UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

“NICOLAE TESTEMIȚANU DIN REPUBLICA MOLDOVA

Tetralogia Fallot și riscurile pentru chirurgia

dentoalveolară.

Rezident: Bodrug Gheorghe

Profesor: Cheptanaru Eduard

Chișinău, 2022
Tetralogia lui Fallot este o malformație congenitală rară a inimii, care apare mai
frecvent la bărbați decât la femei. Aproximativ 1% dintre nou-născuți au afecțiuni
cardiace congenitale.

Este caracterizata prin patru aspecte caracteristice. În mod clasic, acestea sunt:
• stenoza pulmonară, care reprezintă o îngustare a tractului de ieșire din ventriculul
drept;
• defectul septal ventricular (DSV), care este o comunicare între cei doi ventriculi,
care permite circulația sângelui între aceștia;
• hipertrofia ventriculară dreaptă, care reprezintă îngroșarea peretelui ventricular
drept;
• o aortă suprapusă pe septul interventricular („călare pe sept”), aorta este plasată
deasupra septului interventricular și preia sânge de la ambii ventriculi.
Este cel mai frecvent defect cardiac congenital complex, reprezentând
aproximativ 10% din cazuri și are o prevalență estimată între 0,02 și
0,04%.
Malformația este una rară, dar este cea mai frecventă malformație cardiacă cianogenă.
Pacienții cu tetralogie Fallot asociază frecvent și alte malformații.
Cauza malformațiilor congenitale cardiace nu este cunoscută. Mai mulți factori par a fi
incriminați.
Factori care cresc acest risc în timpul sarcinii sunt:
• Mama alcoolică
• Mama diabetică
• Mama cu vârsta peste 40 de ani
• Alimentația săracă în timpul sarcinii
• Infecția cu virus rubeolic sau alte boli virale în timpul sarcinii
• Copiii cu tetralogie Fallot sunt susceptibili la a avea defecte cromozomiale, cum ar fi
sindromul Down, sindromul DiGeorge (boală care asociază malformație cardiacă,
hipocalcemie și imunodeficiență)
 Simptomatologie

• Colorare albastruie a pielii cauzata de un nivel scazut de oxigen din sange (cianoza)
• Dificultati de respiratie si respiratie rapida, in special in timpul hranirii sau
activitatilor fizice
• incetinirea cresterii in greutate sau stagnare ponderala
• Oboseala la eforturi mici
• Iritabilitate
• Plans prelungit, neconsolabil
• Murmur cardiac
• Lesin
• Forma anormala, rotunjita, a patului unghial la degetele de la maini si de la picioare
(degete de tobosar sau hipocratice)
Diagnostic

În diagnoticul tetralogie Fallot examenul clinic este esențial. La examenul obiectiv

se pot observa:
• degetele hipocratice;
• squatingul ( poziția genupectorală);
• greutatea mai mică la naștere;
• scolioză;
• la auscultație: clic de ejecție aortică, suflu holosistolic iradiat în „spițe de roată”;
• cianoza buzelor, patului unghial.
Investigațiile paraclinice pot evidenția:
• SaO2 în sângele arterial sistemic 65%;
• hemoglobină, hematocrit crescute;
• timpul de protrombină crescut;
• fibrinogenul scăzut;
• policitemie;
• trombocitopenie.
• Radiografia pulmonară relevă  aspectul clasic de cord în sabot. Deasemenea se mai poate observa
dispariția desenului vascular. 
• Ecocardiografia(Doppler) este metoda de elecție pentru diagnosticul tetralogiei Fallot.
• Electrocardiografia poate evidenția axul deviat la dreapta precum și unde hipervoltate de hipertrofie
ventriculară dreaptă.
• Cateterismul cardiac poate fi o investigație cu valoare diagnostică permitând vizualizarea prin
angiografie a arterelor pulmonare precum și măsurarea presiunilor de la nivelul camerelor inimii.
• Rezonanța magnetică nucleară și CT sunt investigații utile pentru a evalua ventriculul drept, arterei
pulmonare și aorta ascendentă.
Tratament:

Reparare chirurgicală totală

• Repararea chirurgicală totală a TF este o operație curativă. Diferite tehnici pot fi utilizate pentru repararea TF. Cu
toate acestea, în majoritatea cazurilor se folosește un abord transatrial, prin artera pulmonară.Reparația constă în
două etape principale: închiderea DSV cu un plasture și reconstrucția tractului de ieșire al ventriculului drept.
• Această operație pe cord deschis este concepută pentru a atenua stenoza tractului de ieșire al ventriculului drept prin
rezecția atentă a mușchiului și pentru a repara DSV.Tractul de ieșire al ventriculului drept poate fi reconstruit
folosind în principal 2 proceduri: un plasture transanular (transannular patch=TAP) sau o procedură de conservare a
valvei pulmonare (pulmonary valve-sparing procedure=PVS). Decizia privind tipul procedurii depinde de anatomia
individuală (în special de dimensiunea valvei pulmonare). PVS a arătat o supraviețuire generală mai bună, o
supraviețuire fără evenimente și o rată inferioară de regurgitare pulmonară la 10, 20 și 30 de ani după operație.  
Procedura PVS poate fi efectuată cu sau fără ventriculotomie. Un studiu a constatat o supraviețuire generală și fără
evenimente și o rată de regurgitare pulmonară similare între pacienții care au fost supuși procedurii PVS cu
ventriculotomie și cei suspuși procedurii PVS și ventriculotomie.
• Momentul intervenției chirurgicale la pacienții asimptomatici este, de obicei, între două luni și un an. Cu toate
acestea, la pacienții simptomatici care prezintă o înrăutățire a nivelului de oxigen din sânge, tet-spells severe
(episoade cianotice) sau dependență de prostaglandine în perioada neonatală timpurie (pentru a menține canalul
arterial deschis), operația trebuie planificată destul de urgent.
Reparare chirurgicală etapizată
• Pacienții cu TF pot prezenta o greutate mică la naștere și
prematuritate. Acești pacienți pot beneficia de o reparare în două
etape. Aceasta presupune plasarea inițială a unui șunt între circulația
sistemică și artera pulmonară, urmată de reparare chirurgicală totală
Complicații
• După repararea tetralogiei Fallot pot apărea aritmii cardiace.
• Insuficiența pulmonară este cea mai frecventă cauză de reintervenție. Pot apărea intoleranță la
efort, semne și simptome de insuficiență cardiacă, sincopă și tahicardie ventriculară prelungită.

Prognostic
• Rata mortalității depinde de gravitatea TF. Dacă este lăsată netratată, TF are o rată de mortalitate
de 35% în primul an de viață și o rată de mortalitate de 50% în primii trei ani de viață. Pacienții cu
TF netratată rareori progresează până la vârsta adultă.
• Rezultatul pe termen lung după repararea chirurgicală totală este de obicei excelent pentru
majoritatea pacienților. Cu toate acestea, defectele reziduale post-chirurgicale, cum ar fi
regurgitarea pulmonară, stenoza arterei pulmonare, DSV rezidual, disfuncția ventriculară dreaptă,
obstrucția tractului de ieșire al ventriculului drept pot necesita reoperare.
• Femeile gravide cu TF reparat au rezultate similare în comparație cu populația obstetricală
generală.
Riscurile pentru chirurgia dento-alveolara:
• Este necesar, de realizat anamneza minuțioasă pentru a depista toate
detaliile importante despre istoricul pacientului și actualele maladii
• Informarea depre medicația pe care o urmeaza pacientul,cu referire la
teritoriul oro-maxilo-facial
• Asanare cavității bucale cu scopul prevenirii apariției proceselor
inflamatorii
• Evaluarea stării pacientului(cum se simte, cum respira,daca nu are crize
de hipoxie) și consultarea cu medicul cardiolog referitor la starea
pacientului
Multumesc pentru atenție