copiii au nevoie sa se joace cu parintii
pentru a-i putea percepe nu numai ca adulti giganti, ci si ca pe oameni care au aceleasi
experiente ca si ei. Copiii au nevoie de adulti si in joc nu numai de ei ca pesoane care
stabilesc reguli.
Pe baza exeperientelor din copilarie ne construim lumea interna si luam decizii care
construiesc scenariul nostru de viata. Ca adulti, uneori reluam strategiile stabilite in
copilarie, raspunzand experientelor curente din aici-si-acum ca si cum ar fi lumea construita
de noi in copilarie. Incercam, in fapt, sa facem fata problemelor de adult cu strategii de copil,
fara sa constientizam ca ceea ce facem este sa incercam sa adaptam realitatea de acum astfel
incat sa se potriveasca deciziilor nostre de scenariu luate in copilarie. Si, de fiecare data cand
ne confirmam credintele de scenariu, mai facem un pas catre scena finala a scenariului nostru
de viata.
Lucrul cel mai important este ca orice scenariu se poate schimba. Devenind constienti
de scenariul nostru putem discerne domeniile in care am luat decizii perdante si le putem
schimba in decizii castigatoare.
In filmul vietii noastre putem fi actori dar mai ales regizori care aleg sa faca orice
schimbare si scenaristi care hotarasc care sunt partile din scenariu care vor fi schimbate,
astfel incat sa ne construim o poveste de succes pentru noi. Putem incepe sa luam decizii
adulte pentru a ne rezolva problemele si pentru a ne satisface nevoile intr-o lume care poate
fi frumoasa si placuta. Reactualizandu-ne strategiile de raspuns pe care le-am luat in
6
copilarie, ne vom realiza pe deplin potentialul de adulti maturi.
Pauza: 10 minute
Ce am dorit sa va exprim in aceasta poveste?Discutii:
Durata: 50 minute:
ca fiecare dintre noi experimentam, de-a lungul vietii noastre emotii, trairi,
analizam ganduri si sentimente, ne ghidam dupa instincte si realizam
conexiuni, relatii cu cei din jurul nostru = psihologie = ramura care se refera la
individul uman, normal, evoluat, studiat din punct de vedere teoretic si
analitic;
sistemul psihic uman este foarte complex, fiind format din procese psihice,
insusiri psihice si activitati psihice;
procesele psihice sunt cognitive ( senzatii, perceptii, reprezentari, gandire,
memorie, imaginatie, limbaj), afective( emotii, sentimente, pasiuni),regaltorii(
vointa, motivatia) si condtionale( atentia si deprinderile);
aproape zilnic, fiecare dintre noi utilizam cuvantul emotie, referindu-ne fie la
sentimente, trairi, dispozitie, pasiuni = procese afective prin care exteriorizam
raportarea noastra la stimulul care ne provoaca ( ex: suntem furiosi daca
suntem concediati, dar indiferenti atunci cand aflam ca o fabrica din alt oras se
inchide si multi oameni raman fara loc de munca);
emotiile de baza sunt: frica si nesiguranta,furia, durerea, tristetea,rusinea,
dezgustul, dispretul,bucuria, fericirea, suprinderea; este bine sa ne exprimam
in mod adcevat aceste emotii ( ex: exista notiunea de frica sanatoasa care are
rolul de a ne avertiza asupra unor pericole reale, furia sanatoasa ne ajuta sa
formulam ingrijorarile si sa stabilim granitele personale, exista o iubire
sanatoasa care ne ajuta sa nu devenim posesivi, etc);
este mult mai important sa aratam cine suntem , ignorand scopul de a da bine
in orice moment; e importnat sa ne aducem aminte de vulnerabilitate,
bunatate, compasiune, sprijin,afectiune, calitati esentiale in munca dvs. cu
beneficiarii.
7
CURS III
SUPORTUL PSIHOLOGIC SI SOCIAL SI RELATIILE INTERPERSONALE
Cine nu cade, nu se poate inalta- Lucian Blaga
OBIECTIVE: La sfarsitul acestei sesiuni, cursantii vor fi capabili sa:
identifice si descrie surse de suport psihologic si social si tipuri de suport

adecvate situatiilor cu care se confrunta in activitate practica;
identifice, evalueze si sa includa tipurile de nevoi in demersurile de acordare
a suportului psihologic si social catre beneficiari;
constientizeze necesitatea de afi empatici,deschisi si de a respecta beneficiarul,
cu istoria sa de viata, problemele, nevoile sale;
stabileasca relatii suportive psihologic si social cu beneficiarul( de la modul de
adresare,prezentare, folosirea numelui acestuia, ascultarea activa) in toate
situatiile.
METODE: exercitii de grup, joc de rol, studiu de caz, brainstorming
MATERIALE: flipchart, videoproiector, markere, bilete cu scenarii/cazuri
DURATA : 4 ORE
ACTIVITATEA III.1 /INSTRUCTIUNI

10 minute
Brainstorming: formatorul scrie pe flipchart: suport social si le cere cursantilor sa emita

pareri, idei cu privire la acest subiect.
Nimic din ceea ce veti spuneti nu este gresit, este foarte important sa va exprimati opinia, ea este
valoroasa pentru mine!
ACTIVITATEA III.2 /INSTRUCTIUNI

15 minute
Formatorul prezinta pe scurt: ce este suportul psihosocial, care sunt sursele de suport
psihosocial, cum se realizeaza, importanta evaluarii acestuia, sincronizarea tipurilor de
suport emotional, informational si material-financiar cu etapele de interventie pe caz si fazele
situatiei problematice (criza, tranzitie si faza cronica/finala).
8
1. Ce este suportul psiho-social?
Durata: 120 minute
reprezinta principala resurs exterioar la care persoana poate apela pentru a

evita/rezolva anumite probleme, pe care nu le poate rezolva singur.
susinerea psihologic i social a persoanelor: confortul, asistena i
informaiile primite din partea indivizilor i grupurilor n cadrul relaiilor
formale i informale. (Chelcea, Ilu, 2003, p. 350)
proces prin care se ofer sau se primete sprijin cu alte persoane n scopul de a
uura unul sau mai multe obiective ale funcionrii sociale.
proces important n meninerea sntii fizice i psihice a individului, n
integrarea sa, n creterea stimei de sine i ajutarea acestuia s aib ncredere
n oameni i s se sim n siguran.
Sursele i evaluarea suportului social
Atunci cnd cineva nu reuete s-i rezolve problemele i apeleaz la alte

persoane n care are ncredere( ex: nevoia de ajutor material, nevoia de a discuta cu o
persoan creia s-i poat mprti temerile i fricile, nevoia de a iesi din cercul
violentei domestice, etc.) ea apeleaz la una dintre sursele de suport psiho-social ce-i
stau la dispoziie:
familie, prieteni, colegi, vecini,
specialiti (asisteni sociali, consilieri, psihologi etc)
grupuri de suport comunitare.
Oamenii care au legturi sociale puternice (familiale, de prietenie, de

vecintate sau colegiale) tind s fac fa stresului mai bine. Ei tind, de asemenea, s
gaseasca mai usor sprijin in rezolvarea problemelor, sa fie mai fericii, mai sntoi i
s triasc mai mult.
2. Care sunt sursele de suport psihosocial?
Sursele de suport psiho-social pot fi:
informale: familia, prietenii, colegii, vecinii, cunotinele.

Indiferent cati membri formeaza o familie, cate generatii traiesc in aceeasi
locuinta, membrii acesteia nu functioneaza separat, caci nu sunt o simpla
colectie de indivizi. Exemple: activitatea/ inactivitatea unui membru afecteaza
intregul sistem familial, evenimentele din familie, stilul relational dintre
parinti, stilul educativ al parintilor afecteaza socializarea copilului, abilitatea
sa de a invata, de a fi indeoendent, de a respecta si constientiza importanta
9
regulilor, violenta in familie naste la randul sau violenta, pentru ca ciclul

violentei se perpetueaza si se transmite intre generatii.
Continuati si cu alte exemple identificate in activitatea dvs.practica!
Concluzie: cand familia nu reuseste sa gaseasca o solutie la nevoile lor, cand

adultii nu sunt modele de urmat, impactul asupra vietii copilului devine
distrugator si posibilitatea ca acestia sa devina adulti de isprava e la mana
norocului.
Formatorul va oferi exemple dinexperienta sa practica si va provoca cursantii sa

discute pe marginea lor.
Un al doilea tip de suport social este cel oferit de grupurile i reelele de

prieteni i colegi. Aceste relaii sunt de obicei mai puin intense sau apropiate,
comparativ cu relaiile din familie. Prietenii se implic n activitile comune de timp
liber i comunic mult unii cu ceilali. Colegii coopereaz i se ajut unii pe alii n
timpul serviciului i se angajeaz, de asemenea, ntr-o mulime de conversaii.
formale: specialiti (asisteni sociali, consilieri, psihologi, medici etc.),

instituii i servicii sociale, grupuri comunitare de suport.
In situatia in care persoana nu reuseste sa gaseasca singura o solutie la

problemele sale sau sursele informalae de suport nu sunt accesate sau nu
exista,aceasta poate apela la sursele formale de sprijin. Fie ca:
vorbim de asistent social si psiholog= persoane cu studii superioare de
specialitate, care ofera servicii specializate, in functie de nevoi;
vorbim de referent social/ lucrator social comunitar = persoana cu
studii medii, care ofera servicii primare, in functue de nevoi,
acesti profesionisti indeplinesc roluri importante in relatia lor cu beneficiarul si
anume:
intermediar: intermediaz accesul clienilor la servicii i/sau la alte resurse

avocat: asist clienii n obinerea drepturilor sociale/ legale i sprijin activ
iniiativele ce urmresc schimbarea proiectelor, a programelor i politicilor care
au efect negativ asupra persoanelor n nevoie reprezentate de el.
educator / profesor: transmite clienilor cunotine i abiliti/deprinderi
necesare pentru a preveni apariia problemelor sau pentru a sprijini/mbunti
funcionarea sociala;
consilier: asist clienii s se descurce mai bine n societate ajutndu-i s i
neleag mai bine sentimentele, s-i schimbe comportamentul i s nvee s
depeasc situaiile problem.
manager de caz: coordoneaz toate activitile legate de caz, ia hotrrile
importante i rspunde de evoluia cazului.
10
manager al sarcinilor de serviciu: se preocup de ndeplinirea sarcinilor de

serviciu ntr-un mod care s asigure servicii ct mai eficiente pentru client i
responsabilitate fa de instituia angajatoare.
factor de dezvoltare a personalului instituiei n care lucreaz: faciliteaz
dezvoltarea profesional a personalului instituiei prin pregtire, supervizare,
consultare i management al personalului.
administrator: planific, dezvolt i implementeaz politici, servicii i programe
ntr-o organizaie.
agent de schimbare social: particip la identificarea problemelor comunitii
i/sau a zonelor n care calitatea vieii poate fi crescut. Mobilizeaz grupuri de
interese care s pledeze cauza schimbrii sau pentru obinerea de resurse.
profesionist: se angajeaz competent i respectnd etica/deontologia profesiei n
practica asistenei sociale i contribuie la dezvoltarea profesiei de asistent social
3. Cum se evalueaza suportul social?
In primul rand pornim de la premisa ca pentru a oferi suport persoanelor

aflate in dificultate este important sa ii cunoastem nevoile acestora.
Formatorul intreaba cursantii ce considera ei ca este o nevoie sociala?
Nevoia sociala= stare de deficienta, de lipsa, stare de tensiune, resimtita de o

persoana sau familiaacestuia si care impune un anumit tip de solutionare. Aceste
nevoi sunt raportate la:
reelele de relaii pe care le are persoana cu mediul social (vezi fig.1.-

structura suportului psihosocial)
aspectele calitii relaiilor unei persoane i posibilitatea ca aceste relaii s
ofere sprijin persoanei n dificultate.
11
Fig.1. Structura suportului social1
Reeaua de relaii psiho-sociale:
Reelele de relaii de care dispune o persoan la un moment dat includ:

soul/soia, copiii, prinii, prinii soului/soiei, rudele, prietenii
apropiai;
grupurile religioase;
colegii, subordonaii;
Vecinii;
grupurile profesionale, cluburile sociale, grupurile de recreere,
grupurile comunitare de suport.
n Fig.1., persoana central (P) este nconjurat de mai muli indivizi de-a
lungul vieii. Unii membri o prsesc, n timp ce alii i se altur. n primul cerc sunt
relaiile cu cea mai mare importan pentru P i acestea reprezint i cel mai mare
sprijin la care poate apela P. Ruperea acestor relaii determin un puternic sentiment
de pierdere. n ultimul cerc, ntlnim relaii de care P se poate lipsi mai uor, de
multe ori acestea putnd reprezenta un adevrat sprijin pe termen scurt.
1
Sursa: Kahn i Antonucci, 1980, apud Orford, J. Psihologia comunitii. Teorie i practic , 1998, p.115.
12
Calitatea relaiilor
In evaluarea sprijinului social de care poate s dispun o persoan la un
moment dat, devin importante aspecte ce in de calitatea relaiilor acelei persoane, de
posibilitatea ca aceste relaii s dein funcii de sprijin la un moment dat.
De exemplu, nu este suficient ca persoana care are nevoie de sprijin s fac parte
dintr-o familie numeroas (aparent, o surs important de sprijin), ci este necesar s evalum
i ce crede persoana respectiv despre sprijinul pe care-l poate primi de la familie. Uneori,
familia se constituie ntr-o surs de tensiuni i conflicte, ceea ce determin persoana n nevoie
s caute sprijin, apelnd la alte surse de suport.
Suportul social poate acoperi o arie variat de nevoi :

materiale;
informaionale;
emoional-afective;
de ngrijire;
de recunoatere i afirmare;
de consiliere;
de interaciune social pozitiv etc.
PAUZA: 10 MINUTE
Funciile relaiilor sociale suportive

Durata: 60 minute
Relaiile sociale pot ndeplini una sau mai multe dintre urmtoarele funcii:
Funcia emoional:
este funcia care ofer confort i stim de sine

ocup un loc central n cadrul conceptului de sprijin psihosocial
este cel mai important tip de sprijin ce poate nsoi toate etapele unei
situaii problematice: situaia de criz; tranziia la o nou situaie; faza
deficitar/final.
Cine poate oferi acest tip de suport ?
sursele informale (familia, prietenii, colegii, vecinii etc.);

sursele formale (asistenii sociali, consilierii, grupurile de suport comunitare
etc).
presupune activiti precum: asistena sub form de ncurajare;

exprimarea cldurii personale n relaie cu persoana n nevoie;
manifestarea afeciunii pentru cellalt;comunicarea empatic;
manifestarea ncrederii i a susinerii necondiionate; comportamentul
13
ce susine sentimentul de siguran i-l conduce pe individ spre

credina c este respectat i c devine contient de disponibilitatea
cuiva cu care poate discuta problemele sale cele mai delicate.
Funcia cognitiv, informaional:
este util, n special, n faza de tranziie de la o situaie problematic la o

situaie adaptativ;
presupune a-i oferi persoanei aflat n dificultate informaiile de care are
nevoie sau de a o nva anumite deprinderi ce-i sunt necesare pentru
rezolvarea problemei sale;
include i un sprijin ce implic:
o informaii care s ajute persoana s-i evalueze evoluia proprie;
o sftuirea;
o ndrumarea i consilierea persoanei n diverse domenii.
Funcia de suport material, instrumental:
form de ajutor direct i material pentru o persoan aflat n dificultate

poate ajuta la rezolvarea unor probleme practice, fiind util n special n
faza deficitar/ cronic a situaiei problematice
poate consta n furnizarea de bani, bunuri sau servicii
presupune ca activiti:
o asistena pentru muncile gospodreti;
o ngrijirea copiilor;
o acordarea unor mprumuturi sau donaii n bani;
o transportul;
o oferirea de bunuri materiale (mobil, cri, main de splat, haine etc.);
o oferirea de ajutor n perioade critice, cum ar fi mbolnvirea sau decesul
unui membru al familiei.
Sincronizarea dintre suportul social i fazele situaiei problematice

Durata: 60 minute
Cei ce i desfoar activitatea profesional n domeniul asistenei sociale se

afl deseori n situaia de a oferi sprijin social clienilor. Pentru a realiza acest lucru
este util ca ei s cunoasc etapele din evoluia unor situaii problematice cu care
clienii se pot confrunta la un moment dat. Prin nelegerea acestor faze, se pot fi
oferite/proiectate rspunsuri ct mai adecvate nevoilor clienilor.
Fazele situaiei problematice sunt:

1. CRIZA
2. TRANZIIA
14
3. PERIOADA DEFICITAR/CRONIC
Important este sincronizarea dintre suportul social i etapa situaiei
problematice (criza, tranziia sau faza cronic/final).
Funciile particulare ale suportului social, important n diferite momente, sunt:
a) suportul emoional:
- este necesar n faza de criz, tranziie sau deficit;
- sursa cea mai important o reprezint membrii familiei.
Exemplu: O persoan care afl c este concediat, triete sentimente de inadecvare,

mnie, furie, neputin, disperare, inutilitate, vinovie, depresie etc. Pentru a depi
aceast stare de criz, persoana respectiv are nevoie n primul rnd de sprijin
emoional, de ncurajare, de facilitare a exprimrii i acceptrii emoionale, dincolo de
orice alt tip de suport. Acest sprijin poate fi oferit de familie, prieteni, colegi sau de
ctre asisteni sociali, consilieri etc.
b) suportul informaional sau cognitiv:

- este necesar de-a lungul perioadei de tranziie de la faza de criz a situaiei
problematice la o nou situaie care s permit funcionarea social a individului.
Exemplu: Persoana care i-a pierdut locul de munc are nevoie n aceast etap de
informaii legate de posibile oportuniti existente pe piaa muncii, de formare a unor
abiliti i deprinderi practice utile pentru gsirea unui nou loc de munc etc. Pentru
acest tip de sprijin se poate apela la familie, prieteni, colegi, cunotine sau la serviciile
comunitare i specialiti precum asisteni sociali, consilieri etc.
c) suport material, instrumental:

- este necesar n strile deficitare, n situaiile de solicitri cronice
excesive.
Exemplu: Persoana care i-a pierdut locul de munc are nevoie n aceast etap de
suport material, financiar sau de suport constnd n anumite bunuri sau servicii,
necesare pentru a depi situaia de dificultate. Trebuie subliniat caracterul temporar
al acestui tip de sprijin, mai ales n situaiile problematice care pot fi soluionate. Doar
n aceste condiii poate fi prevenit crearea dependenei de acest tip de ajutor i
promovate autonomia i responsabilitatea personal. Pentru acest tip de sprijin se
poate apela la familie, prieteni, colegi, cunotine sau la serviciile comunitare i
specialiti precum asisteni sociali, consilieri etc.
Mobilizarea suportului social are n vedere o evaluare iniial a resurselor

individuale i sociale ale persoanelor. Aceast evaluare este urmat, acolo unde este
necesar, de intervenii care s mbunteasc funcionarea suportului social.
15
CURS IV
RELATIA DE SUPORT DINTRE LUCRATORUL SOCIAL COMUNITAR SI

