MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE

SCOALA POSTILICEALA SANITARA

”FUNDENI” BUCURESTI

PROIECT DE ABSOLVIRE
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU SIFILIS

COORDONATOR ELEV
Lazar Costinela-Andreea
Calinescu Doina
 CUPRINS
CAPITOLUL I ............................................................................................................................. 6
NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A APARATULUI GENITAL........................... 6
CAPITOLUL II SIFILISUL ........................................................................................................ 9
DEFINIŢIE .................................................................................................................................. 9
ETIOPATOGENIE ...................................................................................................................... 9
EPIDEMIOLOGIE .................................................................................................................... 12
CLASIFICARE .......................................................................................................................... 15
TABLOUL CLINIC................................................................................................................... 20
DIAGNOSTICUL POZITIV ..................................................................................................... 26
DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL ........................................................................................... 26
EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC ................................................................................................. 26
COMPLICAŢIILE ..................................................................................................................... 28
TRATAMENT ........................................................................................................................... 28
CAPITOLUL III ........................................................................................................................ 34
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU SIFILIS............. 34
CAPITOLUL IV PREZENTAREA CAZURILOR CLINICE . Error! Bookmark not defined.
Cazul Nr. 1 ................................................................................. Error! Bookmark not defined.
CAZUL Nr. 2 ............................................................................. Error! Bookmark not defined.
CAZUL Nr. 3 ............................................................................. Error! Bookmark not defined.
 ARGUMENT

Mi-am ales acest subiect,fiindca sifilisul in prezent este una dintre bolile cu transmitere
sexuală în continuă dezvoltare.Este foarte important să arătăm că această boală afectează
in special tineretul,care este initiatorul vietii in societatea de azi,de maine si de viitor.
Rolul cadrului medical trebuie să fie de maximă importantă în educatia sanitară, fiindca
tinerii din ziua de azi au un libertinaj sexual si contacte sexuale neprotejate, aspecte ce
duc la înmultirea rapida a cazurilor de boală cu transmitere sexuală.
Sanatatea urmatoarelor generatii depinde de modul în care tinerii percep asumarea vietii
lor intime,a unei conduite de igienă personală,de a merge periodic la controale de
verificare a sănătătii si de a fi receptivi la măsurile educative acordate de către cadrele
medicale.
Sifilisul este o boală infecţioasă cu transmitere sexuală în majoritatea cazurilor produsa
deTreponema Pallidum.
Aceasta boală venerică cu care a fost confruntată omenirea este încă unadin importantele
probleme ale medicinei moderne.
Interesul pentru sifilis se menţinedin mai multe motive:
-capacitatea acestei boli de a produce epidemii prin contagiozitate crescutăchiar şi
încondiţiile unei morbidităţi scăzute;
-imposibilitatea eliminarii acestei boli si mentinerea unei morbiditati stationare, dar cu
posibilitatea aparitiei la cea mai mica scadere a atentiei de noi epidemii;
-repercursiunile infectiei asupra individului la care produce dupa mai multi ani de
evolutie leziuni ireversibile ale sistemului nervos si ale aparatului cardiovascular;
-posibilitatea transmiterii infectiei si pe care neveneriana, in special la descendentii cu
consecinte catastrofale asupra produsului de conceptie;
-usurinta cu care boala poate fi transmisa dintr.o tara in alta;

Subiectul ales reprezinta un deosebit interes pentru venerologie deoarece pe baza noilor
cunostinte acumulate se pot aprecia:
-formele chimice pentru a interveni cu o terapie adecvata;
-datele chimice sunt bogate si detaliate, sustinute de teste de laborator, iar mijloacele
terapeutice tintite si moderne;
Atat pe plan mondial cat si in tara noastra problema sifilisului in venerologie este departe
de a fi rezolvata ramanand un capitol deschis.
 INTRODUCERE

Sifilisul este o boală cu transmitere sexuală majoră,importată prin gravitatea sa pe plan

social și individual.
Date recente sugerează că sifilisul și-a făcut apariția în jurul anului 3000 î.e.n în Asia de
Sud, ajungând în Europa în preajma anului 100 e.n.
Deși boala este cunoscută de mult timp, agentul său etiologic a fost descoperit relativ
recent în 1905 de către Schaudin si Hoffman.
În 1906 Wassermann pune bazele serodiagnosticului în sifilis, punând la punct reacția
Bordet-Wassermann.
Pe plan terapeutic, introducerea în 1910 a preparatelor arsenicale (Erlich) și apoi a
bismutului în 1921 (Levaditi si Sezary) a adus un însemnat aport în tratamentul acestei
boli.
În anul 1943 Mahoney introduce în terapia sifilisului Penicilina, excelent treponemicid și
baza actualei terapii anti sifilitice.
În ciuda elucidării tuturor acestor probleme etilogice și terapeutice și cu toate că sunt
cunoscute verigile epidemiologice ale bolii asupra cărora se poate acționa, totuși
morbiditatea prin sifilis se menține ridicată pe plan mondial.
În țara noastră se remarcă o îngrijorătoare creștere a incidentei acestei boli, cauzele cele
mai importante fiind:
- modificările comportamentului sexual (raporturi sexuale multiple cu personae
necunoscute).
- scăderea vârstei începerii vieții sexuale.
- creșterea longevității sexuale.
- dezvoltarea prostituției în condiții clandestinitate.
- educația sexuală insuficientă.
- abaterea ocazională de la aplicarea mijloacelor individuale de protecție antivenerială.
- neglijarea de către personalul medical a unor măsuri de depistare activă.
Referitor la acest ultim aspect ar fi de semnalat cele mai frecvente greșeli observate în
ultimii ani:
- neefectuarea testelor serologice în toate situațiile prevăzute de legislația în vigoare
(VDRL/RBW fac parte din examenele de laborator obligatorii la toți pacienții spitalizați,
la toate femeile gravide și la nou-născuți, la căsătorie, la angajare, la admiterea în
facultate, școli, la recrutare, controlul serologic periodic la persoanele care lucrează în
colectivității sau la persoanele care prin ocupație prezintă factori de risc - șoferi, ospătari
etc.).
- tratarea sifilisului la cabinetele medicale private fără respectarea schemelor oficiale ale
Ministerului Sănătății și Familiei, fără anchetă epidemiologică și fără declarare la
Dispensarul Dermato – Venerian de sector care urmărește terapia gratuității controlului
serologic periodic, sau de către cadre medicale cu pregătire medie, caz în care ancheta
epidemilogică e incompletă sau chiar absentă.
- eliberarea unor buletine de analiză serologică formale, în situații în care legea prevede
efectuarea lor obligatorie (angajări, admiteri la examene, căsătorii etc.)
 CAPITOLUL I

NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A

APARATULUI GENITAL

Aparatul genital feminin

Este format dintr-o glanda mixta(ovarul),din caile genitale şi organele genitale externe.
Ovarul este situat în cavitatea pelviană,este un organ pereche,cu funcţie
mixtă,exocrine- producand ovulele şi endocrină(secretand hormoni: estrogeni şi
progesteronul).
Are forma unui ovoid turtit,cântărind 6-8 grame cu diametrul de 3-5 cm.Prezintă două
feţe,două margini şi doua extremitaţi.Faţa laterală se afla pe peretele lateral al cavitaţii
pelviene,ocupând fosa ovariană; faţa medială este acoperită de pavilionul trompei.Pe
extremitatea superioară şi inferioară se prind o serie de ligamente, prin care ovarul este
legat de organele vecine.
Ovarul este acoperit la suprafaţă de un epiteliu simplu,sub care se gaseşte un înveliş
conjunctiv-albugineea ovarului.În interior se află parenchimul glandular,cu două zone:
medulara si corticala.
Zona medulară conţine vase sangvine şi limfatice cât şi fibre nervoase vegetative.În zona
corticală se afla foliculii ovarieni în diferite faze de evoluţie.
Se descriu foliculii primordiali,foliculi primari,foliculi secundari(cavitari),evolutivi şi
foliculi maturi (tertiary, de Graaf). În fiecare lună, începand cu pubertatea si până la
menopauză,un folicul secundar devine matur,care este cel mai voluminos.Acesta conţine
în interior ovocitul. După eliminarea ovocitului,foliculul ovarian matur se transformă în
corp galben,care are rol secretor,secretand progesteronul.Corpul galben devine în final
corp alb care are tesut cicatricial.
Vascularizaţia ovarului este asigurată de artera ovariană,ramură a aortei abdominale şi de
o ramură ovariană din artera uterină.Venele sunt reprezentate de vena ovariană
dreaptă,care se varsă în vena cavă inferioară şi de vena ovariană stângă,care se deschide
în vena renală stangă.O parte din sângele venos al ovarului ajunge în vena uterină.

Trompele uterine sunt conducte musculo-membranoase întinse de la ovare până la

uter,cu care comunică prin orificii numite ostii uterine.Extremitatea laterală a trompelor
conţine un orificiu care se deschide în cavitatea abdominală.
Au o lungime de 7-12cm.Vascularizaţia este asigurată de ramuri tubare ce provin din
artera ovariană si uterină.Venele sunt omonime arterelor.

Uterul este situat în cavitatea pelviană, între vezica urinară si rect.Este un organ
musculos, cavitar şi impar.
Uterul este interpus între trompele uterine şi vagin.Are forma de pară,cu extremitatea
mare orientată superior.Prezintă corpul şi colul uterin,între care există o porţiune mai
strâmtă,numită istmul uterin.

Vaginul este un conduct musculo-conjunctiv,lung de 7-9cm,median şi impar,care prin

extremitatea superioară se inseră pe golul uterin, iar prin cea inferioară(orificiul
vaginal),se deschide in vestibulul vaginal,spaţiu delimitat de cele două labii mici.
În structura vaginului există un strat muscular format din fibre netede,iar la interior se
află o mucoasă formată dintr-un epiteliu pavimentos stratificat.
Vulva este un organ genital extern şi are forma unei fante,alungită în sens sagital si
marginită lateral de catre două repliuri cutanate,labiile mari şi mici.

Mamela este formată din glanda mamară şi diferite părţi moi care o înconjoară.Glanda
mamară este o glandă pereche,anexă a aparatului genital feminin,situată pe peretele
toracic,anterior în intervalul dintre coastele III-VII. La femeia adultă,glandele mamare
prezintă o structură complexă,având importantă biologică şi patologică.Ele asigură
secreţia de lapte,alimentul esenţial al nou-născutului,şi sunt de asemenea sediul a
numeroase procese patologice,dintre care cancerele sunt cele mai importante.

Aparatul genital masculin

Este format din testicul,din conducte spermatice,prostată, glande bulbouretrale şi
organele genitale externe.
Testiculul este glanda genitală masculină care îndeplineşte două funcţii:
-spermatogeneza-formarea celulelor sexuale care se desfaşoară la nivelul tubilor
seminiferi contorti;
-funcţia endocrină,prin care celulele interstiţiale ale parenchimului testicular secretă
hormoni androgeni(testosteronul),care determină maturizarea organelor sexuale şi
stimulează evoluţia caracterelor sexuale secundare masculine.
Testiculul are o masă de aproximativ 25grame şi este un organ pereche,având forma unui
ovoid turtit transversal,situat în bursa scrotală,o punga cutanată.Fiecarui testicul îi este
anexat un organ alungit,epididimul care face parte din conductele seminale.El are forma
unei virgule,aşezat pe marginea posterioara a testiculului.Conţine canalul epididimar,care
se continuă cu canalul deferent.Testiculul este învelit la suprafaţă de o membrană
conjunctivă de culoare alb-sidefie, numită albuginee,rezistentă şi inexstensibilă,ţinand în
tensiune parenchimul testicular.

Conductele spermatice. Căile spermatice sunt conducte de eliminare a spermiilor şi a

lichidului spermatic.Ele sunt intratesticulare şi extratesticulare.

Glandele anexe. Vezicula seminală.

