CE ESTE COMUNICAREA

NONVERBALĂ

Comunicarea nonverbală cuprinde mai multe

mesaje, ce nu sunt exprimate prin cuvinte, dar
care pot fi totuşi decodificate, putând crea
înţelesuri.
Comunicarea nonverbală este reprezentată de
toate sistemele de comunicare ce nu presupun
folosirea cuvintelor. Ori de câte ori alţi stimuli
decât cuvintele creează un sens în mintea
emiţătorului sau a receptorului, vorbim despre
comunicare nonverbală.
Limbajul non-verbal

 Contactul vizual
 Mimica
 Gestica
 Poziţia corpului
 Tinuta
 Distanţa dintre parteneri
(intima,personala, sociala, publica)
Mimica
 MIMICA –PRIVIREA - GESTICA

Din totalul mesajelor transmise de o persoana si retinute de interlocutor:

7% sunt verbale, 38% sunt paraverbale iar 55% sunt nonverbale.

Cand ceea ce spuneti nu

Acest tip de comunicare are
relevanta mai mare decat
semnalele verbale si paraverbale
(tonul vocii, accent, tonalitate
etc). Aceasta axioma enunta
urmatorul lucru:
este in concordanta cu ceea
ce faceti, interlocutorul va
crede ceea ce vede, adica
semnalele nonverbale ale
corpului dumneavoastra.
Limbajul nonverbal (body
language) este alcatuit din trei
componente:
mimica, privirea si gestica.
 MIMICA

Mimica se refera la toate

fenomenele pe care le putem
observa pe fata unui om :
miscarile capului, contactul
vizual, directia privirii, zambetul.

PRIVIREA
In privinta privirii, pentru a construi o relatie de comunicare
trebuie sa pastram contactul vizual cam 60% - 70% din timp.
De asemenea, exista mai multe tipuri de priviri: oficiala,
intima, laterala, care atunci cand e insotita de zambet
inseamna interes, iar atunci cand e iinsotita de incruntarea
sprancenelor inseamna ostilitate. La fel, inchiderea ochilor
inseamna dorinta de a finaliza interactiunea.
 GESTICA
Gestica se refera la limbajul mainilor
in termeni de viteza a miscarii, grad
de tensiune, pozitii, zone de miscare,
mod de tinere a degetelor, distanta
dintre maini si corp.

Mai jos sunt cateva imagini cu

posibile posturi pe care le poate
adopta cineva in timpul unei
discutii si cu decodificarea lor din
registrul nonverbal in cel verbal
Pozitia mainilor ne poate da nenumarate indicii despre starea cuiva.
Enumeram mai jos cateva pozitii ale mainilor si semnificatia lor in
contextul limbajului corpului:
 Postura si orientarea corpului

Se refera la felul in care un om sta la un moment dat si la modalitatile prin

care isi modifica postura corpului. Astfel, exista cateva pozitii de baza din care
putem identifica starea de spirit a oamenilor care fac parte dintr-o audienta.
 Interpretarea gesturilor

Gest Interpretare

1. Mângâierea bărbii, sprijinirea capului pe Ezitare, reflectare, evaluare

mâini sau un deget pe obraz, un altul sub bărbie,
celelalte îndoite

2. Capul sprijinit pe mână Plictiseală

3. Lăsare pe spate în scaun, mâinile după ceafă Superioritate

4. Mâinile adunate cu degetele sprijinite Încredere în sine

5. Palmă peste ceafă Exasperare

6. A ţine între buze un braţ al ramei de ochelari Câştigare de timp

7. Încrucişarea braţelor Apărare

 Corelaţia culoare-personalitate

Culoarea Informaţie

1. Roşu Om plin de sentimente

2. Roz Îmi place să iubesc, să fiu iubit şi să am

grijă de alţii
3. Portocaliu Sunt organizat şi hotărât să-mi realizez
planurile
4. Galben Doresc să discutăm

5. Verde Îmi place schimbarea

6. Bleu Sunt inventiv

7. Bleumarin Îmi place să conduc şi să dau ordine

8. Negru Ştiu foarte bine ce am de făcut

 Limbajul corpului

Mişcările şi postura corpului sunt

definitorii pentru anumite mesaje.