CLIENT IN PRACTICA ASISTENTEI PSIHO-SOCIALE
Asistenta sociala este arta in care

cunoasterea stiintei relatiilor umane si a
deprinderilor de relationare este folosita pentru a
mobiliza capaciti latente existente n orice individ,
astfel nct acesta s fie mai bine adaptat la stresul
vieii de zi cu zi. ( Biesteck)
OBIECTIVE: La sfritul sesiunii, participanii vor fi capabili s:
descrie relatia dintre asistent social-psiholog- client, precum si importanta

acesteia in procesul de asistenta sociala;
contientizeze i s aplice deprinderile interpersonale cu clienii ntr-o situaie
dat;
contientizeze necesitatea de a fi empatici i de a respecta clienii atunci cnd
stabilesc relaii suportive cu acetia (salutarea lor, prezentarea, folosirea
numelor acestora, ascultarea activ) ntr-o situaie dat.
METODE: exerciii de grup, joc de rol, studiu de caz.
MATERIALE: flipchart, markere, bilete cu scenarii/cazuri.
DURATA : 4 ORE
O surs important de sprijin, n special acolo unde sursele informale (familia,

prietenii, colegii, vecinii etc.) nu exist sau nu sunt suficient mobilizate, serviciile de
asisten social devin extrem de necesare pentru prevenirea apariiei disfunciilor i
integrarea social a persoanei aflate n dificultate. n cadrul acestor servicii, relaiile
suportive create ntre asistentul social i beneficiari se constituie n cadrul esenial al
procesului de asisten social.
Despre RELAIA Asistent social Psiholog-Client
Ce este?
sufletul asistenei sociale, n timp ce evaluarea, identificarea nevoilor i
intervenia sunt trupul acesteia (cele dou sunt oricum inseparabile);
cadrul n care cunotinele despre natura uman sunt puse n valoare spre
beneficiul clientului;
16
un tip special de relaie interpersonal;

interaciunea dinamic a atitudinilor, emoiilor, comportamentelor,
interaciune aprut ntre client i asistentul social, n scopul adaptrii mai
bune a clientului la cerinele mediului n care triete.
Obiectivele relaiei dintre asistentul social psiholog - client sunt:
sprijinirea clientului n depirea unor situaii problematice de via;

satisfacerea nevoilor psihosociale ale clientului;
crearea unei atmosfere n care clientul s se simt liber s comunice i s
colaboreze n condiii de securitate psihoemoional cu asistentul social.
INDIVID MEDIU
COMPORTAMENT
ATITUDINI CONDIII CLIENT
SOCIALE
CLIENT asertiv
agresiv
evitant
Nevoi
psihosociale R
ATITUDINI
ASISTENT CONDIII
SOCIAL/PSIHOLOG COMPORTAMENT
SOCIALE ASISTENT SOCIAL
Fig.2. Schema de evaluare a relaiei interpersonale dintre asistentul social i client2
Atitudini implicate n relaia asistent social/psiholog client
A. Nevoile psihosociale ale clienilor reprezint:
surse ale atitudinilor, reaciilor emoionale, comportamentului clientului;
2
Schwarzer, Ralf & Leppin, A., 1991, Social support and health: A theoretical and empirical overview: Journal of Social and Personal
Relationships, in Journal of Social and Personal Relationships, p. 8, p. 99-127.
17
chiar i atunci cnd clienii cer ajutor material sau financiar, cererea lor
include i satisfacerea implicit a unor nevoi psihosociale complexe;
satisfacerea lor implic, deseori, stabilirea unor relaii interpersonale;
clienii pot sau nu pot fi contieni de aceste nevoi;
satisfacerea lor are impact asupra relaiei cu clienii i asupra atitudinilor
acestora;
tipuri de nevoi psihosociale:
de a fi considerat o fiin uman, nu un caz;
de a exprima liber sentimente i emoii (pozitive sau negative) pentru a
se simi ei nii;
de a fi acceptat ca o persoan, demn, de valoare, indiferent de gradul
de dependen, vulnerabilitate, numr de eecuri din via;
de a fi neles i de a i se rspunde la sentimentele exprimate;
de a nu fi judecat sau condamnat pentru dificultatea n care se afl;
de a alege i a decide cu privire la propria via;
de confidenialitate.
B. Atitudinile i rolul lor n relaia asistent social- psiholog-client sunt:
reacii evaluative favorabile sau nefavorabile fa de ceva sau cineva,

reacie datorat sistemelor de valori cu care opereaz individual;
se exteriorizeaz n comportament;
relaia dintre asistent social i client reprezint un schimb ntre dou surse
de energie;
interaciunea asistent-client este una emoional, atitudinal, dinamic, cu
intensitate i externaliti diferite;
componenta emoional nu nceteaz atta timp ct relaia asistent social-
client exist;
satisfacerea anumitor nevoi creeaz anumite sentimente i se
exteriorizeaz prin comportamente verbale/ nonverbale;
creeaz disponibilitatea clientului de a fi ajutat.
PAUZA: 10 MINUTE
ACTIVITATEA IV.1 EXERCITIU: EVALUAREA ATITUDINILOR CURSNATILOR CU

PRIVIRE LA GRUPURI VULNERABILE- 20 min
Obiectiv: completarea de propozitii cu scopul de a facilita constientizarea convingerilor

cursantilor in relatie cu membrii anumitor grupuri vulnerabile.
Instructiuni: formatorul va scri pe flipchart propozitii incomplete precum:
bolnavii psihic sunt.........
romii ar trebui sa............
copiii strazii n-ar trebui....
bolnavii infectati cu virusul hiv sunt....
Li se cere cursantilor sa completeze aceste propozitii-radacina, cat mai repede posibil,fara a
reflecta prea mult, fara a le cerecompletari adevarate, rezonabile sau semnificative,
18
subliniindu-se ca orice completare este buna.

Formatorul va scrie completarilepe flipchart ( 6- 10 raspunsuri).
Posibile raspunsuri: bolnavii psihic sunt neintelesi,periculosi, oameni, etc...
La final, formatorul:
va facilita o scurta discutie referitoare la convingerile pe care cursantii le gasesc cele
mai importante;
daca nu se fac comentarii, formatorul va numi unul sau doi cursanti care sa le
comunice ce anume cred ca semnifica anumite convingeri si cum cred ca s-au format
acestea: daca exista prejudecati, cum pot fi ele percepute de clienti si cum pot afecta
relatia dintre lucrator social- client;
va aminti cursantilor ca simplitatea muncii cu aceste grupuri vulnerabile este
inselatoare, si va discuta pe aceasta afirmatie.
ACTIVITATEA IV.2 EXERCITIU: SIMULAREA UNEI SITUATII DIN PRACTICA

INTERPERSONALA A REFERNETULUI/LUCRATORULUI SOCIAL
Obiectiv: participantii vor intelege mai bine propriul rol si rolurile clientilor in relatiile pe
care le stabilesc in practica de zi cu zi: is dezvolta capacitatea empatica ( de retrai stari
emotionale, ganduri sau conduite traite de clientul aflat in situatia problemtica) dar si
gandirea critica si puterea de decizie.
Desfasurare: jocul de rol va avea loc intre 2 cursanti, care vor interpreta , in fata intregului
grup, rolurile unui client si ale unui asistent social, in situatia stabilirii unui prim contact;
Se comunica participantilor tema: se vor exttage biletele cu anuite situatii problema; vioelnta
domestica, trafic intern/extern de copii, persoana fara adapost, abuz asupra copilului, etc.
sau se discuta cazuri din practica de zi cu zi;
- formatorul se asigura ca fiecare cursant a inteles situatia si le indica observatorilor-cursanti
ce vor urmari, pe parcursul jocului de rol:
din ei vor urmari ceea ce vad ei pozitiv in comportamentul asistentului social;
din ei vor urmari cee ce vad ei negativ in comportamnetul asistentului social;
din ei vor urmari ceea ce vad ei pozitiv in comportamentul clientului;
din ei vor urmari ce vad negativ in comportamentul clientului.
La final, cei care au jucat scena de rol, vor spune: cum s-au simtit, de ce au adoptat
respectivul comportament, ce au invatat din experienta traita; cei care au observat vor
specifica ce a fost pozitiv/negativ atat in comportamentul asistentului cat si al clientului si
cum s-ar fi comportat ei , in respectivele situatii
Activitate facultativa, in functie de timp: formatorul prezinta un studiu de caz

si analizeaza, impreuna cu participantii, atitudinile implicate in relatia dintre
asistentul social si clientul, care solicita sprijin.
19
CURS V
ROLUL COMUNICARII IN RELATIA LUCRATORULUI SOCIAL COMUNITAR

SI CLIENT
Cuvintele sunt cu adevarat mijlocul de comunicare cel mai putin eficient,

ele sunt cele mai expuse la intrepretari gresite si cel mai adesea prost intelese
Neale Donald Walsch, citat despre cuvant
enumere avantajele comunicrii eficiente a asistentului social n relaia

cu clienii;
i evalueze propriul nivel de comunicare interpersonal;
defineasc ce este comunicarea interpersonal, dimensiunile,
componentele i obiectivele acesteia;
descrie caracteristicile unei comunicri verbale i nonverbale eficiente;
dezvolte abiliti de comunicare verbal i nonverbal eficient;
descrie dificultile ntmpinate n procesul de comunicare cu
beneficiarii;
dezvolte abiliti de a da feedback constructiv n situaii conflictuale;
descrie cum trebuie s se comporte un bun asculttor.
METODE: brainstorming, test de evaluare a nivelului de comunicare, prezentare,

lucru n grupuri, simulare.
MATERIALE: test de evaluare a nivelului de comunicare, prezentri PowerPoint,

flipchart, markere, bileele cu situaii conflictuale.
DURATA : 4 ORE
ACTIVITATEA VI.1 /INSTRUCTIUNI

Aplicare Test de msurare a nivelului de comunicare
Dup ce citii urmtoarele afirmaii, rspundei, alegnd una dintre urmtoarele variante de
rspuns care vi se potrivete cel mai bine:
1. Deloc 2. Foarte puin 3. Puin 4. Suficient
5. Potrivit 6. Bine 7. Foarte bine 8. Perfect
1. M simt bine n situaiile relaionale.
2. Privesc fr probleme persoana care mi vorbete sau creia i vorbesc.
3. Vorbesc destul de tare pentru a fi auzit.
4. Vorbesc destul de clar pentru a fi neles.
5. Zmbesc cu uurin.
6. Sunt o persoan deschis, comunic cu uurin.
20
7. Pot s m apropii fizic de persoanele crora le vorbesc.

8. l ascult pe interlocutor fr s-l ntrerup.
9. Verific adesea dac am neles bine ceea ce mi-a spus interlocutorul.
10.Verific adesea dac cellalt mi-a neles bine mesaj
Adunai punctele asociate variantelor de rspuns alese. Un punctaj mai mic de 34 de puncte
relev un nivel de comunicare ce necesit a fi mbuntit prin modaliti de antrenare a
dezvoltrii abilitii de comunicare interpersonal.
1. Comunicarea interpersonal
n scopul realizrii unei activiti ct mai eficiente, asistentul social are nevoie
n practica sa de zi cu zi de o serie de cunotine, abiliti i valori. n cadrul acestora,
abilitile de comunicare i relaionare devin eseniale n practica interpersonal a
asistentului social cu indivizii, familiile i grupurile sociale confruntate cu situaii
problematice.
Se va face trimitere catre cursul Tehnici de comunicare, care va detalia informatiile

prezentate aici.
Ce este comunicarea interpersonal?
Procesul tranzacional ce se defoar n timp i care implic un emitor (E) i un

receptor (R), care, deseori, trimit i recepteaz simultan mesaje, aceste mesaje fiind transmise
prin canale verbale i nonverbale.
2. Dimensiunile comunicrii interpersonale
Comunicarea interpersonal implic dou dimensiuni :
1. Coninutul comunicrii
2. Relaia interpersonal
Explicaie: Atunci cnd asistentul social i spune unui client Nu faci destul de
mult pentru a-i rezolva problema , el transmite un mesaj ce include att un coninut-
credina asistentului social c acest client nu muncete destul de mult pentru a-i
rezolva problema-, ct i o dimensiune relaional- poziia de superioritate i putere
a asistentului social n aceast situaie. Dac asistentul social ar ntreba Ce poi s
faci pentru a rezolva problema ? va transmite mesajul ce include att un coninut
credina asistentului social n resursele clientului, ct i o dimensiune relaional
propune clientului stabilirea unei relaii de parteneriat i cooperare.
Dimensiunea relaional a comunicrii interpersonale este important pentru
c multe probleme de comunicare apar, nu datorit a ceea ce oamenii spun
21
(coninutul comunicrii), ci datorit implicaiilor, n mod special a celor legate de

putere, caracteristice relaiei de comunicare3.
Obiectivele comunicrii n relaia asistent social - client
Comunicarea presupune schimbul de mesaje ntre dou sau mai multe

persoane, grupuri etc. Dar, de ce comunicm? Pentru c pentru noi, oamenii, este
indispensabil, chiar obligatoriu, s putem intra in contact cu semenii notri.
Orice rol cotidian stabilete o legtur ntre noi i unul sau mai muli ali
indivizi, ceea ce ridic probleme de adaptare i, eventual, nenelegeri i conflicte.
Privit ca proces n desfurare, comunicarea const n transmiterea i schimbul de
informaii, ntrebri, stri afective, dorine, comenzi, decizii, judeci de valoare.
Toate acestea au scopuri finale bine definite- obinerea de efecte la nivelul celui ce
recepteaz mesajul.
Comunicm pentru:
- a informa;
- a convinge;
- a impresiona;
- a provoca o reacie, o aciune;
- a amuza;
- a ne face nelei;
- a ne exprima punctul de vedere;
- a obine o schimbare de comportament sau atitudine.
Unul dintre elementele centrale ale comunicrii este deci mesajul transmis.
Cele patru scopuri principale sunt:

- mesajul s fie receptat;
- mesajul s fie neles;
- mesajul s fie acceptat;
- mesajul s produc o reacie.
n general, pentru ca aceste scopuri s fie atinse, trebuie ndeplinite,

bineneles, condiiile de baz ale comunicrii, dintre care amintim: existena a ct
mai puine bruiaje, factori care in de cei ce comunic, dar i de mediu i care pot
mpiedica receptarea mesajului n bune condiii; folosirea aceluiai mod de codificare
a mesajului, pentru ca acesta s poat fi decodificat i neles.
De asemenea, este necesar i o anumit disponibilitate din partea
receptorului de a accepta mesajul, de a fi de acord cu ce transmite cellalt
3
Mumby, 1993 apud Simon A. Janet, Kalichman Seth i Santrock W. John, 1994, p. 224).
22
(interlocutorul). Mai mult, acea reacie- schimbarea de comportament sau atitudine-

va aprea n funcie de ct de important este pentru receptor mesajul.
Dar, schimbarea nu apare dintr-odat, ci n mai multe etape. Acestea sunt:
1) negarea - prima reacie, de respingere. Ceva nou i necunoscut nu poate fi

imediat acceptat;
2) aprarea - din cauza bulversrii sistemului su de valori, individul ncearc
s se apere (s i apere credinele, modul lui de a se comporta de pn atunci);
3) excluderea - individul i d seama de faptul c schimbarea este unica soluie
pentru rezolvarea problemelor sale;
4) adaptarea - e acea perioad n care individul achiziioneaz noile cunotine,
iar el trebuie s le mbine cu cele pe care le avea pn n acel moment, innd cont i
de condiiile concrete de mediu n care triete;
5) preluarea mesajului (internalizarea) - este etapa final; individul s-a adaptat
noului sistem i i d seama de noul su comportament i de beneficiile acestuia.
PAUZA- 10 MINUTE
23
Componentele comunicrii interpersonale
Geo Alin
Mesaj idee
interpretat Mesaj
primit Mesaj emis
Emitor (E )
Receptor (R)
Componentele comunicrii interpersonale sunt :
1. Mesajul:
- informaia trimis de un emitor unui receptor;
- poate fi transmis verbal sau nonverbal.
2. Codarea (actul de producere a mesajelor) i decodarea (actul de nelegere a
mesajelor):
- sunt obligatorii pentru realizarea comunicrii interpersonale
- vorbitorii i scriitorii sunt codori, n timp ce asculttorii i cititorii sunt
decodori
- Exemplu: cnd un printe vorbete copilului su, care are ctile audio pe urechi i
ochii nchii, comunicarea interpersonal nu apare din cauza faptului c mesajele
verbale i nonverbale nu sunt receptate (De Vito, 1992).
3. Zgomotul:
- factorii de mediu, fiziologici sau psihologici ce pot bloca transmiterea mesajului
4. Comunicarea interpersonal este tranzacional:
- comunicarea este un proces continuu ntre emitor i receptor, caracterizat de
faptul c nu este obinuit ca informaia s fie comunicat aproape simultan
ntre participani.
- Exemplu: dac iniial clientul poate fi cel ce transmite mesajul, iar asistentul social
este cel care l percepe, dup 15 secunde, asistentul social poate fi emitorul
mesajului, iar clientul receptorul; n acelai timp, clientul poate transmite un mesaj
verbal, asistentul social transmind un mesaj nonverbal.
5. Comunicarea social apare ntotdeauna ntr-un context:
- mediul n care mesajele sunt trimise i recepionate;
- influeneaz forma i coninutul comunicrii sociale;
- n prezent, dimensiunile socioculturale ale contextului sunt importante n
nelegerea comunicrii interpersonale.
24
- Exemplu: atunci cnd oameni din grupuri culturale i etnice diferite interacioneaz,
ei pot folosi reguli de comunicare diferite; aceasta poate produce confuzie, insulte
neintenionate, percepii nepotrivite i alte nenelegeri.
Persoana A Persoana B
decodare decodare
Factori perturbatori
Factori perturbatori Canal - de mediu
- de mediu Mesaje - fiziologici
- fiziologici - psihologici
- psihologici
Fig. 3Componentele comunicrii interpersonale4
1. Componenta verbal a comunicrii interpersonale
Abilitatea de a vorbi:
- A vorbi reprezint exprimarea gndurilor i emoiilor n cuvinte i

comportamente care sunt att de clare, nct asculttorul vizat s neleag
ceea ce spui.
- Pentru a comunica eficient, vorbitorii trebuie s in cont de pregtirea,
caracteristicile, nevoile i abilitile asculttorilor 5 Mesajul pe care ncercm
s-l transmitem este mai eficient dac l transmitem ntr-un mod: simplu, nu
complex, concret, nu abstract i specific, nu general.
- Vorbitorii buni urmresc ca mesajele lor verbale s fie consistente cu cele
nonverbale. (Dac verbal spui una i nonverbal comunici opusul, poi crea
confuzie i nencredere din partea asculttorului.)
Abilitatea de a asculta:
Motivul pentru care avem dou urechi i doar o gur este pentru a putea s ascultm mai
mult i s vorbim mai puin- Zeno din Citum, 300 .Ch.
4
Sursa: Simon A. J., Kalichman S. i Santrock W. J., 1994, Human Adjustment, WCB
Brown&Benchmark, Publishers Madison, p. 224.
5
Sursa: Samovar &Mills, 1992 apud Simon A. J., Kalichman S. i Santrock W. J., 1994
25
Ce blocheaz comunicarea verbal?
Blocani ai comunicrii ce pot determina ineficiena comunicrii interpersonale

verbale6:
OBSTACOL AL NATURA SA EXEMPLE

COMUNICRII
Criticile A face o evaluare negativ i-ai fcut-o cu mna ta- n-ai
a altei persoane, a de ce s nvinuieti pe altcineva
aciunilor sau atitudinilor pentru situaia n care eti
ei/lui.
Etichetarea A dobor sau a Ce cretin!
stereotipiza alt persoan. E femeie doar!
Evaluarea pozitiv A face o judecat pozitiv Tu eti ntotdeauna o fat aa
a altei persoane, a de drgu. tiu c m vei
aciunilor sau atitudinilor ajuta.
acesteia.
Sftuirea Dac a fi n locul tu, l-a
A da altei persoane soluia
pentru problema ei. prsi. Exist un singur mod
de a o rezolva
Chestionarea excesiv, ntrebri nchise, cu Cnd s-a ntmplat?
nepotrivit rspunsuri da sau nu. i pare ru c ai facut-o?
A da ordine A comanda altei persoane i faci tema chiar acum!
s fac ceea ce doreti tu
s fac.
A amenina A ncerca s controlezi Vei face astaaltfel.
aciunile celeilalte Oprete zgomotul
persoane cu ameninarea acumsau
unor consecine negative
pe care le vei declana.
A moraliza A spune celeilalte Nu ar trebui s divorezi;
persoane ceea ce trebuie gndete-te la copii. Trebuie s-
s fac. i spui c-i pare ru.
Diversiunea A trece de la problemele Nu-i face griji. Hai s vorbim
cuiva la altceva prin despre ceva mai plcut.
distragere.
Argumentarea logic Tentativa de a convinge Privete faptele; dac n-ai fi
pe cineva prin apel la cheltuit banii pe alcool, ai fi
logic sau fapte, fr a lua avut bani pentru plata lectiilor
n considerare factorii de sport ale copilului tu!
emoionali implicai.
6
Sursa: A. J., Kalichman S. i Santrock W. J., 1994, Human Adjustment, WCB Brown& Benchmark, Publishers
Madison, p. 230.
26
2. Componenta nonverbal a comunicrii interpersonale
Face referire la:

a. Contactul vizual
b. Mimic
c. Voce
d. Postur i distan interpersonal
Distana public
Distana social
1 ,2 0 -
Distana personal 3 ,6 0 m
3,60 m-
45 cm- 7,60 m i
Distana
1,20 m peste
intim
0-45 cm
SPAIUL DE COMUNICARE- J. A. De Vito, 1988
Msuri de mbuntire a comunicrii verbale i nonverbale
Optimizarea comunicrii verbale
Pentru a nu lsa loc interpretrilor:

- Exprimai ceea ce gndii ct mai direct, mai precis i mai simplu posibil.
- Nu transmitei dect puine informaii deodat.
Moduri de verbalizare:
Verbalizarea direct i precis- formularea clar a gndurilor i sentimentelor;
Implicarea personal- mi place desenul tu, n loc de desenul tu este
frumos;
Implicarea celuilalt- cu ajutorul componentei nonverbale, precizarea clar a
poziiei celuilalt; facei critici n particular;
S nvm s insistm cnd vrem s obinem ceva;
S fim prietenoi i politicoi pentru a pstra o bun relaie cu interlocutorul.
Motivele celor care nu verbalizeaz ar putea fi:
27
Teama de a nu deranja;
Teama de prerea celorlali;
Teama de ridicol;
Teama de eec i de greeal.
Optimizarea comunicrii nonverbale
- pentru a v afirma:
1. Fii contient de impactul elementelor nonverbale asupra sensului mesajului.
2. Cunoatei-v bine propriul comportament nonverbal.
3. Modificai-l, dac e nevoie.
4. Observai cum interpretai de obicei mesajul celorlali.
a. Ameliorarea contactului vizual

- cnd i cum privim interlocutorul:
* Cnd vorbete, s avem o atitudine de ascultare.
* Cnd vrem s insistm asupra unui pasaj din discursul nostru.
* Cnd dm cuvntul interlocutorului
Nu meninei permanent contactul vizual !
b. Ameliorarea mimicii
Situaii n care e potrivit s zmbii:
- cnd vrei s ncepei un dialog;
- cnd mulumii;
- cnd primii sau facei un compliment.
* Zmbetul nlesnete contactele, absena lui stingherete interlocutorul.
* Zmbetul e nepotrivit cnd suntei criticat sau cnd interlocutorul e furios.
c. Ameliorarea vocii
Vocea:
- transmite emoii;
- poate fi vibrant, hotrt, trist, coleric, bucuroas, dumnoas etc.
- elemente:
* Volum sonor (><; trebuie s fie adaptat situaiei);
* Timbrul (grav-calm, ascuit-exprimarea emoiilor);
* Debitul verbal (repede, lent);
* Articularea (blbial, claritate);
d. Adaptarea posturii i a distanei interpersonale

Postura general se refer la:
-gesturi;
- felul cum ne aezm;
- felul cum stm n picioare;
- atitudine deschis/nchis;
28
- dinamism/lips de energie;
Distana interpersonal:
- distant/amical;
- pislog/indiferent;
- tipuri de distane n funcie de situaii.
ASCULTAREA EFICIENT reprezint:

1. A rspunde, nu a rezolva.
2. A ajuta o alt persoan s i aud propriile cuvinte i s gseasc propriile
sale soluii.
3. A rmne calm i a se stpni.
Ct de mult timp petrecem ascultnd?
- ascultm foarte mult, poate mai mult dect credem;
- a asculta este cea mai important activitate comunicaional;
- n conversaiile de zi cu zi, majoritatea dintre noi nu suntem foarte buni
asculttori;
- a nva s fii un bun asculttor cere efort.
Ce reprezint a asculta i care e diferena dintre a asculta i a auzi?