Este un organ pereche,situat deasupra prostatei,lateral de canalele deferente. Are rol
secretor, produsul adăugându-se lichidului seminal.Are formă ovoidală,cu o lungime de
4-5cm şi o lăţime de 2cm.
 Prostata- este un organ glandular exocrin,impar,situat în jurul uretrei,sub vezica
urinară. Produsul ei de secreţie participă la formarea spermei.Vascularizaţia este asigurată
de artera prostatică, ramura din artera iliaca internă.Sângele venos este colectat de vena
iliaca internă.

Glandele bulbo-uretrale.Sunt două formaţiuni glandulare ovoide,de dimensiunile unui

sâmbure de cireaşă.Se deschide în uretră,secretă un lichid clar,vâscos,asemănător cu cel
prostatic,care se adaugă lichidul spermatic.

Organele genitale externe.

Penisul este organul genital şi urinar,este situat deasupra scrotului,înaintea simfizei
pubiene. Prezintă rădăcina penisului şi o portiune liberă,corpul penisului,care la
extremitatea sa anterioară, se termină cu o parte mai voluminoasă,numită gland.Rădăcina
este fixată,prin cei doi corpi cavernoşi,de oasele bazinului.Corpul penisului are formă
uşor turtită.Glandul prezintă în vârful sau orificiul extern al uretrei.Penisul este format
dintr-un aparat erectil îi invelişuri.Penisul este învelit de piele,care se continuă cu pielea
scrotului şi a regiunii pubiene.Vascularizaţia este asigurată de ramuri din artera rusinoasă
internă; venele se deschid în vena rusinoasă internă şi de aici iîn vena iliaca internă.

Scrotul (bursele scrotale).Formează partea organelor genitale externe în care sunt

localizate testiculele.Fiecare bursă este situată sub penis şi este formată din mai multe
tunici concentrice, care se continuă cu structurile peretelui anterior abdominal.

GENERALITAŢI PRIVIND BOLILE CU TRANSMITERE SEXUALĂ

Bolile cu transmitere sexuală,cunoscute sub vechea denumire de "boli venerice",sunt

definite ca fiind afecţiuni contagioase a căror transmitere se face predominant prin
contact sexual.
Grupul acestor boli este diferenţiat de Organizatia Mondială a sănătătii în două categorii:
-boli cu transmitere sexuală "majore": sifilisul, gonoreea,sacncrul
moale,limfogranulomoză venerină,granulomul inghinal;
- boli cu transmitere sexuală "minore": uretritrele negonococice, herpesul
genital,vegetaţiile venerice,scabia,pediculoza genitală.
De la începutul deceniului trecut sfera bolilor cu transmitere sexuală s-a lărgit prin
includerea infectiei cu HIV,care a provocat o epidemiei de proporţii,constituindu-se într-
un adevărat flagel al lumii moderne prin morbiditatea şi mortalitatea sa extrem de
ridicate.
După unele aprecieri recente,bolile cu transmitere sexuală minore reprezintă ¾ din totalul
bolilor cu transmitere sexuală.
Dar cifrele reale, privitoare la morbiditatea pe plan mondial prin principalele boli cu
transmisibile sexuale,sunt probabil mai mari,căci un număr apreciabil de cazuri nu sunt
declarate (fenomenul "iceberg").
Aceste boli sunt importante nu numai prin frecvenţa lor,ci mai ales prin repercusiunile
asupra sănătătii publice(unele dintre ele reprezentând boli cu foarte mare pericol social –
sifilisul),fiind implicate complicaţiile majore ale sifilisului terţiar(nevrită optică cu
orbire,paralizie generală progresivă,tabes, forme viscerale cutaneo-mucoase, osoase etc.)
precum şi avorturile spontane şi patologia perinatală,sterilitatea la ambele sexe apărute
după infectii repetate cu gonococ, insuficient şi prost tratate.

CAPITOLUL II SIFILISUL
DEFINIŢIE

Sifilisul este o infecție cu transmitere sexuală cauzată de bacteria spirochetă Treponema

Pallidum subspecia pallidum.Calea principală de transmitere este contactul sexual,dar se
poate transmite și de la mamă la făt în timpul sarcinii sau al nașterii,rezultând sifilisul
congenital.Printre bolile umane cauzate de Treponema Pallidum se numără și
framboesia(provocată de subspecia pertenue), pinta(provocată de subspecia carateum)și
bejel(provocată de subspeciaendemicum).

ETIOPATOGENIE

Sifilisul este o boală cu transmitere sexuală,produsă de spirochetă microaerolilă denumită

Treponema pallidum.
Treponema pallidum este o bacterie care aparţine ordinului Spirochetalae,familia
Treponematacee.Nu poate fi distinsă prin metode morfologice,chimice sau imunologice
de treponemele care produc pianul(Treponema pertenue),tinta (Treponema carateum) şi
sifilisul endemic(Treponema pallidum var. Bosnia),ceea ce explică dificultăţile care apar
uneori în diferenţierea serologică a afecţiunilor determinate de aceste organisme.
Structură – Treponema pallidum este un bacil spiralat cu lungime de 5 – 20 µm şi
grosime de 0,1 – 2 µm. Are 8 – 14 spirale egale,regulate cu o amplitudine de 0,2 – 0,3
µm cu o distanţă între ele de 1,1 µm,caracteristici care se menţin şi după fixare.

Microscopie electronica
Treponema Pallidum nu este vizibilă la examenul microscopic obişnuit,dar poate fi
observată prin ultramicroscopie sau microscopie electronică.Aceasta din urmă permite
evidenţierea elementelor structurale principale:
 Protoplastul
 Filamentul axial
 Peretele celular
a)Protoplastul–este înconjurat de o membrană cetoplasmatică cu rol de barieră osmotică,
esenţială pentru metabolismul celular.
b)Filamentul axial–format din 6–8 fibrile elastice,răsucite în jurul protoplastului,este
responsabil de forma helicoidală a treponemei.
c)Peretele celular–conţine diferite proteine imunogene(acestea sunt mai puţine decât în
cazul altor bacterii,iar răspunsul imun pe care-l determină este redus)este alcătuit la
rândul lui din trei straturi:cel mai important este stratul intern,compus din peptidoglicani
care alcătuiesc un “microschelet” cu rol de menţinere a formei ţi protecţie citoplasmei
faţă de agresiunile fizice.
Treponema pallidum este înconjurată de un strat extern amorf,format din
mucopolizaharide care protejează împotriva fagocitozei.
Metabolism şi cultivare-Treponema pallidum este un organism facultativ anaerob.Are
capacitatea de a metaboliza glucoza şi piruvatul şi posedă sistemul citocromic.
În conditii optime,în vitro,replicarea se produce prin fisiune,la intervale de 30-33 de
ore.Este sensibilă la temeraturi mai mari de 38ºC,ceea ce explică eficacitatea
piretoterapiei utilizată înaintea descoperirii penicilinei.
Tulpinile virulente nu pot fi cultivate în vitro,ci numai prin inoculare în testicule de
iepuri, aceasta dezvoltă orhită si treponemele pot fi recoltate după 6-10 zile de la
inoculare.

 Teste care pun în evidenţă anticorpi nespecifici(teste non-treponemice):

o VDRL – Venereal Disease Research Laboratory si
o RPR – Rapid Plasma Reagin test
 Teste care pun în evidenţă anticorpi specifici(teste treponemice):
o TPHA – Treponema pallidum Haemagglutination Assay – (hemaglutinare
pasiva – detecteaza anticorpi totali IgG si IgM),
o FTA – ABS (Fluorescent Treponemal Antibody – Absorbtion de tip IgG
si IgM),
o EIA (de tip IgG si IgM)1;3;4

EPIDEMIOLOGIE

 contact direct sexual (95% dintre cazuri,inclusiv sex oral şi anal);

 contact direct prin sărut,muscătură,alăptare;
 contact direct accidental sau profesional(medici,personal medical
cu pregatire medie),cu leziunile contagioase,cu umorile sau cu produsele patologice
contaminate (sânge,spermă,secretie vaginală)ale unui bolnav;
 contact indirect prin obiecte pe care a fost depus în prealabil materialul infectat;
 transmiterea pe cale congenitală,transplacentar, de la mamă la făt.

Schema mecanismului infecţiei sifilitice

 Sifilis

Dobândit Congenital

Cale directă Cale indirectă

(de la om la om) (prin obiecte infectate)

Infectie Infectie

Genitală Extragenitală Extragenitală

Perigenitală

Odată pătrunse în organism între spirochete şi ţesuturi încep să se exercite o serie de

influenţe reciproce,ceea ce duce la o serie de modificări continue,atât ale
spirochetelor,care tind să se adapteze şi să devină mai rezistente,cât şi ale ţesuturilor,care
capată diferite capacităţi reacţionale.Deşi,spirochetele pătrund în sânge în primele zile de
la contaminare,primele reacţii tisulare se produc la nivelul porţii de intrare şi abia mai
târziu apar şi leziuni la distantă.
Prima leziune vizibilă apare la locul unde s-a făcut inocularea,după o perioadă de
incubaţie de 21-25 de zile de la contaminare.Este vorba de o leziune
erodată,infiltrată,circumscrisă, care a primit numele de sancru dur,sancru sifilitic sau
sifilom primar.
 (FIGURA 4)

La câteva zile(o săptămână) de la apariţia sancrului se produce o mărire a ganglionilor

limfatici corespunzători regiunii respective - adenopatia sifilitică.
Timpul scurs de la contaminare şi până la apariţia sifilomului primar se numeşte prima
perioadă de incubaţie,iar perioada bolii în care se observă numai leziuni localizate la
locul inoculării se numeşte perioada primară a sifilisului.
Spirochetele se înmulţesc la nivelul acestor leziuni şi pătrund în sânge în cantitate din ce
în ce mai mare,ducând la o invadare a întregului organism,determinând apariţia unor noi
moduri de reacţie din partea organismului.
În sângele bolnavilor apar anticorpi(reagine)care se pot pune în evidenţă printr-o serie de
reacţii serologice(reacţia Bordet – Wassermann,reacţia Meiniche,reacţia Citocol).
Pozitivarea reacţiilor serologice se produce la 45 de zile de la data contaminării, la 3
săptămâni de la apariţia sifilomului primar.Pozitivarea seroreacţiilor face ca perioada
primară a infecţiilor sifilitice să fie subîmpărtită în două faze:
 seronegativă
 seropozitivă
Sifilomul primar se poate resorbii spontan după 4-6 săptămâni de la apariţie şi chiar
înainte de a apărea alte semne de boală.Infecţia continuă însă să evolueze.Toţi ganglionii
limfatici se măresc de volum(poliadenopatie sifilitică) si apoi apar cam la 2–2,5 luni de la
contaminare,semnale clinice ale generalizării infecţiei–se intră în perioada secundară.
De la apariţia sifilomului si până la începerea perioadei secundare se numeşte a doua
perioadă de incubaţie.Leziunile apar la nivelul tegumentului şi mucoaselor,dar mai pot
prinde laringele, oasele(periostite),ficatul şi oricare alt organ.Leziunile sunt
numeroase,diseminate, superficiale, şi se resorb fără a lăsa urme.Aceste erupţii dispar
după câteva săptămâni,chiar fără nici un tratament – este vorba de o perioadă de latentă.
Netratată,boala continuă să evolueze şi după câtva timp leziunile reapar,astfel apar
recidivele.Ele sunt frecvente în primii ani ai infecţiei şi devin cu timpul din ce în ce mai
rare.
Cu cât boala se învecheşte,leziunile capătă noi caractere:au tendinţa să fie mai puţin
numeroase, să se localizeze si să se grupeze.Bolnavul intră în perioada tertiară.Ea începe
cam la 3 ani de la contaminare,boala poate evolua latent sau pot apărea semnele clinice
ale lezării pielii, mucoaselor organelor interne sau sistemului nervos.
Leziunile cutanate sunt unice sau puţin numeroase,localizate într-o regiune a pielii sau la
un anumit organ;leziunile sunt mai profunde şi au tendinţa la distrugerea
ţesuturilor,lăsând cicatrice. Astfel de leziuni pot apărea în orice organ,inclusiv sistemul
nervos(pot apărea leziuni degenerative)fie în măduvă(tabes),fie în scoarţa
cerebrală(paralizie generală progresivă).Aceasta este evoluţia unei infecţii sifilitice
netratate.Evoluţia bolii este diferită dacă bolnavul este tratat. Dacă tratamentul este
corect,spirochetele sunt complet distruse,iar evoluţia bolii este oprită, bolnavul
vindecandu-se.

