Nevoile persoanelor vârstnice

Nevoia unei persoane se defineste drept senzatia de lipsa sau de rau care impinge fiinţa
umana la acte indispensabile satisfacerii nevoilor respective (Bogdan Constantin, 1997, 363).
În măsura în care este posibil, trebuie încercată satisfacerea atât a nevoilor dar şi a dorinţelor
persoanei varstnice pentru ca sa nu se ajunga la boala psihica.
Persoanele varstnice au nevoie de afectiune, de comunicare, de incredere si sinceritate, de
acceptare in randul familiei si de sprijin emotional.

Elaborarea unor politici, programe sau servicii pentru populatia varstnica trebuie sa ia in
considerare, pe langa drepturile si capacitatile persoanelor varstnice si nevoile acestora.
Satisfacerea nevoilor influenteaza atat implinirea vietii individului cat si calitatea functionarii
sale ca membru al unei familii, al unei societati. Astfel ca implinirea lor nu este numai o
problema individuala, ci si societala, societatea asumandu-si responsabilitatea asigurarii
bunastarii membrilor ei.
Nesatisfacerea unora dintre nevoi, ignorarea lor poate adanci suferintele, poate grabi
instalarea dependentei si scurtarea vietii.
Asistenta sociala, componenta a sistemului national de protectie sociala, cuprinde serviciile
sociale si prestatiile sociale acordate in vederea dezvoltarii capacitatilor individuale sau colective
pentru asigurarea nevoilor sociale, cresterea calitatii vietii si promovarea principiilor de coeziune
si incluziune sociala (art.2, al.2 din Legea 47 din 2006 privind sistemul national de asistenta
sociala)
Tot in Legea 47 din 2006, in art.5, lit.b, nevoia sociala  este definita ca fiind ansamblul de
cerinte indispensabile fiecarei persoane pentru asigurarea conditiilor de viata, in vederea
integrarii sociale.
Bradshow (apud. Vladescu Cristian, 1992, pp.258-259) distinge patru categorii de nevoi:
nevoi normative, nevoi resimtite, nevoi exprimate si nevoi comparative.
Nevoia normativa este cea definita de specialisti. Ei sunt cei care stabilesc un standard la care
se raporteaza situatia reala, indentificandu-se astfel nevoia ca deviatie de la normal. Se pune
problema in acest caz a definirii starii de normalitate. Datorita faptului ca este necesara in acest
caz prezenta specialistului, diferiti specialisti pot avea opinii diferite despre aceste nevoi, astfel
ca nu exista o nevoie normativa absoluta.
Nevoia resimtita se constituie ca o reflectare a ceea ce doresc oamenii. De exemplu, in cazul
varstnicilor, multi dintre ei resimt nevoia de comunicare interpersonala ca urmare a singuratatii si
izolarii.
Nevoia exprimata reprezinta cererea, respectiv o nevoie resimtita pentru care se solicita
satisfacerea, implinirea. Nevoile exprimate pot sau nu sa coincida cu cele resimtite.
Nevoia comparativa apare ca rezultat al comparatiei populatiei care nu beneficiaza de un
serviciu, cu situatia beneficiarilor serviciului respectiv.
 Nevoia este o necesitate. Necesitatile nu sunt insa statice. Putem astfel vorbi de necesitati
evolutive, necesitati care se caracterizeaza prin crestere (Zamfir Elena, 1997, 310). Nivelul de
aspiratii este cel care determina aceasta crestere a necesitatilor. Prof. univ.dr. Elena Zamfir
realizeaza urmatoarea clasificare a necesitatilor umane, din punct de vedere al calitatii
vietii: necesitati universale care stau la baza unor indicatori absoluti ai calitatii vietii.
Necesitati umane universale evolutive care genereaza indicatori ai vietii atat absoluti, cat si
relativi.
Necesitati authentic umane, dar alternative – necesitati care caracterizeaza un stil de viata
sau altul, o cale de realizare sau implinire, toate acestea putand duce la fericire.
Necesitati artificiale, compensatorii, false – necesitati a caror simpla prezenta indica un mod
de viata alienat, marginal, in ultima instanta patologic. Implinirea lor genereaza doar iluzia unei
satisfactii partiale, de moment, dar cumulate in timp, ele caracterizeaza o cale eronata care, in
cele din urma, esueaza (Zamfir Elena, 1997, 328).
Nevoia de asistenta sociala  este o categorie aparte care faciliteaza satisfacerea  “resursele
elementare minime necesare pentru o viata demna si o functionare sociala normala, neacoperite
prin efortul persoanei/familiei in cauza si nici de componentele de asigurare sociala ale
sistemului de securitate sociala”(Zamfir Catalin, 1999, 445).
Persoanele varstnice se afla uneori in situatia de a avea nevoie de asistenta sociala, nevoie
care poate fi provenita din lipsa resurselor economice – un nivel de viata sub standardele minime
acceptate, lipsa locuintei, lipsa de acces la serviciile de asistenta medicala, sau din limitarea
severa a capacitatilor personale de a duce o viata normala – handicap, probleme de sanatate,
probleme de integrare in viata de familie sau in comunitate, dificultati de relationare cu ceilalti,
etc. Suportul material si serviciile de asistenta sociala sunt cele doua modalitati de sprijin pentru
persoanele care se confrunta cu nevoia de asistenta sociala.

