ŞCOALA POSTLICEALĂ „ LOUIS PASTEUR ”, CÂMPINA

- PROIECT DE DIPLOMĂ -

ÎNGRIJIRI SPECIFICE ASISTENTEI MEDICALE,

ACORDATE
PACIENTULUI CU PLEUREZIE

COORDONATOR: ABSOLVENT:

- PROMOŢIA 2014-
1
 Ingrijiri specifice
asistentei medicale
acordate pacientilor cu
pleurezie

2
 PLANUL PROIECTULUI

ARGUMENT

„Rolul esenţial al asistentei medicale constă în a ajuta persoana

bolnavă sau sănătoasă sa-şi mentină sau recâştige sănătatea (sau să-l asiste în
ultimile sale clipe) prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit
singur dacă ar fi avut forţă, voinţă sau cunoştinţele necesare.
Asistenta medicală trebuie să îndeplinească aceste funcţii, astfel încât
pacientul sa-şi recâştige independenta cât mai repede posibil.”

Virginia Heuderson

3
CAPITOLUL I

ÎNGRIJIRI SPECIFICE ASISTENTEI MEDICALE ACORDATE

PACIENȚILOR CU PLEUREZIE.

1.1 Noțiuni de anatomie și fiziologie a aparatului respirator;

1.2 Definiție. Etimologie. Clasificare;
1.3 Evaluarea unor semne, simptome, probleme ale pacienților cu
pleurezie;
1.4 Participarea asistentei medicale la acte de investigații;
1.5 Participarea asistentei medicale la intervenții autonome și
delegate;
1.6 Evaluarea (Evoluție, Complicații, Prognostic);
1.7 Educație pentru sănătate;
1.8 Măsuri de securitate a muncii în domeniul sanitar.

CAPITOLUL II

2.1 Culegerea datelor;

2.2 Analiza și interpretarea datelor;
2.3 Planificarea îngrijirilor;
2.4 Aplicarea îngrijirilor;
2.5 Externarea bolnavului.

CAPITOLUL III

Evaluarea finală.

CAPITOLUL IV

Anexe bibliografice.

4
 CAPITOLUL I
ÎNGRIJIRI SPECIFICE ASISTENTEI MEDICALE
ACORDATE PACIENȚILOR CU PLEUREZIE

1.1 NOŢIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A

APARATULUI RESPIRATOR

I.1.1 Sistemul respirator

Totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimburilor gazoase dintre

aerul atmosferic si organism, constituie aparatul respirator. Componentele
sistemului respirator sunt căile respiratorii (cavitatea nazală, faringele, laringele,
traheea, bronhiile) si plămânii. Plămânii sunt două organe buretoase elastice, de
culoare roz, aşezate în cutia toracică, deasupra diafragmei.
Plămânul drept este alcatuit din trei lobi, iar plămânul stâng doar din doi lobi, între
cei doi plamani aflându-se inima.
În fiecare lob pătrunde câte o bronhie secundară, care se ramifică în tuburi din ce
în ce mai mici, numite bronhiole.
Acestea, când ajung să aibă 1 mm în diametru, nu mai au inele cartilaginoase. Cele
mai fine bronhiole se termină cu saci pulmonari, alcătuiti din mici umflături cu
pereţii foarte subţiri, numite alveole pulmonare.
Alveola pulmonară este structurala şi functionala a plămânului. Între sacii
pulmonari se află un ţesut conjuctiv elastic. Plămânii nu au muşchi. Suprafaţa lor
este acoperită de două foiţe, numite pleure. Una este lipita de plămân, cealaltă de
peretele intern al cavităţii toracice. Între ele se află o cavitate foarte subţire, în care
se găseste o peliculă de lichid.
Plămânii sunt foarte bine vascularizaţi de arterele şi venele pulmonare. Arterele
pulmonare pătrund în plămâni printr-un loc numit hil, se ramifică în arteriole care
se continuă cu capilarele.
Acestea se deschid în venule care înconjoara sacii, însoţesc apoi bronhiolele,
bronhiile, se unesc în venele pulmonare ( cate două de fiecare plămân) şi ies din
plaman tot prin hil. Ele se deschid în final, în atriul stâng.
Un plămân este, deci, alcatuit dintr-un mare număr de saci cu aer: sacii pulmonari.
Suprafaţa acestora este foarte mare datorită alveolelor, a caror suprafaţă totală
atinge 200 metri pătraţi. Astfel, sângele şi aerul se găsesc în contact pe o mare
suprafaţă. Ele sunt separate doar de pereţii foarte subţiri ai alveolelor şi ai
capilarelor.