CLASIFICARE

Cele mai importante semne de generalizare a infectiei sifilitice sunt erupţiile cutanate şi
mucoase denumite sifilide.Leziunile se caracterizează prin numărul lor mare diseminarea
pe întreaga suprafaţă a tegmentului,superficialitatea leziunilor şi tendinţa lor rezolutivă.
Din punct de vedere morfologic,leziunile cutanate ale sifilisului secundar pot îmbrăca
patru aspecte:
- sifilide eritematoase.
- sifilide papuloase.
- sifilide pustuloase.
 - sifilide ulceroase.

Sifilidele cutanate
1)Sifilide eritematoase –rozeola sifilică – este o erupţie formată din pete mici,cu
diametrul cât al uni bob de mazăre,rotunde sau ovale,fără a face relief,dispărând la
presiune,nepruriginoase. Petele au o coloraţie roşie-palidă,ca floarea de piersic.Rozeola
se localizează pe flancuri,torace, abdomen.Erupţia se poate generaliza cu excepţia
feţei,care este întotdeauna respectată.Ea persistă 15-40 de zile şi dispare chiar fără
tratament nelăsând nici o urmă.Uneori elementele pot fi uşor ridicate(rozeolă urticată).
Rozeola se întâlneşte nu numai în cadrul erupţiilor de sifilis secundar recent,dar şi în
cadrul celor de sifilis recidivat.Rozeola de recidivă are unele caractere particulare –
elementele sunt mai mari, mai puţine la număr,mai palide de culoare şi uneori se
grupează.

2)Sifilide papuloase –leziunea elementară este o papulă.Este cea mai frecventă

manifestare cutanată a sifilisului secundar (80% din sifilide fiind de tip papulos).Ele apar
la 10-14 săpămâni de la contaminare.Se disting mai multe varietăţi ale sifilidelor
papuloase:
a)Sifilide papulo–scuamoase lenticulare – este vorba de papule cu diametru de 1/3 – ½
cm, de culoare rosie-arămie,prezentând o infiltraţie lamelară la palpare.Suprafaţa este
plată,acoperită de o scuamă fină,care se desprinde în centrul papulei,rămânând păstrată
numai la periferie sub forma unui guleraş.Elementele eruptive sunt răspândite pe toată
suprafaţa corpului.Pe frunte,ele formează un fel de coroană,la marginea porţiunii piloase
a pielii capului(corona veneris).
b)Sifilide papulo–scuamoase– pot fi uneori foarte mici cât o gămălie de ac.În aceste
cazuri se vorbeste de sifilide lichenoide.
c)Sifilide psoriaziforme–scoama care acoperă papula este groasă si stratificată.Se
numeşte astfel datorită asemănări pe care o are leziunea de psoriazis.
d)Sifilide papulo-erozive–se întâlnesc în plici,unde datorită stagnării secreţiilor şi
frecării suprafeţelor cutanate care vin în contact,suprafata papulei se macerează si se
erodează.Cum aceşti factori iritati persistă,fundul eroziunii excitat începe să
profileze,dând naştere unei formaţiuni vegetante:- sifilida papulo-hipertrofică sau
condiloma lată.
Aceste două tipuri de leziuni se observă în regiunile:inghino-scrotală
perivulvară,perianală, interfesieră,plica submamară uneori chiar şi interdigitală(între
degetele de la picioare).Sifilidele papulo-erozive se prezintă ca nişte papule erodate cu
suprafaţa acoperită de un depozit slaninos. O secretie rău mirositoare acoperă toată
regiunea.
Sifilidele papulo-hipertrofice se deosebesc de acestea prin faptul că fundul eroziunii a
proliferat dând naştere unei leziuni hipertrofice.

3)Sifilide pustuloase–leziunile cutanate din perioada secundară au o tendinţă la rezoluţie

spontană fără necroze şi fără a lăsa în urma lor cicatrice.Pe organismele slăbite sifilisul
evoluează sub o formă mai gravă,adesea mai rebelă la tratament.Leziunea prezintă o
tendinţă de necroză, formându-se fie eroziuni acoperite cu cruste,fie pustule,fie chiar
ulceraţii.Astfel iau naştere sifilidele acneiforme şi varioliforme în care leziunea
elementară este o pustulă care stă pe o bază infiltrată papuloasă.Acestea sunt centrate de
un folicul pilo-sebaceu.
4)Sifilide ulceroase si ulcerocrustoase(ectima sifilitică, rupia) sunt manifestări ale unei
forme grave a infecţiei sifilitice şi anume aşa numitul sifilis malign precoce.
Leziunile secundare cutanate pot fi uneori grupate,aceasta se întâmplă în cursul
recidivelor. Gruparea lor în arcuri de cerc dă naştere la leziuni "circinate".O grupare
particulară este aţa-numita sifilidă corimbiformă în care este vorba de o papulă
mare,centrală,înconjurată de un număr de leziuni mici lichenoide.Acest tip de sifilidă
exteriorizează o infecţie sifilitică gravă.
Pe lângă cele patru categorii de sifilide(eritematoase,papuloase,pustuloase şi ulceroase)cu
variantele lor,pe tegmuntele bolnavilor de sifilis se mai pot întâlni şi alte leziuni sifilitice:
 sifilida pigmentară.
 alopecia sifilitică.
 leziunea unghială.

 a)Sifilida pigmentară–este o manifestare tartivă,aparând la 6-12 luni de la

contaminare. Se localizează pe gât,pe porţiunea superioară a toracelui şi se
prezintă ca o reţea pigmentată,de culoarea cafelei cu lapte.În ochiurile reţelei se
găsesc insule de piele normal colorate.Ea rămâne multe luni sub această
formă,nefiind influenţată nici de tratamentul antisifilitic.
 b)Alopecia sifilitică–în cursul perioadei secundare putem observa şi o cădere a
părului. Alopecia poate avea două forme:
- alopecia în luminisuri–când pielea capului se prezintă cu insule mici de alopecie ca o
"blană mâncată de molii".
- alopecia difuză–căderea părului se produce difuz,ca o rărire masivă a părului.
Se poate observa şi o cădere a sprâncenelor,în special în jumătatea externă.

 Sifilidele mucoaselor
Ele pot îmbrăca urmatoarele aspecte:
1) Sifilide erozive.
2) Sifilide papulo-erozive.
3) Sifilide papulo-hipertrofice.
4) Sifilide ulceroase.
Prin forma lor regulat rotundă şi prin infiltratia superficială,se aseamănă cu sifilidele
cutanate. Suprafaţa lor se macerează repede şi se erodează.Suprafaţa acestor eroziuni este
acoperită de un depozit slăninos. Se localizează pe mucoasa bucală şi pe mucoasa
genitală.Mucoasa laringelui este şi ea lezată,dând astfel o laringită,al cărui semn clinc
este răguşeala.Când sunt situate la nivelul comisurii bucale trebuie diferenţiate"de
zăbălută"(infecţie streptococică a comisurii bucale).Importanţa sifilidelor bucale este
foarte mare.Sunt leziuni foarte bogate în spirochete şi prin situaţia lor permit o
transmitere estragenitală a sifilisului.În regiunea genitală,perigenitală şi perianală se
observă sifilide papulo-erozive şi papulo-hipertrofice.În cazul sifilisului secundar este
vorba de o adevărată septicemie spirochetică.Leziunile cele mai constante sunt cele
cutanate şi mucoase.Se mai întâlnesc şi legiuni ale oaselor şi organelor interne se mai pot
întâlni pe periostite care se exteriorizează clinic prin tumefacţii dureroase.Durerile se
accentuează noaptea. Se mai pot întâlni hepatite caracterizate prin icter şi nefrite,prin
albuminurii masive şi rebele la orice alt tratament,în timp ce tratamentul clinic antisifilitic
le vindecă repede.
Toate leziunile sifilisului secundar se pot resorbi chiar fără tratament,boala continuând să
evolueze în mod latent.După un timp mai mult sau mai puţin îndelungat, leziunile reapar.
Perioada secundară durează 3-5 ani după care bolnavul intră în perioada tertiară.Dacă
bolnavul este tratat corect,evoluţia se opreşte,leziunile se vindecă şi se ajunge la
vindecarea completă a bolii.Dacă tratamentul nu este urmat sau este întrerupt apar
recidivele.Sifilisul este foarte contagios în perioada secundară.Cele mai contagioase
leziuni sunt cele erodate,la suprafaţa cărora se află spirochetele.În această perioadă este
posibilă transmiterea pe cale genitală, estragenitală şi indirectă prin obiecte infectate.Este
posibilă transmiterea congenitală,copii născuţi de mame bolnave fiind şi ei bolnavi.

Manifestări sistematice în sifilis

Majoritatea bolnavilor au o stare generală bună.O parte pot prezenta fenomene de tip
gripal: inapetenţă,cefalee,mialgii,artralgii,rinoree.Febra se întâlneşte rar,de obicei
preeruptiv.Examenul clinic evidenţiază:
 Micropoliadenopatie–ganglionii sunt mobili,fermi la palpare,elastici,
nedureroşi.Adenopatia este bilaterală şi simetrică.Sunt afectaţi în ordinea
frecvenţei:ganglionii inginali,axilari, cervicali,epitroheleeni,femurali,supraclaviculari.
 Splenomegali –este de dimensiuni medii şi se observă inconstant.
 Afectare musculară şi osoasă–
artralgii,artrită,bursită,sinovită,tenosinovită,osteită.Durerile osoase pot fi un simptom
important;afectează oasele lungi ale extremităţilor (în special tibia) şi oasele
craniului,generând cefalee persistentă.Examenul radiologic obiectivizează modificări
distructive osoase.Mialgiile generalizate sunt relativ frecvente şi pot fi însotite de
astenie musculară care mimează o miopatie inflamatorie.
 Afectarea hepatică–modificările tipice se datorează invaziei ficatului de către
Treponema pallidum si includ:hepatomegalie dureroasă,creşterea asimptomatică a
fosfatazei alcaline şi a transaminazelor.Examenul histopatologic arată o hepatită
reactivă nespecifică..
 Afectarea renală–ocazional s-a descris sindrom nefrotic, reversibil sub tratament,
datorat glomerulonefritei luetice.
 Afectarea gastrică–durerile epigastrice şi vărsăturile sunt consecinţa leziunilor erozive
sau ulcerate de la nivelul stomacului(gastrită luetică).
 Afectarea oculară–bolnavii prezintă fotobie,lacrimare,inflamaţie oculară,dureri.Cea
mai frecventă complicaţie este irita anterioară.Alte modificări sunt–
corioretinită,uveită,ocluzie vasculitică a vaslor centrale are retinei.
 Tulburări de auz–surditatea senzorială
 Tulburări neurologice–frecvent se observă modificări izolate ale LCR-ului.Acestora li
se pot asocia–meningită,paralizii de nervi cranieni,tromboze ale arterelor cerebrale.