Mişcările capului

Mişcările ochilor

Zâmbetul
Expresiile feţei
Datul din cap
 Comunicarea de informaţii

A privi

sau a nu privi pe cineva are un înţeles.

Personalitatea se evidenţiază şi prin alte mişcări ca : rosul unghiilor, jucatul cu o bijuterie,

frecatul nasului, etc.

Gestica
Se referă la mişcările unor părţi ale corpului: mâini, braţe, picioare.
 Aspectul fizic
Îmbrăcămintea şi accesoriile pe care le purtăm (bijuterii, cravate, ochelari),
machiaj, coafură/ freză, etc. transmit mesaje nonverbale.
 Spaţiul personal Poate fi definit ca fiind distanţa de la care există
disponibilitatea contactului cu ceilalţi.
Astfel:
zona intimă (personală), între 0,5 -1,2 m este pentru discuţii cu
caracter personal ;

zona socială (normală), între 1,2 -2 m este folosită mai ales

la comunicarea interpersonală (colegi de serviciu aflaţi pe
aceeaşi treaptă ierarhică, prieteni, etc) ;

zona consultativă, între 2 -3,5 m este folosită în

situaţii oficiale (superior, subordonat);

zona publică, 3,5 m şi mai mult, în care comunicarea

este formală (cursuri, şedinţe, discursuri).
 Atingerea sau contactul fizic

exprimă emoţii sau sentimente diferite, de la sentimente calde

până la agresiune fizică.

Copierea stilului
Oamenii îi acceptă, în mod inconştient, cu mai
multă uşurinţă, pe aceia cu care se aseamănă.

