Universitatea din Bucureşti

Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială

Anul I, Seria 2, Grupa 3

Comunicare interpersonal în
Asistenţa Socială

Comunicarea nonverbală. Mimica feţei.

Profesor coordonator : Anghel Mirela

Student: Radu Alexandra Miruna

2017
2017
Page 0
Cuprins

 Definire………………………………………………… 2
 Istoric…………………………………………………… 2-3
 Expresiile faciale…………………………………… 3
 Zâmbetul şi râsul…………………………………… 3-4
 Contactul vizual……………………………………… 4-5
 Mişcarea ochilor……………………………………. 5-6
 Emoţii transmise prin expresii faciale……. 6-7
 Concluzii………………………………………………. 7
 Bibliografie…………………………………………… 8

1
 Introducere

 Definire
Comunicarea = “un proces specific uman prin care un emiţător transmite un mesaj unui
receptor, prin intermediul unui canal, cu scopul obţinerii unei schimbări în aşteptarea unui
feed-back”.1

Comunicarea nonverbală- „cumulul de mesaje, care nu sunt exprimate prin cuvinte si care
pot fi decodificate, creând înţelesuri”2

Mimică- „artă de exprimare a gândurilor şi a sentimentelor prin gesturi sau prin modificarea
expresiei feţei.

-ansamblu de gesturi sau de modificări ale fizionomiei care însoţeşte sau înlocuieşte
limbajul verbal.”3

 Istoric

Profesorul Ray Birdwhistell de la Universitatea din Louisville a arătat că prin gesturi, ţinută,
poziţie a trupului şi prin distanţa menţinută se realizează o cantitate mai mare de comunicări
interumane decât pe orice altă cale.4

După constatarea lui Albert Mehrabian, din totalul mesajelor aproximativ 7% sunt verbale,
38% sunt vocale şi 55% sunt mesaje non-verbale. Analizând comunicarea dintre oameni,
profesorul Ray Birdwhistell a ajuns la concluzia că o persoană obişnuită, de-a lungul unei
zile, vorbeşte efectiv timp de zece minute. Astfel, componenta verbală a comunicării este sub
35%, comunicările non-verbale reprezentând peste 65%. Comunicarea verbală este utilizată
cu precădere pentru transmiterea informaţiilor, în timp ce canalul non-verbal este folosit
pentru exprimarea atitudinii interpersonale şi în anumite cazuri pentru a înlocui mesajele
verbale. Cu toate acestea, omul este însă rareori conştient de faptul că mişcările şi gesturile
sale pot transmite o anumită poveste, în timp ce vocea sa poate spune cu totul altceva.

1
Petre, Anghel, Strategii eficiente de comunicare, Editura Cartea Universitară, Bucureşti, 2004
2
Pânişoară, Ion-Ovidiu, Comunicare eficientă, Editura Polirom, Iaşi, 2004
3
Academia Română, Dicţionar explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2016
4
Pease, Allan, Limbajul trupului, Editura Polimark, Bucureşti, 1993

2
În cadrul istoriei ştiinţei despre comunicarea nonverbală se poate vorbi despre precursori până
la jumătatea secolului XX (Ch. Darwin, D. Efron, E. Kretschmer, W.H. Sheldon), despre
fondatori, între anii 1950 şi 1980 (R.L. Birdwhistell, J.R. Davitz, P. Ekman, L.K. Frank, E.T.
Hall, R. Rosenthal), iar despre cercetătorii de azi ai domeniului, în ultimele două, trei decenii
(R. Akert, M. Argyle, J.K. Burgoon, D.B. Buller, J. Corraze, M.L. Knapp, J. Streeck, W.G.
Woodall şi mulţi alţii).

Expresiile faciale

Studiul expresiilor faciale a debutat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea prin celebra
lucrare a lui Charles Darwin, Expresia emoţiilor la om şi la animale (1967).

Charles Darwin a ajuns la concluzia că “aceeaşi stare psihică este exprimată în toată lumea cu
o uniformitate remarcabilă: acest fapt este, prin el însuşi, interesant, ca o dovadă a strânsei
asemănări a structurii corporale şi a dispoziţiei mintale a tuturor raselor omeneşti.”5

 Zâmbetul şi râsul

Numeroşi filosofi şi oameni de ştiinţă au încercat să pătrundă esenţa râsului şi a surâsului,

ca de exemplu: Th. Hobbes, B. Spinoza, R. Descartes, Imm. Kant, Ch. Darwin, H.
Bergson,P. Ekman. Charles Darwin în lucrarea Expresia emoţiilor la om şi la animale
(1967) susţinea că “râsul pare să constituie, în primul rând, expresia simplei bucurii sau
fericiri”.