5
6
RESPIRAŢIA PULMONARĂ
Această etapă a respiraţiei cuprinde două faze: pătrunderea aerului în plămâni
( inspiraţia); eliminarea aerului din plămâni (expiraţia), care durează mai mult
decat inspiraţia.
Un om adult aflat în repaus execută 16 mişcări respiratorii pe minut (ritmul
respirator). Acest ritm este mai mare la femeie ; el creste în timpul activităţii
musculare, al exerciţiilor fizice etc.
Respiraţiile normale sunt acte reflexe involuntare.
Plămânii, neavând muşchi, urmează pasiv mişcările cutiei toracice. În timpul
inspiraţiei, volumul cutiei toracice creşte datorită contracţiei muşchilor respiratori:
diafragma se contracta şi coboară, muşchii intercostali trag coastele şi le ridica.
Mişcarea coastelor împinge sternul înainte, iar plămânii îşi micşorează volumul o
dată cu cel al cutiei toracice, eliminând aerul.
Inspiraţia este, deci, faza activă a respiraţiei, iar expiraţia este faza pasivă. Intrările
şi ieşirile de aer din sistemul respirator reprezintă ventilaţia pulmonară, care
depinde de frecvenţa şi profunzimea mişcărilor respiratorii. Acestea pot creşte prin
antrenament, gimnastica, înot etc.
În plamani, aerul pierde oxigen, se îmbogateşte în dioxid de carbon şi în vapori de
apă.

7
Schimburile de gaze se produc la nivelul alveolelor pulmonare, unde sângele şi
aerul se găsesc în contact pe o mare suprafaţă. Dioxidul de carbon din sânge
traversează pereţii capilarelor şi pereţii alveolelor, de unde va fi eliminat prin
expiraţie. Oxigenul din aerul ajuns în alveole în urma inspiraţiei traversează pereţii
acestora, pereţii capilarelor şi ajunge în sânge, care îl transportă la organe.
Schimbul de gaze la nivel pulmonar are loc întotdeauna în acest fel, datorită
diferenţelor de presiune a acestor gaze în plămâni şi sange.
Presiunea oxigenului este mai mare în aerul alveolar decât a celui din sângele care
intra în plămân. Această diferenţă de presiune explică trecerea oxigenului din
alveole în sânge. În acelaşi timp, presiunea dioxidului de carbon este mai ridicată în
sângele adus decât în aerul din alveole.
Aşa se explică sensul trecerii lui în alveole.
Sângele ajuns în plămâni de la inimă pe calea arterelor pulmonare are culoarea

8
roşie închisă datorită dioxidului de carbon pe care îl conţine. Sângele care părăseşte
plămânul pe calea venelor pulmonare are culoarea roşie deschisă datorită
oxigenului pe care îl conţine.

RESPIRAŢIA CELULARĂ
La nivelul ţesuturilor din organe, aceleasi cauze explică schimbul de gaze: oxigenul
eliberat prin desfacerea oxihemoglobinei trece în celule, unde asigură arderea
nutrimentelor şi obţinerea energiei. Dioxidul de carbon trece prin membranele
celulelor şi pereţii capilarelor în sânge, unde, cu hemoglobina, formează
carbohemoglobina. Aceste schimburi sunt posibile datorită marilor suprafeţe de
contact de la nivelul ţesuturilor, inclusiv ale plămânilor şi capilarelor.

Arborele bronşic este alcătuit din:

- traheea;
- bronhia dreaptă de ordinal I;
- artera pulmonară;
- vena pulmonară;
- bronhiile terminale;
- bronhiile respiratorii;
- canale alveolare;

9
- saci alveolari;
- pleura parietală;
- pleura viscerală;
- bronhia stângă (principală) ordinal I;
- cele două bronhii lobare (secundare);
- scizura;
- bronhiile segmentare;
- bronhiile interlobulare;
- acin pulmonar;
- alveole.

