Hipertensiunea arteriala

Circulatia sangelui este datorata unei diferente de presiune intre sistemul arterial cu
presiune mare si sistemul venos cu presiune mica. De exemplu in capilarul venos presiunea
se apropie de 0 mmHg. Diferenta de presiune este creata de activitatea de pompa a inimii:
la fiecare contractie a ventricului stang inima trimite o anumita cantitate de sange (debit
bataie) in aorta si arterele mari; crescand presiunea in aceste vase rezulta presiunea
maxima sau sistolica.

In perioada de repaus a inimii (diastola) sangele ajunge in tesuturi prin intermediul

arteriolelor care opun o rezistenta la scurgere: rezulta presiunea minima sau diastolica.
Rezistenta la scurgere se explica prin bogatia de fibre musculare ale peretilor arteriolei, care
se poate afla in stare de contractie sau dilatatie, "tonusul de baza" al arteriolelor, controlat
de sistemul neurovegetativ, de diverse substante metabolice, hormoni.

Dilatarea si constrictia arteriolelor este determinata de diverse stari fiziologice, efort,

digestie. O activitate crescuta a tonusului datorita cresterii sistemului nervos simpatic,
diversi hormoni (adrenalina, aldosteron), de natura renala sau modificari ale tunicii
musculare prin fibroscleroza duc la o crestere a presiunii minime.

In unele imprejurari creste predominant presiunea maxima (in efort, emotii) in alte
imprejurari se constata chiar in repaus doar o crestere a presiunii maxime (de exemplu la
varstnici), sau numai a minimei sau a ambelor presiuni. Se considera hipertensiune
arteriala cresterea presiunii maxime peste 140 si minime peste 90 mmHg.

Desigur, descoperirea unei tensiuni cresute nu indica numaidecat o hipertensiune arteriala

permanenta (HTA); unele cresteri pot fi trecatoare datorita unei emotivitati mai mari.
Diagnosticul de HTA trebuie confirmat numai daca dupa 3-4 reexaminari succesive se
gasesc aceleasi valori crescute in repaus.
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Cauze
3. Simptome
4. Prognostic
5. Tratament
6. Articole similare
Cauze
Sus

In marea majoritate a cazurilor (peste 90%), hipertensiunii arteriale nu i se poate preciza

cauza; este asa numita "hipertensiune arteriala esentiala" (boala hipertensiva). Pentru
mecanismele HTA esentiale au fost propuse diferite ipoteze; una din cele mai admise este
"teoria mozaicului", in care factorii predispozanti sau determinanti ar fi ereditatea, factori
vasculari, starile emotive repetate, unele tulburari suprarenale, regim hipercaloric, aport
excesiv de sare in alimentatie.
In 10% din cazuri HTA este secundara, determinata de cauze renale, endocrine,
congenitale, anomalii ale aortei sau de scaderea elasticitatii aortei, intalnita la varstnici si in
diverse afectiuni cerebrale.
Simptome
Sus

Acestea sunt foarte variate, fiind conditionate de stadiul bolii, personalitatea bolnavului,
asocierea cu alte boli, de faptul daca este secundara sau HTA esentiala. Manifestarile sunt
diverse: dureri de cap, uneori mai importante dimineata, ameteli, vajaieli in urechi, epistaxis,
senzatie de deget mort, aparitia de puncte luminoase sau negre in campul vizual.

In numeroase cazuri, chiar la valori mari ale tensiunii bolnavii nu au nici o tulburare
subiectiva; aceeasi lipsa de tulburari poate fi constatata in fazele de inceput ale HTA
esentiale. Evolutia bolii este benigna in multe cazuri, in special cand cresterile presiunii
maxime si minime sunt moderate. Insa chiar si in aceste cazuri, daca HTA esentiala nu este
tratata corect, pot aparea simptomele localizarilor aterosclerozei (inima, creier, rinichi).
Prognostic
Sus

Prognosticul si evolutia hipertensiunii arteriale depind de valorile maxime si minime, ca si de

depistarea precoce a hipertensiunii. Experienta arata ca la diverse controale medicale cel
putin 20% din cei examinati nu stiu ca au HTA, chiar in valori ridicate. Aceasta obliga la
controlul tensiunii arteriale cel putin o data pe an, chiar in absenta oricarei tulburari.

Precizarea unei HTA permanente este un fapt important pentru bolnav, deoarece
exceptand hipertensiunile secundare care sunt numai 10% din cazuri si unele din ele
curabile, majoritatea imensa a cazurilor (peste 90%) sunt o hipertensiune arteriala
esentiala, care desi nu i se cunosc cauzele este o boala influentata si ameliorata cu o
medicatie hipotensiva.

HTA esentiala netratata este cunoscuta ca un factor de risc care favorizeaza localizarea si
agravarea aterosclerozei, antrenand complicatii cardiace (cardiopatia ischemica), accidente
cerebrale, stenoze ale carotidelor sau in membrele inferioare (arterite). S-a semnalat ca 50%
din bolnavii hipertensivi au cardiopatie ischemica, iar bolnavii cu infarct miocardic au avut
frecvent in trecut hipertensiune arteriala. Studiile epidemiologice arata ca 2% din
hipertensivi sucomba de o boala de inima, iar 20% din cazuri de hemoragie sau ramolisment
(infarct) cerebral.