- a auzi reprezint procesul fiziologic senzorial n care senzaiile auditive sunt
recepionate de urechi i transmise creierului;
- a asculta descrie procesul psihologic de interpretare i nelegere a
semnificaiei a ceea ce spune cineva;
- poi auzi ceea ce spune cineva, fr a asculta n mod real acea persoan
(Bolton, 1979); un adolescent ar spune: prietenii mei ascult ceea ce spun, dar
prinii mei doar aud ceea spun.
Cum s i ascultm pe ceilali

1. S existe dorina de a asculta. Aproape toate problemele de ascultare pot fi
depite prin abordarea atitudinii potrivite.
2. Se va proceda ca un bun asculttor. Atenia trebuie manifestat; o aplecare
nainte este uneori indicat iar expresia feei trebuie s radieze interes.
3. Se va asculta pentru a nelege. Ascultarea nu se face doar de dragul de a
asculta; ascultm pentru a dobndi o adevrat nelegere a ceea ce se spune.
4. Reacia. Singurul moment cnd unei persoane i place s fie ntrerupt este
atunci cnd este aplaudat / aprobat. Trebuie manifestat generozitate n
aplauze. Cealalt persoan trebuie s se simt important. Se aplaud cu
zmbete, un dat din cap, comentarii i ncurajri.
5. nceteaz alte discuii. n acelai timp nu se poate i asculta i vorbi. Trebuie
s aib loc o comunicare (o vorbire mpreun), nu dou discursuri pe rnd.
6. Empatia cu interlocutorul. Asculttorul trebuie s se imagineze n locul
celuilalt pentru a putea nelege punctul lui de vedere.
7. Se pun ntrebri. Cnd nu se nelege ceva, cnd este nevoie de lmuriri, cnd
este nevoie s se ctige ncrederea i bunvoina celeilalte persoane, cnd se
29
vrea manifestat atenia. Nu se vor pune ntrebri care s produc situaii

delicate sau s nchid gura celeilalte persoane.
8. Atenia va fi concentrat asupra celor spuse de interlocutor. Atenia va fi
ndreptat n mod activ asupra cuvintelor, ideilor sau sentimentelor legate de
subiect.
9. Interlocutorul trebuie privit n ochi. Mimica, micarea buzelor, a ochilor, a
minilor vor ajuta interlocutorii s comunice. Totodat, ajut i la concentrare.
Se dovedete, astfel, i atenia ascultrii.
10. Zmbetul. Nu se va exagera.
11. Renunarea la propriile stri afective (n msura n care este posibil).
Propriile griji, temeri, probleme, trebuie date la o parte, altfel pot mpiedica o
bun ascultare.
12. ndeprtarea elementelor care distrag atenia. Se las deoparte ziare,
creioane, alte obiecte care pot distrage atenia.
13. Se rein punctele eseniale (marea poveste). Atenia se va concentra asupra
ideilor principale i nu asupra materialului nesemnificativ. Exemplele,
povestirile, statisticile etc. sunt importante, dar nu reprezint esenialul, de
cele mai multe ori. Ele trebuie analizate numai pentru a vedea dac probeaz,
susin, definesc ideile principale.
14. Rspunderea, n comunicare, trebuie mprit. Vorbitorului i revine doar o
parte din rspundere; cel care ascult joac i el un rol important. El trebuie s
neleag; dac nu reuete este necesar s solicite lmuriri.
15. Se reacioneaz la idei, nu la persoane. Reacia la persoan nu are voie s
influeneze interpretarea dat cuvintelor. O persoan poate avea idei bune,
chiar dac aspectul fizic sau personalitatea o fac s nu fie agreabil.
16. Nu se contrazice mental. Cnd se ncearc nelegerea celeilalte persoane, o
contrazicere mental a ceea ce se spune poate constitui un handicap, deoarece
va determina o barier ntre vorbitori.
17. Se va folosi diferena de ritm. Ascultatul se realizeaz mai rapid dect
vorbitul, diferena de ritm putnd fi folosit n favoarea asculttorului, care
are timp s se gndeasc la cele spuse de interlocutor pn atunci. Diferena
de ritm: ritmul de vorbire este de 100 150 de cuvinte /minut, n vreme ce
ritmul gndirii este de 500 de cuvinte / minut.
18. Vorbitorul nu trebuie contrazis. El poate s nu mai exprime unele idei, stri
afective sau atitudini dac este contrazis ntr-unul din modurile urmtoare:
idei contrarii, critici, luarea de notie (dac nu s-au luat pn atunci), neluarea
de noie (dac s-au luat pn atunci), punerea de ntrebri sau nepunerea de
ntrebri (o tcere prelungit etc.). Efectul pe care asculttorul l are asupra
vorbitorului trebuie observat i analizat, pentru a ne adapta la vorbitor.
19. Se vor evita concluziile pripite. Este recomandat s se atepte pn la
prezentarea tuturor elementelor nainte de a se emite o concluzie.
20. Ascultarea este distractiv. Aceast atitudine poate fi dezvoltat, calitatea de
bun asculttor putnd deveni un joc.
Cum poate cineva deveni un bun asculttor?
30
- muli dorim s devenim buni asculttori, dar nu tim cum;

- majoritatea dintre noi putem avea nevoie de ajutor pentru a mbunti
aceast important dimensiune a comunicrii interpersonale;
- pentru a deveni un bun asculttor este necesar un efort mare pentru a
mbunti abilitile de a asculta i de a cunoate unele strategii de baz
necesare unei ascultri eficiente:
1. a vorbi mai puin dect o facem de obicei i a asculta mai mult dect obinuim;
2. a acorda atenie persoanei cu care vorbim (meninerea contactului vizual,
nclinarea corpului ntr-o manier relaxat ctre vorbitor etc.);
3. folosirea abilitilor de reflectare (Bolton, 1979); ascultarea reflectiv este o
strategie comunicaional eficient n care asculttorul repet emoiile i/sau
coninutul a ceea ce vorbitorul comunic ntr-un mod care evideniaz nelegerea
i acceptarea.
- o tehnic care poate fi realizat n ascultarea reflectiv: parafrazarea (rspuns
concis dat vorbitorului care repet esena coninutului transmis de vorbitor cu
cuvintele celui ce ascult).
- de exemplu:
Maria: Nu tiu. Poate c ar trebui s am un copil, poate c nu. Bogdan nu este nici el
sigur. mi place slujba mea, dar m gndesc c a vrea s fiu i mam."
Diana: Se pare c exist un conflict n ceea ce vrei s faci: pe de o parte i place munca
ta i nu ai vrea s renuni la ea, iar pe de alt parte i doreti un copil.
Maria: Exact."
4. A asculta eficient nseamn a da un feedback ntr-o manier potrivit.

- feedback-ul implic transmiterea mesajului napoi ctre vorbitor i cuprinde
reacia celui ce ascult la ce s-a spus sau efectul pe care mesajul l are asupra
asculttorului.
- cnd dm feedback, noi dm vorbitorului o idee despre ct de mult a convins
ncercnd s transmit o idee.
- pe baza acestui feedback, vorbitorul poate sau nu s schimbe coninutul sau
forma mesajului.
- asculttorii eficieni dau vorbitorului un feedback rapid, onest, clar i plin de
informaie.
Importana feedback-ului pentru a fi constructivi:
- s fie concret;
- s fie dat pe moment;
- s includ reflectarea propriilor sentimente (descrierea impactului acelui
comportament asupra dvs.);
- s descrie comportamentul i s menin respectul pentru persoan i pentru
relaie (dorina de a menine relaia);
- iniial s se spun lucruri pozitive;
- s fie spuse direct persoanei.
31
CURS VI
INTERVIUL.ELEMENTE ALE COMPORTAMENTULUI PROFESIONAL
cunoasc n general ce este acela i ce scop are un interviu;

descrie fazele interviului i ce presupun acestea;
prezinte elementele care favorizeaz desfurarea unui interviu n bune
condiii;
i nsueasc elementele comportamentului profesional.
METODE: prezentri.
MATERIALE: flipchart, markere.
DURATA : 4 ORE
Cu siguranta, in cel putin 2 dintre cursurile prezente in acest program de formare,

respectiv Introducere in asistenta sociala si Tehnici de comunicareabordeaza in detaliu
acest instrument de baza al asistentului social, astfel ca ma voi raporta la elementele
psihologice care imbraca interviul si importanta sa, din aceasta perspectiva.
1. Definitie
nelesul clasic prezint interviul ca pe o ntlnire fa n fa, ntre dou sau

mai multe persoane, cu un anume scop.
n fapt, interviul este o tehnic de obinere a informaiilor verbale de la
indivizi i grupri umane, prin ntrebri i rspunsuri, n vederea verificrii
ipotezelor sau pentru descrierea fenomenelor socio-umane (Chelcea, 1993).
n asistena social, interviul constituie o modalitate de baz, prin care
practicianul interacioneaz cu utilizatorul de servicii pentru stabilirea i atingerea
obiectivelor interveniei.
2. Scopul interviului
Interviul este utilizat pentru:

schimbul de informaii;
32
identificarea i clarificarea problemelor;

rezolvarea unor nentelegeri;
planificarea strategiilor i aciunilor dorite;
obinerea unui consens / punct de vedere comun;
facilitarea dezvoltrii individului/ grupului.
3. Desfurarea interviului
Interviul presupune, n general, parcurgerea a trei faze:
Stabilirea contactului cu clientul
n construirea i derularea unui interviu, asistentul social are nevoie de

abiliti specifice pentru formularea ntrebrilor.
Este de recomandat ca asistentul social s adreseze ntrebrile i s rspund
n- tr-o modalitate care s ajute clienii s i exprime i s neleag sentimentele
i atitudinile:
observnd i menionnd toate feele unei probleme cu mai multe
interpretri (Eti mulumit, dar i ngrijorat de faptul c soia ta a gsit de
lucru n strintate?);
prelund propriile cuvinte ale clientului i parafraznd o ntrebare (i se
pare greu s creti un copil adoptat?);
identificnd atitudini sau emoii i rezervndu-i timp s le discute (Se
pare c eti ngrijorat. Ce face ca aceast situaie s te sperie?);
fcnd legturi ntre ceea ce clientul tocmai a spus i un aspect sugerat
anterior, prin vorbe sau comportament (i ai simit acelai lucru n
legtur cu primul so?);
acceptnd tcerea, ncurajnd gesturile, micrile.
Explorarea problemei i a ateptrilor
Asistentul social poate ntreba i rspunde n modaliti care ncurajeaz

clientul s analizeze i s ncerce s neleag situaia:
repetnd cuvintele clientului sub forma unei ntrebri (Nu vei accepta
niciodat un brbat lng tine?);
solicitnd clarificri (Ce nelegi prin? sau Nu tiu dac am neles
exact ceea ce voiai s spui.);
revenind la problem (Crezi c activitatea ta profesional te expune n
faa locuitorilor satului tu?);
invitnd direct clientul s i exprime o opinie sau un sentiment despre
subiectul discutat (Ce anume crezi c favorizeaz consumul de alcool
printre tinerii din acest cartier?);
33
Negocierea scopurilor i formularea unui contract
Asistentul social poate ntreba, comenta i rspunde n modaliti prin care

interviul s devin o situaie structurat de nvare pentru client, prin care acesta s
nvee cum s fac fa situaiei:
selectnd i comentnd aspectele semnificative ale problemei mpreun cu

clientul (Cel mai mult te preocup, acum, absena unui loc de munc.);
identificnd modalitile n care clientul a mai ncercat s rezolve problema
i rezultatele eforturilor depuse (Ai menionat c te-ai prezentat la mai
multe interviuri pentru angajare. Cum au decurs acestea?);
prelund alternativele pe care clientul le-a sugerat sau propunnd altele
noi (Spuneai c ai fi dispus s i schimbi meseria, dar nu ai calificarea
necesar. Agenia Judeean pentru Ocuparea Forei de Munc -AJOFM-
organizeaz, ncepnd de luna viitoare, cursuri gratuite pentru trei meserii.
Dintre acestea,
o i s-ar potrivi vreuna?);
implicnd clientul n planificarea ulterioar i n acceptarea de teme pentru
acas (Ai putea verifica dac ndeplineti condiiile pentru a urma cursul
care te intereseaz?). (Brill, 1995)
4. Contextul interviului
Interviul se poate desfura n mediul familiar al unuia dintre participani (de

exemplu: domiciliul clientului sau locul de munc / biroul asistentului social) sau
ntr-un loc neutru.
Fiecare dintre variante prezint avantaje i / sau dezavantaje pentru
participani. Exist o serie de indicatori pe care i putem folosi pentru a ti cum s ne
comportm, ce s spunem sau ce s nu spunem, cum s ne mbrcm. De exemplu,
un interviu desfurat la domiciliul clientului, la care asistentul social se prezint
purtnd nsemnele autoritii (eventual nsoit de un poliist, de un gardian public
etc.) poate s determine o reacie de repingere sau refuzul colaborrii sincere. Sunt
ns i situaii n care perceperea asistentului social ca autoritate poate fi favorabil,
stimulnd implicarea responsabil a clientului n procesul de intervenie.
Comunicarea deschis i stabilirea contactului cu clientul
n desfurarea interviului, succesul este favorizat de comunicarea deschis i

de capacitatea asistentului social de a rspunde empatic.
Comunicarea deschis:
necesit existena unui nivel de ncredere ntre participani - aceasta

presupune ca utilizatorul de servicii s aib ncredere n bunele intenii ale
34
asistentului social i s accepte s dezvluie sentimente i informaii, uneori

dureroase sau periculoase pentru el;
ncepe cu prezentarea asistentului social i a clientului se recomand aflarea
modalitii de adresare preferat de client. n lipsa acesteia se utilizeaz
numele de familie.
Perioada de acomodare necesar difer de la un client la altul. Atunci cnd nu
exist bariere etnice sau de vrst, prezentrile i o scurt introducere cu subiect
cotidian (vreme, evenimente locale / naionale) pot fi suficiente pentru crearea unei
atmosfere optime. n fapt, majoritatea clienilor se ateapt s se intre n subiect,
nivelul lor de anxietate crescnd dac asistentul social ntrzie abordarea problemei.
5. Rspunsul empatic
Empatia presupune a arta clientului o complet nelegere a mesajelor

verbale i nonverbale transmise de acesta.
Rspunsul empatic implic, aadar, a simi la fel cu utilizatorul de servicii i
nu n locul lui sau pentru el: Sunt alturi de tine, aud i neleg ceea ce spui i simi.
Pentru aceasta, este nevoie de identificarea emoiilor ascunse, descoperirea
semnificaiilor acestora. n realizarea acestei aciuni, asistentul social nu va fi atent
doar la mesajul verbal, ci i la mimic, tonalitatea vocii, ritmul vorbirii, postur i
gesturi, care pot amplifica ori contrazice cele spuse.
Altfel spus, a fi cu partenerul de interviu nseamn centrarea puternic pe
starea afectiv a clientului, dar fr a pierde claritatea vederii de ansamblu i fr a
prelua sentimentele acestuia. Trirea efectiv a emoiilor partenerului poate produce
asistentului social o stare de disconfort emoional care s-i afecteze randamentul.
6. Condiiile necesare unui bun interviu
Reguli de baz:
Nu judecai pe nimeni!
Artai nelegere! (nu fii rece ca piatra).
Nu dai sfaturi personale!
Nu v asumai rspunderea pentru problemele altcuiva!
Nu facei interpretri personale (parafrazarea este de ajuns)!
Referii-v strict la ceea ce este de interes aici i acum!
Ocupai-v n primul rnd de sentimente!
Inventariai aspectele pe care v propunei s le urmrii, sub
forma unui ghid de interviu.
Dac utilizai ghidul de interviu, folosii i informaiile pe care
le ofer clientul pe parcurs.
35
Deprinderi de ascultare:
1. Receptarea tacit (sau cu minim de cuvinte) a mesajului, prin:

Privitul n ochi;
Poziia corpului;
Expresia plin de atenie / grij (nu o expresie imobil, de
neptruns);
Pstrarea subiectului de discuie (fr schimbri brute, repetate);
ncurajri verbale din cnd n cnd (nu n exces, lsnd persoana s
vorbeasc despre problemele pe care le are).
Semne fcute din cap pentru a arta c urmrii cele expuse.
2. Adresarea de ntrebri deschise:

ncepei cu Ce sau Cum;
ncurajai exprimarea liber, detaliat i nu rspunsurile de tip DA
sau NU;
ntrebrile pot fi folositoare pentru a clarifica, elabora, menaja
sentimente, rezolva probleme;
ntrebrile trebuie s fie simple i clare;
Nu trebuie s nceap cu De ce i nici s sugereze un anume
rspuns. Sunt mai utile ntrebri precum Ce v aduce pe aici? sau
Care v-au fost inteniile cnd ai fcut asta? sau Cand ai ntrebat
aceast lucru?
3. Parafrazarea
a. Const n repetarea esenialului din cele spuse de cineva;
b. Trebuie s fie este scurt i la obiect;
c. Se orienteaz spre verificarea percepiei asupra lucrurilor;
d. Este important deoarece ajut la clarificarea problemelor pentru cel
care vorbete;
e. Confer empatie.
4. Abiliti de lucru cu sentimentele

Etape:
a. Identificarea sentimentelor
i. punei ntrebri despre sentimente pentru a primi rspunsuri
despre sentimente;
ii. parafrazai sentimentele exprimate sau implicate;
b. Definirea i clarificarea sentimentelor;
c. Aducerea la cunotin i asumarea responsabilitii pentru
sentimentele respective;
d. Identificarea modalitilor adecvate de lucru cu sentimentele.
5. Rezumarea discuiei:
36
a. Parafrazare mai larg, care s cuprind esena celor spuse i s le

pstreze ntr-o ordine logic i util interveniei;
b. Cererea confirmrii prin ntrebarea: Aa este?;
c. Rezumarea este potrivit pentru ncheierea discuiei i permite trecerea
la un subiect de discuie diferit sau mai profund.
6. Integrarea deprinderilor
a. ntrebrile deschise ncurajeaz vorbirea;
b. Parafrazarea ncetinete fluxul conversaional, dar focalizeaz
conversaia;
c. Se exploreaz sentimente nainte de a ncepe rezolvarea de probleme;
d. Rezumarea ajut la nelegerea ansamblului problemei.
PAUZA: 10 MINUTE
Intervenii n cazuri critice !
Deprinderile de ascultare i intervievare enunate mai sus v pot fi de ajutor att n

situaii obinuite ct i n cazuri serioase, grave. Este posibil s ajungei, totui, n momente
n care s v simii copleit, incapabil s gsii o ieire. Este absolut normal s v simii
astfel. Unele persoane care solicit ajutor necesit intervenia profesionitilor specializai
precum n cazul unor tentative sau ameninri cu sinuciderea, probleme de sntate etc.). n
aceste cazuri apelai la acetia (psiholog, psihiatru, medic etc.).
ACTIVITATEA VII.1 EXERCITIU: Formarea deprinderii de relationare cu clientii
Formatorul propune grupului sa se imparta in grupuri mici ( 4 persoane,dintre care: 1

asistent social, 2 cienti-sot, sotie si 1 observator) carora le inmaneaza o lista fde control. Timp
de 5 minute, in fiecare grupa,asistentul social realizeaza prima intalnire cu clientii, iar
observatorul verifica pe lista de controlo corectitudinea indeplinirii sarcinii.Dupa 5 minute se
inverseaza rolurile, astfel ca toti vor experimenta relationarea cu clientii
In grupul mare, cursantii vor fi intrebati despre reactiile lor la simulare, ce au observat si ce
au constatat in propria executie: daca au existat dificultati, daca s-au respectat pasii din lista
de control, daca acestea se apropie de practica reala
Formatorul trage concluzii impreuna cu grupul si face un rezumat.
BILET
Lista de control stabilirea primei relaii cu clienii
Asistentul social:
Se prezint clientului/familiei.
Explic clientului durata i scopul ntlnirii.
Ascult cu atenie descrierea problemei.
Identific membrii familiei implicai.
Culege informaii legate de soluiile ncercate pn acum.
Nu trece la concluzii neinformate.
Accept poziia/sentimentele clientului.
37
Ascult cu respect fiecare punct de vedere.

