Modele de politici sociale

Politicile sociale au evoluat diferit în diferite țări ceea ce a permis să fie stabilite mai multe
tipuri de politici sociale în dependență de criteriile:
- rolul statului în furnizarea politicilor sociale;
- rolul statului în organizarea economiei;
- locul instituțiilor protecției sociale în crearea bunăstării;
- gradul de siguranță, de asigurare a bunăstării colective.
Începînd cu a doua jumătate a sec.XIX și pînă în '30, sec.XX pot fi distinse 2 modele
deosebite de politici sociale:
1. se stabilește în regiunile liberale din țările anglo-saxone, autorul fiind Beweridge.
Politicile sociale din această categorie au fost orientate spre sisteme tradiționale de
combatere a sărăciei și de încurajare a soluționării private de asigurări sociale. abordarea
era conformă cu ideile economiei politice liberale. Politicile sociale aveau ca
instrumente, sisteme de verificare a mijloacelor de trai și prestații publice orientate spre
nevoi care pot fi verificate, că nu sunt acoperite și care nu afectează esențial bugetul
public.
2. Stabilit în Europa Continentală are la bază asigurarea socială lansată de Otto Von
Bismark fiind axat pe ideea unui rol puternic și direct al statului și favorizînd dezvoltarea
de programe de asigurări sociale pe principii ocupaționale cu statut distinct și funcționare
autonomă. Politicile sociale au evoluat după cel de-al II-lea Război Mondial pe baza
concepțiilor politice diferite de nunanță liberală sau social democratic. În literatura de
specialitate au fost lansate în perioada dată mai multe clasificări ale modelelor de politici
sociale.
Autorul G.E.Angersen aduce 3 modele principale de politici sociale:
1. Politicile statului bunăstării liberal, puternic axate pe mecanismele economiei de
piață(SUA, Australia);
2. Politicile sociale ale statului conservativ – corporatist în care perocuparea liberală
privind eficiența pieței nu este importanță, modelul fiind caracterizat și de principiul
subsidearității care prevede intervenția statului doar pentru prestarea serviciilor pe
care economia de piață, familia, biserica nu le pot asigura (Australia, Franța,
Germania, Italia).
3. Politicile social-democrat se caracterizează prin universalismul serviciilor sociale,
acest, în acest model, statul este principalul furnizor de bunăstare socială, perocupat
de oferirea locurilor de muncă pentru toți cu scopul de a limita dependența totală de
serviciile sociale (Suedia, Norvegia).

Diversitatea opiniilor asupra politicilor sociale permite evidențierea altor modele de

politici sociale:
1. țările care au reformat numai marginal sistemul de asistență socială de tradiții
liberale, denumit uneori și statul bunăstării reziduale caracteristic pentru SUA unde se
urmărește combaterea sărăciei. Intervenția statului în domeniul social fiind redusă
caracteristica reziduală în comparație cu modelul european.
Modelul SUA se circumscrie la programe centrate pe asistența socială, pe prestații
acordate săracilor pe baza uneiverificări drastice a veniturilor.
2. În țările scandinave (Suedia, Norvegia) politicile sociale au evoluat sub influența
concepțiilor social –democrate și au tins să se extindă asupra întregii populații
indiferent dacă nevoia era sau nu manifestată.
3. În țările din zona Vest Europeană – politicile sociale au inspirație bismarkeană
(Germania, Austria), modelul dat de politicile sociale este situat între modelul liberal
și cel social – democrat, constituit prin reformarea schemei tradiționale și prin
stabilirea uni sistem puternic de protecție a grupurilor care nu se pot proteja singuri.
4. Există modelul Japonez de tip paternalist deosebit în privințe de modelul Vest
European și cel american. Este un model care se bazează pe îmbinarea elementelor
tradiționale de intrajutorare în mediul familial cu intervenția statului și antrenare
substanțială a patronatului în probleme sociale.
5. Modelul lansat de C.Jones, model specific pentru Asia de Sud-Est (Hong-Kong,
Singapore, Coreea de Sud, Taiwan), model numit în statul bunăstării confucionist-
caracteristicile modelului au fost determinate de tradițiile și cultura comună avînd în
centru concepțiile lui Confucius care pentru Asia de Sud Est este un model de viață.
Modelul este caracterizat de o influență mare a familiilor și comunității care au lăsat
în seama statului puține probleme de rezolvat. Familia și comunitatea își asumă
responsabilități mari pentru îngrijirea bătrînilor, persoanelor bolnave, persoanelor cu
dizabilități. Familia investește în educația copiilor care își vor face carieră pentru a
ajuta alți membri ai familie.
6. Model constituit în fostele țări socialiste. Politicile sociale din aceste țări (România,
Bulgaria, Ungaria, URSS, Iugoslavia, Cehoslovacia) au avut multe consecințe
benefice în domeniile: învățămînt gratis (total); ocrotirea sănătătții; locuințele;
sistemul de pensii; alocațiile familiale. Economia de tip socialist a permis depășirea
stării sărăciei de masă, realizarea unui sistem de asigurări sociale de bază –
asigurările sociale. s-au creat rețele de învățămînt, sănătate accesibilă tuturor, ceea ce
a dus la formarea capitalului uman.
Politicile sociale din țările date cu cea din țările dezvoltate, cu dezvoltarea sistemului
protecției sociale bazate pe principiile universaliste au fost scoase în evidență și multe
probleme sociale care s-au acumulat si au condus la prăbușirea regimului totalitar din
țări ceea ce era o limită a politicilor sociale s-a bazat pe principiile egalitative, iar
statul și-a atribuit un rol de hiperpatron, era exclus responsabilitatea individuală.