“În lucrarea Limbajul corpului pentru manageri, Horst H. Ruckle (1999) prezintă opt
tipuri de zâmbete:

1. Zâmbetul voit, fabricat, chinuit (colţurile gurii drepte, buzele drepte şi lipite).
Apare şi dispare repede. Poate exprima jena.
2. Zâmbetul dulceag (întinderea şi subţierea buzelor; însoţeşte universalul „da“).
3. Zâmbetul „pe sub mustaţã“ (buzele tensionate şi lipite; exprimã voinţă, dar şi
reţinere).

5
Darwin, Charles, Expresia emoţiilor la om şi la animale, Editura Academiei R.S.R, Bucureşti, 1967

3
 4. Zâmbetul depreciativ (colţurile gurii sunt retrase puţin în jos, este afişat de
persoanele blazate, ironice, poate exprima acordul şi dezacordul, în acelaşi timp).
5. Zâmbetul relaxat (lipsit de tensiune, exprimă bucuria, dragostea, preţuirea
celuilalt).
6. Zâmbetul strâmb (un colţ al gurii este tras în jos şi celălalt în sus; exprimă o
amabilitate forţată, un conflict intern;).
7. Zâmbetul care exprimă frica (buzele sunt trase lateral, iar gura este puţin
întredeschisă; colţurile gurii sunt trase spre urechi).
8. Zâmbetul condescendent, resemnat (răsfrângerea înainte a buzei inferioare; adesea,
este însoţit de înclinarea capului spre dreapta şi/sau ridicarea şi tremuratul
umerilor).”6

“Zâmbetul şi râsul sunt expresia bunei dispoziţii dar şi o modalitate de producere a ei.
La bucurie, faţa se luminează; la mâhnire, se lungeşte. Este vorba despre contracţia
„muşchiului tristeţii“, care trage colţurile gurii în jos. Când zâmbetul este însoţit de
lăsarea colţurilor gurii în jos, este semn de batjocoră.”7

 Contactul vizual

În cadrul relaţiilor interpersonale, privirea oferă un feed-back important despre reacţiile

celuilalt. Deşi nu o faci conştient priveşti ochii unei persone căutând semne ale stării sufleteşti
pozitive sau negative a celuilalt. Fără contact la nivelul ochilor, oamenii nu simt că
interacţionează, nu comunică pe deplin.

Se consideră că ochii unei persoane sunt „fereastra sufletului” , deoarece aceştia sunt capabili,
într-o măsură mai mare sau mai mică, să dezvăluie ceea ce simte sau gândeşte acesta. De
exemplu, chiar dacă o persoană este trisă şi maschează acest sentiment în spatele unui zâmbet
politicos, ochii săi pot spune cu totul altceva.

Georg Simmel (1908) aprecia contactul vizual ca asigurând, „dintre toate relaţiile interumane,
reciprocitatea desăvârşită“ şi că individul „se dezvăluie pe sine în privirea care îl primeşte pe
celălalt în sine; în acelaşi act prin care subiectul uman caută să-şi recunoască obiectul, se

6
Septimiu Chelcea, Loredana Ivan, Adina Chelcea, Comunicarea nonverbală: Gesturile şi postura, Editura
Comunicare.ro, Bucureşti, 2005
7
Barbu, Florea, Limbaj gestual- Comunicare şi interpretare, Editura Lumen, Iaşi, 2010

4
predă la rândul său obiectului. Nu putem primi prin ochi fără a da în acelaşi timp“8 Schimbul
de priviri, aşadar, introduce reciprocitatea în relaţiile interumane.