Coexistenta cu alti factori de risc ca fumatul, obezitatea, tulburari in metabolismul

grasimilor, uricemia crescuta accelereaza evolutia aterosclerozei spre HTA. Un pericol in
timpul evolutiei este cresterea presiunii minime care devine foarte primejdioasa daca
depaseste 105-110 mmHg prin rasunetul ce-l are asupra arterelor. Exista o forma de
hipertensiune arteriala maligna cu valori ridicate ale presiunii minime peste 120-130 mmHg
caracterizata prin evolutie rapida spre complicatii cardiace, cerebrale sau renale. Uneori
poate sa complice o HTA esentiala. Din fericire noile medicatii hipotensoare au modificat
favorabil evolutia HTA maligne.

Desigur dupa precizarea hipertensiunii arteriale si a unei terapii corespunzatoare, bolnavii

hipertensivi trebuie sa-si cerceteze periodic tensiunea arteriala, fara ca acest control sa
constituie o obsesie pentru bolnav, deoarece arsenalul actual de medicatii si hipotensoare
este vast si foarte eficient. Cercetarea tensiunii arteriala este totusi dictata de evolutia bolii
si de cunoasterea eficientei medicatiei hipotensoare. In ultimul timp bolnavii isi masoara
singuri tensiunea arteriala.

Este benefic acest fapt pentru bolnav? Desigur, automasurarea tensiunii arteriale ofera
indicatii asupra eficientei anumitor medicatii hipotensoare, iar prin aceste controale bolnavii
devin mai constienti si mai responsabili de boala lor. S-a constatat totusi ca cifrele gasite de
bolnav sunt intotdeauna mai mici decat cele gasite de medic, sau hipertensiunea
permanenta din cursul activitatii este cea care expune la riscuri. Automasurarea tensiunii
arteriale poate fi admisa cu recomandarea sa nu devina o obsesie sau un gest repetitiv ca
de exemplu barbieritul de dimineata, iar valorile gasite sa fie controlate cu cele gasite de
medic.
Tratament
Sus

Tratamentul hipertensiunii arteriale este conditionat de cauza HTA:

- o terapeutica cauzala nu poate fi facuta decat in HTA secundara, care este intalnita doar
in 5-10% din cazuri; corectarea anomaliilor arterei renale, sau ale aortei (coarctatia aortica),
exereza unor tumori suprarenale sau tumori hipofizare pot sa vindece hipertensiunea
- hipertensiunea arteriala esentiala, care indiscutabil este cea mai frecventa dar cu origine
inca necunoscuta, este influentata de medicatiile hipotensoare, ce pot modifica profund
evolutia si prevenirea complicatiilor.

Tratamentul HTA esentiale are drept obiective: corectarea hipertensiunii prin medicatie
hipotensoare, instituirea unui regim de viata si dietetic care sa impiedice cresterea tensiunii
si agravarea unor localizari ale aterosclerozei.
Corectarea hipertensiunii se face prin diverse medicatii hipotensoare: diuretice (nefrix,
furantril), hipotensoare care inhiba sistemul nervos simpatic (hiposerpil, clonidina,
guanetidina), betablocanti cu actiune asupra inimii ca propanolol sau asupra vaselor,
vasodilatatoare ca blocantele de calciu (amlodipina), inhibitorii enzimei de conversie
(enalapril, perindopril).

De obicei se asociaza doua medicatii, iar dozele sunt individualizate in raport cu stadiul
HTA. In cazul normalizarii tensiunii arteriale se recomanda continuarea medicatiei,
bineinteles in doze mai mici, individualizate de medic. Este o greseala intreruperea
medicatiei hipotensoare; acalmia este inselatoare, deoarece persistenta hipertensiunii
constituie un risc pentru progresiunea aterosclerozei coronarelor sau a arterelor cerebrale.
Incetarea brusca a hipotensoarelor este urmata adesea de cresteri paroxistice ale HTA.

Eficienta medicatiei hipotensoare de lunga durata este confirmata de scaderea hemoragiilor

cerebrale, a insuficientei cardiace si a uremiei. In hipertensiunea maligna se constata
supravietuiri dupa 5 ani la peste 45% din bolnavii tratati fata de 17% la bolnavii fara
tratament.
Regimul de viata si cel alimentar completeaza eficienta medicatiei hipotensoare. Cei trei
stalpi de viata ai hipertensivului sunt o viata echilibrata psihic si fizic, combaterea
sedentarismului si a obezitatii, evitarea unor alimente bogate in colesterol. De altfel aceleasi
recomandari sunt valabile si pentru oamenii sanatosi.

O viata calma, repausul si relaxarea intermitenta au o influenta buna asupra HTA.

Conflictele starile de manie (stresul psihic) sunt motive de agravare care beneficiaza de
actiunea tranchilizantelor. Se impune o activitate fizica minima. S-au constatat scaderi ale
tensiunii la bonavii cu munci fizice moderate in comparatie cu sedentarii sau cei cu numai
activitate intelectuala.
Trebuie evitate expunerile prelungite la soare, baile prea reci sau sederea la altitudini mari.
Calatoriile cu avionul, conducerea automobilului sunt permise, exceptand anumite cazuri.

Regimul alimentar consta in reducerea sarii in alimentatie, dieta saraca in calorii si scaderea
greutatii in cazul obezitatii. Vor fi evitate pranzurile copioase; bauturile alcoolice, cafeaua
sunt admise in cantitati moderate, insa vor fi evitate in insomnii, palpitatii, stari de agitatie.
Stiut fiind ca HTA este factor de risc pentru ateroscleroza intre altele, din alimentatie vor fi
evitate grasimile naturale, alimentele care maresc acidul uric in sange (sardele, carnuri
tinere, vanat) si fumatul de tigarete.