TABLOUL CLINIC

Este sifilisul transferat intrauterin de la mamă la făt.Sifilisul matern poate

determina:naşterea prematură, moartea intrauterină a fătului, infecţie congenitală sau
moarte neonatală. Aproape toţi copii născuţi din mame cu lues secundar netratat sunt
infectaţi,dar la mai puţin de 50% dintre ei sunt prezente manifestări clinice.
Sifilisul congenital poate prezenta 4 categorii de forme clinice în raport cu momentul
apariţiei semnelor bolii şi anume:
 sifilisul fătului.
 sifilisul sugarului (sifilis congenital precoce)
 sifilisul primei copilării.
 sifilisul congenital tardiv.

Sifilisul fătului–se caracterizează prin invazia masivă a întregului organism fetal.Infecţia

este atât de gravă,încat adesea fătul moare şi se produce avort sifilitic.Un alt semn al
sifilisului fătului este hidramniosul,adică o creştere a cantităţii de lichid amniotic,ceea ce
face ca uterul să aibă dimensiuni mai mari decât cele corespunzătoare vârstei
sarcinii.Foarte importantă este mărimea placetei.După cum se ştie,placeta normală are la
naştere 1/6-1/7 din greutatea fătului.În cazul infecţiilor sifilitice ale fătului,placeta este
hipotrofiată,edemaţiată,iar greutatea ei ajunge la 800-1000-1500 de grame.Sângele
recoltat din cordonul ombilical prezintă reacţii serologice pozitive.

Sifilisul congenital precoce – semnele sifilisului congenital precoce apar în primele

săptămâni sau primele luni de la nastere.
Ele sunt de patru feluri:
 leziuni cutanate.
 leziuni mucoase.
 leziuni viscerale.
 leziuni osoase.

Leziunile viscerale şi osoase pot exista chiar de la naştere sau pot apărea după naştere.
Leziuni viscerale–constau dintr-o mărire a splinei şi a ficatului (hepato-splenomegalie).
Leziunile osoase–constau uneori din osteo-periostite.Cel mai adesea infecţia sifilitică
prinde extremităţile oaselor lungi,lizând cartilagiul care uneşte diafiza cu epifiza(osteo-
condrită).De obicei sunt lezate mai multe oase şi în mod simetric(spre exemplu
humerusul drept si stâng).De aceea examenul radiologic al oaselor lungi este foarte
important pentru diagnosticul sifilisului congenital.În ambele forme de leziuni osoase
copii prezintă dureri osoase cu exacerbări nocturne. De aceea sugarii care prezintă
leziunile amintite ţipă noaptea(este vorba de un tipăt cu un caracter particular).
Dintre manifestările mucoase–cea mai importantă este coriza sifilitică care apare
în primele zile de la naştere.Sugarul prezintă o secreţie nazală sero-purulentă,uneori cu
striuri de sânge,care împiedică respiratţia si suptul.
Leziunile cutanate–pot avea următoarele 4 aspecte:leziuni buloase(papulo-buloase)situate
pe palme şi plante,cunoscută sub numele de penfigus palmar şi plantar.Ele apar în prima
săptămână de la naştere.Apar fie sub formă de pete rotunde(roşii, palide sau arămii),fie
sub formă de papule (asemănătoare leziunilor papulo-scuamoase ale adultului),fie sub
formă de leziuni infiltrate formând placarde difuze.Se localizează de obicei pe faţă,pe
fese,pe palme,pe plate.În jurul gurii şi nasului din cauza pierderii elasticităţii(datorită
infiltraţiei cutanate)se produc fisuri,care au o dispoziţie radiară caracteristică.În urma
acestor fisuri rămân cicatrici,cu dispozitie radiară pe baza cărora se poate recunoşte
ulterior evoluţia unui sifilis congenital precoce.
Aspectul sugarului – se prezintă ca un debil congenital,distrofic,cu curbă ponderală
staţionară şi facies senil.Toate organele şi aparatele pot fi lezate:hipertrofia ganglionilor
limfatici,vărsături, anorexie,scleroză pulmonară,leziuni testiculare(hidrocel,orhită), eziuni
ale SNC(convulsii, meningită seroasă cu hidrocefalie etc) şi altele.
Sifilisul congenital este o formă gravă a acestei infecţii.Majoritatea copiiilor bolnavi,dacă
nu sunt trataţi mor în primul an de viaţă.Sifilisul congenital este astfel unul din factorii
importanţi ai mortalităţii infantile.
Sifilisul primei copilării
Atât la unii copii care nu au prezentat nici un simptom în primul an de la naştere,cât şi la
copiii care au prezentat semne de sifilis congenital precoce şi nu au fost trataţi suficient,la
vârsta de 2-4 ani,după o perioadă de latenţă,apar din nou simptome specifice.De aceea
această nouă perioadă cu leziuni floride se mai numeşte şi "perioada recidivelor".
Manifestările din această perioadă au alte caractere şi anume:
 sifilide papulo-hipertofice,asemănătoare întru totul celor ce se văd la adult
în perioada secundară.
 plăci mucoase,asemănătoare cu ale adultului.
 gome cutanate,mucoase,osoase sau viscerale.
Sifilisul conginental tardiv–acestă formă se observă la copiii de vârstă şcolară sau mai
târziu (la pubertate sau adolescentă).Uneori ea a fost precedată de semne de sifilis
congenital precoce sau sifilis al primei copilării(insuficient tratate).Simptomele sifilisului
congenital tardiv pot fi datorită unor leziuni în plină activitate sau pot fi cicatricele unor
leziuni anterioare.Acestea din urmă au primit numele de stigmate.Se observă
cutanate,osoase,mucoase şi viscerale.
Gomele osoase lasă în urma lor distrugeri caracteristici astfel în urma gomelor boltei
palatine rămân perforaţii prin care cavitatea bucală comunică cu cea nazală,determinând
tulburări de degluţie.Gomele oaselor nasului provoacă distrugeri ale acestor oase şi
modificări ale formei nasului:
 prăbuşirea piramidei nazale ("nas în şa").
 turtirea porţiunii inferioare a nasului,care ia forma unui cioc de papagal
 turtirea completă a nasului
O altă leziune osoasă foarte importantă este periostita localizată la nivelul diafizei
tibiei.Tibia se îngroaşă la nivelul treimii sale mijlocii şi din această cauză ne apare
curbată–tibia are forma unui iatagan.Simptomele gomelor viscerale depind de organul în
care s-a localizat goma.Când se localizează la nivelul hepatic,se observă o mărime de
volum a ficatului cu consistentă fermă,la nivelul cerebral determină cefalee,crize
convulsive,epileptiforme şi paralizii.Se mai pot observa leziuni ale ochiului şi urechii.La
nivelul ochiului,leziunea se localizează pe cornee(keratita parenchimatoasă).În urma
leziunii corneea rămâne opacă.Leziuniile urechii se localizează la nivelul urechii interne
conducând la surditate.Un alt semn de sifilis congenital tardiv îl constituie alteraţiile
dentare,care se observă pe dentiţia definitivă.Dintii în semilună,asociaţi cu keratita
interstiţială şi surditatea constituie aşa-numita "triada lui Hutchinson".Sifilisul congenital
atinge în întregime organismul copilului,care este un organism în plină dezvoltare,se mai
pot întâlni tulburări de dezvoltare sau de creştere denumite distrofii (infantilism).
În cursul sifilisului congenital tardiv,reacţiile serologice sunt adesea pozitive.În 15%-
20% din cazuri ele pot fi însă negative.Mare parte din copii atinşi mor în primul an de
viată.Ceilalti rămân cu o vitalitate redusă,ceea ce îi lasă pradă infecţiilor
intercurente.Tratamentul bine condus duce la oprirea evoluţiei cicatrizarea leziunilor şi
vindecarea.
Pentru profilaxia sifilisului congenital se iau următoarele măsuri:
1) Depistarea sifilisului şi tratamentul până la vindecare înainte de gravitate.Se fac
examene clinice şi serologice înaintea căsătoriei(examinare prenupţială).
2) Depistarea şi tratamentul femeilor gravide bolnave de sifilis,căci tratamentul făcut în
timpul sarcinii poate face ca fătul să se nască sănătos(de preferinţă în primele luni de
sarcină,pentru a împiedica trecerea spirochetelor prin placentă).
3) Dacă infecţia sifilitică nu a fost depistată în cursul sarcinii,diagnosticul se poate pune
în timpul travaliului(aspectul şi greutatea placentei,examen serologic al sângelui din
cordonul ombilical).
4) Sifilisul se mai poate depista şi după naştere,supravegând atent dezvoltarea copiiilor.
Intervenind cu tratament la primul semn de boală,se poate salva copilul.
Alăptarea copiiilor sifilitici–vor fi în mod obligatoriu alăptaţi de mama lor şi niciodată nu
vor fi daţi la doică,întrucât o pot infecta.
DIAGNOSTICUL POZITIV

Este sifilisul transferat intrauterin de la mamă la făt.Sifilisul matern poate

determina:naşterea prematură,moartea intrauterină a fătului,infecţie congenitală sau
moarte neonatală.Aproape toţi copii născuţi din mame cu lues secundar netratat sunt
infectaţi,dar la mai puţin de 50% dintre ei sunt prezente manifestări clinice.
Sifilisul congenital poate prezenta 4 categorii de forme clinice în raport cu momentul
apariţiei semnelor bolii şi anume:
 sifilisul fătului.
 sifilisul sugarului (sifilis congenital precoce)
 sifilisul primei copilării.
 sifilisul congenital tardiv.

DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL
Se fac următoarele :
 Sancrele moi – sunt niste ulceraţii de formă neregulată,cu margini
scobite, dezlipite,cu fundul murder şi acoperite de o secreţie
purulentă.
 Balaniţa–este o inflamaţie superficială a glandului.Sunt leziuni
erosive, confluente,formând arcuri mari de cerc, secreţia este
abundentă.Purulentă.
 Herpesul genital–este o leziune veziculoasă,uţor
dureroasă,superficială, neîndurată.
 Sancrul mixt–în unele cazuri,contaminarea poate fi dublă sau
triplă, bolnavul contactând 2-3 boli venerice

EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC

Sifilisul netratat evoluează în mai multe faze,de-a lungul a mai mulţi ani :
"Perioada de incubaţie"-este prima perioada. În această perioada persoană infectată nu
prezintă nici un fel de semne clinice sau biologice.În cazul infecţiei sifilitice perioada de
incubaţie este între 10 ţi 90 de zile.
"Perioada primară"(sau "sifilis primar")-prima manifestare a infecţiei cu Treponema
Pallidum este sancrul şi,după cateva zile,umflarea(adenopatia)ganglionilor inghinali,de o
singură parte sau de ambele parţi.Sancrul sifilitic este o leziune (ulceraţie)frecvent
superficială,de formă rotundă,de mici dimensiuni (0,5 - 2,5 cm), de culoare roşie, fără
secreţii, şi (foarte important) fără să creeze durere.Cel mai frecvent este localizat la nivel
genital.Mai rar,sancrul poate apărea şi alte locuri:zona bucală (buza, amigdala,limba),pe
san,pe degete.La barbaţi sancrul este exterior şi poate fi observat mult mai usor. La femei
sancrul poate fi "ascuns" la nivel vaginal sau la nivelul colului uterin.
"Perioada primara" poate dura între 30 - 60 de zile.
"Perioada secundară"(sau "sifilis secundar")- după "perioada primară" sancrul dispare
spontan, fără tratament.În toată această perioadă se dezvoltă "sifilisul secundar" care
poate dura între 2 şi 3 ani.În această perioadă agentul patogen invadează toate fluidele
corpului-sânge, spermă, salivă, secreţii vaginale,etc.Persoana infectată este extrem de
contagioasă. În acest timp începe şi invadarea organelor interne ale corpului - inima,
ficat, stomac, ochi, creier. In perioada de "sifilis secundar" apar alte manifestari
caracteristice infectiei : leziuni ale pielii si ale mucoaselor. Este vorba despre o eruptie -
rozeola sifilitica - imprastiata pe toata suprafata corpului, mai ales in zona superioara a
bratelor si pe coapse si papule pe palme, pe talpi si in zona genitala. Pot apare si alte
simptome precum febra, dureri articulare, dureri de oase si de muschi, dureri de cap,
scadere in greutate.
"Perioada tertiara" (sau "sifilis tertiar") - "perioada secundara" poate trece de la sine,
spontan, iar boala continua sa "lucreze". Se intra in "perioada tertiara" sau "sifilisul
latent". Aceasta forma poate dura mai multi ani iar in toata aceasta perioada de latenta
persoana infectata nu are simptome ale infectiei.
"Perioada sifilisului tardiv" - apare dupa 5 - 20 de ani de la contactul sexual infectant.
Organismul este invadat de agentul patogen iar distrugerile se afla la toate nivelurile :
sistemul cardio-vascular, sistemul osos, organe interne, sistemul nervos.
In cazul existentei unei sarcini, infectia poate fi transmisa fatului, cu consecinte foarte
grave pentru acesta - avort spontan sau infectarea fatului - sifilis congenital.