Apreciaz atitudinea lor.
Stabilete un echilibru ntre cldur i profesionalism.
Se centreaz pe punctele tari ale clientului/familiei.
Caz propus pentru exerciiu:

Grigore are 20 de ani, i de 3 ani consum droguri injectabile. n urma unei
relaii de concubinaj cu Cristina (18 ani), s-a nscut Marian, acum n vrst de 6 luni.
Cristina, care din clasa a X-a a abandonat coala, fugind de la prini pentru a fi
alturi de Grigore (sunt mpreun de 2 ani), se ocup, ca i el, de traficul de droguri,
aceasta fiind principala lor surs de venit. Cei 3 locuiesc, fr forme legale, ntr-o
garsonier confort 3 i, datorit datoriilor neachitate, nu au ap cald, cldur i nici
curent electric.
Acest caz este sesizat de vecini, ngrijorai de situaia copilului.
ELEMENTE ALE COMPORTAMENTULUI PROFESIONAL
Putei contribui la dezvoltarea unui comportament profesional n relaia cu

clientul d-voastr? Avei cunotinele i deprinderile necesare pentru a dezvolta un
comportament profesional?
Comportament adecvat
Comportament inadecvat
Deciziile i aciunile sunt bazate, n Deciziile i aciunile sunt bazate, n
primul rnd, pe un set de cunotine primul rnd, pe opinii i preferine
dobndite printr-un proces de pregtire i personale.
educaie formal.
Principiile de bun practic sunt Constrngeri politice i financiare
respectate, indiferent de alte constrngeri. afecteaz aciunile i luarea deciziilor.
Deciziile se iau n mod obiectiv, bazndu- Deciziile se iau subiectiv, fiind bazate n
se pe fapte i pe situaii concrete/reale. special pe nclinaiile personale
Valorile, principiile i Codul Etic ale Numai judeci morale personale sunt
profesiei sunt folosite pentru a identifica folosite pentru a rezolva ntrebrile/
i rezolva probleme etice. dilemele etice; multe probleme etice trec
neobservate sau sunt ignorate.
Cunotinele i abilitile/deprinderile Se nva numai ce este necesar pentru
sunt dezvoltate continuu, pentru ca pstrarea locului de munc.
serviciile acordate clienilor s fie
mbuntite.
Relaia cu clientul are un scop, o finalitate Relaia cu clientul seamn cu una de
i este limitat n timp. prietenie.
38
Nevoile i bunstarea clientului sunt pe Nevoile i bunstarea asistentului social

primul plan; nevoile personale ale sunt pe primul plan; asistentul social se
asistentului social nu se presupune a fi ateapt ca propriile nevoi s fie
satisfcute n relaiile de munc. satisfcute prin relaia cu clientul i n
cadrul relaiilor de munc.
Se ateapt i se solicit opinia altor Opinia/Evaluarea altor asisteni sociali
asisteni sociali. este considerat o ameninare i este
evitat.
Se exercit autocontrolul n aciuni i n Sentimentele personale determin
luarea deciziilor; atunci cnd ai de-a face aciunile i deciziile; atunci cnd ai de-a
cu un client furios sau frustrat, reaciile face cu un client furios sau frustrat,
emoionale sunt controlate; emoiile reaciile sunt de furie i frustrare; emoiile
personale sunt exprimate cu scop i pot fi exprimate ntr-o manier care s
pentru a ajuta. rneasc i fr a lua n considerare
consecinele.
Exprimarea unor emoii negative de ctre Frustrrile i furia clientului sunt
client nu este considerat a fi un afront considerate atacuri personale.
personal; asistentul social ncearc s
neleag motivele care se afl n spatele
furiei i frustrrii clientului.
Se pstreaz o eviden exact i complet Se evit pstrarea evidenei; evidenele
a deciziilor i aciunilor. sunt incomplete i incorecte.
Se asum responsabilitatea pentru Asistentul social nu se consider
dobndirea de noi cunotine i informaii responsabil de dezvoltarea de noi
i pentru mprtirea cu ceilali. cunotine sau de nvarea altor asisteni
sociali.
Se asum responsabilitatea personal Asistentul social este preocupat numai s
pentru examinarea calitii serviciilor fac ceea ce alii i stabilesc sau spun;
oferite i pentru a face schimbri n asistentul social nu se consider
agenie, program sau politic, care s responsabil de schimbrile din agenie,
mbunteasc serviciile ctre client. politic sau program.
Munca de asisten social este Munca de asisten social este
considerat ca un angajament pe termen considerat una ce poate fi uor
lung; munca i ocupaia sunt considerate abandonat dac ceva mai bun apare; o
drept chemare. alt ocupaie sau tip de munc pot fi uor
cutate.
Sursa: Sheafor, B.; Horejsi, C.; Horejsi, G., 1997, p. 207-208.
39
CURS VII
PRACTICA INTERPERSONAL CU FAMILIILE

N SITUAIE DE RISC
A trata familiile nu este o chestiune ce depinde

doar de teorie i tehnic, ci este un act de iubire.
Nichols & Schwartz
enumere avantajele serviciilor centrate pe familie;

descrie dimensiunile majore ale practicii interpersonale cu familiile
(definirea familiei, structura i funcionarea familiei, ciclul vieii de
familie, familia normal i familia cu risc, principii ale serviciilor sociale
adresate familiei, definirea i etapele consilierii familiale);
cunoasc principalele tehnici necesare n practica interpersonal cu
familiile;
dezvolte abiliti de realizare i utilizare a genogramei familiei,
instrument util n practica interpersonal cu familiile.
METODE: brainstorming, prezentare, lucrul n grupuri mici.
MATERIALE: flipchart, coli, markere.
DURATA: 4 ORE
FAMILIA NTRE NORMALITATE I RISC
Ce este familia?
Grup primar, un grup social relativ permanent de indivizi legai ntre ei prin
origine, cstorie sau adopie, o instituie fundamental n toate societile i un
element cheie al nrudirii.
Tipuri de familii i alternative la familie
- Familie nuclear;
40
- Familie extins;
- Familie monoparental;
- Familie recstorit;
- Familie vitreg;
- Concubinaj.
Structura i funciile familiei
Familiile au o structur:
- a rolurilor;
- a regulilor (fiecare familie are reguli); sunt anumite roluri evidente, cum ar fi
stereotipul anilor 1950 cnd tatl aducea banii n cas i mama avea grij de copii.
Alte roluri, mai puin evidente, includ, de exemplu, faptul c, n timp ce un copil este
dificilul, rebelul, un altul este copilul bun, priceput.
- a ateptrilor comportamentale (explicite sau implicite);
- a relaiilor interpersonale dintre membrii si.
Familiile difer ntre ele, nu numai din punct de vedere structural, ci i

funcional.
- exist familii linitite i familii care trec de la o criz la alta, familii zgomotoase i
familii tcute, familii n care fiecare comunic cu fiecare i familii n care fiecare
membru este extrem de individualist.
- exist cteva funcii caracteristice familiei:
* reglementarea activitii sexuale;
* reproducerea biologic;
* reproducerea social sau socializarea copiilor;
* plasarea social;
* intimitatea i suportul acordat membrilor si.
Ce se ntmpl cnd aceste funcii nu sunt realizate sau sunt realizate

deficitar? Apar disfunciile familiale, care afecteaz, de cele mai multe ori, toi
membrii familiei. n aceste condiii se poate face apel la organizaiile formale i la
profesionitii de la nivel comunitar ce ofer suport n comunitate, ce furnizeaz
familiilor suport emoional, informaional sau material.
n familiile sntoase exprimarea emoional este permis i acceptat.
Membrii familiei pot pune ntrebri n mod liber i acord atenie celorlai. Regulile
tind s fie explicite i s rmn constante, dar apare o anumit flexibilitate pentru
adaptarea la nevoile individuale i la situaiile specifice. Familiile sntoase accept
i permit afirmarea individualitii fiecrui membru; fiecare este ncurajat s-i
urmreasc propriile interese, iar limitele dintre el i ceilali sunt respectate. Copiii
sunt constant tratai cu respect i nu au team de abuz emoional, verbal, fizic sau
sexual. Se poate conta pe prini pentru a avea grij de copiii lor. Copiilor li se dau
responsabiliti potrivite vrstei lor i nu se ateapt de la ei s preia din
responsabilitile prinilor. n fine, n familiile sntoase fiecare face greeli; greelile
41
sunt permise. Perfeciunea este intangibil, nerealist i cu potenial de epuizare i

plictisire.
n acelai timp, fiecare familie are o istorie i un ciclu de via. Familiile se

dezvolt precum individul. Ele traverseaz anumite etape previzibile i trebuie s
rspund anumitor cerine i ateptri pe care le are din mediul social. Stresul apare
atunci cnd resursele i abilitile de adaptare ale familiei sunt inadecvate pentru a
rspunde ateptrilor din mediul social.
Ciclul vieii de familie descrie modul n care familia se schimb, trecnd prin
anumite etape predictibile de via i a modului n care face fa acestor schimbri
predictibile. n faza de nceput, schimbarea este reprezentat de hotrrea a dou
persoane de a crea o familie, avnd propria ei identitate. Pentru a realiza aceasta, una
dintre primele msuri pentru cuplurile recent cstorite este aceea de a-i exclude pe
prinii lor din prim-planul familiei lor, recent constituite. Generaia vrstnic va fi
inclus n viaa tinerei familii doar n limite rezonabile. Sentimentul primordial de
loialitate al cuplului este acela de a se avea unul pe cellalt. n faza de mijloc a
ciclului vieii de familie, schimbarea cheie pentru familie este aceea de a echilibra
prioritile din exterior (solicitrile din viaa profesional, cariera i succesul
profesional) cu cele din interiorul familiei (creterea copiilor, romantism, mplinire
personal). n faza final, principalele schimbri au de-a face cu moartea sau
separarea.
Gndindu-v la familia dvs, putei rspunde la urmtoarele ntrebri?
n ce faz a ciclului vieii ei se afl familia dvs.?

Cu ce schimbri importante v confruntai acum?
Care sunt rolurile diferite pe care fiecare din membrii familiei le joac? Cum
sunt aceste roluri interconectate?
Disfunciile familiei
Disfuncia familiei:
- este deseori un rezultat al nendeplinirii sarcinilor de dezvoltare ale familiei, sarcini
specifice fiecrui stagiu din ciclul vieii de familie. Schimbrile din ciclul de via al
familiei reprezint o surs major de stres i dezechilibru pentru familii. Pe msur
ce familiile se dezvolt, exist o serie de sarcini care se cer a fi rezolvate; cnd o
familie negociaz rezolvarea acestor sarcini, atunci rolurile din familie i structura se
schimb cu succes. Cnd familia nu se adapteaz sau nu se poate adapta la aceste
schimbri, apar stresul i diferite simptome (depresie, anxietate, izolare, durere etc.).
Problemele nu apar datorit dificultilor normale, ci din cauza unei nerezolvri
cronice a problemelor de-a lungul timpului. Negarea nevoii de schimbare i tratarea
dezvoltrii normale a familiei ca pe o problem sau lupta pentru perfeciune
reprezint factori ai disfunciei familiei.
42
Disfuncia familial poate fi orice condiie care interfer cu funcionarea

sntoas, normal a familiei. Majoritatea familiilor se confrunt cu circumstane
stresante (moartea cuiva drag din familie, o boal grav a unui membru al familiei
etc.). Deseori, disfunciile familiale sunt relaionate cu situaii sociale problematice
cum ar fi omajul, srcia, lipsa educaiei etc. Familiile sntoase tind s se rentoarc
la funcionarea normal dup ce criza a trecut. n familiile disfuncionale, problemele
tind s devin cronice i copiilor nu le mai sunt satisfcute n mod optim nevoile.
Modelele comportamentale negative ale prinilor tind s devin dominante n
vieile copiilor lor.
"Cnd am fost copil am fost ca un adult n miniatur. Gteam, splam i m asiguram ca

fraii mei s mearg la coal. Mama era mereu deprimat i sttea n pat. A fost internat n
spitale de nenumrate ori. Cred c niciodat n-am fost cu adevrat copil. Azi, muncesc din
greu, am foarte multe multe responsabiliti i pun mare pre pe competen. n interiorul
meu nc m simt cu adevrat pustiit."
"Tatl meu este alcoolic. Mi-a fost ntotdeauna team s invit la mine ali copii din cauz c
nu doream ca ei s vad cum este familia mea. N-am fost niciodat cu adevrat apropiat de
cineva, iar acum nu tiu cum s-i las pe ceilali s se apropie de mine. Nu tiu cum s am o
relaie reuit. n marea parte a timpului m simt destul de singur."
Cnd probleme i situaii cum ar fi alcoolismul parental, boala psihic, abuzul

asupra copiilor sau rigiditatea i controlul parental excesiv interfereaz cu
funcionarea familiei, efectele asupra copiilor pot fi sesizate uneori dup perioade
mari de timp, dup ce copiii au crescut i au prsit familia lor cu probleme. Adulii
crescui n familii disfuncionale au dificulti n formarea i meninerea unor relaii
intime, n meninerea unei stime de sine pozitive i n a avea ncredere n alii.
Acestora le este team s piard controlul, neag sentimentele i realitatea.
(Vannicelli, 1989 apud Kansas State University, 1997).
Problemele familiale tipice sunt:

Probleme maritale ntre so i soie;
Probleme relaionale ntre prini i copii;
Probleme personale ale membrilor familiei;
Probleme cauzate de factori exteriori venit insuficient, omaj, condiii
proaste de locuit, acces redus la alte necesiti sau resurse, lipsa educaiei sau
educaia deficitar etc. n familiile cu risc deseori poate fi observat o combinare a
problemelor cauzate de factori interiori i exteriori familiei.
PRINCIPIILE DE SUPORT PENTRU FAMILIE APLICATE

N CADRUL SERVICIILOR SOCIALE
n rile dezvoltate, n cadrul sistemului de servicii publice adresate familiei,

servicii ce vin n ntmpinarea nevoilor acesteia, s-au nfiinat i dezvoltat servicii de
43
consiliere familial i de terapie de familie. (Mihilescu n Zamfir C., Zamfir E., 1995)
Aceste servicii orientate iniial fie asupra copiilor, fie asupra cuplului, pun astzi
accentul din ce n ce mai mare pe o abordare a familiei ca sistem, pe evaluarea
integrat a problemelor i pe modul n care aceste probleme afecteaz relaiile i
comportamentele din interiorul familiilor. Aceast abordare a problematicii familiei
poate fi realizat prin servicii complexe furnizate de echipe multidisciplinare
constituite din terapeui de familie, medici, asisteni sociali, psihologi, juriti etc.
Principii:
- Implicarea ntregii familii, mai curnd dect a membrilor individuali ai familiei

- Interveniile asupra familiei vizeaz prevenirea abandonului copiilor n instituii
- Oferirea de servicii, formare i sprijin n scopul creterii capacitii familiei de a
gestiona propriile sale funcii
- Oferirea de servicii, formare i suport pentru a crete abilitatea familiilor de a-i
crete copiii
- Relaia de baz dintre specialist i familie este una de egalitate i respect, iar
centrarea este pe resursele familiei
- A cuta sprijin i informare este privit ca un semn al familiei puternice, mai curnd
dect ca pe un indicator al dificultii
CONSILIEREA FAMILIAL - INTERVENIE N PRACTICA

INTERPERSONAL CU FAMILIILE
Consilierea familial este un tip de serviciu social specializat, astfel nct ea nu

poate fi realizat dect de specialiti formai n domeniul consilierii n asistena
social. Cu toate acestea, anumite tehnici ale consilierii familiale (interviul,
genograma etc.) se pot constitui n instrumente utile n etapa de evaluare iniial a
familiei n situaie de risc n cadrul serviciilor sociale primare.
Ce este consilierea familial?
Consilierea familial reprezint sprijinul social acordat familiilor care

traverseaz o situaie de criz, funcional sau nu, situaie ce reclam mobilizarea
resurselor individuale i sociale n scopul favorizrii adaptrii familiei la schimbare.
Consilierii familiali vd orice problem din familie ca pe o problem ce
afecteaz ntreaga familie i nu ca pe o problem a unei pri, a unui membru
individual din familie. Procesul de acordare a suportului social familiei este un
proces de dezvoltare sau de restructurare a relaiilor din cadrul familiilor, ce se
realizeaz n timp i prin aciuni sistematice bazate pe anumite tehnici care s
garanteze n final:
44
- relaii interpersonale care s permit dezvoltarea deplin a capacitilor membrilor

familiei;
- promovarea bunstrii membrilor familiei n armonie cu nevoile lor;
- ameliorarea climatului familial, a comunicrii perturbate, abordrii i executrii
sarcinilor de rol, a funcionalitii sistemului familial;
- ameliorarea problemelor ce afecteaz membrii familiei i care cer un efort de grup
concertat pentru a fi rezolvate.
Obiectivele consilierii familiale
- rezolvarea eficient a unor probleme ale vieii de zi cu zi cu care se confrunt

familia;
- confruntarea cu situaiile de tranziie din ciclul de via al familiei i facilitarea
adaptrii la schimbrile impuse de acestea;
- ajutarea indivizilor n a contientiza anumite nevoi, emoii, gnduri negative,
comportamente i situaii problematice;
- ascultarea, nelegerea i acceptarea sentimentelor de inadecvare ale persoanelor
implicate n procesul de consiliere;
- identificarea cauzelor situaiilor problematice i a soluiilor alternative la situaia
actual;
- ajutor n depirea situaiilor dificile inerente ciclului vieii de familie, nsoite de
anxietate, fric, depresie, mnie, team, relaii interpersonale disfuncionale,
conflictuale etc.
Etapele consilierii familiale
1. Primul telefon. Scopul acestei faze este de a obine o cantitate minim de

informaii i de a aranja o consultaie pentru ntreaga familie. Mijloacele prin care
poate fi atins acest scop sunt ascultarea cu atenie a descrierii problemei, identificarea
tuturor membrilor familiei sau a celor implicai, aranjarea primului interviu (cnd,
data, cine, ora, locul), evitarea unei conversaii prea lungi. n situaia n care se evit
angajarea altor membri, consilierul va spune c are nevoie de ct mai mult
informaie posibil legate de problema ce afecteaz familia.
2. Primul interviu i construirea relaiei. Faza aceasta i propune ca scop cldirea
unei aliane cu familia, dezvoltarea unei ipoteze despre aspectele ce menin problema
curent, stabilirea contactului cu membrii familiei, prezentarea consilierului,
explicarea condiiilor de desfurare a edinei (durata edinei, camera, scopul),
repetarea pe scurt a ceea ce s-a aflat de la persoana care a telefonat, solicitarea
punctelor de vedere, acceptarea fiecrei poziii. Ascultarea, pe rnd, a propriilor
opinii ale membrilor familiei, echilibru ntre cldur i profesionalism, realizarea
unei genograme, dezvoltarea unor ipoteze despre cum ar putea fi implicai membrii
familiei n problem (cum au ncercat s-o rezolve, observarea interaciunilor),
obinerea unor informaii importante legate de soluiile ncercate, de cele care n-au
reuit, tranziiile din ciclul de via la care familia nu s-a adaptat nc, centrarea pe
45
punctele tari ale familiei, consilierul se menine curios i plin de respect, exploreaz
procesele de interaciune familial (ntrebri circulare): ce o ine blocat pe familie? n
final, consilierul face o recomandare familiei. (Nichols, Schwartz, 2001).
Evaluarea familiei:
Domenii majore ale familiei ce pot fi evaluate:
* Problema prezentat;
* Circuitul de referin i ateptrile lor de la consiliere
* Evaluarea contextului familiei (interpersonal i temporal)
* Structura familial (subsistemele soi/prini-copii, graniele acestora, rolurile din
familie)
* Faza ciclului de via (etap de tranziie n evoluia familiei?)
* Modele comportamentale ale clienilor;
* Cum fac fa situaiilor i persoanelor din afara familiei;
* Starea mental, emoional i de sntate a indivizilor (abuz de alcool, consum
droguri?)
* Violen domestic, abuzz sexual, relaii extramaritale
* Condiii fizice, de mediu i economice ce afecteaz indivizii i familia;
* Cum funcioneaz familia ca grup; comunicarea n familie
* Competena de a rezolva probleme a clientului;
* Metode de evaluare. Evaluarea documentelor.
* Existena diversitii factorilor culturali implicai
3. Intervenia. Este faza care i propune ca obiectiv iniierea i facilitarea schimbrii

situaiei clientului/familiei. Dup evaluarea i stabilirea obiectivelor se pune
ntrebarea: Cum vom putea atinge aceste obiective? Intervenia clientului trebuie
s fie relaionat cu problema. (Hackney & Cormier, 2001), iar selectarea unei
intervenii poate deveni un proces adaptativ. Deprinderile necesare pentru a iniia o
intervenie includ:
1. Competen n realizarea interveniei;