Temperatura, lumina şi culoarea influenţează modul în care oamenii

comunică fără a constitui însă coduri nonverbale.
Accentuează comunicarea verbală;
Completează mesajul transmis pe cale verbală;
Contrazice anumite aspecte ale comunicării verbale ;
Ponderează dinamica proprie comunicării verbalizate;
Repetă sau reactualizează înţelesul comunicării verbale.
 Expresiile psihice urmatoare reflecta
starile de spirit cel mai frecvent
exprimate in limbajul non-verbal:
 surasul – indica o persoana amicala deschisa discutiei;
 bratele incrucisate – denota o atitudine negativa
 mainile pe masa – indica faptul ca o persoana este gata
de actiune
 a fi asezat pe scaun, mainile incrucisate la ceafa, tot
corpul inclinat pe spate – reprezinta atitudinea tipica
patronului in biroul sau care este tentat sa-si delimiteze
teritoriul;
 persoanele care-si freaca dosul mainilor din cand in
cand au adesea ceva de ascuns
 persoanele care-si freaca palmele mainilor sunt pe cale
de a realiza o buna actiune.
 Trăsături ale comunicării
nonverbale
 combină mai multe coduri (gest, privire, poziţia
corpului, plasarea în spaţiu, mişcare, miros, culori
etc.);
 semnificaţiile sale pot fi universale (zâmbetul este
în orice cultură semnul confortului interior), dar pot
să şi depindă de normele culturale (percepţia asupra
distanţei interpersonale);
 este un tip de comunicare imediată, naturală,
continuă, are un rol deosebit de important în
formarea primei impresii (în literatura de
specialitate se vorbeşte de faptul că primele 30 de
secunde din întâlnirea cu o persoană sunt decisive
în evoluţia interacţiunii cu aceasta);
 este cel mai bun mijloc de transmitere a emoţiilor.
Trăsături ale comunicării
nonverbale
 Mijloacele de comunicare nonlingvistice „au, în mod
obişnuit, un caracter mai local, mai temporal şi mai ambiguu
decât limbajul. Ele sunt prelingvistice sau extralingvistice,
non-sistematice, de regulă neînregistrate şi învăţate în mod
informal. Sunt moduri de comunicare deschise colectivităţii
şi alegerii libere, legate direct de experienţa personală şi de
interacţiunea socială, de lumea materială concretă în care
trăieşte omul”. (cf. Denis McQuail)
“Transmiţători” în comunicarea
nonverbală
 Felul în care este perceput spaţiul este o variabilă culturală.
Comunicarea faţă-în-faţă este asociată de cele mai multe ori
cu un conţinut emoţional puternic (pozitiv sau negativ).
Distanţa dintre emiţător şi receptor în asemenea tipuri de
conversaţii variază considerabil de la o societate la alta. În
ţările mediteraneene este permisă (chiar privilegiată)
apropierea, în timp ce o cultură asiatică valorizează distanţa.
“Transmiţători” în comunicarea
nonverbală
 Mişcările corpului şi gesturile (de al căror studiu se ocupă
kinezica) sunt importante surse de informaţie. Există gesturi
care au un corespondent verbal imediat (mişcările capului
atunci când aprobăm ceva sau când nu suntem de acord cu
ceva), altele care acţionează ca semnale sociale (strângerea
mâinilor la întâlniri) sau gesturi care exprimă emoţii
(atingerea gâtului). La fel ca alte forme de comunicare
nonverbală, gesturile pot avea semnificaţii universale sau
dependente de contextul cultural
“Transmiţători” în comunicarea
nonverbală
 Mimica (în care se includ şi mişcările ochilor) este un alt
element important în comunicarea nonverbală pentru a
intensifica, masca sau neutraliza anumite emoţii. În termenii
semioticii, expresia feţei este un index, întrucât se află în
legătură directă cu starea emoţională.
 Cercetările în acest domeniu, întreprinse de Paul Ekman, au
pus în evidenţă existenţa unei categorii speciale de expresii
faciale, microexpresia. Aceasta este un fragment al unei
expresii, aproape imperceptibil (cu durata între 1/15 şi 1/20
dintr-o secundă), care poate oferi informaţii preţioase despre
starea de spirit a interlocutorului.
“Transmiţători” în comunicarea
nonverbală
 Paraverbalul (intonaţia, pauzele, tonul,
frecvenţa vorbirii) este un alt indicator felului
în care se desfăşoară o comunicare. În egală
măsură tăcerea devine un aspect semnificativ şi
poate fi interpretată în moduri diferite (teamă,
emoţie, reţinere, confuzie etc.);
“Transmiţători” în comunicarea
nonverbală
 Timpul şi spaţiul sunt de asemenea purtătoare
de informaţie. Valoarea pe care o dăm timpului
şi felul în care îl folosim reprezintă indicatori
importanţi despre fiecare dintre noi. La nivel
cultural, există diferenţe în felul în care este
perceput timpul (aceste diferenţe se reflectă şi
în limbă, prin felul în care se exprimă
gramatical timpul).
“Transmiţători” în comunicarea
nonverbală
 Într-un interviu acordat anul trecut ziarului
Washington Post (Every Body’s Talking)[1],
fostul agent FBI, Joe Navarro, specialist în
comunicare nonverbală, atrage atenţia asupra
importanţei pe care o are un aspect al
comunicării nonverbale în viaţa cotidiană:
Când sunt întrebat care este cel mai sigur mod
pentru a determina gradul de stabilitate al unei
relaţii, răspund că niciodată cuvintele nu sunt
cele importante. Totul se află în limbajul
trupului. Comportamentele nonverbale, pe
care cu toţii le transmitem, le vorbesc
celorlalţi, în timp real, despre ce gândim, ce
simţim, ce ne dorim sau ce intenţionăm.
Concluzii
Comunicarea nonverbală:
 repetă comunicarea verbală (ex. a indica o direcţie,
atunci când dai explicaţii);
 întăreşte comunicarea verbală (ex. accentuarea unui
cuvânt într-un enunţ pentru a atrage atenţia asupra
sa);
 completează comunicarea verbală sau o contrazic;
 reglează interacţiunea verbală;
 poate substitui mesajele verbale;
 este relevantă în situaţii de comunicare interculturale.
Faptele grăiesc mai apăsat decât cuvintele.
Actions speak louder than words.
 COMUNICAREA NON VERBALA