COMPLICAŢIILE

Complicaţiile sifilomului primar sunt :

 infecţia secundară cu germeni banali.
 fimoza şi parafimoza
 fagedenismul şi gangrene
a) În cazul infecţiei supraadăugate,sifilomul devine dureros,leziunea este
murdară,ulceroasă. Ganglionii sateliţi sunt şi ei dureroşi.
b) Fimoza reprezintă imposibilitatea de decalotare a glandului.Poate apărea în urma celor
mai diverse inflamaţii prepuţiale.Ea apare ca o leziune subinflamatoare,prepuţul având o
coloraţie roşu-închis,durerea fiind moderată,iar secreţia care se "scurge" prin orificiul
prepuţial fiind puţin abundentă.La palpare prin grosimea prepuţului se poate simţi uneori
infiltraţia sifilomului.Acest aspect subinflamator o face să poată fi deosebită de fimoza
datorită balaniţelor sau a sancrelor moi.Dacă bolnavul caută să decaloteze glandul,în
momentul când fimoza nu este complet constituită,după tragerea prepuţului,din cauza
infiltraţiei acestuia,glandul este strangulate,se edemaţiază şi prepuţul nu poate fi redus în
poziţia iniţială constituind parafimoza.
c) Uneori infiltratul sifilitic al sancrului se necrozează,se gangrenează.Fagedenismul
reprezintă o necroză superficială,dar cu o tendinţă deosebit de marcată de întindere în
suprafaţă,ajungând la ulceraţii foarte întinse.

TRATAMENT

Tratamentul cu penicilină, introdus de Mahoney în 1943, continuǎ sǎ rǎmânǎ antibioticul

de primǎ intenţie în sifilis şi în prezent, pǎstrându-şi cea mai bunǎ eficacitate, cu cele mai
mici riscuri, fǎrǎ sǎ se semnaleze nici o rezistenţǎ.
Ca şi peniciline se utilizează penicilina G, efitardul (procain penicilina +
penicilina G potasică) şi benzatin benzyl-penicilinum (Moldamin).
Tratamentul sifilisului primar, secundar şi latent recent se face cu benzatin penicilină
2,4x106 UI im, iar în sifilisul terţiar şi latent tardiv benzatin penicilină 2,4x106 UI im
pe săptămână timp de 3 săptămâni. Treponemele sunt distruse foarte rapid, în câteva ore
(6-12) de la începerea terapiei.
În caz de alergie la penicilină se poate utiliza doxicilina 2x100 mg/zi cu durata de
15 zile, sau tetraciclina 4x500 mg/zi timp de 14 zile.
Se poate utiliza şi eritromicina (2 g/zi), dar aceasta nu difuzează în LCR şi nu
trece prin placentă, sau ceftriaxona 250 mg im o dată pe zi.
La gravide se aplicǎ numai tratamentul cu penicilinǎ G 4 milioane U.I. pe zi pentru 10
zile. În caz de alergie la penicilinǎ este recomandatǎ mai degrabă desensibilizarea la
penicilinǎ decât folosirea altor antibiotice (eritromicinǎ, azitromicinǎ, ceftriaxonǎ).
În sifilisul congenital tratamentul se face cu penicilinǎ G 100.000-150.000 u.i/kgc/zi
administratǎ iv în 2-3 prize zilnice, pentru 10-14 zile.
Eficacitatea tratamentului trebuie urmărită clinic şi serologic la intervale de 3 luni în
primul an, apoi la 6 luni în al 2-lea an, până la o perioadă de 2 ani de la începerea
tratamentului.

Incidente şi accidente ale tratamentului cu penicilină

În mod obişnuit penicilina constituie un tratament lipsit de pericole majore. Totuşi, în
unele situaţii se pot înregistra incidente sau accidente a cǎror cunoaştere are mare
importanţǎ pentru conduita terapeuticǎ ulterioarǎ.
Incidentele penicilinoterapiei sunt reacţii adverse minore, nealergice:
1. Reacţie dureroasă locală cu apariţia de eritem sau infiltraţii
nodulare la locul injectării intramusculare a penicilinei.
2. Reacţie febrilă la Moldamin datorită conţinutului său în impurităţi
piretogene.
3. Reacţia Jarish-Herxheimer se manifestǎ prin puseuri febrile,
frisoane, mialgii, cefalee, tahicardie, exacerbarea leziunilor cutanate (fǎrǎ
prurit), a adenopatiilor, ca urmare a eliberării în cantitate mare a
endotoxinelor prin distrugerea masivă a unui număr mare de treponeme.
Apare dupǎ administrarea primei doze de penicilinǎ la persoanele cu sifilis
recent (sifilis primar seropozitiv, sifilis secundar, sifilis latent precoce,
sifilis congenital precoce). Apariţia reacţiei Herxheimer poate fi prevenită
prin administrarea unor doze iniţiale mici de penicilină în prima zi
(25.000-25.000-50.000-100.000 UI). Este o reacţie benignă care se remite
spontan şi nu necesită întreruperea tratamentului. Este periculoasă la
gravide la care poate provoca avortul.
4. Paradoxul terapeutic Wille – în ciuda ameliorǎrii reacţiilor
serologice se constatǎ în urma tratamentului o reactivarea a unor focare
luetice profunde neurosenzoriale consecutiv rezorbţiei prea rapide a
infiltratului sifilitic. Apare la persoanele cu infecţie lueticǎ veche
îndeosebi în sifilisul terţiar cu leziuni cardio-vasculare, neurologice.
5. Sindromul Hoigné – manifestări pseudoanafilactice apărute ca
urmare a trecerii în circulaţia venoasă a unor particule de penicilină de
depozit şi embolizarea capilarelor pulmonare şi cerebrale: anxietate,
senzaţia de moarte iminentă, vertij, halucinaţii, tahicardie, creşteri
tensionale, dispnee, senzaţia de constricţie toracică, vărsături, diaree. Este
trecătoare şi nu impune întreruperea tratamentului.
 6. Dermatită necrotică livedoidă Nicolau – reprezintă o necroză
cutanată apărută prin embolizarea arterială cu particule de penicilină de
depozit.

Accidentele penicilinoterapiei sunt de naturǎ alergicǎ, fiind mult mai importante şi mai
grave:
a. Reacţii alergice de tip I – urticarie, angioedem Quincke, crize de bronhospasm, şoc
anafilactic. Cu cât reacţiile alergice apar mai precoce cu atât sunt mai periculoase. Şocul
anafilactic apare în general în primele 30 minute. Şocul anafilactic se instaleazǎ brutal cu
transpiraţii reci, paloare, ameţeli, scǎdere bruscǎ a tensiunii arteriale, erupţie urticarianǎ
pruriginoasǎ, dispnee, cianozǎ, stare confuzionalǎ, pierderea conştienţei. Şocul anafilactic
reprezintǎ o urgenţa medicalǎ şi trebuie intervenit rapid: adrenalinǎ o fiolǎ administratǎ
subcutanat sau intramuscular, hemisuccinat de hidrocortizon 4-6 fiole în perfuzie,
antihistaminice, oxigenoterapie.
Toţi pacienţii trebuie testaţi obligatoriu atât la penicilină, cât şi la moldamin (cu trusă de
urgenţă la îndemână), înaintea începerii tratamentului.
b. Reacţii de tip II citotoxic (implicarea Ig M şi Ig G) – leucopenie, anemie,
trombocitopenie,

c. Reacţii de tip III (mediată de complexe imune antigen-anticorpi) – reacţie de tip

Arthus - boala serului. Apare mai tardiv la 3-5 zile până la 28 de zile

Monitorizarea post-terapeutică
Eşecuri terapeutice pot apărea cu orice schemă terapeutică.Evaluarea răspunsului la
tratament este adesea dificilă şi nu există un criteriu absolut pentru aprecierea vindecării
sau al eşecului terapeutic.Titrul serologiei poate scădea mai lent la persoanele care au
avut anterior sifilis. Pacienţii trebuie examinaţi clinic şi serologie la fiecare1 3 luni în
primul an şi la fiecare 6 luni în cel de-al doilea an;evaluări mai frecvente sunt
recomandate dacă urmărirea clinico-paraclinică pe termen lung este incertă.
Pacienţii cu semne sau simptome persistente sau cei care au o creştere de 4 ori a titrului
testelor netreponemice (comparativ cu testul iniţial sau cu unul din testele anterioare)sunt
reinfectaţi sau reprezintă un eşec terapeutic.Aceşti pacienţi vor fi retrataţi numai după
evaluarea statusului HIV. Dacă reinfecţia cu T. Pallidum nu este certă,se recomandă şi
efectuarea unei punctii lombare.
Pacienţii la care titrul testelor netreponemice nu se produce de 4 ori în primele 6 luni de
la iniţierea tratamentului pentru sifilis primar sau secundar sunt la risc pentru eşec
terapeutic. Aceşti pacienţi trebuie reevaluaţi pentru o posibilă infecţie
HIV.Managementul optim al acestor pacienţi nu este clar definită,dar se consideră că ar
trebui să fie cel puţin urmăriţi suplimentar din punct de vedere clinc-serologic.Pacienţii
HIV-pozitivi trebuie evaluaţi mai frecvent.Dacă urmărirea clinico-serologică
suplimentară nu poate fi asigurată,se recomandă repetarea tratamentului.Unii experţi
recomandă în aceste situaţii examinarea LCR,dar deocamdată nu există studii controlate
care să susţină această idee.
Când se decide repetarea tratamentului,schema terapeutică ca cuprinde trei injecţii i.m
săptămânale a cât 2.400.000 UL benzatin penicilină fiecare,exceptând cazurile în care
examinarea LCR a indicat modificări de neurosifilis.

