Pericardita constrictiva- simptome, diagnostic, tratament

In pericardita constrictiva, inima este "stransa" de un proces de

fibroza situat la nivelul pericardului visceral, dar si parietal
( pericardul este tunica externa a inimii format din doua foite una
viscerala si cealalta parietala). Fibroza pericardica se instaleaza
lent in ani, dar este posibil sa apara si in cateva luni, producand un
tablou de insuficienta cardiaca hipodiastolica cu presiune venoasa
mult crescuta, ascita, edeme, hepatomegalie.
Exista doua forme de pericardita constrictiva:
-pericardita constrictiva subacuta "elastica:
-pericardita constrictiva cronica, rigida, cu si fara alte calcificari
Este posibil ca forma elastica sa evolueze in timp spre cea cronica
rigida.
Au fost descrise si alte forme care au diferite particularitati
anatomice si clinice:
-forma constrictiva oculta
-forma constrictiva postoperatorie
-forma constrictiva localizata
-forma rara tranzitorie
Cauzele pericarditei constrictive
Pericardita constrictiva nu este determinata de o singura cauza,
existamultiple cauze care pot duce la aparitia pericarditei, si
anume:
-tuberculoza
-pericardita idiopatica, virala
-neoplasmele
-postoperator
-posttraumatic
-infectii bacteriene
-infectii fungice
-boli ale tesutului conjunctiv
-radiatii

-uremie
-postpericardiotomie
-infarct miocardic
Etiologia pericarditei constrictive are mari diferente geografice. In
timp ce in SUA tuberculoza e rara, in Romania aceasta etiologie
este inca frecventa. La copii etiologia idiopatica, virala si
tuberculoza se situeaza pe primul loc.
Procesul de fibroza care apare cuprinde in primul rand pericardul
visceral, dar si pe cel parietal, cu obliterarea cavitatii; el tinzand sa
se extinda la toate camerele in mod simetric.
Exista si localizari ale procesului de fibroza predominant pe cordul
stang sau drept, cu benzi de fibroza in jurul inelelor atrioventriculare, venelor cave, in zona de golire a ventriculului drept.
Aceste variatii in procesul de fibroza pot genera forme si aspecte
hemodinamice particulare.
Simptomele pericarditei constrictive
Pericardita constrictiva trebuie luata in considerare la o persoana
cu pericardita acuta in antecedente si care prezinta dispnee
( dificultate in respiratie), semne de insuficienta cardiaca, inima de
dimensiuni normale.
Simptomele cele mai frecvente sunt:
-dispneea la efort
-ortopneea (forma de dispnee in care bolnavul nu poate respira
decat in picioare, in pozitie dreapta)
-oboseala
-tuse
-slabire
-distensie abdominala
-dureri abdominale
-hepatalgii (durere la nivelul ficatului)
-edeme periferice

La examenul fizic se pot decela urmatoarele aspecte:

-jugulare turgescente
-tensiune arteriala normala sau scazuta
-hepatomegalie dureroasa
-ascita
-edeme
-casexie
-revarsat pleural
-eritem palmar
-subicter.
Presiunea venoasa crescuta in repaus si la efort este un element
important de diagnostic.
Diagnosticul pericarditei constrictive
Utile pentru diagnostic sunt urmatoarele investigatii paraclinice:
-examenele de laborator : pentru evidentierea unei eventuale
hipoproteinemii, hiperglobulinemii, hipoalbuminemii,
hiperbilirubinemii sau anemii
-examenul radiologic toracic
-electrocardiograma
-ecocardiografia
-CT
-RMN
-cateterism cardiac
-cardioangiografia
Tratamentul pericarditei constrictive
Tratamentul medical se realizeaza prin:
-regim alimentar
-repaus relativ
-administrare de diuretice
-administrare de preparate digitalice in caz de fibrilatie atriala
Tratamentul de electie al pericarditei constrictive este
pericardiectomia completa pe zonele ventricolului stang si drept cu
extindere, la nevoie, pe marile vase si santuri ventriculare. Se

prefera optarea pentru operatia cu circulatie extracorporeala si prin

sternotomie mediana cu debridarea depozitelor calcare cu
ultrasunete.
Rezultatele sunt in general bune (succese in peste 60% din cazuri),
dar uneori sunt doar partiale.
Mortalitatea este in jur de 6-25%.
Supravetuirea la 5 ani se mentine ridicata, fiind influentata de
severitatea insuficientei cardiace hipodiastolice, de gradul de
rezectie a pericardului, de interesarea miocardului in procesul de
fibroza, dar si de suferinta hepatica.
Pentru un prognostic bun, este necesara realizarea
pericardiectomiei intr-o etapa timpurie.
Ameliorarea postoperatorie este rapida la o parte din cazuri si lenta
cand rezectia a fost incompleta sau afectarea miocardului a fost
semnificativa.
In cazul in care pericardica este determinata de tuberculoza, de boli
de colagen sau de alte cauze ce pot fi tratate, se va avea in vedere
si terapia etiologica.