Cuvintele pot fi manipulate, dar gesturile sunt mai greu de

controlat.
Comunicarea nonverbală

 este folosită pentru a exprima atitudini, stări psihice,

pentru precizarea si nuanţarea ideilor transmise
 Comunicarea nonverbală – 55 %

 Comunicarea nonverbală o însoţeşte pe cea verbală şi apare ca un

element de întărire a acesteia.
 Cel mai des întîlnite forme de comunicare nonverbală sunt: mimica
(expresia facială), gestica, postura, atitudinea, vestimentaţia,
comunicarea cu ajutorul distanţelor (proxemica), comunicarea cu
timpul.
 Acestea confirmă sau infirmă mesajul verbal, în funcţie de
manifestările lor.
 Comunicarea nonverbală
 Proxemica – sau modul în care comunicăm cu şi în spaţiu – este o altă
formă de comunicare nonverbală, care îşi are rădăcinile atît în sistemul
cultural în care ne situăm, cît şi în propriul sistem de valori şi de
ordonare a lumii. Proxemica este, de fapt, teoria distanţelor.
 Psihologul american Edward Hall este cel care a pus în 1996 bazele
acestei teorii, identificînd distanţele fizice pe care oamenii le
păstrează între ei în anumite situaţii. El a descris patru zone de
comunicare:
1. ZC intimă: 0 - 50 cm
(pentru îndrăgostiţi şi prieteni apropiaţi);
2. ZC personală: 50 cm – 1,20 m
(pentru convorbiri cu prietenii sau vizitatorii);
3. ZC socială: 2 – 3 m
(pentru discuţii formale şi afaceri sau reuniuni);
4. ZC publică: 5 - 10 m sau mai mult
(pentru Pentru prezentări în auditoriu sau pe teren şi pentru
discuţii).
Comunicarea nonverbală:
concluzie

 Aceste forme de comunicare nonverbală (cu toate aspectele lor)

constituie, de fapt, condiţii adiţionale pentru o comunicare
eficientă în direcţia înţelegerii şi interpretării mesajului. Integrarea
lor în categoria limbajului nonverbal are o natură instrumentală.

 Dimensiunea lor este mai complexă şi ele transgresează această

formă de comunicare.
 Ştiaţi că?

 S-a constatat că, numai cu mîinile, omul poate face peste

7 000 000 de mişcări diferite.
 Diferite popoare au modurile lor de comunicare:
 Indienii din America de Nord îşi exprimă dezacordul prin
clătinarea pe verticală a palmei ridicate la nivelul feţei;
 Arabii, în semn de negare, ridică puţin capul, iar pentru a-şi
exprima totalul dezacord, îşi mişcă unghia de la degetul mare al
mîinii drepte, ca mai apoi s-o arunce brusc înainte;
 Turcii, pentru acelaşi lucru, îşi ridică bărbia şi îşi îngustează ochii
şi plescăiesc uşor din limbă;
 Malaiezii, în loc de a spune “nu”, îşi lasă, pur şi simplu, ochii în
jos;
 Bulgarii îşi exprimă dezacordul dînd afirmativ din cap (ceea ce la
noi corespunde aprobării).
COMUNICAREA NON VERBALA

Limbajul trupului la lideri

 Oamenii care detin putere apar mai mari, mai

puternici în posturi relaxate. Superioritatea este
semnalata prin :
 stau asezati în timp ce ceilalti se afla în picioare ;
 se lasa pe spate în scaunele lor ;
 au o gestica expansiva ;
 vorbesc mai mult, cu voce mai tare ;
 ii intrerup pe ceilalti ;
COMUNICAREA NON VERBALA

 De regula, cand mint, oamenii "ingheata". Posturile defensive şi de

respingere includ : bratele stranse, picioarele incrucisate, trupul
este intors de la cel cu care vorbeste.
COMUNICAREA NON VERBALA

Decodarea limbajului trupului la manageri

Tipul de manager:
1.Reactiv
 1.a. Angajat : corpul aplecat inainte, mainile şi bratele
deschise
 1.b. Dornic : pozitie de sprint; talpile picioarelor deschise
cu degetele inclinate în fata
 1.c. Gata să fie de acord : hartiile sunt puse deoparte,
stiloul este jos, mainile sunt intinse pe masa
COMUNICAREA NON VERBALA

2.Reflexiv (reactiv pasiv/ poate fi proactiv)

 2.a. Ascultator : capul inclinat; contact vizual sustinut,

rata mare a clipitului, da din cap afirmativ
 2.b. Evaluator : se joaca cu ochelarii/creionul/pixul ;
batai usoare în masa; piciorul drept se afla peste
piciorul stang; se uita în sus;
 2.c. Atent (sta în picioare): bratele sunt la spate,
zambeste
COMUNICAREA NON VERBALA