Țesutul interstitial este alcătuit din țesut conjunctiv elastic care se află
printre acinii pulmonari cât și printre sacii alveolari.
Este legat în arteriole și venule care se capilarizează la nivelul peretelui
alveolar.

Structura peretelui bronșic:

A.1. Bronhii care au țesut cartilaginos în peretele lor – bronhii lobare,

segmentare, interlobulare.
A.2. Bronhii care au țesut cartilaginos în peretele lor – bronhiole.

A.1. Bronhii care au țesut cartilaginos în peretele lor – bronhii lobare,

segmentare, interlobulare.
Acestea au peretele alcătuit din:
1. Strat fibrocartilaginos format din țesut cartilaginos hialin cu fibre
colagene si elastice;
2. Tunica musculara alcatuită din fibre musculare netede cu dispozitie
circulară și fibre fibre elastice;
3. Tunica mucoasa care este un epiteliu pseudostratificat cu glande
bronsice seromucoase.
Peretele acestor bronhii este vascularizat de artere și vene bronșice (circulatie
sistematica).

A.2. Bronhii care au țesut cartilaginos în peretele lor – bronhiole care

încep cu bronhiole interlobulare: terminale, respiratorii (acinoase).
Acestea au peretele alcătuit din:
1. Tunica fibroelastică, peste care sunt dispuse fibrele musculare
netede cu dispozitie circulară;

10
 2. Tunica mucoasă, alcătuită dintr-un țesut epitelial cubic unistrati-
ficat cu cili, lipsită de glande bronșice.

Peretele bronhiolelor nu mai este vascularizat de vasele bronșice ci de ramuri

ale arterei pulmonare în pereții canalelor (ductelor) alveolare, întâlnim numai
membrana bazală fibroelastică, căptușită cu epiteliul alveolar, care este un țesut
pavimentos unistratificat cu dublă funcție: respiratorie și de fagocitoză.
În jurul alveolelor se găsește o bogată rețea de capilare, care împreună cu
peretele alveolar formează bariera (membrana) alveolo – capilară.

B.1. Structura plămânilor:

Plămânii sunt acoperiți cu două foițe pleurale: pleura viscerală, care aderă
strâns la suprafața plămânului și pleura parietală care aderă la peretele toracal.
Între ele există o peliculă de lichid pleural care favorizează alunecarea foițelor
pleurale una față de cealaltă dar și creșterea coeziunii dintre ele. Astfel plămânii pot
urma în inspirație expansiunea toracică, deschizându-se pasiv.
Plămânii sunt alcătuiți din următoarele unități anatomice și funcționale: lobi,
segmente, lobuli și acini pulmonari.

1. Lobii pulmonari:
Sunt unități anatomice mari în număr de trei la plămânul drept și doi la
plămânul stâng delimitați prin scizuri. Au independență structurală,
funcțională și patologică.

2. Segmentele:
Sunt unități morfologice delimitate imperfect de septuri conjunctive.
Plămânul drept are zece segmente, iar cel stâng nouă segmente. Segmentele
sunt alcătuite din lobuli.

3. Lobul:
Este o masă piramidală cu baza spre suprafața externă a plămânului și vârful
spre hil (hilul este locul de intrare sau ieșire a vaselor, nervilor, bronhiilor).
Lobul este alcătuit din ramificații ale bronhiolelor terminale (acinii pulmonari) și
vase de sânge. Înconjurate de țesut conjunctiv interstițial bogat în fibre elastice,
fibrele de colagen și celule macrofage.
Ramificațiile bronhiolelor intralobulare (terminale) sunt bronhiole respiratorii
care se ramifică la rândul lor în canale alveolare formând acini pulmonari.
4. Acinul pulmonar:
Constituie unitatea anatomică și funcțională a lobului. Este alcătuit dintr-o
bronhiolă respiratorie (acinoasă) și canale (ducturile) alveolare, care derivă din
ea. Canalele alveolare se ridică formând sacii alveolari.