„Analizând funcţiile privirii, Michael Argyle şi Janet Dean (1965, 291) menţionează:

1. Căutarea informaţiei: indivizii caută un răspuns al acţiunilor lor în ochii celorlaţi, care
este absolut necesar pentru adaptarea în continuare a discursului.
2. Semnalarea deschiderii canalului de comunicare: dacă în cadrul unei conversaţii între
două persoane unul dintre interlocutori întoarce privirea către un al treilea, aceasta
înseamnă închiderea canalului de comunicare cu prima persoană. Contactul la nivelul
privirii include obligaţia de a interacţiona. Dacă un vânzător, spre exemplu, se lasă
privit, el îşi manifestă disponibilitatea de a fi la dispoziţia clientului.
3. Ascunderea şi exhibiţionismul: tendinţa unor persoane de a se ascunde de privirea
celorlalţi şi, în sens contrar, tendinţa altora de a se face remarcate.
4. Stabilirea, confirmarea relaţiilor sociale: privirea poate fi un indicator al tipului de
relaţie socială care se stabileşte între interlocutori (atracţie, supunere, dominare etc.).”9

 Mişcarea ochilor

„Mişcarea ochilor a fost cercetată şi din perspectivă psihofiziologică, urmărindu-se

„rãspunsurile pupilare“ şi „electro-oculografia“ prin măsurarea diametrului pupilelor şi a
modificării direcţiei privirii. La apariţia unor stimuli, pupilele îşi măresc diametrul cu
până la 1 mm. Cu ajutorul unei aparaturi nu foarte sofisticate pot fi măsurate modificări
ale diametrului pupilelor de până la 0,50 milimetri, iar direcţia privirii, ca şi schimbarea
acesteia, pot fi înregistrate pentru o durată de până la 100 milisecunde.”10

„Dale C. Leathers (1986) a descoperit şase funcţii ale modalităţilor de a privi:

1. „Funcţia atenţiei“ semnalează că interlocutorii îşi acordă reciproc atenţie, sau

unilateral, sau nu-şi acordă deloc atenţie (privesc în altă parte decât la cel cu care
vorbesc sau se uită la el şi nu îl văd, trecând peste el cu privirea).

8
Dungaciu, Sandra, Georg Simmel şi sociologia modernităţii.Elemente pentru o teorie socială a
postmodernităţii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003
9
Septimiu Chelcea, Loredana Ivan, Adina Chelcea, Comunicarea nonverbală: Gesturile şi postura, Editura
Comunicare.ro, Bucureşti, 2005
10
Pease, Allan, Limbajul trupului. Cum pot fi citite gândurile altora din gesturile lor, Editura Polimark, Bucureşti,
1993

5
 2. „Funcţia reglatoare“, prin care este marcată durata convorbirii (începutul şi
sfârşitul ei).
3. „Funcţia de putere“, exprimând diferenţele de status social.
4. „Funcţia afectivă“, indicând emoţiile pozitive sau negative.
5. „Funcţia de formare a impresiei“, comunicând modul în care individul doreşte să
fie perceput.
6. „Funcţia persuasivă“, de sporire a credibilităţii prin menţinerea contactului
vizual.” 11

Aşa cum susţine D.K. Orban (1999), „prin ochi exprimăm un comportament cognitiv şi
emoţional. Dăm impresia de gândire profundă, confuzie sau neatenţie. Ne dezvăluim
emoţiile de frică, mânie, furie şi tristeţe. Nu ne dăm seama câte mesaje ascunse sunt
deconspirate prin contactul vizual“12. Mişcarea ochilor în sus însoţeşte, de regulă, efortul
de a ne reaminti ceva, iar coborârea lor (privirea în pământ) poate exprima vinovăţie,
ascunderea adevăratelor sentimente, o stare de disconfort psihic. A privi într-o parte
înseamnă a-i comunica celuilalt lipsa de interes pentru ce spune. A-l privi în ochi exprimă
sinceritate dar şi o ameninţare.

 Emoţii transmise prin expresii faciale

Ne naștem cu expresiile faciale a șase emoții – surpriza, frica, furia, tristețea, fericirea și
disprețul – care sunt adânc întipărite în trupurile noastre. Cercetările efectuate de Ekman
arată că aceste șase emoții se manifestă la fel ca la oameni, indiferent de poziția socială
sau zona geografică a lumii. Dar, deși avem cu toții aceste emoții, nu le arătăm
întodeauna.