3.Fugitiv (reactiv superficial)

 3.a. Plictisit : fixeaza cu privirea un punct din spatiu ;

postura "prabusita", bate din picior
 3.b."Lasa-ma să ma duc" : picioarele sunt indreptate
catre usa, se uita de jur-imprejur, se incheie/se
descheie la haina
 3.c. Respingere (sta asezat) : se misca în spate, bratele
şi picioarele incrucisate, capul în jos, incruntat
COMUNICAREA NON VERBALA

4.Combativ (asertiv/proactiv)

 4.a."Lasa-ma să vorbesc" : batai usoare cu degetul, batai

usoare din picior, fixare cu privirea
 4.b.Agresiv : este aplecat inainte, degetele puncteaza
rapid şi sunt stranse
 4.c. Neincrezator (sta în picioare) : mainile puse în
solduri, incruntat
 MIC DICTIONAR NON VERBAL

Ochii
 Comunici intotdeauna, iar comunicarea non-verbala este
intotdeauna revelata prin ochi. Ochii vorbesc intotdeauna
şi pot furniza indicii valabile :
- contactul normal al ochilor arata des-chiderea catre
comunicare;
- privitul în jos, arata, adesea, respingere;
-evitarea contactului vizual sugereaza ca cineva nu se
simte sigur sau minte;
- fixarea poate să insemne neplacere şi provocare
 MIC DICTIONAR NON VERBAL

Miscarea ochilor:
 O persoana poate fi sincera daca : ochii se misca în sus
(povesti despre trecut) ; ochii se misca dintr-o parte
intr-alta (observatii despre prezent).

 Daca ochii se misca în sus atunci cand se vorbeste

despre prezent, atunci inseamna ca ti se "livreaza" un
discurs preparat, memorat. Daca ochii se misca dintr-o
parte intr-alta atunci cand se vorbeste despre trecut
sau se cer fapte şi informatii, atunci poate fi vorba de
un mincinos.
 MIC DICTIONAR NON VERBAL

Mainile
 In urma cecetarilor s-a constatat ca intre creier şi maini
exista mai multi nervi decat în orice alta portiune a
corpului.
 mainile atarnande pot semnifica plictiseala, nelinistea
sau oboseala; în functie de situatie pot semifica şi
frustrare.
 A culege scame sau a bate cu degetul în masa sunt gesturi
comune situatiilor tensionate.
 Mainile tinute intinse cu palma în exterior inseamna, de
obicei, "nu stiu".
 MIC DICTIONAR NON VERBAL

Mainile
 Daca mainile sunt destul de active, inseamna ca
persoana este de obicei nervoasa sau ingrijorata
(stanjenita).
 Mainile stranse inseamna adesea tensiune şi frustrare
chiar furie.
 Daca o persoana este pe cale să spuna ceva, sau vrea
să spuna ceva are tendinţa de a ridica usor un deget.
Persoanele timide sau rusinoase s-ar putea să nu
treaca prin aceasta faza.
 MIC DICTIONAR NON VERBAL

Sumar al expresiilor faciale :

 nasul : strangerea narilor - trezire, starnire ;
 limba : aratarea limbii - neplacere, dezacord
 pleoapele : ochii mariti - surpriza ;
larg deschisi - excitare, surpriza ;
stranse - amenintare, dezacord ;
clipire rapida - trezire, starnire ;
clipire normala - relaxare ;
 MIC DICTIONAR NON VERBAL

Nesiguranta se manifesta prin :

miscari involuntare ale ochilor intr-o parte;
gesturi de auto-atingere;
incruntare;

mana dusa la ceafa;

clatinarea capului;
strangerea buzelor;
palmele orientate in sus;
Functii ale comunicarii
nonverbale
 repetarea şi întărirea mesajului verbal;
 înlocuirea, substituirea exprimării verbale, a unei stări de spirit;
 completarea şi precizarea relaţiei cu interlocutorul (atracţie,
indiferenţă, respingere);
 accentuarea, sublinierea unor elemente din mesaj;
 acceptarea, ajustarea şi disponibilitatea pentru dialog;
 contrazicerea evidentă sau subtilă în cazul divergenţelor de opinie.