Transplantul

de organe
 Ce este TRANSPLANTUL DE ORGANE ?

▪ Transplantul de organe este una din cele mai interesante parti ale medicinei.
▪ El reprezinta de fapt inlocuirea unui organ care nu isi mai poate indeplini corect
functiile (datorita unor procese patologice sau traumatisme) sau care devine
chiar periculos pentru organism, cu altul sanatos, care poate prelua rolul celui
bolnav.
▪ In vederea realizarii transplantului este necesara existenta a doua persoane
cheie: primitorul (receptorul) si donatorul.
▪ Donatorul poate fi o persoana in viata sau o persoana recent decedata. Trebuie
precizat insa ca nu toate organele organismului uman pot fi transplantate.
Transplantul de organe este necesar atunci cand unul dintre organele unei
persoane nu functioneaza corect sau nu mai functioneaza deloc. Transplantarea
reusita de organe poate prelungi viata unei persoane in mod semnificativ si poate
permite persoanelor cu boli cronice sa traiasca o viata apropiata de normal.

Multe persoane au nevoie de un transplant de organ din cauza unor

afectiuni genetice, cum ar fi boala polichistica renala, fibroza chistica sau defectele
cardiace.

Infectiile organelor, ranirile fizice ale acestora, dar si afectiunile cronice,

precum diabetul, pot determina, de asemenea, ca o persoana sa necesite un
transplant de organ.
 Liste de asteptare pentru transplantul de organe

▪ Cercetarile arata ca numarul de interventii pentru transplantul de organe este

crescut, dar nu suficient pentru toti pacientii. Astfel, foarte multe persoane au
nevoie de organe si se afla pe liste de asteptare pentru transplant.
▪ Studiile din 2019 estimeaza ca, doar in Statele Unite ale Americii, peste 2.000
de copii au nevoie de transplant de organe, iar peste 113.000 de persoane se afla
pe listele de asteptare.
▪ Procesul de transplantare variaza in functie de organ, dar necesitatea unui
donator reprezinta un element comun si care reprezinta o tema extrem de
importanta si de actualitate.
 Asteptari

▪ In majoritatea cazurilor, o persoana va deceda daca nu va primi un organ compatibil

in timp util. In medie, peste 20 de persoane mor zilnic asteptand sa primeasca
organul de care au nevoie. Deoarece oamenii care au nevoie de organe au de obicei
boli foarte grave, starea lor de sanatate inainte de transplant este una precara.
▪ In cazurile favorabile, transplantul de organe imbunatateste calitatea vietii unei
persoane prin diferite aspecte, de exemplu prin eliminarea necesitatii de dializa sau
prin refacerea vederii in cazul transplantului de cornee.
▪ Procesul transplantului de organe incepe prin inscrierea persoanei in cauza pe o
lista speciala. Acest lucru necesita ca medicul sa examineze persoana si sa
diagnosticheze o afectiune medicala grava ce necesita transplantul de organe. De
asemenea, transplantul de organe implica un proces extrem de complex care
necesita o stransa concordanta intre beneficiar si donator.
•Donatorul si beneficiarul trebuie sa aiba, de exemplu, tipuri de sange
compatibile. In functie de organul implicat, pot fi relevanti si alti factori.

• Spre exemplu, donatorii de rinichi si primitorii acestora trebuie sa aiba

anticorpi compatibili si dimensiuni similare ale corpului.

•Pozitia unei persoane pe lista de transplant depinde de multi factori, inclusiv

de severitatea bolii. Odata ce o persoana ajunge in partea initiala a listei de
asteptare, transplantul este posibil cand apare un donator potrivit.

•Cand este disponibil un organ, primitorul trebuie sa fie pregatit imediat,

deoarece interventia chirurgicala trebuie realizata cat mai rapid. Motivul
acestui lucru consta in faptul ca organele nu pot supravietui mult timp in
afara organismului.
• Dupa transplant, primitorul de organe va trebui sa ramana internat pentru o anumita
perioada, in timp ce medicii ii monitorizeaza atent starea de sanatate.

• Durata sederii in spital depinde de diversi factori, inclusiv modul in care a decurs operatia,
dar si existenta altor afectiuni de sanatate ce ar putea produce efecte secundare.

• Trebuie stiut ca organismul primitorului de organe poate respinge noul organ, iar medicul
trebuie sa fie informat cu privire la orice semn de infectie, de exemplu febra.

• Primitorii de organe trebuie sa ia anumite medicamente anti-respingere, dar si alte

medicamente pentru a-si sustine starea de sanatate pe termen lung.

