AVORTUL TERAPEUTIC

DEFINTIE

Avortul terapeutic

reprezintă întreruperea unei sarcini din

motive medicale, indiferent de vârsta
gestațională, în cazurile în care mama își
riscă viața dacă duce sarcina până la
capăt, sau dacă fătul are o problemă ce
va duce cu certitudine la moartea sa,
înainte de naştere sau la scurt timp după
aceea.
MOTIVE

Înainte să se hotărască, părinţii

îşi doresc să ştie cât mai
amănunţit motivele pentru care
avortul terapeutic este indicat.
Aceste motive pot fi împărţite în
două categorii:
•Probleme asociate cu sarcina
•Probleme cu dezvoltarea fatului
Avort terapeutic în caz de probleme cu dezvoltarea fătului

Anencefalia

La începutul dezvoltării unui embrion, o problemă în formarea

tubului neural (care ulterior devine creierul şi măduva spinării) poate duce
la un defect în formarea creierului, craniului şi scalpului. Unui făt cu
anencefalie nu i se devoltă partea anterioară a creierului şi cerebelul, iar
celelalte părţi ale creierului pot fi neacoperite de os sau piele. Deşi copiii cu
anencefalie pot ajunge la termen şi să se nască vii, doar funcţiile de bază,
cum ar fi respiraţia, sunt posibile. Aceşti bebeluşi nu vor fi deplin conştienţi.
Majoritatea supravieţuiesc numai câteva ore sau câteva zile după naştere.
Anomaliile cromozomiale 

Aceste modificări genetice sunt responsabile pentru

majoritatea avorturilor spontane şi naşterile de copii morţi.
În general, anomaliile cromozomiale sunt aleatorii şi nu se
repetă în sarcinile ulterioare, cu excepţia cazului în care tatăl
sau mama prezintă o translocaţie echilibrată, ceea ce poate
duce la translocaţie dezechilibrată la un fetus în curs de
dezvoltare. Anomaliile cromozomiale reprezintă motivul cel
mai frecvent pentru efectuarea avorturilor terapeutice.
Hidrocefalia 

Când lichidul cefalorahidian (cerebrospinal) nu se poate

scurge corect din sistemul ventricular, se poate acumula și
poate duce la creșterea presiunii în interiorul creierului. De
obicei, hidrocefalia nu pune viaţa fătului în pericol, dar în
cazul în care ecografia arată că bebeluşul are exces de lichid
în creier, ar trebui să continui o serie de analize pentru a
vedea dacă micuţul prezintă ventriculomegalie şi alte
probleme asociate.
Sindromul Meckel Gruber 

Acesta este o afecţiune genetică rară, care apare numai

atunci când ambii părinţi poartă gena recesivă. Sindromul
rezultă într-o combinaţie de malformaţii congenitale, care
includ o fontanelă prea mare, rinichi polichistic şi polidactilie
(prea multe degete la mâini sau la picioare). Dezvoltarea
plămânilor și a ficatului este afectată, această tulburare fiind
aproape întotdeauna fatală. Sindromul Meckel Gruber este
un motiv pentru efectuarea unui avort terapeutic.
Pentalogia toracoabdominală a lui Cantrell 

Este o boală genetică rară, cu cinci malformaţii posibile. Cei mai

afectaţi dintre fetuşi nu prezintă toate cele cinci defecte, dar chiar și așa

viața lor este pusă în pericol. Aceste defecte includ:

1. omfalocelul – un defect în peretele abdominal, care permite intestinelor

să iasă în afară corpului;

2. hernia diafragmatică anterioară – un defect al muşchilor, care poate

permite organelor inferioare să pătrundă în cavitatea toracică;

3. palatoschizis (despicătură palatină) – un canal sau o despicătură în stern;

4. ectopia cordis – inima se poate forma în afară corpului;

5. un defect intracardial – o gaură sau un defect într-unul din pereţii inimii.