11
 5. Alveolele pulmonare:
Reprezintă suprafața de schimb gazos a plămânului care totalizează 90 – 120 m3.
6. Peretele alveolar:
Adaptat schimburilor gazoase este alcătuit dintr-un epiteliu alveolar –
epiteliu pavimentos unistratificat, așezat pe o membrană bazală și un țesut
conjunctiv în care se află o bogată rețea de capilare artero – venoase, cât și
terminații vagale.
7. Membrana alveolo – capilară: (bariera aer – sânge)
Prin care se face schimbul de gaze, este alcătuită din patru straturi, care se descriu
începând dinspre alveolă spre capilar, astfel:
a) Epiteliul alveolar (țesut pavimentos unistratificat);
b) Membrana bazală a alveolei este alcătuită din țesut conjunctiv
bogat în fibre elastice;
c) Membrana bazală a capilarului alcătuită din țesut conjunctiv,
bogată în fibre de colagen și reticulină;
d) Endoteliu capilar (țesut pavimentos unistratificat);

B.2. Vascularizația plămânului:

Plămânul are vascularizație dublă: - funcțională;

- nutritivă.
a) Vascularizația funcțională – mica cirulație asigură schimburile gazoase
prin intermediul vaselor de sânge. Artera pulmonară transportă CO2 de la
inimă la plămâni, iar venele pulmonare transportă O2 de la plămân la
inimă. Circulația pulmonară este cuplată în serie de cea sistemică, sângele
din ventriculul drept fiind propulsată din artera pulmonară spre plămâni,
unde are loc schimbul de gaze, după care revine prin patru vene pulmonare
în atriul stâng (două vene pulmonare de la plămânul stâng, două de la
plămânul drept).
b) Vascularizația nutritivă – parte a circulației sistematice ( a marii cirulații)
asigură oxigenul și nutrimentele necesare pereților arborelui bronșic, până
la nivelul bronhiolelor respiratorii, parenchinului pulmonar, cât și vaselor
pulmonare AP și VP. Este formată din artere bronșice, ramuri ale aortei
descendente și vene bronșice care se varsă în vena cavă superioară prin
vena azigos.

B.3. Inervația plămânilor:

12
 Inervația plămânilor este asigurată de:

- Aferentele simpatice cu originea în ganglionii spinali, cât și parasimpatice

vagale cu originea în ganglionul jugular și nodos;
- Aferente simpatice cu originea în ganglionii laterovertebrali T1 – T2 și din
nervii cardiaci;
- Aferente parasimpatice vagale cu originea în nucleul dorsal al vagului din
bulb;
Plexul pulmonar este alcătuit din aferente simpatice și vagale, inversează
musvulatura bronhiilor (simpaticul – bronhodilatator, vagul –
bronhoconstructor) a vaselor (simpaticul – vasconstructor, vagul –
vasodilatator), glandele bronșice și pleura.

I.1.2 Schimburile gazoase respiratorii

Se fac la nivel pulmonar și celular pe baza unor legi fizice, a unor mecanisme
fiziologice și a proprietății membranelor alveolo – capilare și celulare.

I. Etapa pulmonară constă în difuziunea de O2 și CO2 care se face

conform gradientilor presiunilor parțiale în cele două medii,
separate de membrana alveolo – capilară. De la plămâni pleacă
sângele oxigenat cu o saturație în O2 = 98,5% și nu 100% deoarece
1,5% din cantitatea de hemoglobină nu conține O2 și Co2.
II. Etapa sanguină constă în transportul gazelor astfel:
- Oxigenul (O2) este transportat sub formă:
- liberă, dizolvat în plasmă = 1%;
- oxihemoglobină 97,5%.
O moleculă de hemoglobină încarcă 4 molecule de O2;
- Dioxidul de carbon (CO2) este transportat sub forma:
- dizolvat în plasmă = 8%;
- compresi = 92%;
- bicarbonați = 80%;
- carbohemoglobină = 12%.
III. Etapa tisulară, la nivelul capilarelor tisulare, sângele arterial
cedează oxigenul necesar activității cetelar și se încarcă cu dioxidul de carbon
rezultat din metabolismul celular.
Sângele venos se întoarce de la țesuturi în inimă, având PO2 = 40mmHg și
PCO2 = 47mmHg. Inima îl pompează din arterele pulmonare unde se reia etapa
pulmonară.
La nivel tisular disocierea (descărcarea) oxihemoglobinei și de oxigen și
încărcarea ei cu dioxid de carbon, sunt favorizate de următorii factori:
- presiunile parțiale ale celor două gaze: O2 și CO2;
- temperatură – creșterea temperaturii scade afinitatea hemoglobinei pentru
oxigen, favorizând disocierea;
- pH – scade pH-ului (creșterea aciditații), de asemenea scade afinitatea
hemoglobinei pentru oxigen, favorizând disocierea;

