Teoria Centrată pe Client

(C. Rogers)

-Nondirectivitatea sau centrarea pe

-persoană
-
-- pe aspectele pozitive ale personalităţii;
-omul este bun de la natură, dispune de
-un potenţial psihic latent ce trebuie activat

- nondirectivitatea nu înseamnă pasivitate sau lipsa direcţiilor ci o

anumită viziune despre om şi relaţiile umane/centrare pe pers.

- atitudine empatica, de acceptare necondiţionată a clientului pentru a

înţelege lumea subiectivă a acestuia

- rolul nondirectiv al asistentului social nu înseamnă inactivitate ci

absenţa de activitate intervenţională
Credinta in capacitatea persoanei de a-şi rezolva
singura problemele

- fiinţa umană dispune de capacitatea latentă sau manifestă

de a-şi rezolva propriile probleme în mod eficient.

- individul dispune de resurse interioare necesare restabilirii

echilibrului psiho-social.
Tendinţa la actualizare a individului

- cuprinde latura fizică (organică) cât şi latura psihologică

(sufletească).

- avem în vedere pe de o parte, maturizarea şi funcţionarea

organică, fiziologică iar pe de altă parte tendinţa de
actualizare, de dezvoltare la nivel
psihosocial/emotional/comportamental.

3
Eul: ansamblul percepţiilor referitoare la sine însuşi (caracteristici,
atribute, calităţi, defecte).

- se formează pe baza experienţelor

- are rolul de a direcţiona individul în viaţă

- este necesar un eu realist

- concordanţa între percepţie şi realitate
Libertatea experienţială

- individul este liber să experimenteze independent de normele

sociale şi morale care guvernează mediul exterior

- inhibarea sentimentelor/emoţiilor stagnează dezvoltarea

individuală şi socială

- daca individul se conformează normelor sociale în pofida a

ceea ce simte, va deveni confuz, dezorientat, dezamăgit,
nevrotic

5
 Calităţi necesare unui asistent social

- capacitate empatică,

- autenticitate (acord intern, cunoaştere de sine),

- concepţie pozitivă despre natura umană,

- înţelegere de sine,

- maturitate emoţională,

- creativitate.
 Tehnici de intervenţie

Clarificarea/exprimarea sentimentelor: se realizează prin dialog,

reflecţie şi meditaţie

Reformularea afirmaţiilor clientului: se folosesc alte cuvinte decât

cele folosite de către client pentru a revărsa mai multă lumină
asupra problemelor cu care acesta se confruntă, pentru a
elimina confuziile.
Acceptarea necondiţionată: comunicare empatică, autentică,
acceptare pozitivă verbală şi nonverbală (mimică şi pantomimică
de tip comprehensiv).

Ascultarea activă: se încurajează verbal cat si non-verbal (prin

postură, privire, mimică, mişcări ale capului) ceea ce spune
clientul.

Reformularea sinteză: reformularea în cuvinte cheie a ceea ce

spune clientul.