Sindromul Potter 

Acest termen se poate referi la

aspectul caracteristic al unui copil
lipsit de lichidul amniotic adecvat
(lichidul care înconjoară copilul în
interiorul uterului) în timpul sarcinii.
Se aplică cu precădere la un făt cu
agenezie renală bilaterală
(incapacitatea rinichilor de a se
dezvolta). În caz de agenezie renală
bilaterală, condiţia este letală şi poate
fi motiv pentru efectuarea unui avort
terapeutic.
Displazia tanatoforică 

Este o tulburare congenitală rară,

care cauzează malformaţii severe ale
scheletului. Craniul, oasele lungi şi
trunchiul sunt afectate. Deşi au existat
cazuri rare de persoane care au
supravieţuit până în copilărie, această
afecțiune este în continuare
considerată a fi letală. Displazia
tanatoforică este un motiv pentru
efectuarea unui avort terapeutic.
Avort terapeutic în caz de probleme de
sarcină

Sindromul benzilor amniotice (displazia Streeter) 

Atunci când se desprind componentele sacului

amniotic, acestea se pot înfăşura în jurul oricărei părţi aflate
în curs de dezvoltare ale unui făt. Complicaţiile pot varia de
la amputări ale degetelor, degete lipite, picioare strâmbe
până la buze despicate. În cazurile mai severe, benzile
amniotice se pot înfăşura în jurul capului sau al cordonului
ombilical şi pot pune viaţa fătului în pericol.
Ruptura prematură a membranelor 

Există multe motive pentru care unei

gravide i se poate rupe apa înainte de a
ajunge la termen. Dacă se întâmplă înainte
de 24 de săptămâni de vârstă gestațională,
medicul ţi-ar poate recomanda o întrerupere
terapeutică, deoarece lipsa de lichid va
afecta grav capacitatea organelor copilului
de a se dezvolta în mod normal. Există, de
asemenea, un risc ridicat de infectare la care
mama este supusă, iar dacă se infectează,
întreruperea sarcinii ar putea fi singurul
remediu.
Reducerea selectivă 

În sarcinile multiple, există

situaţii în care medicul îţi poate
recomanda o reducere selectivă
sau avortul terapeutic a unuia sau
mai multora dintre fetuşi. Acest
lucru este menit să reducă
pericolul pentru ceilalţi copiii
şi/sau pentru mamă.
Preeclampsia severă 

Rar, o femeie poate dezvolta

preeclampsie severă înainte ca
fătul să fie dezvoltat. Deoarece
singurul „leac” cunoscut pentru
preeclampsie este naşterea, ar
putea fi necesar să întrerupi
sarcina pentru a-ţi salva viaţa.
Continuarea unei sarcini cu
preeclampsie severă poate duce
la convulsii, insuficienţă renală,
accident vascular cerebral şi
complicaţii hepatice.
IMPACTUL PSIHOLOGIC
AL AVORTULUI

Daca motivul este unul

medical, putem vorbi de
suferinta mare, de
sentimentul de pierdere, de
doliu, de neputinta, furie,
durere, deznadejde, teama in
legatura cu viitorul, vinovatie,
depresie, dezamagire.
 Daca, de exemplu, sarcina care se
doreste a fi intrerupta este rezultatul
unui viol, atunci este o reactie de
aparare, o incercare de a opri raul
trait, si aici vorbim de avort
terapeutic. Dar caruselul emotional
exista si el, justificarile sunt doar
diferite.
 Daca sarcina este „o greseala“,
eventual rezultatul vreunei aventuri
de-o noapte, se alatura si rusinea.
Daca vine intr-un moment nepotrivit,
poate ca partenerii sunt prea tineri,
chiar adolescenti; in plus, apare si
multa frica, nesiguranta, aparitia
unor conceptii gresite in raport cu
formarea unui cuplu.
 Asta, si in contextul in care
avortul este condamnat si folosit ca
mesaj infricosator cu scop de
preventie a sarcinii. De asemenea,
sunt destule situatiile in care
partenerul nu accepta sarcina si
ameninta partenera cu iesirea din
relatie – firesc, ne confruntam cu
frica, furie, vinovatie, inghet
emotional.
 Avortul mai poate fi privit ca
o agresiune asupra persoanei
femeii (interventia chirurgicala),
o agresiune la adresa altei
persoane (fatul), o agresiune
asupra barbatului (ca parte a
procesului de conceptie), o
agresiune asupra cuplului.
 Este o rana emotionala,
de care psihicul are nevoie
sa se protejeze, punand in
functiune diverse
mecanisme: negarea
experientei,
comportamente
compensatorii, evitare,
control excesiv etc.
 Schimbarile din climatul
socio-cultural si legalizarea
avortului au diminuat, in mod cert,
presiunea sociala legata de avort.
Ceea ce in trecut reprezenta o
procedura secreta, rusinoasa,
adesea ascunsa familiei si
prietenilor, cu izolare psihologica
si sociala, acum a devenit un fapt
relativ comun.
 Oricare ar fi dificultatile prin care trece femeia, acum, ea
are cel putin sprijinul familiei, al celor apropiati, si poate
beneficia de suport psihologic, daca il cauta. 