2. Cunotine legate de utilizarea potrivit a interveniei;
3. Cunoaterea rspunsurilor tipice ale clienilor;
4. Deprinderi de observare pentru a nota rspunsurile clientului.
4. Sfritul interveniei. Este faza n care consilierii se asigur c membrii familiei au

nvat ceva despre felul n care s se descurce unii cu alii, fr ajutorul consilierului.
Acest lucru se ntmpl atunci cnd problema pentru care au solicitat sprijin s-
a rezolvat, cnd familia simte c a ctigat ceea ce dorea. n aceast faz, consilierul
46
poate cere familiei s anticipeze unele schimbri viitoare sau recidivele unor situaii
problematice, fcndu-i contieni pe clieni c viaa este o succesiune de probleme
cu care trebuie s ne descurcm. n final, dup ce toi cei implicai admit c relaia lor
se ncheie aici, consilierul i exprim ncrederea n abilitile i fora familiei de a se
descurca de acum nainte.
APLICAII N PRACTICA ASISTENEI SOCIALE
Exerciiu VII.1
Tema exerciiului: caz de abuz
Asistentul social din cadrul serviciului de asisten social a fost informat de ctre
vecinul lui Radu c acesta i bate copiii n fiecare sear, iar copiii se tem s mai doarm seara
acas; cei mai mici fug la vecini, iar cei mari pleac la mtua lor, Maria, n alt sat. n 2003
soia lui Radu, Adriana, a murit n urma unui cancer la 39 de ani. De cnd i-a murit soia, la
care a inut foarte mult, Radu i ngrijete singur cei 5 copii, ajutat doar de sora soiei lui,
Maria.Tot n anul 2003 i moare i tatl, n urma unui accident de main. i de acesta Radu a
fost foarte apropiat. Acum nu mai are serviciu i lucreaz cu ziua prin sat; iar seara ajunge
acas de cele mai multe ori beat. De copii nu mai are grij. Din cei trei copii de vrst colar,
numai Ion mai merge la coal. George, 12 ani, i Ana, 9 ani, au grij de fraii mai mici
(Silvia de 3 ani, Lili de 5 ani i Ion de 7 ani) i i petrec timpul cerind pentru a cumpra
mncare.
Cu informaiile existente despre cazul dvs, identificai etapele de intervenie n

asisten social.
Realizai cte un plan de intervenie pentru fiecare caz n parte.
Identificai apoi acele aspecte pe care nu le-ai avut n vedere iniial (dac
exist). ncercai acelai lucru pentru celelelalte grupuri (cazuri).
Fiecare grup de lucru va delega un raportor, care va prezenta pe foi de

flipchart concluziile la care s-a ajuns n plen. Fiecare prezentare nu poate depi 5
minute.
Fiecare echip poate primi dou ntrebri din partea celorlate grupuri de
lucru, cu rol de clarificare.
47
CURS VIII
INTERVENTIA IN SITUATII DE ABUZ, NEGLIJARE, EXPLOATARE ASUPRA

COPILULUI
OBIECTIVE: La sfritul sesiunii, cursantii vor putea s:
enune cele cinci ntrebri - cheie n procesul de asisten psihosocial a

copilului victima;
i nsueasc principalele caracteristici ale perspectivei persoanei asistate
(copilul-victima, familia acestuia);
prezinte ce este/ cum se desfasoara evaluarea iniial n situatii de
neglijare, exploatare, abuz asupra copilului;
descrie etapele procesului de asisten psihosocial.
METODE: prezentarea informaiilor; discuii/exerciii de grup.
MATERIALE: flipchart, markere.
DURATA: 2 ORE
1. Abuzul asupra copilului
Consideratii teoretice
Termenul de abuz asupra copilului a fost folosit initial pentru a descrie copilul
batut (Kempe si colaboratorii, 1962), insa in cele din urma a ajuns sa fie extins la toate
formele de maltratare, deci si la neglijare, abuz emotional, economic si sexual.
Prin abuz asupra copilului se intelege faptul ca parintii sau cei care ingrijesc copilul
il supun pe acesta unui comportament abuziv, emotional, fizic si/sau sexual sau il
neglijeaza, astfel incat sanatatea sa fizica si/sau emotionala si dezvoltarea acestuia sunt
periclitate7
Din aceasta definitie rezulta o diferentiere uzuala intre patru tipuri de abuz:
7 Kari Killen, Copilul matratat.
48
Abuz fizic;
Abuz emotional;
Abuz sexual;
Neglijare.
Aceste categorii nu se exclud una pe cealalta, mai degraba am putea spune ca o
forma este dominanta. De exemplu, este posibil ca un copil care a fost supus abuzului
fizic sa fi fost supus anterior abuzului emotional sau ca un copil neglijat o lunga perioada
de timp sa prezinte un comportament agresiv care predispune la abuz fizic.
Abuzul fizic asupra copilului
definitie: orice vatamare fizica a unui copil, care nu a fost produsa

accidental.
Conform acestor definitii, categoria copiilor abuzati ii include pe cei care au fost
raniti in mod deliberat, dar si pe cei care au fost raniti datorita insuficientei supravegheri.
etiologia abuzului fizic: apare mai frecvent in cartierele in care violenta

familiala este obisnuita, in care scolile, locuintele, locurile de munca
sunt nesatisfacatoare si in care exista un dezinteres al comunitatii
pentru acestea.
La parinti, factorii asociati abuzului, includ: tineretea, personalitatea anormala
(tulburarile psihice), clasa sociala joasa, ruperea casatoriei, dizarmonia, izolarea sociala etc.
Multi parinti au ei insisi un istoric de abuz fizic in copilarie. Desi, abuzul fizic este mult mai
frecvent in aceste familii, el nu este limitat la aceste familii. Factorii de risc legati de copil
sunt reprezentati de: nastere prematura, separarea timpurie de mama, necesitatea
ingrijirilor speciale in perioada neonatala, malformatii congenitale, boli cronice,
temperament dificil.
indicatori ai abuzului fizic asupra copilului
Aspectul copilului:
vanatai sau rani pe corp sau pe fata (in special in diferite forme de
vindecare, avand diferite forme care ar putea reflecta instrumentul cu
care au fost efectuate sau pe multiple zone ale corpului);
arsuri (provocate cu tigara sau tigareta, avand forma unei maini, pe
extremitati sau orice arsura care arata instrumentul cu care a fost
provocata, cum ar fi fierul de calcat);
fracturi (fracturi in spirala pe oasele lungi, fara o istorie de utilizare a
fortei ca o cauza, fracturi multiple, in diferite stadii de vindecare, orice
fractura a unui copil cu varsta sub 2 ani);
rani/ulceratii (in special in jurul gurii, buzelor, ochilor sau zonelor
genitale externe);
49
zgarieturi;
muscaturi etc.
Simptome comportamentale care ne pot indica un abuz fizic.

hipervigilenta fata de comportamentul celorlalti;
anxietate constanta si anticiparea oricarui pericol;
inabilitatea de a interactiona in mod adecvat cu colegii/prietenii;
comportament defensiv in interactiunile sociale;
comportament cameleonic, care consta in faptul de a-si schimba in
mod constant personalitatea, in functie de situatie;
refuzul de a rezolva sarcini provocatoare (dificultati de invatare);
inclinatia de a avea grija de nevoile fizice si emotionale ale parintilor;
teama de contact fizic, de orice tip.
teama sau ingrijorare la plansul altor copii;
demonstrarea extremelor in comportament (agresivitate sau retragere).
Indicatori comportamentali ai parintilor care se presupune ca isi abuzeaza fizic

copiii :
au o istorie de abuz (au fost abuzati fizic in copilarie);
utilizeaza o disciplina severa, inadecvata varstei copilului si
circumstantelor;
au expectatii in ceea ce priveste performanta copilului, care depasesc
capacitatile varstei copilului;
ofera explicatii ilogice, neconvingatoare, contradictorii sau nu ofera nici
o explicatie cu privire la ranile copilului;
par nepreocupati de copil;
au o perceptie gresita cu privire la copil (vad copilul ca fiind rau sau un
monstru);
sunt psihotici sau psihopati;
consuma alcool sau droguri;
incearca sa ascunda ranile provocate copilului sau incearca sa protejeze
identitatea persoanei responsabile.
Trebuie sa mentionam ca prezenta unuia sau a catorva dintre acesti indicatori nu

inseamna in mod necesar ca un copil a fost abuzat fizic.Vom lua in consideratie si
posibilitatea unei raniri accidentale. Totusi, prezenta unui mare numar dintre acesti
indicatori, ne arata probabilitatea ca un copil sa fi fost abuzat fizic.
Efectele pe termen lung ale abuzului fizic / prognosticul :
Rezultatele interventiilor pe cazuri, obtinute de specialistii institutiei noastre ne arata

ca, elementul comun din viata parintilor abuzivi sau violenti il constituie faptul ca au fost
abuzati sau neglijati in copilarie, deci am putea spune ca multi dintre cei care au fost victime
ale abuzului au dificultati in perioada adulta in a-si creste proprii copii. De asemenea,
copiii supusi abuzului fizic prezinta ulterior rate crescute de tulburari somatice, intarzieri in
50
dezvoltare, dificultati de invatare, iar catre sfarsitul copilariei, problemele emotionale si de

comportament sunt mari, chiar daca interventia terapeutica a fost precoce.
O evolutie corespunzatoare o prezinta copiii care reusesc sa stabileasca o relatie buna

cu un adult( este cazul copiilor care au fost scosi imediat de langa abuzator si s-au atasat
foarte repede fie de un membru de personal al Centrului unde a fost gazduit sau o familie
de asistenti maternali), ameliorandu-si astfel stima de sine si de asemenea o evolutie buna.
In toate cazurile existente in evidentele noastre, abuzul fizic este insotit de abuz emotional
iar acesta din urma reprezinta principala cauza care determina cele mari tulburari in
dezvoltarea copilului.
Abuzul emotional asupra copilului
Exista o multitudine de definitii date abuzului emotional. Prezentam doar cateva

dintre ele:
atitudine sau actiune cronica a parintilor sau altor persoane care
ingrijesc copilul, atitudine care dauneaza sau impiedica dezvoltarea
unei imagini de sine pozitiva a copilului;
abuzul emotional va include agresiunea verbala sau emotionala,
raceala afectiva si amenintarea cu ranirea, in timp ce neglijarea
emotionala ar include permiterea constienta a unui comportament
maladaptativ (de exemplu delincventa) si refuzul de a oferi ingrijirile
necesare copilului.
Forme de abuz emotional asupra copilului:
respingere, cand adultul refuza sa recunoasca legitimitatea nevoilor copilului si

refuza sa-l accepte pe copil. Aceasta forma de abuz are drept consecinta o stima
de sine negativa;
raceala si izolare atunci cand copilul este privat de elementul experientei sociale.
De obicei aceasta forma de abuz are drept consecinte intarzieri in dezvoltarea
emotionala si sociala a copilului, dificultati in a stabili relatii cu cei din jur si de
obicei il conduce pe copil la credinta ca este singur pe lume ;
controlul inadecvat sau terorizarea copilului atunci cand adultul il agreseaza
verbal pe copil, creeaza un climat de teama, este capricios si ostil, este dictatorial
cu copilul. De obicei aceasta forma de abuz este cuplata cu respingerea si raceala
si conduce la comportament auto-distructiv sau antisocial ;
inconsecventa extrema care conduce la formarea unei imagini bizare cu privire la
realitate ;
copii care sunt expusi abuzului emotional in familiile celor care consuma droguri
sau alte substante;
o forma particulara a abuzului emotional o constituie si consumul de alcool in
timpul sarcinii (sindromul alcoolemiei fetale), ulterior copiii prezentand o
fizionomie specifica, malformatii congenitale, tulburari de crestere, retard mental,
51
precum si consumul de droguri in timpul sarcinii, care determina o dependenta

fizica de drog a fatului;
o alta forma particulara a abuzului emotional o constituie divortul parintilor, care
sunt incapabili sa realizeze o crestere a copilului lor. Aceasta forma de abuz are
drept consecinta o anxietate cronica de separare a copilului si sentimentul de vina
datorat faptului ca a tinut partea unuia dintre parinti, tulburari psihosomatice
si de comportament;
sindromul Munchausen prin apartinatori, situatie in care parintii inventeaza
copilului o boala si cer investigatii medicale repetate si tratament inutil pentru
copil. Uneori copiii coopereaza in producerea simptomelor si semnelor, iar unii
copii pot evolua spre sindromul Munchausen al adultului;
sindromul Cenusaresei, atunci cand copilul este supus unui abuz emotional, nu
numai de catre parinti, ci si de catre frati;
esecul non-organic de dezvoltare (ENOD) , atunci cand copiii primesc o ingrijire
fizica adecvata, dar care sunt neglijati din punct de vedere emotional, ceea ce
duce la o slaba dezvoltare si la o slaba crestere in greutate.
Indicatorii care fac sa ne gandim la un posibil abuz emotional :
tulburari de comportament, inclusiv anxietate, ostilitate si agresivitate;

probleme emotionale, inclusiv sentimentul de a fi neiubit si nedorit;
interactiuni sociale inadecvate, datorate unei viziuni asupra lumii, pesimiste si
cinice;
sentimente de inferioritate;
dependenta de parinti sau evitarea interactiunii cu parintii;
stima de sine scazuta;
comportament delincvent sau abandon scolar.
comportament conformist, pasiv;
comportament inadecvat din punct de vedere adaptativ, fie foarte matur (fata de
parinti si ceilalti copii), fie extrem de infantil (isi roade unghiile, isi suge degetul,
este enuretic);
tentative de suicid.
Indicatori comportamentali ai parintilor abuzivi:
dau vina pe copil sau il umilesc;

sunt reci si resping copilul;
trateaza copiii in mod inegal;
par nepreocupati de problemele copilului.
Caracteristici ale parintilor care isi maltrateaza emotional copiii:
lipsa controlului. Acesti parinti pot avea dificultati in rezolvarea distresului, intr-
o maniera etica si corespunzatoare din punct de vedere social si se pot intoarce
52
impotriva propriilor copii, acestia devenind tapi ispasitori pentru inabilitatea

parintilor de a faca fata acestor situatii;
idei false cu privire la nevoile copilului. Din cauza istoriei lor personale sau
culturale, acestor parinti le lipseste un standard obiectiv si au idei false cu privire
la copii.
capacitate diminuata de a-si intelege proprii copii. Din aceasta categorie fac parte
parintii cu retardare mentala, alcoolici sau cei care abuzeaza de droguri.
Cat de serioase pot fi efectele pe termen lung ale abuzului emotional?
tulburari mentale sau emotionale;

performante scazute;
nefericire si manifestari de plans;
perturbari ale abilitatii persoanei de a functiona, de a gandi, invata, de a mentine
relatii pe termen lung.
PAUZA : 10 MINUTE
Neglijarea copilului
Definitie : slaba abilitate a parintilor de a se angaja pozitiv, emotional in cresterea

copilului; tratamentul neglijent, care determina o ranire sau un risc substantial pentru
ranire si care afecteaza sanatatea, bunastarea si siguranta copilului.
Forme:
privarea emotionala ;
neglijarea educatiei ;
neglijarea fizica ;
lipsa grijii firesti pentru siguranta fizica ;
negarea utilitatii unui tratament medical sau chirurgical.
Este mai frecventa ca abuzul fizic si poate fi detectata de diverse persoane, cum ar fi:
rude, vecini, profesori, medici, asistenti sociali.
Indicatori fizici:
foame consecventa, igiena slaba, imbracaminte inadecvata;

lipsa consecventa a supravegherii;
neglijarea problemelor fizice, emotionale si medicale.
Indicatori comportamentali:
cersit, furt de hrana;

dorinta de a ramane cat mai mult la scoala (de obicei sosesc mai devreme si
pleaca mai tarziu);
53
foame constanta, dificultati de concentrare a atentiei sau copilul adoarme in

clasa;
abuz de alcool sau droguri;
delincventa;
afirmatia ca nu este ingrijit;
evitarea colegilor.
Caracteristici ale parintilor care isi neglijeaza copiii :
parintii neglijenti sunt mai putin implicati decat ceilalti parinti;

au o mai slaba capacitate de a planifica;
sunt mai putin capabili sa isi controleze impulsurile;
sunt mai putin increzatori in viitor;
sunt mai putin accesibili din punct de vedere verbal.
Abuzul sexual asupra copilului
Orice copil este vulnerabil fata de abuzul sexual.
Definitie : implicarea copiilor in activitati sexuale pe care ei nu le inteleg pe

deplin, carora nu le pot da un consimtamant avizat si care violeaza regulile
culturale general acceptate ;se refera la contactele si interactiunile intre un copil si
un adult, atunci cand copilul este utilizat pentru stimularea sexuala a
abuzatorului sau a altei persoane si cand abuzatorul sau cealalta persoana se afla
intr-o pozitie de putere sau de control asupra victimei.
Formele pe care le poate lua un abuz sexual
atingere si mangaiere sexuala;

implicarea unui copil in activitati pornografice ;
viol sau tentativa de viol etc.
Indicatori fizici (copil):

durere sau prurit in zona genitala;
vanatai sau sangerari in zona genitala externa, vagin sau regiunea anala;
boli cu transmitere sexuala;
rani la nivelul gurii sau in regiunea genitala;
sarcina;
comportament masturbatoriu excesiv;
haine rupte sau patate de sange;
incercari de a atinge organele genitale ale adultilor, copiilor sau animalelor.
comportarea intr-o maniera sexuala sau seductiva;
teama de adulti sau lipsa increderii in adulti;
54
cunostinte detaliate sau comportament sexual, ce nu sunt adecvate varstei;

tulburari alimentare si de somn;
scaderea performantei scolare;
pierderea interesului pentru activitatile scolare sau abilitate diminuata de a se
concentra asupra sarcinilor scolare;
sosirea la scoala mai devreme si refuzul de a se intoarce acasa;
furie, ostilitate sau comportament agresiv;
comportament obedient sau pseudomatur;
comportament regresiv, cum ar fi sugerea degetului, enurezis;
copilul este de obicei secretos, refuza sa isi impartaseasca gandurile si
sentimentele;
exprimarea excesiva a rusinii, sentimentelor de vina si/sau anxietate;
incapacitatea de a-si face prieteni si de a mentine prieteniile;
fuga de acasa.
Toate aceste manifestari fizice si comportamentale sunt insotite adesea de emotii foarte
diferite si adesea coplesitoare, cum ar fi:
Teama:
*de abuzator;
*de a provoca probleme;
*de pierderea adultilor importanti pentru copil;
*de a fi luati de acasa;
*de a fi diferiti.
Furie:
*fata de abuzator;
*fata de ceilalti adulti din jurul lor, care nu i-au protejat;
*fata de ei insisi, deoarece simt ca ei au provocat problema;
Izolare:
*deoarece ceva nu este in regula cu mine;

*deoarece ei sunt singuri prin experienta lor;
*deoarece au dificultati in a discuta despre abuz;
Tristete:
*deoarece ceva le-a fost luat;

*deoarece cresc prea repede;
*deoarece au fost tradati de cineva in care au avut incredere;
Vina:
55
*pentru a nu fi fost capabili sa opreasca abuzul;

*pentru credinta ca ei au consimtit la abuz;
*pentru faptul ca ei au povestit, daca o fac;
*pentru pastrarea secretului, daca nu spun;
Rusine:
*datorita faptului ca au fost implicati in aceasta experienta;

*datorita raspunsului corpului lor fata de abuz.
In evaluarea unui abuz sexual putem lua in consideratie si o serie de :
Indicatori comportamentali ai presupusului abuzator :
este extrem de protector cu copilul sau gelos pe el;

incurajeaza copilul sa se angajeze in prostitutie sau acte sexuale;
a fost abuzat sexual in copilarie;
dificultati in relatia maritala;
consum de alcool sau droguri;
dificultati in relatiile emotionale cu adultii.
Abuzul sexual ramane adesea ascuns intr-un colt al vietii de familie, iar relatiile
sociale cu cei din afara sunt adesea mai putin implicate.
Trebuie sa subliniem ca impactul traumatic direct al abuzului sexual asupra copilului
are efecte devastatoare asupra vietii adultului, atat la barbat, cat si la femeie :
dispozitie depresiva;
stima de sine scazuta;
autopedepsire/automutilare;
dificultati in relatiile sociale;
inadaptare sexuala.
2. Importanta raportarii cazurilor de abuz asupra copilului
Asa cum am mai mentionat, consecintele abuzului, atat cele pe termen scurt, cat si cele
pe termen lung sunt devastatoare si traumatizante si de aceea este important ca un abuz sa
fie raportat.
Sesizarea:
Asistentul social/referentul/lucratorul comunitar afl de un potenial caz de
neglijare, abuz,exploatare, din diferite surse:
membrii familiei, prietenii sau vecinii pot contacta instituia cu privire la
ngrijorarea lor n legtur cu un potenial caz;
56
ali profesioniti din comunitate pot contacta instituia comunicnd ngrijorrile

lor referitoare la o persoan: cadre didactice, medic de familie, etc.;
persoana asistat poate contacta direct instituia pentru ajutor;
asistentul social se poate autosesiza asupra unei situaii de dificultate n care se
poate afla o persoan;
instituia se poate autosesiza cu privire la existena unei persoane care are nevoie
de ajutor.
Este responsabilitatea lor sa raporteze un astfel de caz ? Categoric DA, desi,
adesea cazurile de abuz sunt trecute cu vederea de catre acestia, raportandu-se de
obicei numai cazurile grave de abuz si credem ca se intampla acest lucru, in primul
rand pentru ca nu se cunosc realitatile legate de abuz (simptomatologie, dinamicile
abuzului), iar in al doilea rand pentru ca acestia nu considera ca este
responsabilitatea lor sa raporteze. Asistenii sociali afl de poteniale persoane
asistate din diferite surse:
Unde se poate face sesizarea ?

