AURORA BOREALA

Numita aurora boreala sau “luminile Nordului” atunci cand se produce in

emisfera nordica, si aurora australa sau “luminile Sudului” cand apare in
emisfera sudica, aurora polara este o minunatie a naturii, un magnific spectacol de
lumini naturale intens si minunat colorate, ce se desfasoara noaptea pe cer si care-i
incanta si uimeste si azi nu numai pe oamenii de rand, ci si pe cei mai mari savanti,
care inca nu pot explica pe deplin acest fenomen misterios.
Aceste fascinante spectacole de lumini atmosferice, aurorele, nu apar doar pe
Pamant, ci ele se formeaza si in atmosferele altor planete care au camp magnetic,
printre care: Marte, Venus, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun. In afara de aurorele
terestre si cele planetare, care sunt fenomene naturale, exista si aurore artificiale,
ce pot fi produse de catre oamenii de stiinta in laborator sau prin explozii nucleare.
Acest articol descrie in special aurorele terestre, adica cele care se formeaza in
atmosfera Pamantului.

Aurora polara terestra – boreala si

australa

Aurora australa vazuta in Wellington, Noua Zeelanda, pe 24 noiembrie 2001, la ora 3 AM

Aurora polara este un spectacol de lumini incredibil de frumos, care apare pe

cerul nocturn, in zona polilor geomagnetici din emisferele nordica si sudica a
Pamantului, atunci cand se ciocnesc electronii si protonii adusi de vantul solar
din atmosfera superioara a Soarelui, cu particulele de gaze – oxigen, azot,
hidrogen – din atmosfera Terrei.
ATENTIE! Aurorele se produc in jurul polilor geomagnetici ai Pamantului, care
sunt diferiti – dar destul de apropiati – de polii magnetici si de cei geografici ai
Terrei: Polul Nord geografic si Polul Sud geografic. Atat polii geomagnetici, cat si cei
magnetici, se deplaseaza in timp cate putin, datorita schimbarilor magnetice care se
produc in nucleul Pamantului.

Cum se produc aurorele polare

terestre
Temperatura din jurul Soarelui este de milioane de grade Celsius. Aici apar frecvent
coliziuni intre moleculele de gaze in urma carora electronii liberi si protonii
sunt aruncati din atmosfera Soarelui si adusi de vantul solar spre Pamant,
datorita energiei lor cinetice mari si a fenomenelor electrice si electromagnetice din
aceste particule. Atunci cand gasesc o deschidere destul de mare, asa cum sunt
gaurile coronale sau petele solare, o mare parte a particulelor incarcate energetic de
la Soare sunt deviate de campul magnetic al Pamantului si, intrucat la orice pol
campul magnetic este mai slab, particulele reusesc sa intre, prin apropierea polilor, in
atmosfera Pamantului, unde se ciocnesc cu particulele de gaze – oxigen,
hidrogen, azot. Tocmai aceste coliziuni produc luminile frumos colorate ce alcatuiesc
magnificele spectacole de lumina si culoare numite aurore polare, ce se formeaza la
altitudini cuprinse intre 90 km si 180 km deasupra Pamantului.

“Luminile Nordului” – la nord de Seattle, WA, SUA, pe 1 aprilie 2015

Aurorele polare terestre dureaza cateva minute, in timp ce aurorele care au loc
pe planeta Saturn dureaza cateva zile.
Cititi in continuare acest articol pentru a afla cum arata aceste spectacole magnifice
de lumini naturale, colorate inedit, unde si cand pot fi acestea observate, precum si
un scurt istoric al lor.

Cand si unde pot fi observate

aurorele
Cercetarile au demonstrat ca, in general, aurorele terestre pot fi vazute la fiecare 11
ani, in perioadele septembrie-octombrie si martie-aprilie, in special in noptile
senine.
Zona cea mai potrivita pentru a putea fi observate aceste misterioase spectacole
naturale de lumina si culoare este zona din jurul polului nord geomagnetic,
deoarece aici sunt perioade lungi de intuneric – noptile polare.
Oamenii de stiinta au aratat ca aceste fenomene luminoase apar atat in emisfera
nordica, cat si in cea sudica, in acelasi timp, si au forme si culori similare –
sunt niste imagini-oglinda.

Aurora polara vazuta pe 21 martie 2012 – via Flickr

Zonele unde pot fi observate frecvent aurorele terestre sunt in apropierea polilor
geomagnetici, la 10°-20° latitudine fata de acestia; mai precis, intre 65° si 75°
latitudine nordica si sudica. Fiecare din aceste regiuni are forma unei benzi (arata
practic ca un inel ce inconjoara polul geomagnetic respectiv) si poarta denumirea
de zona aurorala. Cand activitatea magnetica solara este foarte intensa, atunci
aceasta zona se poate extinde si spre regiuni mai apropiate de ecuator.
In emisfera nordica, zona aurorala cuprinde partea de sud a Groenlandei si Islandei,
Alaska, Laponia (adica coasta de nord a Norvegiei, Suediei si Finlandei) si nordul
Canadei, in special Yukon si Nunavut. In emisfera sudica, aurorele australe sunt
concentrate intr-un inel ce include partea de sud a Oceanului Indian, Australia, Noua
Zeelenda, America de Sud si Antarctica.
Aurora borealis – via Flickr

In 1872, “luminile Nordului” au aparut si in Egipt, iar in 1909 in Singapore si

Jakarta. [1] In octombrie si noiembrie 2003, o aurora boreala a putut fi observata si
in sudul Europei, iar pe 24 octombrie 2014 o aurora a aparut si in America de Nord si
in unele tari din Europa, in zone unde acest fenomen apare destul de rar.

Cum arata aurorele terestre

Aurorele apar ca niste lumini ondulate sub forma de arce, serpentine, raze sau
perdele care sclipesc si isi schimba forma mereu, niste lumini care apar parca
de nicaieri. Aceste fenomene luminoase au diferite nuante de albastru, verde, galben,
rosu, roz, portocaliu, culoarea care predomina fiind culoarea verde-pal.
Variatia acestor culori este data de tipul de particule de gaz care se ciocnesc. Astfel,
culoarea galben-verzui este emisa de moleculele de oxigen care sunt la 60 de mile
deasupra Pamantului, iar nuantele de albastru si violet sunt produse de azot, iar
heliul si hidrogenul produc lumini de nuante de mov sau bleu.
Rareori apare si nuanta de rosu, aceasta fiind produsa de moleculele de oxigen care
sunt pana la 200 mile inaltime deasupra Pamantului.

Aurora boleara si australa in istorie

Aurora polara – 22 martie 2015

Acest spectacol de lumini naturale a fost observat inca din timpurile cele mai vechi si
a constituit mult timp un adevarat mister. Au circulat si o serie de legende si
superstitii legate de aurorele polare. Astfel, la romani, “Aurora” a fost considerata
zeita zorilor, iar in timpurile medievale aparitia aurorelor era considerata o prevestire
a unor nenorociri. In Noua Zeelanda si in unele tari din Europa si America de Nord
aceste fenomene luminoase erau considerate niste focuri de tabara.
Despre aceste efecte luminoase a scris si Pliniu cel Batran. S-au facut studii stiintifice
asupra acestui fenomen optic inca din secolul al XVII-lea si primul care l-a descris a
fost astronomul francez Pierre Gassendi, in anul 1621, cand a observat acest spectacol
atmosferic in sudul Frantei si l-a denumit “aurora boreala”. Aurore polare au fost
ulterior create si in laborator, primul experiment fiind realizat in 1896, de Kristian
Birkeland.