Alergia la penicilină
Pacienţii cu sifilis primar sau secundar,alergici la penicilină,cu excepţia gravidelor,vor fi
urmăriti îndeaproape clinic şi serologic şivor fi trataţi cu una din următoarele scheme:

Tratament recomandat:
- -Doxicilină,100 mg oral, de 2 ori pe zi, 15 zile /

- Tetraciclină, 500 mg oral, de 4 ori pe zi, 15 zile /

- Eritromicină, 500 mg oral, de 4 ori pe zi, 15 zile

Sarcina
Ori de câte ori este posibil, pacientele gravide alergice la penicilină vor fi desensibilizate
şi tratate cu penicilină.
Urmărirea pacienţilor-Toţi copiii seroreactivi(sau cei din mame seroreactive la naştere)
trebuie urmăriţi clinic şi serologic(teste netreponemice) timp de 2-3 luni,până la
negativarea testelor sau până ce titrul a scăzut de 4 ori.
Dacă copilul nu a fost infectat(adică testele pozitive s-au datorat transferului pasiv de
IgM materne),titrul anticorpilor netreponemice trebuie să scadă până la vârsta de trei luni
şi testele trebuie sa se negativeze până la vârsta de 6 luni.Acelaşi rezultat va fi obţinut şi
dacă copilul a fost infectat,dar tratat corect.Răspunsul serologic după tratament în cazul
copiilor trataţi după perioada neonatală poate fi mai lent.Dacă titrurile sunt stabile sau
cresc după vârsta de 6-12 luni copilul trebuie evaluat,inclusiv LCR,şi tratat cu o cură de
10-14 zile de penicilină G parental.
Testele treponemice nu trebuie folosite pentru evaluarea răspunsului terapeutic deoarece
în cazul copiilor infectaţi pot rămâne pozitive în ciuda tratamentului eficace.
Anticorpii materni treponemici transferaţi pasiv pot fi prezenţi la un copil până la vârsta
de 15 luni.Un test treponemic reactiv după vârsta de 18 luni este însă diagnostic pentru
sifilis congenital.Dacă testul netreponemic este nereactiv la această vârstă nu mai sunt
necesare evaluarea şi nici tratamentul.Dacă testul netreponemic este reactiv la 18 luni
copilul trebuie complet (re)evaluat şi tratat pentru sifilis congenital.
Copiilor al căror LCR este anormal trebuie să li se facă puncţie lombară la fiecare 6 luni
până când rezultatele acestei investigaţii se normalizează.Un VDRL reactiv din LCR sau
indici anormali ai LCR care nu pot fi atribuiţi altor afecţiuni impun tratament pentru un
posibil neurosifilis.
În cazul tratamentului cu penicilină trebuie avute în vedere incidentele şi accidentele care
pot surveni şi care,unele dintre ele,sunt foarte grave.Pentru evitarea acestora este
obligatorie efectuarea testului la penicilină.
Incidentele terapiei cu penicilină sunt:
- minore:reacţii dureroase locale datorate injectării i.m.,reacţii febrile datorate
impurităţilor pirogene din unele sarje de Moldamin;
- majore:Jarisch-Herxheimer,datorită distrugerii rapide şi masive de treponeme şi
eliberări brutale în circulaţie a unei mari cantităţi de endotoxine treponemice.Pentru
prevenirea sa,se începe tratamentul cu doze mici,progresiv crescute,de Penicilină.Reacţia
Herxheimer este general uşoară şi se manifestă prin febră,accentuarea manifestărilor
cutanate,cefalee şi semnalează eficienta tratamentului.În unele cazuri însă ea poate avea
consecinţe serioase(la nou-născuţi, provocând moartea copilului,sau la gravide
conducând la avorturi).Ca urmare în aceste cazuri, reacţia Herxheimer trebuie combătută
prin începerea trataemtului cu doze mici de Penicilină V şi asocierea prednisonului şi a
antihistaminicelor.Tot incident major este cunoscut a fi şi paradoxul
terapeutic(Wille),care apare în cursul sifilisului tardiv visceral şi latent tardiv tratat cu o
medicamentaţie spirocheticidă puternică.În urma acestei terapii apare o evidenţă
discrepantă între ameliorarea importantă a reacţiilor serologice şi starea anatomo-
funcţională cardiovasculară sau neuro-senzorială,care se deteriorează progresiv.Aceste
fenomene sunt atribuite rebsorţiei prea rapide a infiltratului sifilitic printr-o terapie
antispirochetică prea puternică.Pentru a preveni paradoxul terapeutic se recomandă
începerea tratamentului sifilisului tardiv cu o medicamentaţie blândă,de preferinţă cianură
de mercur sau cu doze foarte reduse de Penicilină.Relativ recent (1962)s-a semnalat un
alt incident major al tratamentului cu Penicilină al sifilisului,şi anume Sindromul
Hoigné.Acesta constă în manifestări clinice(tahicardie,hipertensiune,anxietate, senzaţie
de moarte iminentă) care apar imediat după injectarea preparatului depôt şi se datorează
trecerii în circulaţie a unor particule din acest preparat.
Accidentele tratamentului cu penicilină,atât al sifilisului cât şi al altor afecţiuni care
necesită o astfel de terapie,sunt reprezentate de manifestările alergice,care pot fi de
diferite forme:prurit difuz, rash-uri diverse(scarlatiniforme, rujeoliforme etc.),erupţii
urticariene,edem Quincke etc. Cel mai grav accident alergic este şocul anafilactic,pentru
prevenirea cărora trebuie să se ţină cont de anamneză,de eventualul teren atopic şi de
testele cutanate.Pacienţii care sunt alergici la Penicilină vor fi trataţi cu tetraciclină sau
eritomicină,ţinând cont de faptul că:
- tetraciclina este de 10 ori mai puţin eficientă decât penicilina,iar eritomicina este de 10
ori mai puţin eficientă decât tetraciclina;
- tetraciclina va fi interzisă în sifilisul gravidelor,din cauza efectului teratogen şi a
toxicităti sale eventuale pentru făt;
- eritromicina este contraindicată la pacienţi cu hepatită cronică.
Tratamentul sifilisului se face(cel puţin la început)în spital şi este de competenţa
medicilor dermato-venerologi sau,în cazuri speciale,a unor echipe mixte,după
caz(venerolog-neurolog/cardiolog/pediatru etc.).
 CAPITOLUL III
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA
PACIENTULUI CU SIFILIS

Rolul asistentei medicale constă în a „ ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă să-şi
câştige sănătatea ( sau să o asiste în ultimele sale clipe) prin îndeplinirea sarcinilor pe
care le-ar fi îndeplinit singură dacă ar fi avut voinţa sau cunoştinţele necesare".
Asistenta medicală trebuie să îndeplinească aceste funcţii, a îngriji astfel bolnavul
să-şi recâştige independenţa cât mai repede posibil. Va ajuta bolnavul să respecte
prescripţiile terapeutice ale medicului.
Unii pot considera foarte limitat acest rol al asistentei medicale de a suplini la bolnav
ceea ce-i lipseşte pentru a fi complet întreg sau independent din cauza slăbiciunii fizice, a
lipsei de voinţă sau de cunoştinţă. Cu cât ne gândim mai mult , cu atât rolul asistentei
medicale este mai complex.
Asistentele medicale trebuie să înţeleagă foarte bine ceea ce vrea pacientul şi care sunt
nevoile sale pentru a se menţine în viaţă şi pentru a-şi câştiga existenţa. Ea va fi pentru un
timp : „conştiinţa celui lipsit de cunoştinţă, dorinţa de a trăi pentru cel ce a gândit la
suicid, membru pentru cel căruia i-a fost amputat, ochiul pentru cel ce a orbit, mijlocul de
locomoţie pentru copil,cunoştinţe şi încredere pentru mama tânără, vocea celor prea slabi
pentru a se putea exprima".
Rolul ei este cu totul aparte deoarece fiind în locul unde este nevoie de ea, poate dărui
dragoste celor suferinzi. De mai multe ori, un zâmbet, o vorbă bună o ascultare sunt mult
mai benefice decât un tratament complex.
In unităţile sanitare, în general se tratează suferinţa fizică, nepunându-se mare preţ pe cea
sufletească. Oamenii sunt nişte fiinţe minunate,de aceea trebuie trataţi ca atare.Ei merită
toată atenţia noastră şi tot efortul nostru trebuie îndreptat spre a-i aduce la starea de bine.
Viaţa oricărui cetăţean poate fi ameninţată la un moment dat, de o suferinţă apărută brusc,
care-1 aduce într-o situaţie critică acută ce trebuie rezolvată de serviciul sanitar cu
promptitudine şi deosebită competenţă. Asistenta medico-chirurgicală solicită zi şi noapte
corpul sanitar. Eficienţa asistenţei de urgenţă impune o muncă dusă în echipă, pentru a fi
eficientă, cere din partea fiecăruia multă dăruire, dar în acelaşi timp multă
responsabilitate. Spiritul acestei responsabilităţi cere la rândul ei conştiinţă şi competenţă
profesională, care să asigure pentru bolnavul de urgenţă,a cărui viaţă este ameninţată a se
sfârşi uneori în câteva zile, dar şi în câteva ore sau minute chiar, aplicarea imediată a
tuturor măsurilor terapeutice care să înlăture cauzele care se opun supravieţuirii.
Competenţa corpului sanitar, pusă în valoare de o bună organizare şi dotare a
asistenţei de urgenţă, impune, din partea medicilor şi a cadrelor medii, o continuă
pregătire şi perfecţionare.
Asistenta medicalǎ îşi îndreaptǎ atenţia asupra bolnavilor, ele au responsabilitatea de a
crea un mijloc psihic, social şi spiritual favorabil vindecǎrii şi se strǎduiesc prin pregǎtire
şi exemple sǎ previnǎ bolile şi sǎ promoveze sǎnǎtatea.
Asistentele sunt în serviciul sǎnǎtǎţii individului, al familiei şi al societǎţii, ele
coordonându-şi acţiunile împreunǎ cu membrii altor profesii din echipa sanitarǎ.
A servi umanitatea este funcţia esenţialǎ a asistentelor şi motivul profesiei lor.
Exerciţiul profesiei este bazat pe nevoile omului, în consecinţǎ el nu poate fi limitat nici
de consideraţie naţionalǎ, de rasǎ, de credinţǎ, de culoare şi nici de consideraţii de ordin
politic sau social.
Principiile fundamentale sunt credinţa în libertǎţile esenţiale ale omului şi respectul
pentru viaţa umanǎ. Profesia recunoaşte cǎ un cod internaţional nu poate sǎ ia în
consideraţie, în detaliu tot ceea ce înseamnǎ comportamentul individual şi social al
asistentelor condiţionat în caz cert de convingeri şi pǎreri personale.
Asistenta are trei responsabilitǎţi principale:pǎstrarea vieţii;alinarea
suferinţei;promovarea sǎnǎtǎţii.
În atenţia pe care ea o acordǎ şi în exerciţiul profesiei sale, asistenta trebuie ca în tot acest
timp sǎ menţinǎ cel mai înalt grad calitativ. Trebuie sǎ vegheze constant la menţinerea
unui nivel ridicat al cunoaşterii sale teoretice şi tehnice.
Asistenta trebuie sǎ respecte convingerile religioase ale pacientului. Ea este legatǎ strict
de secretul profesional.
Conştientǎ de întinderea responsabilitǎţilor sale, asistenta în cunoştinţa limitelor, nu
recomandǎ şi nu executǎ un tratament fǎrǎ prescripţie medicalǎ, iar în caz urgent şi într-o
eventualitate face raport medicului pânǎ la cel mai mic detaliu.
Asistenta are obligaţia de a executa prescripţiile medicului cu inteligenţǎ şi loialitate.
Asistenta trebuie sǎ stimuleze şi sǎ încurajeze încrederea faţǎ de medic şi de ceilalţi
membrii ai echipei sanitare.
Ea trebuie sǎ coopereze cu colegii sǎi şi sǎ menţinǎ cu ei relaţii armonioase.
Asistenta trebuie sǎ facǎ dovada unei moralitǎţi care sǎ onoreze profesia sa.
În conduita sa personalǎ, asistenta nu trebuie sǎ meargǎ cu bunǎ ştiinţǎ contra
moravurilor şi tradiţiilor comunitǎţii în care trǎieşte şi munceşte.
Asistenta împarte resposabilitǎţile şi se alǎturǎ acţiunii concetǎţenilor şi altor membrii ai
echipei sanitare în vederea de a rǎspunde nevoilor publicului în domiciliul sǎnǎtǎţii pe
plan local, naţional şi internaţional.
Eforturile medicului și asistentei medicale au ca scop, ca pacientul să afirme starea
de bine fizic și psihic, să aibă respirație liberă, ușoară, eficientă, să se poată alimenta pe
cale naturală și să nu intervină complicații.
 CAPITOLUL IV