catre furnizorii publici de servicii sociale : serviciile de asistenta sociala de la nivel
local, Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului ( prin telefounl
de urgenta 983) ;
catre furnizorii privati acreditati pentru servicii sociale : asociatii, fundatii care
desfasoara activitati in domeniul abuzului, exploatarii, etc.
Evaluarea iniial a nevoilor persoanelor care solicit ajutor cunoaterea i

evaluarea nevoilor persoanelor care solicit asisten, precum i stabilirea
prioritilor de intervenie.
Evaluarea const n aprecierea potenialului afectiv, intelectual i fizic de care
dispune clientul. Aceste capaciti formeaz resursele interne ale clientului. Trebuie
identificate i evaluate i resursele din reeaua social a clientului: relaia cu familia,
cu vecinii, cu grupul de apartenen, accesul la servicii i la forme de dezvoltare
personal i profesional. Aceste reele sunt considerate primare, pentru ca ofer
susinere, ajutor, chiar resurse materiale i constituie mediul imediat al clientului,
avnd cea mai mare pondere n viaa acestuia.
Resursele externe servicii, organizaii, instituii, asociaii fac parte din
mediul social al persoanei.
n afar de acestea trebuie evaluate resursele puse la dispoziia clientului de
ctre comunitate, adica resursele comunitare, ntemeiate pe o anumit legislaie, pe
resurse materiale i financiare.
In aceasta etapa, activitatea asistentului social este focalizat simultan asupra
urmtoarelor aciuni:
Identificarea i analiza problemelor clientului i stabilirea aspectelor

asupra crora trebuie s se intervin:
Pentru o evaluare corect a nevoilor i resurselor, asistentul social trebuie s
neleag modul n care elementele contextului social, familial i individual afecteaz:
situaia persoanei asistate;
57
voina persoanei asistate de a utiliza sprijinul asistentului social pentru

mbuntirea condiiilor de via (cine solicit ajutorul asistentului social? -
persoana care are nevoie de ajutor sau o persoan din anturajul acesteia;
modul n care persoana asistat susine aciunea de colectare a datelor i de
pregtire a documentelor necesare asistenei etc.);
cadrul familial (relaiile dintre membrii familiei; compoziia familiei i relaia
cu rudele; identitatea etnic, religioas i valorile asociate; situaiile n care
membrii familiei au mai beneficiat de suportul serviciilor sociale i modul n
care au fost folosite resursele; distribuia rolurilor i a puterii n familie etc.) ;
gradul de integrare a persoanei asistate n comunitate (sentimentul de
apartenen la alte grupuri; responsabilitile asumate n cadrul comunitii;
modul de utilizare a resurselor comunitare pentru a rspunde nevoilor
personale sau familiale etc.);
aspectele de natur emoional (tendina de a se retrage i de a se izola de
ceilali; nclinaia spre stri cum ar fi tristeea, furie, teama, ruinea etc.);
aspectele de natur intelectual (idei i cunotine folosite pentru nelegerea
propriei persoane, a problemelor i a celorlali; abilitatea de a interpreta
propria experien; modalitatea de folosire a informaiilor i cunotinelor
pentru a lua decizii etc.);
locul de munc (relaia cu colegii, percepia asupra muncii etc.);
aspectele economice (achiziionarea resurselor i capacitatea de a administra i
aloca banii necesari plii bunurilor i serviciilor etc.);
aspectele fiziologice (starea de sntate, nutriia);
aspectele juridice (drepturile i responsabilitile care i revin n calitate de
cetean etc.)8
n baza acestei nelegeri, asistentul social va putea stabili care sunt elementele
situaiei asupra crora se va focaliza pe parcursul interveniei, fie ca resurse pe care
s le utilizeze, fie ca aspecte care trebuie mbuntite. Pentru claritatea aciunilor
care ar trebui realizate sau a celor care ar trebui avute n vedere n planul de
intervenie, asistentul social ntocmete lista cu nevoi, n ordinea prioritii acestora.
Lista cu nevoi este important mai ales atunci cnd persoanele asistate sunt
dependente de asistena combinat a serviciilor de asisten social i medical sau
cnd intervenia se bazeaz pe lucrul n echipa multidisciplinar; n aceste situaii,
lista care include nevoile persoanei asistate ajut la clarificarea responsabilitilor
specialitilor implicai i la continuitatea aciunilor, evitndu-se suprapunerea
serviciilor sau a aciunilor specialitilor.
n evaluarea nevoilor, asistentul social trebuie s neleag faptul c, dincolo
de trebuinele materiale i sociale primare, spectrul nevoilor umane difer de la o
persoan la alta; asistentul social nu trebuie s ia propriile sale nevoi drept etalon
pentru considerarea nevoilor persoanei asistate.
8
Sursa: 2000, Sheafor, B., Horejsi, C., Horejsi, G. n Ana Rdulescu, Managementul de caz, suport de curs 2004, Facultatea de
Sociologie i Asisten Social, Universitatea din Bucureti
58
Evaluarea unui posibil abuz fizic, emotional, etc. reprezinta o situaie de criz,
n care asistentul social trebuie s acioneze urgent. ntr-o astfel de situaie, asistentul
social nu mai are timpul necesar colectrii datelor; el trebuie s acioneze imediat pe
baza ipotezei referitoare la ceea ce nu funcioneaz n situaia dat i ce la ar trebui
fcut. Dup o prim intervenie n situaie de urgen asistentul social trebuie s
colecteze datele necesare pentru verificarea validiti,i primei ipoteze i pentru
identificarea resurselor disponibile. Greeala n practic poate aprea atunci cnd
asistentul social nu i schimb prima ipotez chiar i atunci cnd apar informaii noi
i continu s acioneze n baza primei ipoteze formulate.
ExerciiuL VIII- 1
Cazul MARIAN
Asistentul social din cadrul serviciului de asisten social a fost informat

de ctre vecinul lui Marian c acesta i bate copiii n fiecare sear, iar copiii se
tem s mai doarm acas seara; cei mai mici fug la vecini iar cei mari pleac la
mtua lor n alt sat. De cnd i-a murit soia, Marian i ngrijete singur cei 5
copii. Acum nu mai are serviciu i lucreaz cu ziua prin sat; seara ajunge acas
de cele mai multe ori beat, iar de copii nu mai are grij. Din cei trei copii colari
numai unul mai merge la coal. Cei mari au grij de fraii mai mici i i petrec
timpul cerind pentru a cumpra mncare.
Identificai problemele.
Stabilii prioritile.
Elaborarea planului de intervenie
Identificarea resurselor individuale/ comunitare care pot fi utilizate, corelarea

nevoilor cu:
(a) resursele disponibile ( nu ne referim doar la fondurile financiar-materiale, ci
si la suportul social sau retelele familiale/comunitare
(b) cu oferta serviciului n care lucreaz asistentul social i
(c) cu oferta de asisten a celorlalte servicii din reeaua naional/ONG-uri;
stabilirea strategiei de intervenie.
Identificarea obiectivelor si a actiunilor care urmeaza sa fie realizare:

Asistentul social impreuna cu clientul trebuie sa transforme nevoile in
obiective ale interventiei. Este important ca aceste obiective sa fie
specifice,relevante pentru problemele clientului si realizabile in raport cu :
resursele disponibile si rezistenta sau obstacolele care pot fi intalnite.
In stabilirea obiectivelor trebuie sa tinem cont de prioritatile interventiei si sa
fie SMART ( in lb. engleza,istet)= simple, masurabile, sa poata fi atinse, sa fie
realiste si limitate in timp.
Formularea unui plan realist si relevant de interventie adica puntea
de legatura dintre evaluare si interventie: cunoasterea serviciilor din retea,
59
rolul si responsabilitatile specialistilor implicati, desemnarea unui manager de

caz, etc
Implementarea planului de intervenie stabilirea legturilor

persoanei asistate cu serviciile stabilite n planul de intervenie i alocarea
resurselor identificate;
Monitorizarea controlul modului n care sunt alocate resursele i efectele
acestora asupra situaiei persoanei asistate; ntruct situaia persoanei se poate
schimba n urma alocrii resurselor, implementarea planului de intervenie
trebuie monitorizat permanent cu scopul de a se cunoate, pe de-o parte,
dac serviciile mai sunt corespunztore nevoilor, iar pe de alt parte, s se fac
modificrile cerute de evoluia cazului;
Evaluarea final a cazului evaluarea evoluiei cazului n urma

implementrii planului de intervenie; competenele dezvoltate i consolidate;
acumularea de cunotine i resurse.
In instrumentarea cazurilor de abuz, exploatare, neglijare , un aspect deosebit

de important se refera la pastrarea confidentialitatii atunci cand un copil
dezvaluie ca a fost abuzat. Pentru a intelege acest lucru trebuie sa facem diferenta
intre secret si confidentialitate.
Pastrarea secretului inseamna a-i da cuiva asigurarea ca nu se divulga faptele si

ca aceste fapte nu vor fi divulgate nimanui in nici o circumstanta.
Pastrarea confidentialitatii consta in asigurarea ca informatia primita este pastrata. Acest

lucru inseamna ca informatia primita, ar putea, cu permisiunea persoanei respective sau a
altor persoane care au furnizat informatia, sa fie impartasita si altora atunci cand acest lucru
se face in interesul persoanei respective.
Atunci cand se suspecteaza un caz de abuz si informatia primita nu este raportata apare
posibilitatea ca, copilul sa continue sa fie ranit. Scopul privilegiului confidentialitatii nu este
de a-l proteja pe cel care comite abuzul de o posibila pedeapsa sau de tratamentul necesar.
Este de asemenea important sa subliniem ca privilegiul confidentialitatii nu este destinat
pentru a-l proteja pe profesionistul respectiv (consilier, psiholog, preot etc.). In orice caz,
este important ca intotdeauna un caz de abuz, de orice tip sa fie raportat si sa mentionam
persoanei care ne furnizeaza informatia respectiva ca nu putem pastra un astfel de secret.
Sa vedem acum care ar trebui sa fie atitudinea profesionala a celor care lucreaza in acest
domeniu, deci a celor care lucreaza cu copiii abuzati si familiile acestora.
Contextul abuzului poate fi traumatizant, nu numai pentru actorii acestui context
(copii abuzati si parinti abuzatori), ci si pentru profesionistii care lucreaza in acest domeniu.
Acest context poate determina o serie de trairi subiective din partea profesionistilor, o serie
de sentimente sau conflicte care ar putea perturba o intelegere adecvata a situatiei
respective si gasirea unor solutii eficiente pentru a rezolva aceste situatii. Intr-un studiu
efectuat de Copans si colaboratorii (1979), pe un grup de profesionisti din domeniul
60
sanatatii si asistenti sociali, s-a demonstrat ca atunci cand acestia se confruntau cu contextul
abuzului, apareau reactii legate de:
teama de a fi expusi violentei din cauza furiei parintilor;
stapanirea propriei agresivitati;
dorinta de a avea o anumita satisfactie emotionala la lucru;
lipsa unui sprijin profesional;
sentimentul incompetentei;
negarea si pasarea responsabilitatii (sindromul Nimby);
sentimentul intregii responsabilitati a cazului (sindromul Nithingale);
dificultati in diferentierea intre responsabilitatea personala si cea profesionala;
sentimentul de transformare in victima;
amestecul unor sentimente legate de client cu cele legate de rolul ce trebuie jucat
ca profesionist;
dorinta de a avea mai mult control.
Ca urmare a acestor reactii, profesionistii pot folosi o serie de strategii de coping si

supravietuire, pentru a face fata situatiilor respective :
supraidentificarea cu parintii se atribuie parintilor sentimentele si atitudinile
profesionistului;
minimalizarea prin supraidentificare cu parintii se minimalizeaza pericolul in
care se afla copilul;
inlocuirea problemei atunci cand se ia in consideratie doar unul dintre
multiplele aspecte ale situatiei respective;
proiectia dificultatilor profesionistul in loc sa se raporteze la situatia de abuz ca
la o situatie strict profesionala, o priveste ca pe o problema personala;
introiectia (paralizarea sau activitatea frenetica inadecvata) profesionistii devin
coplesiti de ceea ce se intampla si nu mai au abilitatea de a observa si analiza, iar in
cele din urma devin incapabili de a actiona.
retragerea se refera la retragere emotionala, fizica, printr-un mecanism de
defensa a sinelui;
reducerea complexitatii profesionistii simplifica complexitatea problemelor si
gasesc moduri de rezolvare care sa se potriveasca modelelor lor de rezolvare a
problemelor;
gandirea normativa in locul evaluarii profesionistii isi bazeaza activitatea
profesionala pe propriile norme si valori.
In concluzie, subliniez ca este important ca aceste trairi sa fie constientizate de catre

profesionisti, astfel incat sa fie evitata perturbarea intelegerii situatiei, pentru ca in cele din
urma sa fie gasite solutii viabile si eficiente.
61
CURS IX
CICLURILE I STADIILE DEZVOLTRII PSIHICE: STADIILE DE DEZVOLTARE.

DESCRIEREA ETAPELOR DE VARSTA
(varsta sugarului, perioada anteprescolara, perioada scolara, pubertatea, adolescenta,

tineretea, varsta adulta, batranetea)
1. enumere stadiile dezvoltarii psihice;

2. descrie fiecare stadiu al dezvoltarii psihice;
3. defineasc ce este dezvoltareapsihica si formele acesteia;
4.inteleaga rolul si particularitaile fiecarei etape de dezvoltare, in procesul de
asistenta sociala
.
METODE: brainstorming, prezentare
MATERIALE: prezentri PowerPoint, flipchart, markere
DURATA: 2 ORE
Psihologia varstelor reprezinta o ramura teoretica si aplicativa a psihologiei,

cu largi deschideri catre stiintele educatiei. Ea studiaza implicatiile psihologice din
evolutia copilului, tanarului si persoanei adulte, de-a lungul varstelor si a ciclurilor
de viata.
1. Conceptul de dezvoltare psihica
In decursul existentei sale, individul este supus unor transformari, schimbari,

prefaceri de ordin cantitativ si calitativ, reunite sub termenul general de dezvoltare.
In functie de nivelul la care au loc asemenea modificari, desprindem 3 forme ale
dezvoltarii si anume:
62
1. dezvoltarea biologica- schimbarile fizice, morfologice si biochimice ale

organismului;
2. dezvoltarea psihica aparitia, instalarea si transformarea proceselor,
functiilor si insusirilor psihice;
3. dezvoltarea sociala reglarea conduitei individului, in conformitate cu
normele si cerintele impuse de colectivitate, de mediul social existential.
Putem astfel spune ca, dezvoltarea umana este bio-psiho-sociala, intre aceste
dimensiuni existand relatii de interdependenta. Astfel, dezvoltarea psihica se
realizeaza corelat cu cea biologica, dar nu simultan. Exista unele puseee de crestere
(aspect esential al dezvoltarii biologice) sau de incetinire a ritmului ei care nu sunt
secondate de puseee sau incetiniri ale ritmului dezvoltarii psihice.De asemenea,
dezvoltarea biologica influenteaza dezvoltarea psihica, dar nu absolut si nu in mod
egal, de-a lungul ontogenezei. In perioadele timpurii, dezvoltarea psihica este
dependenta ca ritm, viteza, limite cronologice de cea biologica.: la tinerete si
maturitate , insa ea capata o relativa independenta fata de aceasta ceea ce inseamna
ca, in anumite limite temporare si functinonale, diverse modificari anatomo-
fiziologice nu duc la modificarea evidenta a tabloului psihic si mai ales la alterarea
lui. De data aceasta dezvoltarea psihica nu se mai subordoneaza celei biologice , ci
intra tot mai profund sub incidenta dimensiunilor vietii socioculturale . Ea devine
astfel un instrument , o parghie de sprijinire si sustinere a socialului.
2. Stadiile dezvoltarii psihice:
0-1 an Copilul mic

1-3 ani Anteprescolarul
3-7 ani Prescolarul
7-14 ani Pubertatea
14 -18 ani Adolescenta
18 -35 ani Tineretea
35-55/60 ani Maturitatea
55/60 70/75 ani Varsta a III a
Peste 75 ani Varsta a IVa
PERIOADA PRENATALA
Deoarece fiinta umana parcurge un lung proces de formare, inca inainte de

nastere, aceasta fireste influenteaza in mod natural dezvoltarea ulterioara a vietii.,
fapt pentru care se acorda o deosebita atentie perioadei intrauterine.
Cercetatorii au stabilit 3 etape mari ale dezvoltarii prenatale:
1. germinala primele 2 saptamani ( de la fecundare si pana cand zigotul
coboara prin trompele uterine pentru a se fixa in peretele intrauterin);
2. embrionara dureaza 6 saptamani de la sfarsitul celei precedente
63
Incepand cu luna a 3 a se poate determina sexul copilului, apar efectele de

deglutitie, sughitul.
3. etapa fetala precoce dureaza de la 4 la 6 luni si se caracterizeaza prin

perfectionarea structurilor si terminarea procesului organogenezei.Cel
mai mult se dezvolta sistemul muscular,au loc depuneri de tesut adipos,
se dezvolta mobilitatea.
Exemplu: daca pana acum era prezenta o agitatie motorie difuza ( miscari
respiratorii si batai ale inimii) , de data aceasta miscarile se diferentiaza si se
complica mult. Astfel vom asista la miscari ale tractusului digestiv si chiar la miscari
pozitionale ale fatului ( schimbarea pozitie).
4. etapa fetala tardiva: cuprinde ultiemele 3 luni din evolutia copilului ( 6-

9 luni) si se caracterizeaza prin consolidarea somatica si perfectionarea
functionala a sistemelor organismului. Se dezvolta organele de simt . Spre
sfarsitul celor 9 luni de gestatie , dezvoltarea anatomica si functionala a
organismului fiin incheiata, copilul este gata de a fi expulzat.
Privita astfel, dezvoltarea embriologica reprezinta etapa de debut a vietii si

primul prag de proba a vitalitatii, rezistentei, adaptarii, prag ce se trece in conditiile
de maxima proiectie a dezvoltarii intrauterine prin organismul matern.
Nasterea are loc la 267-280 zile. Pentru copil , nasterea devine o schimbare a
conditiilor de existenta, un adevarat soc, prima lu reactie fiind tipatul ( atat de mult
comentat de specialisti). Unii filosofi il considera ca fiind expresia traumatismului
primar uman, evenimetul ce mrcheaza tragica existenta umana. In realitate , noi il
consideram un fenomen fiziologic , produs de inhalarea brusca de oxigen, probabil
dureroasa.
PRIMUL AN DE VIATA
Caracteristici ale dezvoltarii sugarului
Consecinte in planul dezvoltarii psihice