• Aceste medicamente impiedica respingerea prin slabirea sistemului imunitar, ceea ce

inseamna ca organismul va avea o capacitate redusa de lupta impotriva infectiilor si va
avea un risc crescut de imbolnavire.
 Gasirea donatorului

Pentru persoanele care au nevoie de un organ, gasirea unui donator poate

dura saptamani, luni sau chiar ani. Exista doua modalitati principale prin care se
pot obtine organele necesare:
- persoana care are nevoie de organ poate astepta ca un donator sa devina
disponibil pe lista de transplant;
- persoana care are nevoie de organ isi poate gasi propriul donator. Acesta
este, de obicei, un membru al familiei sau un prieten apropiat. Totusi, unii oameni
sunt dispusi sa doneze chiar si persoanelor pe care nu le cunosc, stiind ca pot
salva o viata.
 Trebuie stiut ca exista doua tipuri de donatori. Acestia
includ:

-donatorii vii – acestia trebuie sa aiba o stare de sanatate

rezonabila si pot dona un rinichi, un plaman sau o portiune de
pancreas, ficat sau intestine;

-donatorii decedati – acestia pot dona ambii rinichi, ambii

plamani, inima, pancreasul, corneea si intestinele.

De asemenea, pot dona tesuturi corporale, cum ar fi

valvele cardiace, tendoanele, pielea, mainile si fata.
 Beneficiile transplantului de organe

Beneficiile unui transplant de organe depind in principal de organul pe

care il primeste o persoana. Astfel, cateva exemple sunt reprezentate de:

- evitarea unor proceduri medicale, precum dializa;

- sansa la o viata mai lunga;
- posibilitatea de a trai o viata mai sanatoasa sau mai lipsita de durere;
- imbunatatirea calitatii vietii, de exemplu atunci cand transplantul de cornee
restabileste vederea unei persoane;
- reducerea numarului de interventii chirurgicale;
- reducerea numarului de medicamente necesare pentru anumite afectiuni de
sanatate.
 Riscurile transplantului de organe

Majoritatea persoanelor care au nevoie de un organ vor deceda sau vor trai o
viata mult mai scurta fara transplant. Cu toate acestea, transplanturile de organe sunt
operatii riscante, mai ales ca cei care au nevoie de ele sunt adesea foarte bolnavi.
Unele riscuri asociate cu transplantul de organe sunt reprezentate de:

- sangerari sau alte complicatii in timpul procedurii chirurgicale;

- complicatii legate de utilizarea anesteziei, inclusiv deces;
- complicatii postoperatorii, cum ar fi infectiile;
- respingerea organului primit;
- insuficienta de organ;
- risc de boli cauzate de medicamentele asociate transplantului.
Totusi, in ciuda acestor lucruri, s-a dovedit concret ca pentru aproape toti
beneficiarii de transplant de organe beneficiile depasesc cu mult riscurile.
 Dificultăți de natură psihologică

Psihicul joacă un rol important în această decizie. Pentru că, și dacă se ajunge la un
transplant reușit de inimă, rinichi sau plămâni, rămân multe întrebări fără răspuns: cui i-a aparținut
acea inimă care ține acum în viață noul pacient?
E posibil ca primitorul să ”moștenească” trăsături de caracter ale donatorului sau chiar să
dobândească anumite amintiri ale acelei persoane?
Mulți pacienți își pun aceste întrebări, confirmă Katharina Tiggers-Limmer, șefa
Departamentului de Psihologie Medicală din cadrul Centrului de Cardiologie și Diabet din Bad
Oeyenhausen.
Pacienții primitori sunt conștienți că noua lor inimă a aparținut unei persoane decedate.
”Noul capitol al vieții mele se sprijină pe moarte”, explică psiholoaga, reiterând gândurile pacienților
cu transplant. ”Însemnătatea psihosomatică în cazul inimii este diferită față de transplantul altor
organe, aducând după sine o greutate emoțională semnificativă”, spune Tiggers-Limmer.
 Teamă permanentă

”Sper ca inima să fie disponibilă în timp util. Oare mai trăiesc până la transplant? Sper să iasă totul bine, fără
complicații.”
Timpul lung de așteptare, uneori de luni întregi, îi destabilizează emoțional enorm pe pacienți. Gândurile și
temerile tuturor pacienților sunt asemănătoare, spune Tiggers-Limmer.
”Sunt plecat de acasă săptămâni întregi. Trebuie să merg mai departe. Oare cum se vor descurca copiii fără
mine?” Aceste gânduri și întrebări domină viața celor de pe listele de așteptare. Iar nesiguranța este permanentă.
Psiholoaga explică faptul că stresul emoțional este cel mai puternic înainte de operație. Imediat după operație,
teama continuă. Dar, ulterior, apar în primplan alte temeri.
”Le oferim pacienților posibilitatea de a intra într-o transă prin care să ureze ”Bun venit” noii inimi, astfel încât
succesul să nu fie unul exclusiv somatic. Deseori, pacienții au nevoie să realizeze o legătură emoțională cu noua
inimă”.
Pacientul are un organ nou. Funcționează, medicii sunt mulțumiți. Dar apar alte temeri: ”Oare îmi va accepta
corpul noul organ sau îl va respinge? Pentru fiecare pacient care a primit un nou organ, e nevoie de terapie
individuală. Pentru că se poate ajunge la depresie. Și nu este valabil numai în cazurile de transplant de inimă .
 Operație reușită, pacient depresiv