STUDIU DE CAZ
CAZUL I
Nume : C
Prenume : D
Domiciliul: rural
Varsta: 33 ani
Diagnosticul de internare:Boala cu transmitere sexuala-Sifilis
Diagnosticul la externare:Sifilis primar
Antecedente personale patologice:-gastrita acuta
Conditii de viata si munca: fumator-zilnic fumeaza un pachet de tigari, consumator de
cafea 2-3 pe zi,nu consuma alcool
Istoricul bolii: Pacient in varsta de 33 ani se prezinta la medicul de familie deoarece in
urma cu o zi a observat scurgere peniana pe lenjeria intima , a prezentat febra
,cefalee,disfagie ,oboseala .In urma anamnezei reiese ca pacientul in urma cu 3
saptamani a intretinut un contact sexual neprotejat cu o persoana necunoscuta .
Din analiza datelor culese si a examenelor clinice efectuate, rezulta ca pacientul este
partial dependent si necesita ajutorul nursei pentru satisfacerea urmatoarelor nevoi
fundamentale :
Nevoia de a fi curat,ingrijit, de a ptoteja tegumentele si mucoasele
Nevoia de a-ti mentine temperature corpului in limite normale
Nevoia de a evita pericolele
Nevoia de a se odihni si a dormi
Nevoia de a fi preocupat in vederea realizarii
 Nevoi Diagnostic de Obiective Interventii proprii Interventii delegate Evaluare
nursing
Nevoia de a Eliminare inadecvata Pacientul sa Asistenta: -la indicatia medicului Pacientul
elimina datorata prezentei prezinte o stare de asigura un microclimat pregateste si administreaza prezinta o stare
eruptiilor cutanate bine ,fara scurgeri corespunzator, tratamentul medicamentos de bine
de la nivelul peniene face toaleta organelor genital(a -recolteaza secretie uretrala ,scurgerile
penisului Pacientul sa fie penisului),curata si usuca regiunea pentru examene de laborator, peniene s-au
echilibrat psihic peniana dupa fiecare mictiune, diminuat
-protejaza patul cu musama si cantitativ,
aleza Pacientul
-serveste pacientul cu basinet urineaza
schimba lenjeria de corp si de pat fiziologic si nu
de cate ori este nevoie, -asigura mai prezinta jena
repaus la pat de a cere ajutor.
-da dovada ca intelege pacientul si
ca efectueaza tehnicile cu multa
rabdare
-incurajeaza pacientul ca sa-si
exprime sentimentele legate de
boala,

Nevoia de a bea si Alimentatie Pacientul să aibă o Asistenta : -la indicatia medicului va Pacientul
a manca inadecvata prin stare de bine, cu un -asigura microclimat adecvat pregati si va administra prezinta o stare
dificultate de a se apetit normal. -exploreaza gusturile pacientului, tratamentul medicamentos: de bine , este
alimenta datorita Pacientul sa fie -aseaza pacientul in pozitie ,vitamine, sedative echilibrat hidro-
disfagiei echilibrat hidro- sezanda , electrolitic si
Hidratare electrolitic si -constientizeaza pacientul asupra nutritional
insuficienta nutritional importantei regimului alimentar in Pacientul
 mentinerea sanatatii sealimenteaza
-serveste pacientul cu alimente la o fara dificultate
temperature moderata, la ore
regulate si prezentate atragator
-pacientul este ajutat sa manance
la pat
-lasa pacientul sa aleaga
alimentele dupa gusturile sale,
respectand regimul alimentar
-incurajeaza pacientul
-hidrateaza pacientul
corespunzator
-face bilantul lichidelor ingeratae
si eliminate
-incurajeaza pacientul
Nevoia de a Hipertermie Pacientul sa Asistenta : -la indicatia medicului Pacientul
mentine manifestata prin prezinte tempertura -asigura microclimat pregateste si administreaza prezinta
temperature febra ridicata corpului in limite corespunzator tratamentul medicamentos - temperature
corpului in limite (T=39,5*) normale, -asigura imbracaminte lejera antibiotic (Penicilina corpului in limite
normale Pacientul sa fie -schimba lenjeria de pat si de corp administrata intramuscular) si normale dupa
echilibrat de cate ori este nevoie antipiretice prima zi
hidroelectrolitic -serveste pacientul cu cantitati
mari de lichide
-aplica comprese reci,impachetari
si la nevoie efectueaza frictionari
-mentine igiena tegumentelor
-calculeaza zilnic bilantul hidric

Nevoia de a Culpabilitate prin Pacientul sa fie Asistenta: - -la indicatia medicului Pacientul este
actiona dupa intelegerea bolii ca echilibrat psihic si incurajeaza pacientul sa-si exprime pregateste si administreaza echilibrat pshic
propiile pe o pedeapsa sa-si pastreze sentimentele in legatura cu boala medicatie antidepresiva, si si-a castigat
convingeri si imaginea de sine sa, stima de sine
valori, de a -faciliteaza satisfacerea
practica religia convingerilor sale
-asigura conditii pentru a-si face
rugaciunile
-faciliteaza intilnirea cupersoanele
apropiate
-actioneaza pentrurecastigarea
stimei de sine
-planifica impreuna cu pacientul
activitati care sa-i dea sentimental
de utilitatii
-asigura microclimate
corespunzator,

Nevoia de a fi Alterarea Ameliorarea Asistenta: -la indicatia medicului Pacientul

curat,ingrijit de a tegumentelor si a leziunilor din zona -explica necesitatea efectuarii pregateste si administreaza prezinta
proteja mucoaselor datorita penisului in cel mai toaletei organelor genitale medicatia prescrisa ( tegumente si
tegumentele si leziunilor dfin zona scurt timp -pregateste materialele pentru baie Penicilina administrata mucoase curate
mucoasele penisului. Pacientul sa -asigura temperaturi optime pentru intramuscular) ,iar leziunile
Carente de igiena prezinte tegumente camera si apa peniene se
manifestate prin si mucoase curate si -protejeaza patul cu musama si cicatrizeaza.
insuficiente ingrijite. aleza -
cunostinte legate de asigura intimitatea pacientului
igiena intima. folosind paravanul
-ajuta pacientul sa-si efecueze
toaleta si sa se imbrace,sa–si taie
unghiile,sa se pieptene
-ajuta pacientul sa-si schimbe
atitudinea fata de ingrijirile
igienice mai ales asupra igienei
intime
-incurajaza pacientul in
permanenta .
CAZUL II

Numele si prenumele:B.F.
Sex: feminin
Varsta: 48 ani
Domiciliul:urban
Diagnostic la internare SIFILIS- Boala cu transmitere sexuala
Diagnosticul la externare:SIFILIS -TERTIAR
Antecedente personale patologice: sifilis primar diagnosticat in urma cu 3 ani ,neglijat.
Motivele internarii:oboseala, ulceratii la nivelul organelor genitale(vulva, col uterin)
,ulceratii la nivelul palmelor,buzelor, disfonie,febra ridicata,stare generala
alterata,insomnia.
Istoricul bolii: Pacienta cunoscuta si diagnosticata cu sifilis revine pentru internare in
urma regresiei simptomatologiei, este cunoscuta ca fiind o pacienta dezinteresata de boala
si tratament.Se reinterneaza in sectia de Boli Dermato-venerice pentru investigatii si
tratament de specialitate.
Din analiza datelor reiese ca pacienta este dependenta si ca are nevoie de ajutorul
asistentei medicale in vederea satisfacerii nevoilor prioritare :
Nevoia de a se misca si a avea o buna postura.
Nevoia de a comunica.
Nevoia de a dormi si a se odihni.
Nevoia de a mentine temperatura corpului in limite normale.
Nevoia de a fi curat, ingrijit, de a proteja tegumentele.
Nevoi Diagnostic Obiective Interventii proprii Interventii delegate Evaluare
nesatisfacute de nursig

Nevoia de a se Alterarea Pacienta sa –si Asistenta : -la indicatia medicului Pacienta

misca si a avea o mobilitatii recapete tonusul si planifica un program de va pregati si va prezinta o
buna postura datorita forta musculara. exercitii fizice in functie de administra tratamentul mobilitate
prezentei Pacienta sa-si capacitatea pacientei, medicamentos normala.
leziunilor mentina invata pacienta care este postura
ulceroase integritatea adecvata,
tegumentelor si a pregateste psihic pacienta
mucoaselor. pentru tehnicile de ingrijire,
-suplineste pacienta in
satisfacerea nevoilor sale si o
serveste la pat cu cele necesare,
-reda increderea pacientei ca
imobilitatea sa este trecatoare.

Nevoia de a Dificultatea Pacienta sa-si Asistenta: Pacienta este

comunica in a exprime -discuta cu pacienta si ii castiga echilibrata
comunica sentimentele si increderea, psihic si
legata de temerile legate de -da posibilitatea pacientei sa-si detine
jena fata de boala sa exprime nevoile si dorintele informatii
boala Pacienta sa sale, -invata pacienta tehnici de suficiente
contactata comunice cu comunicare si relaxare, despre boala
indrazneala. -informeaza pacienta asupra sa si despre
regimului de viata pe care procesul de
trebuie sa-l urmeze pentru a vindecare
grabi vindecarea si evitarea Pacienta
 transmiterii infectiei, comunica cu
-explica pacientei cat este de indrazneala.
important sa urmeze sfaturile
medicale pentru a se vindeca
mai repede si ca vindecarea in
mare parte depinde de ea,

Nevoia de a Insomnia Pacienta sa Asistenta : -la indicatia medicului Pacienta nu

dormi si a se manifestata beneficieze de un -asigura microclimat pregateste si mai prezinta
odihni prin apatie somn odihnitor si corespunzator, administraza insomnia , si
normal din punct -observa somnul,calitatea tratamentul beneficiaza de
de vedere calitativ acestuia,raportul dintre starea medicamentos: un somn
si cantitativ. de veghe si somn, sedative: diazepam, corespunzator
-intocmeste un program de fenobarbital, antialgice cantitativ si
odihna corespunzator calitativ
organismului,
-face psihoterapie pacienei si
noteaza toate schimbarile ce
survin in starea acesteia in
foaia de observatie ,
- monitorizeaza functiile vitale
si le noteaza in foaia de
temperatura,

Nevoia de a Cresterea Pacienta sa Asistenta: -la indicatia medicului Pacienta

mentine temperaturii prezinte - asigura paciente imbracaminte pregateste si prezinta
temperatura datorita temperatura lejera, administreaza temperatura
corpului in limite prezentei corpului in limite -schimba lenjeria de pat si de tratamentul corpului in
normale leziunilor normale. corp de cate ori este nevoie, medicamentos:antialgic limite
 ulceroase -aplica comprese , antipiretic. normale.
reci,impachetari reci dupa caz,
-serveste pacienta cu cantitati
mari de lichide,
-asigura un microclimate
corespunzator,
-mentine igiena tegumentelor,
-explica pacientei necesitatea
tehnicilor,
Nevoia de a fi Alterarea Ameliorarea si Asistenta: -la indicatia medicului Pacienta
curat, ingrijit, tegumentelor disparitia - pregateste si prezinta
de a proteja si leziunilor constientizeaz administreaza tegumente si
tegumentele mucoaselor ulceroase in cel a pacienta in medicatia (Penicilina mucoase
prin prezenta mai scurt timp legatura cu administrate curate
leziunilor Pacienta sa importanta si intramuscular) ,ingrijite iar
ulceroase prezinte tegumente necesitatea leziunile
si mucoase curate efectuarii ulceroase se
si ingrijite. toaletei cicatrizeaza.
organelor
genital si a
intregului
organism,
-pregateste
materialele
pentru baie,
-protejeaza
patul cu
musama si
aleza;
-asigura
temperature
optime pentru
camera si apa,
asigura
intimitatea
pacientei prin
folosirea
paravanului,
ajuta pacienta
sa-si efectueze
toaleta unde
nu se
descurca, -
ajuta pacienta
sa-si schimbe
atitudinea fata
de aspectul
sau fizic si fata
de ingrijirile
igienice, -
incurajaza
pacienta in
permanenta,
-explica
pacientei
necesitatea
interventiilor.
CAZUL III