Tipuri de comportamente
a copilului
4 saptamani : motilitate diferentiata in
zona bucala (suge, cauta cu buzele) si la Facilitaza formarea complexelor
nivelul ochilor (fixeaza obiectele, polisenzoriale (deocamdata a celor
urmareste stimulii ce se deplaseaza in gustative, olfactive, vizuale si tactile)
campul vizual).
4 luni: sta in capul oaselor: capul este
Este favorizata activitatea vizuala, apare
tinut drept, devine mobil, poate fi intors
si se manifesta coordonarea
spre zona de unde vine un sunet
oculomotorie.
cunoscut; intinde bratele spre un obiect.
64
Prehensiunea permite: participarea

directa la tot ce se intampla in jur,
5 luni: mana prinde obiectele.
Dominarea mediului: descoperirea
6-7 luni: sta pe scaun rezemat: apuca si
treptata a obiectelor, emanciparea in
manipuleaza, orientandu-se dupa vaz;
raport cu adultul. Trairea unor
duce la gura tot ce prinde cu mana,
experiente placute, dar si neplacute (un
palpeaza obiectele, le trece dintr-o mana
obiect, ii place, dar si se poate frige sau
in alta, in acest context se contureaza
intepa), fapt care ii intareste sentimentul
treptat, folosirea preferentiala a mainii
de a fi cauza unor efecte sau cunostinte
drepte .
de sine, dar care faciliteaza instalarea
starilor de frica si anxietate.
7-8 luni: sade singur, sta in picioare
Largeste si mai mult campul vizual;
ajutat,
pemite copilului sa vada pe fereastra, ce
9 luni: stie sa se ridice in picioare,
este pe masa etc.; sfera cunoasterii creste
neavand insa echilibru, se lasa in jos; sta
considerabil.
in picioare, tinandu-se de mobila.
10 luni: culcat pe burta se taraste inainte
Sporeste posibilitatile de actiune, de
si de-a-ndaratelea; circula pe genunchi;
contacte directe si multiple cu obiectele,
isi tine singur biberonul, palpeaza
largeste sfera experientelor; copilul este
obiectele; explorarea vizuala si digitala
invatat sa caute obiectele si persoanele,
devin dominante fata de cea bucala
sa vina cand este chemat, sa se fereasca
12 luni: sta in picioare fara sa fie ajutat;
daca nu ii place cineva, manifestandu-si
merge sprijinindu-se de mobila, foloseste
astfel independenta si separarea de
mainile (apuca, introduce un obiect intr-
altii.
un orificiu; mazgaleste cu un creion etc)
Abandonul, neglijarea, abuzul si violenta asupra sugarului
Introducerea acestei teme are o relevanta aparte avand in vedere ca, prin
specificul institutiei noastre, ne confruntam zilnic cu aparitia unor atitudini parentale
sau a altor persoane care ingrijesc copilul, si care intra in conflict cu normele
legislative, morale si psihologice ale protectiei copilului.
Familiala sau sociala , neglijarea copilului constituie un bumerang cu actiune

precoce sau intarziata atat asupra familiei cat si asupra societatii.
1. Nasterea prematura a copilului, greutatea scazuta a acestuia la nastere, o

boala sau un handicap fizic innascut iata cateva din cauzele care pot duce la
stabilirea unei relatii distructive intre parinti si copil, si de aici, la fenomene de
neglijenta , abandon, abuz.
O posibila explicatie a acestor efecte poate fi declansarea unei perioade de criza
in cadrul familiei.
65
Exemplu: in perioada sarcinii o femeie este sensibila si vulnerabila; aceasta

vulnerabilitate ii ingreuneaza controlul asupra situatiilor de criza.In timpul
sarcinii,capacitatea redusa de aparare emotionala si schimbarile hormonale pot
reactualiza si criezele neprelucrate din trecut.
2. Conflicte conjugale si modele de roluri din familie.- manifestat prin;
dependenta/ acordarea ingrijirii, dominare agresiva/supunere pasiva,
opunere reciproca.
Exemplu: partenerul violent poate exercita abuzuri asupra copilului

nou-nascut fara ca celalalt sa intervina, sau partenerul supus poate abuza fizic
copilul, perpetuand in familia sa exact acele manifestari abuzive si de neputinta pe
care le cunoscuse si elo la rnadul sau in copilarie.
3. Separarea de partener, divort reprezinta un factor important in precipatarea si

agravarea maltratarii asupra copilului.Ele contribuie la respingerea copiilor sau la
indepartarea de acestia, la aparitia manifestarilor agresive( zagaltirea copilului,
lovirea, etc).
4. Patologia unui membru al familiei psihopatie, toxicomanie,etc.
1. Legaturi slabe , inchise si retrase cu mediul social- de aici si

izolarea copiilor.
2. Probleme de ordin financiar- determina agresiune si frustrare

revarsate auspra copiilor.
Progresul dezvoltarii nou nascutului se datoreaza , in principal

satisfacerii sau nesatisfacerii trebunitelor lui, mai inati a celor biologice, apoi a celor
superioare de exploatare si investigare a ambiantei persoanelor si obiectelor.
O caracteristica esentiala a acestei perioade o constituie dependenta
profunda, multidimensionala si incarcata psihic a copilului de mama sa.
PRIMA COPILARIE
1. Caracteristici ale dezvoltarii

Daca in etapa anterioara, copilul era sub raport fizic si psihic mai sarac
si incomplet in raport cu adultul, datorita achizitiilor si elaborarii unui mecanism de
adaptare cu mediul inconjurator , el devine acum apt si pregatit pentru viata sociala.
- Este etapa constituirii primare coerente, a trairii experientei de viata

curenta. Copilul incepe sa fie integrat in grupul familial si a celor care frecventeaza
familia: rude, prieteni, vecini. Incepe sa sesizeze regulile, interdictiile , oralul si stilul
de viata al familiei, traind conflicte si stari de confort psihic sau de euforie
conditionate de aceasta realitate complexa.
66
Experienta de viata devine impregnata de invatarea comunicarii

verbale. La inceputul acestei perioade, vorbirea copilului este restransa ,
inconsistenta si incarcata de mari dificultati de pronuntie. La 3 ani poate sa
formuleze impresii, dorinte, nevoi, interogatii, etc.
Copilul anteprescolar isi consolideaza autonomia prin perfectionarea

deplasarii si consolidarea de deprinderi de manuire de obiecte. Este considerat de
unii specialisti in domeniu pila electrica deoarece emana, revarsa o mare cantiate
de energie: vine, pleaca, sare, alearga, apuca, smulge, sparge, invarte, etc. Progrese
insemnate inregistreaza la nivelul locomotiei.
Exemplu: daca in jurul varstei de 1 an facea cativa pasi, se ridica in

picioare, apoi cadea, deplasarea lui fiind posibila doar daca era sustinut, in jurul
varstei de 15-18 luni isi insuseste bine mersul care continua sa se automatizeze, iar la
20 de luni se poate deplasa singur, fiind stapan pe sine.
Dezvoltarea psihica a copilului realizeaza un pas important cand apare

capacitatea reprezentarii si anticiparii, a evocarii unui obiect absent.
Exemplu : la sfarsitul primului an de viata, gandirea copilului era

dominata de actiunea concreta cu obiectele, in al 2 lea an se face trecerea decisiva
spre reprezentarea actiunii inainte de executarea ei reala.El are acum capaciatea de a
opera in plan mental cu imaginile , care devin adevarate simboluri ale
obiectelor.Privind un automobil de pe o carte postala si miscand mana, copilul are
imaginea miscarii automobilului.
- vorbirea se dezvolta din nevoia copilului de a fi inteles de catre cei din jur
si de a utiliza corect denumirile obiectelor .
Exemplu: daca la sfarsitul perioadei anterioare , copilul care a parcurs deja faza
ganguritului, lalatiunii, fonatiei reuseste sa pronunte primele cuvinte , in jurul varstei
de 2 ani el va folosi curent limbajul , ca mijloc de schimb psihologic cu o alta
persoana.
in evolutia limabjului pot fi desprinse 3 faze:
a. stadiul cuvantului- fraza , a cuvantului care contine o mare

incarcatura informationala si care contine atitudini afective si
mintale( prima jumatate a celui de al 2 lea an);
b. stadiul pre-frazei , cateva cuvinte insirate unele dupa altele, mai

ales dupa importanta lor afectiva ( a 2 a jumatate a celui de al 2 lea
an de viata);
67
c. stadiul preconceptelor, cuprinde intersectia dintre general spe

particular ( al 2 lea an de viata);
d. stadiul frazei gramaticale , copilul exprima de obicei judecati, relatii

intre notiuni ( 2 ani si cateva luni);
e. stadiul structurii sintactice ( al 3 lea an de viata);
f. stadiul diferentierilor formelor gramaticale , indeosebi a

pronumelui personal , pers.I, ceea ce dovedeste existenta constiintei
de sine ( in cursul celui de al 3 lea an).
rolul limbajului este enorm in dezvoltarea psihica a copilului . El da

posibiliatea copilului de a- si exterioriza si obiectiva propriul univers si
prin aceasta, de a fi inteles, ajutat;
gandirea se dezvolta in cadrul actiunii cu obiectele si a actiunii verbale,
constituind un fel de prelungire a capacitatii sale de reprezentare, pornind
de la operarea cu simboluri verbale;
conduitele socio-afective ale copilului suporta modificari importante in
aceasta perioada; expresiile emotionale se socializeaza si capata chiar un
inceput de conventionalizare, totusi copilul se distanteaza oarecum de
emotii si aceasta pentru ca el dispune de o serie de mijloace
compensatoare.
Exemplu: in loc de a-si descarca sonor sau verbal emotiile, o face lovind sau
certand papusa sau o mobila.
viata anterioara a copilului , mult imbunatatita si perfectionata fata de

perioada anterioara , constituie premisa si cadrul in care vor debuta unele
elemente ale personalitatii .
A DOUA COPILARIE
Caracteristici ale dezvoltarii in a doua copilarie
se produc schimbari importante, atatin planul dezvoltarii somatice , psihice,

dar si in plan relational;
jocul ramane activitatea dominanta a acestei etape , la care se adauaga
realizarea unor sarcini instructiv-educative ( mai ales in mediul institutional ,
adica gradinita);
asistam la o largire a cadrului relational: cu obiectele, cu altii, cu sine;
incepe sa se identifice cu parintii ( tatal devine un personaj principal), sa
adopte standardele lor si sa-si dezvolte viata socila, prin interactiune cu cei
din jur;
68
se contureaza pregnant imaginea si constiinta de sine , mai ales cea morala:

copilul devine mai deschis la insusirea unor reguli si norme comportamentale,
ceea ce duce la disciplinarea conduitelor sale;
creste gradul de autonomie personala , prin achizitionarea unor deprinderi
alimentare, igienice, de imbracare, etc.;
exista 3 substadii ale prescolaritatii:
1. 3- 4 ani: prescolarul mic
Se caracterizeaza prin:
- diferente foarte mici fata de perioada anteprescolara;
- are dificultati de adaptare la mediul gradinitei ( fiind dependent de mama,
nu intelege prea bine ce I se spune, nu stie sa se exprime clar);
- manifesta preferinte pentru jocurile de manipulare obiectelor;
- memoreaza relativ usor, gandirea este subordonata actiunii cu obiectele;
- din punct de vedere afectiv, este instabil, trecand cu rapiditate de la o stare
la alta , traieste foarte intens emotiile;
- motricitatea- instabila, este neindemanatic, face miscari bruste, insuficent
coordonate.
1. 4-5 ani: prescolarul mijlociu
Se caraterizeaza prin:
se adapteaza usor la mediul din gradinita;
preocuparile devin diversificate, jocul este bogat, activitatile I se par
interesante;
se dezvolta mult limbajul, imaginatia, se contureaza caracterul voluntar al
proceselor psihice , in special memoria;
se identifica cu grupul educativ din care face parte;
se instaleaza intersele, dorintele, aspiratiile.
2. 5-6/7 ani; prescolarul mare
Se caracterizeaza prin:
se adapteaza usor nu numai la mediul din gradinita, ci si in contact cu
orice tip de situatie reala;
alaturi de joc, apar activitatile de invatare sistematica;
limbajul capata o structura inchegata;
atentia voluntara isi prelungeste durata.
Fenomenul abuzului asupra copilului si modalitati de interventie
Varsta prescolara este considerata o perioada cu risc crescut pentru agresiune,

neglijare si abuz, si mai putine pentru abandon. O posbila explicatie ar fi aceea ca
69
prescolarul se plaseaza, prin conditia sa psihologica, la granita extremei dependente

cu cea a cuceririi unei independente relativ actionale, dar si a unei identitati
personale.
Exemplu: copilul desfasoara activitati cu caracter exploratoriu asupra spatiilor
si lucrurilor, ceea ce ar putea sa incalce anumite reguli si norme stabilite de
parinti.De aici aparitia unor acte de abuz fizic, emotional, in special.
Curiozitatea si setea de cunoastere il imping pe copil sa guste din fructul
oprit , indreptandu-si atentia catre spatii si lucruri ingradite de parinti.
O modalitate evidenta de neglijare o constituie si nasterea unui fratior care
schimba radical interactiunea copil- parinte. Schimbarea regimului de viata al
mamei, programul aglomerat, aparitia unor noi sarcini sunt cateva cauze care o
determina sa considere ca prescolarul se poate descurca si singu.r
Abuzul poate fi savarsit si in relatiile cu colegii, cu copiii mai mari, cu alti
adulti sau cu parintii. Bataile dintre copii sunt foarte frecvente, mai ales in mediul
institutional, din diverse motive, imposibilitatea exprimarii verbale, lipsa unor reguli
de conduita; in relatiile cu copiii mai mari, abuzul poate fi determinat prin implicarea
prescolarului in jocul acestora, a faptului ca ierahia bazata pe forta functioneaza cel
mai bine la aceasta varsta, a micilor rautati pe care si le fac unii altora.
O alta situatie frecvent intalnita la varsta prescolara o reprezinta atmosfera
familiala conflictuala sau divortul parintilor. Copilul este astfel implicat in conflictele
dintre parinti sau este plasat in afara familiei, la bunici, etc.Putem spune ca in
asemena cazuri, copilul se gaseste in toate cele 3 situatii: neglijat, abuzat si
abandonat.
A TREIA COPILARIE (PERIOADA SCOLARA MICA (6/7 10/11 ani)
Caracteristici ale dezvoltarii:
d.p.d.v biologic are loc diferentierea tipologica (tipul analitic, sintetic,

descriptiv, explicativ, obiectiv si subiectiv);
copilul a dobandit exercitiul incadrarii intr-un orar;
manifesta interese diferentiate in functie de sex si mediul de provenienta fata
de haine, actiuni, etc.
asistam la o structurare si se stabilizeaza deprinderile intelectuale (citit, scris,
calcul) precum si un anumit ritm biologic cu evenimente sociale.
programul normal: 11 ore de somn determinat de solicitarea intelectuala int
ensa a scolii;
d.p.d.v psihic si comportamental, copilul este capabil sa execute miscari la
nivelul macro si micromotricitatii, rapid si precis;
isi reprezinta dimensiunile spatio-temporare in mod mult mai exact;
spirit de observatie - dezvoltat;
70
intelege fenomene legate de mediul inconjurator, forme de relief, fenomene

naturale.
se exprima corect si original in scris si transforma limbajul intr-un fenomen al
gandirii.
imaginatia sufera un proces de stagnare, nu mai este atat de colorata si
diversa.
copilul manifesta accentuat doua trebuinte: de performanta (care dezvolta
gustul competitiei) si de independenta.
interesele- sunt prezente in special cele pentru tehnica si sport; copilul a
dobandit capacitati de autoreglaj fiind capabil sa duca la bun sfarsit propriile
actiuni iar daca este bine motivat si actiunile sugerate de altii.
afectivitatea : se manifesta elemente de solidaritate la grup. Spre sfarsitul
perioadei se dezvolta constiinta propriei valori ca urmare a intelegerii
semnificatiei notei transformarta intr-un criteriu de evaluare si departajare.
se formeaza constiinta de sine dar si constiinta de altii.
in plan moral se manifesta duplicitatea, invata sa triseze, mimeaza atentia si
interesul si incepe se se raporteze constient la anumite valori.
memoria - mecanica, involuntara, de scurta durata; retine ceea ce-l
impresioneaza, creste volumul memoriei si capacitatea de a reproduce; dupa
12 ani memoria poate fi voluntara sau involuntara, mecanica sau logica, de
scura sau de lunga durata. Uitarea este critica la 11-12 ani;
limbajul - se dubleaza vocabularul, ajungand la 4000-4500 de cuvinte, se
rafineaza vocabularul, se amelioreaza pronuntia, se imbunatateste
corectitudinea gramaticala, isi insusesc sinonime si antonime; pot sa apara
tulburari de vorbire datorate schimbarii dentitiei; dupa 11 ani, vocabularul se
inbogateste prin termeni de stiinta, literatura, tehnica, exprimarea devine mai
logica si mai fluenta; vorbirea are un caracter situational.
gandirea - pe micul scolar il caracterizeaza operatiile de analiza si sinteza ale
gandirii; comparatia, concretizarea, clasificarea si serierea.
manipuleaza mental obiecte si fenomene; la 7-8 ani conserva cantitatea, 9-10
ani-greutatea, 11-12 ani volumul; utilizeaza judecati si ratiuni;
vointa se dezvolta o data cu intararea copilul la scoala;
Varsta scolara se distinge prin latenta sexualala, orientarea obiectiva a

intereselor, diminuarea egocentrismului si sociabilitate crescuta si nediferentiata,
toate acestea pivotand in jurul constructivismului , ca trasatura care isi cauta tot mai
mult prilejuri de a se esxercita si de a se impune ca dominanta.
PERIOADA PUBERTATII SI ADOLESCENTA
Caracteristici ale varstei in perioada pubertatii:
71
campul biologic se produce un proces de maturizare bio-fiziologic

si maturizarea sexuala totala la fete, apar caracterele sexuale si
tendinta de dezvoltare fizica exploziva la baieti.
sub aspectul conduitelor de baza- sunt diferentiate in functie de sex.
Astfel conduita alimentara: fetele tin cont de ce si cat mananca,
avand grija de silueta si de estetica produsului alimentar iar baietii
nu tin cont de cat sau ce mananca; conduita igienica fetele se
preocupa de baie / dus - zilnic iar baietii evita sa se spele,
preocupandu-se in mod deosebit doar de barbierit; conduita
vestimentara fetele se preocupa de aspectul hainelor iar baietilor
inca nu le pasa. Este comuna neglijenta in intretinerea hainelor.
din punct de vedere psihocomportamental, copiii sunt siguri pe ei,
exuberanti, capabili ca inteleaga ansablul mediului inconjurator,
aleg si isi asuma responsabilitati.
atentia mobilitate si stabilitate, se dezvolta observatia.
gandirea se manifesta preferinte pentru rationamentul logic,
intelege relatiile cauzale complexe, pune intrebari pertinente;
imaginatia se materializeaza in planul ideilor;
campul afectiv motivational apar trebuinte de a sti, de a fi
informat, de a-si manifesta prezenta in discutii. Oscileaza
comportamental intre bucurie infantila si paza de maturitate.
constiinta de sine se dezvolta pe baza perceperii diferentelor de
personalitate, se compara cu adultii si depisteaza asemanarile de
personalitate.
constiinta de ceilalti se identifica cu personaje, eroi sau
personalitati din viata reala. Constientizeaza notiunea si institutia
de familie si are tendinta de a se confesa parintilor, lucru care va
dispare la adolescenta.
grupul simte nevoia acestuia, este preocupat de acceptarea in
grup; daca in peroadele anterioare copilul era obiectul afectiunii
altora , de data aceasta el insusi devine capabil de a manifesta
afectiune fata de altcineva , transformandu-se din obiect al
afectiunii in subiect al acesteia.
predomina nevoia de distractie si culturalizare, a relatiilor de grup,
de independenta si autodeterminare, nevoia de implinire.
atitudinea fata de norme si valori manifesta curiozitate fata de
lucruri interzise.
Maturizarea morala este insuficient cristalizata si stabilizata, ceea ce
favorizeaza aparitia unor conduite comportamentale de
nesupunure, revolta, de grupare si practicare a unor actiuni asociate
(devianta, delincventa, etc). De aceea este imperios necesar ca
adultul sa supravegheze si a indrume prieteniile puberilor, sa le
formeze judecata si conduita morala.
72
ADOLESCENTA (14/18/25 ANI)
Adolescenta este subiectul privilegiat si controversat al psihologiei scolare,

generator de opinii si discutii contradictorii. Unii o considera varsta ingrata, altii
dimpotriva varsta de aur; pentru unii ea este vrsta crizelor, anxietatii,
nesatisfactiei, in timp ce pentru altii este varsta marilor elanuri. Diversitatea
opiniilor cu privire la aceasta varsta deriva din complexitatea in sine a acestei etape
din viata omului , cu urmatoarele caracteristici:
1. Caracteristici ale varstei in perioada adolescentei :
explodeaza dezvoltarea personalitatii.

viata spirituala sensibilitate psihica determinata de
descoperirea propriului univers interior
dezvoltarea somato-fiziologica crestere spectaculoasa,
maturizare evidenta;
maturizarea sexuala demaraeaza spectaculos;
debutul, ritmul si nivelul cresterii este influentat de conditiile
climaterice, nutritie, gradul de sanatate, mediul socio-economic
din care provine individul;
ritmul somnului este adesea perturbat;
senzorial scad pragurile senzoriale, crescand astfel
sensibilitatea; se erotizeaza simturile; se dezvolta spiritul de
observatie; se stabilizeaza campul vizual si cromatic; la fete se
dezvolta acuitatea odorifica;
intelectual Gandirea- se conserva cantitatea in ceea ce priveste
operatiile concrete. Operativitatea gandirii este nespecifica si
specifica. Se formeaza judecati si rationamente tot mai
complexe. Se structureaza stilurile de gandire (simplu-complex,
intuitiv-abstract sau primar-secundar). Se structureaza si
caracterul critic al gandirii. Gandirea este logica, cauzala si
dialectica. Se dobandesc abilitati noi distinctia dintre real si
posibil utilizarea de simboluri secundare, coordonarea de
variabile multiple.
memoria - este caracteristica memoria de lunga durata, logica.
limbajul debit verbal crescut - 200 cuvinte / minut;limbaj
literar, stil personal de exprimare, vocabular nuantat, se
consolideaza corectitudinea gramaticala, se stabilizeaza
caracteristicile scrisului, apare placerea discutiilor in
contradictoriu, apare deschiderea spre limbile moderne.
Nevoia de originalitate este foarte mare, incat acesta si-o
manifesta cu orice pret, ceea ce i-a si determinat pe unii autori
sa vorbeasca despre criza de originalitate a
adolescentului.Totodata este expresia nevoii de valorificare
sociala, acut resimtitat de adolescent, care cauta forme proprii
73
de afirmare sociala, deosebite de cele din copilraie , in schimb

mult mai apropiate de cele ale adultului.
Creatia si cunoasterea il leaga afectiv si cognitiv pe adolescent de o serie de

idei , conceptii, il incita spre cunoastere, spre promovarea ideilor, fapt care conduce
cu timpul la crearea unor trasaturi ca: perseverenta, increderea in propriile forte,
spiritul de demnitate.
PERIOADA TINEREII (25-35 ani)
Erik Erickson a caracterizat varsta tineretii ca fiind dominata de amplificarea

identitatii sociale si de angajare, implicarea pe acest plan facndu-se prin sarcini
sociale. De asemenea, aceasta varsta se caracterizeaza prin trairea intensa a
experientei dragostei si inceputul vietii de familie ceea ce duce la dezvoltarea
intimitatii.
1. Caracteristici ale varstei:
este o perioad de stabilizare i maturizare biopsihic deplin.