Nevoia de asistenta sociala reziduala reprezinta nevoia de asistenta sociala neacoperita de

sistemul de asistenta sociala (Zamfir Catalin, coord., 1999, 446), in cazul varstnicilor din
Romania aceasta nevoie fiind evidenta.
Legea nr.17/2000 a persoanelor varstnice reflecta cerinta evaluarii nevoilor persoanelor
varstnice. Conform art.4 al legii amintite, nevoile persoanelor varstnice se evalueaza prin ancheta
sociala care se elaboreaza pe baza datelor cu privire la: afectiunile ce necesita ingrijire speciala;
capacitatea de a se gospodari si de a implini cerintele firesti ale vietii cotidiene; conditiile de
locuit; veniturile efective sau potentiale considerate minime pentru asigurarea satisfacerii
nevoilor curente ale vietii.
Deseori, nevoile sociale nesatisfacute (afectivitatea predominant depresiva determinata de
singuratate, izolare sociala, lipsa unor preocupari care sa dea sentimentul de utilitate)
influenteaza starea de sanatate fizica si psihica, generand sau sporind astfel nevoile medicale
(Margineanu I., Socol Gh., 1991).
Cel mai eterogen grup populational este cel al persoanelor in varsta. Nevoile si
particularitatile acestor persoane difera mult, datorita factorilor genetici, de mediu si datorita
experientei unice de viata. Este greu de facut un algoritm al nevoilor persoanelor in varsta,
pentru ca acesta nu poate fi aplicat la toate aceste persoane. Caracteristicile personale,
individuale in combinatie cu experienta proprie de viata, cu evenimentele inedite de viata creeaza
o combinatie ciudata, unica. Acest fapt ne arata ca “raportul dintre importanta socialului si cea a
schimbarilor personale inclina in favoarea celor din urma”(Dallos Rudi si Mclaughlin Eugene,
1997, 124).
Elaborarea programelor si serviciilor pentru varstnici trebuie sa tina seama de diversitatea
acestui grup de persoane vulnerabile si defavorizate.
Persoanele varstnice sunt persoane cu nevoi speciale, persoane vulnerabile care impun ajutor
si protectie pentru a trai in conditii decente.
Prin diferite programe, trebuie sa se incerce schimbarea mentalitatii populatiei majoritare,
aceea ca varstnicul consuma si ca oricum nu mai are mult de trait, fapt care provoaca
discriminari in accesul la serviciile medicale si sociale,  fiind acordata o atentie mai scazuta
mentinerii independentei varstnicilor in detrimentul tinerilor.
Organismele Internationale (Natiunile Unite, Organizatia Mondiala a Sanatatii) au stabilit
grupele de persoane varstnice care sunt supuse unor riscuri speciale, in planul sanatatii, al
situatiei sociale si economice. Aceste grupe cuprind: persoane peste 85 de ani, persoane in varsta
care traiesc singure, femeile in varsta (in special celibatarele si vaduvele), persoanele in varsta
care traiesc in institutii colective, persoanele in varsta fara copii, persoanele in varsta suferind de
afectiuni sau handicapuri grave, cupluri in varsta in care unul din membrii este grav bolnav.
Un model foarte raspandit este modelul conceptual al Virginiei Henderson care identifica 14
nevoi fundamentale ale bolnavilor in general: a respira; a bea si a manca; a elimina; a se misca; a
mentine temperatura corpului; a dormi si a se odihni bine; nevoia de curatenie corporala; a se
imbraca si dezbraca; a evita orice pericol; nevoia de a comunica; de a trai conform propriilor
convingeri spirituale; de a avea o preocupare, de a se realiza; de a se recreea; de a invata
(Stoianovici Serban, Bogdan Constantin, 1997, 15).
Nevoile unei persoane sunt multiple si complexe, scopul satisfacerii lor fiind acela de a
obtine o stare de bine – conditia sanatatii, o stare de confort psihic si fizic si o crestere a calitatii
vietii.