Nume : C
Prenume : D
Domiciliul: rural
Varsta: 33 ani
Diagnosticul de internare:Boala cu transmitere sexuala-Sifilis
Diagnosticul la externare:Sifilis primar
Antecedente personale patologice: gastrita acuta
Conditii de viata si munca: fumator-zilnic fumeaza un pachet de tigari,consumator de
cafea 2-3 pe zi,nu consuma alcool
Istoricul bolii: Pacient in varsta de 33 ani se prezinta la medicul de familie deoarece in
urma cu o zi a observat scurgere peniana pe lenjeria intima,a prezentat febra
,cefalee,disfagie,oboseala .In urma anamnezei reiese ca pacientul in urma cu 3 saptamani
a intretinut un contact sexual neprotejat cu o persoana necunoscuta .
Din analiza datelor culese si a examenelor clinice efectuate, rezulta ca pacientul este
partial dependent si necesita ajutorul nursei pentru satisfacerea urmatoarelor nevoi
fundamentale :
Nevoia de a fi curat,ingrijit, de a ptoteja tegumentele si mucoasele
Nevoia de a-ti mentine temperature corpului in limite normale
Nevoia de a evita pericolele
Nevoia de a se odihni si a dormi
Nevoia de a fi preocupat in vederea realizarii
 Nevoi Diagnostic de Obiective Interventii proprii Interventii delegate Evaluare
nesatisfacute nursing
Nevoia de a Eliminare Pacientul sa Asistenta: -la indicatia medicului Pacientul
elimina inadecvata datorata prezinte o stare de -asigura un microclimate pregateste si administreaza prezinta o stare
prezentei eruptiilor bine ,fara scurgeri corespunzator, - tratamentul medicamentos de bine
cutanate de la peniene Pacientul face toaleta organelor genital(a -recolteaza secretie peniana ,scurgerile
nivelul penisului sa fie echilibrat penisului), -curata si pentru examene de laborator, peniene s-au
psihic usuca regiunea peniana dupa diminuat
fiecare mictiune, cantitativ,
-protejaza patul cu musama si Pacientul
aleza, - urineaza
serveste pacientul cu basinet, - fiziologic si nu
schimba lenjeria de corp si de pat mai prezinta jena
de cate ori este nevoie, -asigura de a cere ajutor
repaus la pat, -da dovada
ca intelege pacientul si ca
efectueaza tehnicile cu multa
rabdare, -incurajeaza pacientul
ca sa-si exprime sentimentele
legate de boala,
-explica pacientului necesitatea
recoltarii de probe biologice,
Nevoia de a bea si Alimentatie Pacientul sa Asistenta : -la indicatia medicului va Pacientul
a manca inadecvata prin prezinte o stare de -asigura microclimate adecvat – pregati si va administra prezinta o stare
dificultate de a se bine prin exploreaza gusturile pacientului, tratamentul medicamentos: de bine , este
alimenta datorita ameliorarea -aseaza pacientul in pozitie ,vitamine, sedative echilibrat hidro-
disfagiei disfagiei sezanda , electrolitic si
Pacientul sa fie -constientizeaza pacientul asupra nutritional
echilibrat hidro- importantei regimului alimentar in Pacientul
electrolitic si mentinerea sanatatii sealimenteaza
nutritional -serveste pacientul cu alimente la fara dificultate
o temperature moderata, la ore
regulate si prezentate atragator
-pacientul este ajutat sa manance
la pat
-lasa pacientul sa aleaga
alimentele dupa gusturile sale,
respectand regimul alimentar
-incurajeaza pacientul
 -hidrateaza pacientul
corespunzator
-face bilantul lichidelor ingeratae
si eliminate, -incurajeaza
pacientul prin psihoterapie,

Nevoia de a Hipertermie Pacientul sa Asistenta : -la indicatia medicului Pacientul

mentine manifestata prin prezinte tempertura -asigura microclimate pregateste si administreaza prezinta
temperature febra ridicat corpului in limite corespunzator, - tratamentul medicamentos - temperature
corpului in limite (T=39,5*) normale, asigura imbracaminte lejera, - antibiotic (Penicilina corpului in limite
normale Pacientul sa fie schimba lenjeria de pat si de corp administrate intramuscular) si normale dupa
echilibrat de cate ori este nevoie, -serveste antipiretice prima zi
hidroelectrolitic pacientul cu cantitati mari de
lichide, -aplica comprese
reci,impachetarisi la nevoie
efectueaza frictionari, -
mentine igiena tegumentelor, -
calculeaza zilnic bilantul hidric
Nevoia de a Culpabilitate prin Pacientul sa fie Asistenta: - -la indicatia medicului Pacientul este
actiona dupa intelegerea bolii ca echilibrat psihic sis incurajeaza pacientul sa-si pregateste si administreaza echilibrat pshic
propiile pe o pedeapsa a-si pastreze exprime sentimentele in legatura medicatie antidepresiva, si si-a castigat
convingeri si imaginea de sine cu boala sa, - stima de sine
valori, de a faciliteaza satisfacerea
practica religia convingerilor sale, -
asigura conditii pentru a-si face
rugaciunile, -
faciliteaza intilnirea cupersoanele
apropiate, -actioneaza
pentrurecastigarea stimei de sine,
-planifica impreuna cu pacientul
activitati care sa-i dea sentimental
de utilitatii, -asigura
microclimate corespunzator,

Nevoia de a fi Alterarea Ameliorarea Asistenta: -la indicatia medicului Pacientul

curat,ingrijit de a tegumentelor si a leziunilor peniene -explica necesitatea efectuarii pregateste si administreaza prezinta
proteja mucoaselor datorita in cel mai scurt toaletei organelor genital, - medicatia prescrisa ( tegumente si
tegumentele si leziunilor peniene. timp Pacientul pregateste materialele pentru baie, Penicilina administrata mucoase curate
mucoasele Carente de igiena sa prezinte -asigura temperaturi optime pentru intramuscular) ,iar leziunile
manifestate prin tegumente si camera si apa, - peniene se
insuficiente mucoase curate si protejeaza patul cu musama si cicatrizeaza.
cunostinte legate de ingrijite. aleza,
igiena intima. -asigura intimitatea pacientului
folosind paravanul,
-ajuta pacientul sa-si efecueze
toaleta si sa se imbrace, sa –si taie
unghiile,sa se pieptene, -ajuta
pacientul sa-si schimbe atitudinea
fata de ingrijirile igienice mai ales
asupra igienei intime,
-incurajaza pacientul in
permanenta .
 CONCLUZII

„Oamenii trebuie puşi la locul lor, iar cimentul care să-i unească trebuie să fie dragostea.
A voi binele celorlalţi este indispensabil succesului colectiv. Fiecare dintre noi trebuie să ne
facem vrednici de a fi iubiţi”.
„A fost necesar să treacă 30 de secole pentru a cunoaşte ceva din structura omului. Ar
trebui o veşnicie pentru a ştii câte ceva despre sufletul său. Nu este nevoie decât de o clipă pentru
a-1 ucide”(Voltaire „Homme”)
Profesiunea trebuie să ne facă să devenim înţelepţi, să găsim locul şi rolul cuvântului plin
de bunătate. Dă bolnavului ştiinţa şi talentul tău, dar nu uita dragostea şi compasiunea.
Lipsa de sensibilitate este o infirmitate. Sensibilitatea noastră, însă, nu trebuie să
depăşească cugetarea dreaptă şi munca metodică. A îngrijii un bolnav înseamnă să faci totul ca
bolnavul să sufere numai din cauza bolii sale şi nu de frig sau de căldură, din cauza poziţiei
incomode, pentru că nu i s-a dat să bea sau pentru că nu a avut scaun. Viaţa nu are nici o valoare
dacă nu poţi fi de folos altuia. Boala, sub o falsă aparenţă de localizare, atinge fiinţa în totalitatea
ei. Cel care este atins de boală nu este un fizic standard, ci o fiinţă care, pe deasupra, poartă cu ea
iubirile şi urile, amărăciunile şi neliniştile.
Observaţia directă, experienţa proprie, puterea de discernământ specifică fiinţei umane au
dat sens şi valoare luptei cu boala şi au rezistat în confruntarea, adeseori dramatică, cu
disperarea, cu suferinţa, bizuindu-se pe încrederea în actul de tămăduire şi pe gestul de alinare.
Semnificaţia lucrului „bine făcut” în îngrijirea bolnavului implică o bună pregătire
teoretică, o temeinică pregătire practică, pe fondul bunului simţ care însumează receptivitatea,
bunătatea, altruismul, implicarea, curiozitatea de a ştii, la care. cu timpul se adaugă experienţa,
ca procent care nu trebuie să cunoască stagnare.
Rezultatul lucrului bine făcut se regăseşte în aprecierea şi recunoştinţa bolnavului,
aprecierea medicului, satisfacţia de a fi participat cu competenţă şi eficienţă la salvarea unei
vieţi.
Relaţia bolnav – asistentă medicală are ca punct de plecare cunoaşterea nevoilor
bolnavului şi adaptarea activităţii de îngrijire la nevoile lui.

53
 Dilemele etice şi insatisfacţiile că nu pot fi detectate toate nevoile bolnavului, mai ales
cele de ordin psihologic, pot să apară în urgenţe, când se impune o anumită ordine a priorităţilor,
când rulajul bolnavilor este mare, lipsa de urmărire continuă a bolnavului prin nepredarea corectă
a gărzilor la schimbul turelor, destrămarea spiritului de echipa.
Cu toată tehnicizarea actului de îngrijire, cuvântul ce încurajează, gestul ce alină, privirea
ce inspiră încredere, dau sens şi valoare dragostei faţă de oameni, respectul pentru viaţă, măreţia
profesiei care are privilegiul de a îngriji sănătatea corpului, minţii şi a sufletului oamenilor.

54
BIBLIOGRAFIE

1) Bucur, Gh. – Boli dermatologice, Enciclopedie, editia a 2-a, Editura Medicală Natională,
Bucuresti 2002.
2) Bucur, Gh., Giurcăneanu, C. – Boli transmise pe cale sexuală, Editura Celsius, 2002.
3) Ciofu, E.,Marcean, C.-Manual de Nursing 2,Colectia„Fundeni”,Bucuresti 2001
4)Chiru, E., Chiru, G., Morariu, L. –Ingrijirea omului bolnav si a omului sanatos, Editura Cison,
Bucuresti, 2001
5) Coltoiu, Al. , Forsea, D., Mateescu, D.,Popescu, S. – Dermato-venerologie-sub redactia prof.
dr. Al. Coltoiu, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1993.
6) Coltou, Al.- Dermato-venerolodice, Editura Didactică si Pedagogică, Bucuresti 1993.
7) Diaconu, D. – Dermato-venerologice pentru studentii facultătilor de stomatologie, Editura
Didactică si Pedagogică, Bucuresti 1998.
8) Dumitrescu, Al. – Dermatologie, Editura Nationala, Bucuresti, 1993.
9) Forsea, D. – Compendiu de Dermatologie si Venerologie, Editura Tehnica, Bucuresti 1997.
10) Florescu, Fl., Blagulescu, R., Schuetz, E. – Coexistenta infectiei gonococice cu alte afectiuni
cu trsmitere sexual, Dermatologie, 1998.
11) Mozes, C. – Cartea Asistentului Medical (Tehnica ingrijirii bolnavului), Editura Medicala,
Bucuresti 1999.
12) Onta, A. Dermato-venerologia, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1997.
13) Predoi, B., Marcean, C. – Manual de Nursing 1, Colectia „Fundeni”, Bucuresti 2001.
14) Titircă, L, - Ghid de Nursing, Editura Viata Medicală Românească, Bucuresti, 1997.
15) Titirca, L. –Manual de ingrijiri special acordate pacientilor de asistentii medicali, Editura

55