se acord o atenie deosebit vieii sociale, profesionale i
politice;
se amplific maturitatea social i se dezvolt intimitatea prin
trirea experienei dragostei i nceputul vieii de familie;
maturitate biologic i psihologic;
se contientizeaz i difereniaz prezentul de viitor;
sunt sensibili i recalcitrani la ntlnirea cu nonvaloarea,
noncompetena i la persoanele devalorizate sau depite de
evenimente;
sunt sensibili i receptivi la persoanele cu calitai deosebite;
se angajeaz tot mai mult social, spiritual i productiv;
tipul de relaii devine tot mai complex, prin respectarea
regulilor profesionale, sociale;
apar relaii noi determinate de constituirea familiei i implicarea
n viaa intim a acesteia;
apariia unui copil determin contientizarea statutului de
printe i acumularea experienei pentru ndeplinirea acestui
rol; apar cu aceast ocazie stiluri de aciune educaional la
nivelul familiei (democratice, indulgente, ngduitoare,
autocrate, rejective, indiferente i mixte) din care rezult tipuri
diferite de relaionare i ataare;
i ctig statusul social de adult i dobndesc autonomie
economic;
sunt framntai de gsirea unui loc de munc, de locuin,
asigurarea traiului, problemele sentimentale care pot s apar;
74
spre sfritul perioadei (32-35 ani) viaa devine mai stabilizant

n familie;
interesul pentru profesiune i pune accentul pe activitatea
psihic (senzorial, persceptiv, intelectual, aptitudinal,
disponibiliti afectiv motivaionale).
Stiluri parental-educationale
stilul dictatorial: parinii manifesta un control exagerat, caldura restransa si

afectivitate minima, copiii manifesta competeta sociala scazuta,fara initiativa
in activitati,fara posibilitatea autoevaluarii;
stilul autoritar: parintii manifesta cerinte inalte fata de copii in paralel cu o
atentie afectiva crescuta; copiii isi dezvolta independenta si responsabilitatea,
copiii dobndesc competene sociale, adaptare i autoapreciere realist;
stilul neglijent : prinii manifest puin cldur i control, educaia are
valene sczute datorit iresponsabilitii parentale, copiii sunt intolerani i
pasivi, cu slab control emoional, motivaie sczut, lipsa de toleran la
frustrare, autoevaluarea fluctueaz ntre hipervalorizare i subvalorizare din
lipsa criteriilor care stau la baza ei;
stilul permisiv: cldur accentuat din partea prinilor, control sczut sau
neresimit al parinilor, copiii dezvolt o personalitate cu o toleran excesiv,
cu dependen fat de parini sau fa de persoanele adulte, copiii nu i
asum responsabiliti i manifest comportamente fluctuante i labile,
frecvent impulsiv-agresive.
PERIOADA VARSTEI ADULTE (35-65 ani)
este intervalul de viata in care se produce maturizarea deplina a vietii

psihice si integrarea complexa socio-profesionala si familiala;
exista 6 trasaturi care caracterizeaza viata adultului:constiinta de sine
larga; relationari si raporturi intime; securitate emotionala; preocupare
obiectiva; armonie relativa cu achizitiile din experienta personala.
Subetape ale varstei adulte:
1. 35-45 ani prima perioada a adultului
este intensa implantatia profesionala;
activitatea profesionala este activa, creativa, cumulativa ;
poate sa se perfectioneze, sa urmeze o alta facultate;
statusurile si rolurile profesionae sunt incarcate de
responsabilitate;
acces activ in ierarhia profesionala.
75
2. 45-55 ani perioada adulta

se dezvolta subidentitatea profesionala, sociala si culturala,
se diminueaza subidentitatea de sot ca si cea de parinte;
evolutia feminina este relativ mai tensionata si incarcata de
indispozitii si anxietati cu substart biologic si hormonal;
3. 55-65 ani perioada adulta prelungita
se caracterizeaza prin diminuarea fortelor fizice, diminuarea
celor patru subidentitati (relativ inegala). Familia sufera un
proces de denuclearizare, ramanand activa subidentitatea
maritala, familiala si aceea de activitate socio-culturala;
subidentitatea profesionala constituie aspectul ce reprezinta
persoana in perioadele adulte;
intre 35 40 ani in ierarhia profesionala are o pozitie medie,
constientizeaza un plus de experienta practica si o cerinta de
reciclare / perfectionare teoretica. Problemele profesionale
sunt mai dense si mai complexe. Aspectele de educatie si
instruire ale copiilor sunt mai complicate datorita intrarii
copiilor la scoala si aparitiei problemelor de pubertate ale
copiilor.
intre 40-45 ani profesional capata o experienta bogata,
capacitatea de munca si randament este pe primul plan, se
poate inregistra o expansiune sociala si profesionala, se
reinstaureaza in familie echilibrul, pot sa apara decesul
parintilor ceea ce conduce la interiorizari profesionale.
45-55 ani cresc responsabilitatile si se incarca cu intimitate
subidentitatea maritala si parentala; creste tensiunea
intrafamiliala determinata de criza de identitate si parasirea
familiei de catre un copil. Intre 45-50 ani pot fi avansati in
munca ceea ce determina cresterea confortului in familie si
construirea unor planuri complexe pentru vacante.
intre 50-55 ani criza de interiorizare provocata de menopauza
la femei;
intre 55-65 ani perioada adulta prelungita.
PERIOADA VARSTEI A III-A- batranetea (65-85 si peste 85 ani)

Imbatranirea este sistemul determinat de schimbari degenerative in structura si
functionarea organismului unei persoane si in adaptarea persoanei la mediul social,
este o faza de viata normala cu valente specifice . Imbatranirea fiziologica reprezinta
uzura treptata a organismului, mutatii fiziologice conform programului genetic
avand drept consecinte scaderea capacitatii de efort si scaderea rezistentei fata de
76
boli. Ea poate debuta sau nu cu imbatranirea psihica (neexistand un strict paralelism

intre acestea doua).
1. Caracteristici ale varstei:
Imbatranirea fiziologica se caracterizeaza prin: depigmentarea pilii, acuitate

vizuala si auditiva scazuta, scaderea in inaltime si greutate, tonus scazut.
probleme auditive: formarea dopurilor in urechi care conduce la
disfunctionalitati la nivel auditiv (degradarea
sensibilitatii la sunete de inalta frecventa si deteriorarea
capacitatii de a detecta sunete).
acuitatea vizuala dificultati in identificarea vizuala a unor
obiecte statice si mobile, slabe performante in realizarea unei
sarcinice presupune combinarea noutatii cu conditii nocturne;
modificari in gust si miros: se manifesta o abilitate descrescanda
in testarea gustului alimentelor (nu se modifica gustul dulce,
dar spre 60 de ani foarte putini sunt capabili sa aprecieze gustul
desarat). Mirosul dupa 70 de ani barbatii sunt foarte putin
capabili sa deosebeasca mirosurile putandu-se corela cu lipsa
poftei de mancare.
sensibilitatea tactila se deterioreaza, scazand sensibilitatea la
cald, rece si durere, dar se conserva sensibilitatea bazata pe
experiente senzoriale;
modificari in structura osoasa: se pierd cantitati de minerale
(osteoporozis)fapt care conduce la fracturarea cu usurinta a
oaselor. Acest simptom se combina cu osteoartrita pierderea
capacitatii de a folosi degetele, devenind astfel dependenti de
altii;
incaruntirea evidenta la 50-55 ani si caderea parului (care
debuteaza mai devreme ca urmare a unei boli, tensiunii psihice,
sau ca urmare a programarii ereditare);
motric miscarile devin mai greoaie, lipsite de suplete si forta.
probleme sexuale dupa 65 de ani, sexul se transforma in tabu.
Marea majoritate a persoanelor considera ca viata sexuala se
termina dupa aceasta varsta dar ea se diminueaza doar.
psihologic:memoria si invatarea cognitiva inregistreaza la peste
60 de ani, deficiente. Astfel desi pot relata evenimente petrecute
cu mult timp inainte nu pot relata evenimente petrecute ieri.
Inconsistenta retinerii datelor afecteaza memoria pe termen
lung. Utilizeaza strategii de invatare dar rezultatele sunt mult
mai slabe decat la adulti. Uitarea se explica prin lipsa de interes
in receptarea informatiilor la un moment dat;abilitatile
intelectuale se schimba cu varsta cronologica. Dupa 62-65 ani se
deterioreaza inteligenta fluida (abilitatea primara de aplicare a
cunostintelor in probleme noi) in comparatie cu inteligenta
77
cristalizata (aplicarea de cunostinte vechi, dobandite prin

experiente).Factorii degradarii psihice sunt sanatatea precara
(care determina declinul rapid al facultatilor intelectuale) , stilul
de viata, sanatatea mentala (izolarea si marginalizarea duc la
insomnii, afectiuni psihosomatice).Tulburarile afectivitatii sunt
dominante, punand pecetea asupra intregului comportament.
Sunt frecvente starile depresive, starile anxioase fata de ideea
mortii, frustrarile (se simt inutili, sunt inhibati, sunt pesimisti,
nefericiti, agitati), fenomenul de hipertrofiere a sinelui.
Multi autori considera ca sanatatea fizica si venitul suficient sunt
principalii factori care mentin echilibrul omului la aceasta varsta.
social: exista aspecte specifice legate de socializare: 65-75 ani
stadiul de trecere spre batranete; 75-85 ani stadiul batranetii
medii; peste 85 ani stadiul marii batraneti;
Batranetea se caracterizeaza prin procesul simetric opus varstei cromologice
mici pentru ca are loc pensionarea, retragerea din viata publica, disolutia relatiilor
familiale
Pensionarea este punctul terminus al dinamismului social. Favorizeaza
inceputul unei alte activitati specifice pentru o alta categorie de varsta.
Fazele pensionarii:
prepensionarea - pregatirea pers. active si retragerea lor din

activitate,
honey-moon - faza de recapatare a placerii ocuparii timpului
liber),
faza dezamagirii constientizarea greutatii pierderii serviciului ,
reducerii veniturilor, scaderii amplorii intensitatii relatiilor
sociale si faza reorientarii in alte activitati de natura sociala,
culturala, etc.
78
EXERCITII DE GRUP SI PREZENTAREA REZULTATELOR
- 2 ORE-
Pentru acest exerciiu final vei lucra n grupe de cte 5 cursani. Este un
exerciiu care va necesita aplicarea n practic a cunotinelor, valorilor i abilitilor
dobndite n cadrul acestui curs.
1. Alegei o problem social, de la nivelul comunitatii dvs., care necesita interventie

lucratorului social comunitar/referentului social. Fiecare grup va alege o
problema social diferit.
2. Realizai un profil, o tipologie posibil a clienilor/cazurilor care se confrunt
cu problema selectat:
localizare urban-rural
mediu familial
tip de familie
vrst
condiii materiale
nivel de educaie
stare de sntate.
Bazai-v pe experiena acumulat pn acum n munca dvs. n cazul n care
nu avei prea multe cunotine n domeniu, folosii-v imaginaia (nu mai mult de 5
tipuri posibile).
3. Identificai principalele tipuri de interventie ce ar putea fi utilizate de ctre

lucratorul social comunitar/referentul social. Specificai ce presupune fiecare
dintre ele.Folositi-va si de informatiile acumulate la celelalte cursuri.
4. Identificai toate instituiile publice i organizaiile neguvernamentale care pot

interveni in soluionarea acestui tip de problem.
5. Specificai:
care sunt atribuiile, responsabilitaile acestor inistituii;
identificai resursele (materiale, financiare, umane) acestor organizaii/
institutii;
descriei modul de lucru al acestor organizaii.
6. Identificai elementele de natur juridic ce se pot aplica n cazul problemei

sociale abordate: legi, decrete, hotrri de guvern etc.
79
7. ncercai s analizai critic aceste elemente legislative din punctul de vedere al

aplicabilitii lor pentru asistena social n general i pentru cazul ales n special.
Ce anume credei ca ar trebui mbuntit n aceste legi?
8. Prezentai propria perspectiv asupra rezolvrii problemei sociale selectate,
urmrind:
modaliti practice de rezolvare;
resurse materiale necesare;
resurse financiare necesare;
resurse umane necesare, inclusiv necesitile de formare profesional;
puncte tari i puncte slabe, etc. .
9. Prezentai grupului reunit rezultatele muncii grupului vostru.
80
EVALUAREA INDIVIDUAL A PARTICIPANILOR

I EVALUAREA FINAL A PROGRAMULUI DE FORMARE
ntocmii un plan de aciune privind modul n care v gndii s aplicai

cunotinele i abilitile dobndite n urma acestui curs de formare, n activitatea
dumneavoastr zilnic, ca referent social/ lucrator social
Durata: 30 min
Fiecare cursant trebuie s elaboreze un plan de aciune. (pot fi revzute
materialele primite i notele de curs)
a. Cum vei aplica cunotinele i abilitile dobndite, la nivelul
autoritii locale (primrie,etc)?
Ce fel de susinere avei n cadrul instituiei pentru a le implementa?

Avei un plan de aciune specific pe care dorine s l implementai?
Pot fi anumite obstacolele care s mpiedice implementarea acestui plan
la nivelul autoritii locale? Dac da, cum le putei depi?
Avei vreo posibilitate de a coopera cu alte comune, orae sau furnizori
de servicii n elaborarea de planuri?
b. Cum vei aplica abilitile i instrumentele de lucru dobndite pe

parcursul sesiunii de formare n munca dumneavoastr cu
beneficiarii:
Care ar fi situaia ideal i care sunt resursele disponibile? Cum ai

putea s le mbuntii?
De ce ai avea nevoie pentru a aplica abilitile pe care le-ai dobndit?
Care ar fi diferena pe care beneficiarii ar resimi-o dac ai lucra n
acest mod?
Creai un plan de aciune etap cu etap.
ncercai s gndii o situaie a beneficiarilor cu care lucrai i modul cum prin

aplicarea acestor abiliti i instrumente situaia acestor beneficiari se va modifica
dup utilizarea acestora.
81
SUCCES IN ACTIVITATEA DUMNEAVOASTRA, ATAT DE

FRUMOASA!!!!
82
BIBLIOGRAFIE
1. Abric, Jean-Claude, 2002, Psihologia comunicrii. Teorii i metode. Iai, Ed.

Polirom.
2. Brill, Naomi, 1995, Working with people. The helping process, The fifth
edition, Longman Publishers USA.
3. Chelcea, S., 1994, Personalitate i societate n tranziie. Studii de psihologie
social, Bucureti, S.C. tiin &Tehnic S.A.
4. Chelcea, Septimiu, Ilu Petru, coord., 2003, Enciclopedie de psihosociologie,
Bucureti, Ed. Economic.
5. Chelcea, Septimiu, (coord), 2004, Comunicarea nonverbal n spaiul
public. Studii, cercetri, aplicaii, Bucureti, Comunicare.ro.
6. Cungi, Charly, 1999, Cum s ne afirmm, Iai, Ed. Polirom.
7. Cohen, Sheldon, Mermelstein, R, Kamark, T & Hoberman H, 1985,
Measuring the functional components of social support, n Social
support.Theory,research and application, Sarason I.G. & Sarason B.R.
(eds), The Hague, Holland: Martinus Nijhoff.
8. Compton B.R., Galaway B., 1989, Social Work Processes, Wadsworth
Publishing Company, Belmont, California.
9. Dagenais, B., 2002, Profesia de relaionis, Iai, Ed. Polirom.
10. De peretti, Andre, Legrand, Jean-Andre, Boniface, 2001, Tehnici de
comunicare, Iai, Ed. Polirom
11. Moscovici, Serge (coord), 1998, Psihologia social a relaiilor cu cellalt,
Iai, Ed. Polirom.
12. Pease, Allan, 1995, Limbajul trupului. Cum pot fi citite gndurile altora din
gesturile lor, Bucureti, Polimark.
13. Pease, Allan, Garner, Alan, 1996, 2ed., Limbajul vorbirii. Arta conversaiei,
Bucureti, Polimark.
14. Simon, A. Janet, Kalichman, Seth, Santrock, W. John, 1994, Human
Adjustment, WCB Brown&Benchmark, Publishers Madison.
15. Stanton, Nicki, 1995, Comunicarea, Bucureti, Ed. tiin i Tehnic.
83

Curs Psihologie

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Psihologie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS: Notiuni de psihologie generala si psihologia varstelor

FORMATOR: psiholog principal COLAC DELIA

1. cunoasterea participantilor si a formatorului;

METODE: exercitii de grup, prezentari

MATERIALE: prezentari flipchart, coli de hartie, etc.

ACTIVITATEA I.1 /INSTRUCTIUNI

ACTIVITATEA I.2 /INSTRUCTIUNI

Aplicare Chestionar de evaluare initiala a nevoilor de formare

Scop: identificarea nevoilor de formare a participantilor la curs

CHESTIONAR DE EVALUARE INITIALA A NEVOII DE FORMARE

.......V rog sa raspundeti cu sinceritate la intrebarile adresate mai jos.Acestea au

2. Ce asteptari aveti de la acest program de formare?

3. Care este pregtirea i experiena dumneavoastr n domeniul asistentei sociale?

4. Ai mai fost implicat n iniiative de asistenta social, pana la ocuparea acestui

5. Care sunt ariile de implicare in activitatea zilnica de asistenta sociala, in cadrul

6. Ce domeniu al asistentei sociale vi se pare mai dificil de gestionat si de ce?

7. Enumerati 3 calitati principale de care poate dispune un lucrator social pentru a

8. Care credeti ca sunt principalele obstacole in munca cu beneficiarii dvs. si de ce?

Discutii finale si concluzii :

Prezentarea asteptarilor de catre participantii la curs, a informatiilor legate de

Aceasta imagine va va insoti, pe tot parcursul cursului!

PROBLEME INTRODUCTIVE DE PSIHOLOGIE

Ne nastem printi si printese si societatea

SCOP: prezentarea unor altfel de definitii privind psihologia, fenomenele psihice si

OBIECTIVE: La sfarsitul sesiunii, participantii vor:

intelege concepte precum: fenomen psihic, insusire , psihologia varstelor, etc.;

METODE: prezentarea si problematizarea informatiilor, discutii/exercitii de

MATERIALE: flipchart, videoproiector, markere..si buna dispozitie !

ACTIVITATEA II.1 /INSTRUCTIUNI

Primii ani isi lasa amprenta permanent, nu numai in personalitatea si caracterul in

copilarie, ne vom realiza pe deplin potentialul de adulti maturi.

Ce am dorit sa va exprim in aceasta poveste?Discutii:

SUPORTUL PSIHOLOGIC SI SOCIAL SI RELATIILE INTERPERSONALE

Cine nu cade, nu se poate inalta- Lucian Blaga

OBIECTIVE: La sfarsitul acestei sesiuni, cursantii vor fi capabili sa:

identifice si descrie surse de suport psihologic si social si tipuri de suport

METODE: exercitii de grup, joc de rol, studiu de caz, brainstorming

MATERIALE: flipchart, videoproiector, markere, bilete cu scenarii/cazuri

ACTIVITATEA III.1 /INSTRUCTIUNI

Brainstorming: formatorul scrie pe flipchart: suport social si le cere cursantilor sa emita

ACTIVITATEA III.2 /INSTRUCTIUNI

1. Ce este suportul psiho-social?

Durata: 120 minute

reprezinta principala resurs exterioar la care persoana poate apela pentru a

Sursele i evaluarea suportului social

Atunci cnd cineva nu reuete s-i rezolve problemele i apeleaz la alte

Oamenii care au legturi sociale puternice (familiale, de prietenie, de

2. Care sunt sursele de suport psiho- social?

Sursele de suport psiho-social pot fi:

informale: familia, prietenii, colegii, vecinii, cunotinele.

regulilor, violenta in familie naste la randul sau violenta, pentru ca ciclul

Continuati si cu alte exemple identificate in activitatea dvs.practica!

Concluzie: cand familia nu reuseste sa gaseasca o solutie la nevoile lor, cand

Formatorul va oferi exemple dinexperienta sa practica si va provoca cursantii sa

Un al doilea tip de suport social este cel oferit de grupurile i reelele de

formale: specialiti (asisteni sociali, consilieri, psihologi, medici etc.),

In situatia in care persoana nu reuseste sa gaseasca singura o solutie la

intermediar: intermediaz accesul clienilor la servicii i/sau la alte resurse

manager al sarcinilor de serviciu: se preocup de ndeplinirea sarcinilor de

3. Cum se evalueaza suportul social?

In primul rand pornim de la premisa ca pentru a oferi suport persoanelor

Formatorul intreaba cursantii ce considera ei ca este o nevoie sociala?

Nevoia sociala= stare de deficienta, de lipsa, stare de tensiune, resimtita de o

reelele de relaii pe care le are persoana cu mediul social (vezi fig.1.-