Interventia medicala specializata scade, si ea, riscul unor

complicatii ulterioare, a unor sechele fizice si creste gradul de
confort, de siguranta in legatura cu procedura avortului.

Cu toate astea, studii efectuate asupra reactiilor emotionale

dupa avortul la cerere evidentiaza prezenta reactiei de usurare, a
sentimentului de vinovatie, dar si descrierea avortului drept o
experienta negativa.
IMPACTUL
RELIGIEI

Religia nu si-a schimbat pozitia fata de avort,

condamnandu-l. Asta determina un puternic
sentiment de rusine, culpabilizare, daca femeia sau
ambii parteneri sunt credinciosi practicanti, dar si
a fricii in legatura cu pedeapsa divina pentru actul
comis.
In cazul avorturilor spontane sau terapeutice,
ancorarea in credinta, in duhovnic poate
reprezenta un pilon de sprijin. 
EFEC TUL IN CUPLU

Problematica avortului este o chestiune care tine de cuplu, iar cea

mai importanta sursa de vindecare psihica o reprezinta sustinerea

partenerului.

In special in cazurile de avort spontan sau terapeutic, recomandat

de medic, cand copilul este dorit, partenerii asista neputinciosi la aceasta

pierdere, urmand apoi doua drumuri: incearca sa conceapa un alt copil

sau dezvolta o frica fata de acest lucru, care poate degenera in lipsa

intimitatii sexuale si clatinarea stabilitatii cuplului.

Exprimarea sentimentelor, acceptarea pierderii, prelucrarea

emotiilor sunt pasi importanti pentru depasirea momentului de dupa

avort.
 Din pacate, multe cupluri aleg sa evite sa vorbeasca despre aceasta experienta,
cu efecte daunatoare pentru psihicul fiecaruia si pentru dinamica de cuplu.

In egala masura, pe fondul unor conflicte mai vechi, un avort poate ravasi viata
familiala; de aceea se recomanda apelarea la un ajutor din exterior, obiectiv, de
specialitate, precum psihoterapeutul.

Cateva sedinte de psihoterapie de cuplu pot rezolva nu doar problema

avortului, ci si unele conflicte din interiorul familiei.

Situatiile in care avortul fie este impus de barbat, fie este o decizie doar a
femeii, fara a tine cont de parerea partenerului, sunt exemple de cupluri
disfunctionale inca de dinaintea aparitiei sarcinii, iar experienta avortului va
reprezenta o adancire a acestei lipse de conectare.
IMPACTUL PSIHOLOGIC
ASUPRA PARTENERULUI…
…depinde in mare masura de dorinta de a avea copilul
respectiv, de implicarea in relatia cu partenera, de
participarea la decizia de intrerupere a sarcinii.
Daca tatal a hotarat, si el, avortul, se poate confrunta
cu depresie, remuscari, sentimente de vinovatie si teama,
anxietate. Barbatul mai este afectat si de schimbarile pe
care aceasta experienta le aduce partenerei, cu impact in
relatia celor doi.
Cuplul se poate confrunta cu raceala emotionala,
aparitia tensiunilor datorate schimbarii psihice a
ambilor cu dezamagiri.
 Situatiile sunt multiple, reactiile
diferite, justificarile – la fel, viata de
dupa, de asemenea.

Dar, la oricare dintre situatii ne-

am uita, avortul este o experienta
traumatizanta, cu efecte pe
termen lung.