„Tristețea este una dintre emoțiile care durează cel mai mult. Bărbia coboară, pleoapele la
fel, colțurile gurii coboară și uneori le puteți vedea cum tremură. În același timp, colțul
intern al sprâncenelor se ridică și pe frunte se formează o linie verticală care ajunge să
creeze aproape impresia unui V întors.

11
Septimiu Chelcea, Loredana Ivan, Adina Chelcea, Comunicarea nonverbală: Gesturile şi postura, Editura
Comunicare.ro, Bucureşti, 2005
12
Larson, Charles, Persuasiunea. Receptare şi responsabilitate, Editura Polirom, Iaşi, 2003

6
 Surpriza este una dintre emoțiile cele mai rapide. Să presupunem că deschideți ușa de la
intrare și cineva vă surprinde. La început, veți deschide gura larg. Apoi vi se vor ridica
sprâncenele, ochii vi se vor mări, descoperindu-și albul atât în partea superioară, cât și în
cea inferioară. Gura se va deschide amplu, în forma literei O. Toate aceste lucruri se vor
întâmpla extrem de repede.

Frica poate urma uneori surprizei. În frică, sprâncenele sunt apropiate, aduse spre centru și
exact la capetele lor apar două mici linii. Colțurile gurii se adună și buzele sunt foarte
strânse. Ambele pleoape sunt într-o stare extremă de tensiune, pupilele se dilată și ochii
ies din orbite- de obicei albul ochilor se vede atât sub, cât și desupra irisului.

Furia unele studii au relevat faptul că, în mijlocul unei mulțimi, putem observa mai ușor o
față furioasă decât una fericită. Din cauza sentimentului de furie, sprâncenele coboară și se
apropie în forma de V. Între sprâncene se formează linii subțiri. Ochii sunt larg deschiși,
fără clipire, sau îngustați până ce ajung să arate ca două fante, cu pleoapa inferioară
deplasată în sus.

Fericirea în cazul sentimentului de fericire, apare una dintre expresiile noastre favorite
zâmbetul adevărat. Dacă priviți o față care arată așa ceva, observați că un zâmbet adevărat
este diferit de unul social: gingiile sunt dezvelite mai mult, ochii iau forma de semilună.
Probabil că semnul cel mai pronunțat constă în cutele nazolabiale care devin foarte adânci,
în stânga și dreapta nasului, între buza superioară și nas.”13

Concluzii

În concluzie, expresiile faciale conștiente ne ajută să împărtășim sentimente de iubire și

compasiune, înțelegere și colaborare, dezgust și consternare. Ele pot fi, de asemenea, folosite
ca o mască (pentru a ascunde alte sentimente), dar nu pot face să dispară complet nici un
sentiment intens. Oricât de mult ne-am dori să credem că avem control complet asupra
sentimentelor noastre și că putem alege dacă să le arătăm sau nu, lucrurile stau cu totul altfel.

Expresiile faciale sunt cele mai vizibile modalitati prin care se exprima emotiile, alaturi de
tonul vocii, volum, intonatie, gesturi si cuvinte.

13
Fexeus, Henrik, Arta de a citi gândurile, Editura Trei, Bucureşti, 2014

7
Bibliografie:

1. Academia Română, Dicţionar explicativ al limbii române, Editura Univers

Enciclopedic, Bucureşti, 2016
2. Barbu, Florea, Limbaj gestual- Comunicare şi interpretare, Editura Lumen, Iaşi, 2010
3. Darwin, Charles, Expresia emoţiilor la om şi la animale, Editura Academiei R.S.R,
Bucureşti, 1967
4. Dungaciu, Sandra, Georg Simmel şi sociologia modernităţii.Elemente pentru o teorie
socială a postmodernităţii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003
5. Fexeus, Henrik, Arta de a citi gândurile, Editura Trei, Bucureşti, 2014
6. Larson, Charles, Persuasiunea. Receptare şi responsabilitate, Editura Polirom, Iaşi,
2003
7. Pânişoară, Ion-Ovidiu, Comunicare eficientă, Editura Polirom, Iaşi, 2004
8. Pease, Allan, Limbajul trupului, Editura Polimark, Bucureşti, 1993
9. Petre, Anghel, Strategii eficiente de comunicare, Editura Cartea Universitară,
Bucureşti, 2004
10. Septimiu Chelcea, Loredana Ivan, Adina Chelcea, Comunicarea nonverbală:
Gesturile şi postura, Editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2005