O operație reușită nu înseamnă automat că pacientului îi merge bine din

punct de vedere psihic. ”Pacienții sunt bolnavi cronic, în ciuda transplantului
reușit, și trebuie să facă tot posibilul ca, în urma operației, corpul să nu respingă
organul”, explică Martina de Zwaan. Este directoarea Clinicii pentru
Psihosomatică și Psihoterapie din cadrul Universității de Medicină din Hanovra.
Situația este aceeași în cazul transplanturilor de inimă, ca în al celor de plămâni
sau rinichi. Depresia are o influență majoră asupra evoluției pacientului.
În urma transplantului se schimbă câte ceva și din punct de vedere
biologic, explică Zwaan. ”Studiile arată că, dacă pacientul suferă de depresie, iar
aceasta nu este tratată, crește riscul respingerii organului de către corp”. În plus,
după transplant, pacientul nu este sănătos, adaugă Zwaan. ”Este în continuare
bolnav cronic, trebuie să ia în mod regulat și cu mare disciplină diferite
medicamente”. În cea mai mare parte imunosupresive, care să prevină
respingerea organului de către corp.
 O legătură pe viață

Cel mai des se realizează transplanturi de rinichi. Până la transplant,

pacienții sunt supuși dializei. Uneori, în cazuri extreme, pacienții așteaptă și zece
ani un organ pentru transplant.
După rinichi, cel mai des se fac transplanturi de ficat, inimă și plămâni. O
treime din rinichii transplantați vine de la donatori în viață. Aici, timpul de
așteptare nu este atât de mare. Unii primesc rinichi chiar înainte de a intra la
dializă.
Dar există neplăceri și pentru donatori. ”Lipsa unui rinichi are urmări
naturale asupra corpului. Donatorilor trebuie să li se facă analize complexe”,
explică Zwaan. Sigur că nu dorim să creăm probleme donatorilor sănătoși și să
menținem reacțiile adverse în limite cât mai reduse.
 ”Nu am lua niciodată organe de la un tânăr sănătos de 25 de ani cu un
serviciu care presupune multă muncă fizică sau de la o femeie de 25 de ani care
planifică să aibă copii. Cu un singur rinichi, crește riscul complicațiilor la naștere”,
adaugă Zwaan.
Donatorul trebuie să fie 100% sănătos fizic. Se iau în considerare numai
donatori care cunosc bine pacientul. Trebuie să existe o legătură emoțională
puternică între cei doi.
”Cei mai mulți donatori sunt fie părinți, fie parteneri de viață”, spune Zwaan.
Dar și aici se poate ajunge la probleme, deseori de natură psihică.
”Doi parteneri se despart, iar unul poartă rinichiul celuilalt. Sau un părinte
donează rinichiul copilului, iar corpul acestuia îl respinge”.
Dacă primitorul nu se simte bine, nu-i va merge bine nici donatorului. Dar cei
mai mulți donatori ar face-o din nou.
Un studiu realizat pe 400 de donatori arată că 90 la sută dintre ei ar dona
din nou.
 La revedere de la a doua ”familie”

De obicei, după un transplant, există o fază care seamănă cu o ”lună de

miere”, mai ales când pacientul primește un rinichi. După ani de zile în care li s-a
făcut dializă de trei ori pe săptămână, pacienții sunt deodată liberi. Dar, în tot
acest timp, s-au format legături emoționale. Pacienții ajung să cunoască bine
medicul și pe ceilalți suferinzi. ”După ani de zile, se formează un fel de familie”.
Cel căruia i s-a făcut transplantul nu mai are nevoie de dializă, dacă totul
funcționează bine. Viața care s-a conturat în perioada de dinainte dispare dintr-o
dată. Zwaan a constatat că la anumiți pacienți apare un gol emțional. Unii
continuă să vină în vizită. Pentru că e necesară o recalibrare totală a stilului de
viață. Zwaan consideră că ar fi necesară o terapie psiho-socială atât pentru
donatori, cât și pentru primitori, înainte și după transplant.
 Concluzii

▪ Transplantul de organe reprezinta un act medical prin care viata multor persoane
poate fi salvata. Astfel, un donator decedat poate salva viata a pana la 8 persoane si
poate imbunatati calitatea vietii pentru alte aproximativ 100 de persoane prin
donarea de tesuturi.
▪ Modul prin care transplantul de organe afecteaza speranta de viata a unei persoana
variaza in functie de varsta, organul transplantat si motivul transplantului. De
asemenea, nu toate organele transplantate vor fi eficiente toata viata. De exemplu,
un rinichi de la un donator viu este viabil, in medie, timp de 12-20 de ani, in timp ce
un rinichi de la un donator decedat este viabil pentru aproximativ 8-12 ani.
▪ Stilul de viata afecteaza in mod direct sanatatea organelor, inclusiv pe cea a
organelor transplantate. Astfel, primitorii organelor trebuie sa discute cu medicul
despre cele mai bune sfaturi cu privire la protejarea si ingrijirea organismului,
inclusiv a noului organ.