13
 - vasodilatația locală în țesuturile aflate în activitate intensă are nevoie sporită de
oxigen. Deschiderea unui număr mare de capilare asigură un flux crescut de
sânge și mărirea suprafeței de schimb gazos, deci un aport corespunzător de
oxigen.

- creșterea volumului debitului cardiac determină creșterea corespunzătoare a

debitului sanguin la nivel tisular contribuind, de asemenea la creșterea
aportului de oxigen.

I.1.3 Reglarea mișcărilor respiratorii:

Mișcările respiratorii – inspirația și expirația se sicced ritmic fără pauză, în tot

parcursul vieții. Înscrierea lor se face cu pneumograful, iar graficul lor se numește
pneumograma. Mișcările respiratorii permit circulația alternativă a aerului între mediul
extern și alveolele pulmonare, fenomen numit ventilație pulmonară.
În inspirație aerul atmospheric pătrunde în plămâni, prin căile respiratorii, până la
nivelul alveolelor pulmonare, iar în expirație o parte a aerului alveolar este expulzată la
exterior.
Frecvența mișcărilor respiratorii în repaus este la femei de 18r/min, iar la bărbați
de 16r/min.
Frecvența, cât și amplitudinea mișcărilor respective variază în funcție de necesitatea
de oxigen a organismului și mai ales cantitatea de dioxid de carbon produsă.
Adaptările ventilației pulmonare la necesitățile variabile ale organismului se
realizează prin nervoase și umorale, care reglează permanent ventilația, prin modificarea
frecvenței și amplitudinii respirațiilor.
Concomitent cu modificările schimburilor de gaze respiratorii (oxigenul și dioxidul de
carbon) la nivel corespunzător necesității tisulare.

I.1.4 Mecanica respirației:

Schimburile gazoase pulmonare se realizează datorită succesiunii ritmice a

două procese: inspirația și expirația. În respirație aerul atmosferic pătrunde prin
căile respiratorii până la nivelul alveolelor pulmonare, iar în expirație o parte din
aerul alveolar este expulzat la exterior. Acest proces, prin care circulația alternativă
a aerului între mediul extern și alveolele pulmonare, constituie ventilația
pulmonară.
Inspirația este un proces activ, care constă în contracția mușchilor inspiratori,
având drept rezultat mărirea volumului cutiei toracice prin creșterea celor trei
diameter. Diametrul longitudinal se mărește prin contracția diafragmei care își
micșorează curbura (bolta) apăsând asupra organelor abdominale, iar diametrul
antero – posterior și transversal se măresc prin orizontalitatea, ridicarea și rotația
coastelor ca urmare a acțiunii mușchilor intercostali externi.

Modificările de volum ale cutiei toracice determină modificări corespunzătoare ale

volumului plămânilor, deoarece prin pleura viscerală plămânii sunt solidari cu cutia
toracică.

14
 Pelicula de lichid pleural din cele două foițe pleurale, favorizează alunecarea
acestora, dar și creșterea coeziunii îintre ele. În inspirație plămânii urmează
expansiunea toracică și se destind pasiv. Presiunea intrapulmonară scade cu 2 – 3
mm Hg, față de cea atmosferică și aerul atmosferic pătrunde în plămâni. În
inspirația forțată acționează și mușchii inspiratori accesori, contribuind la ridicarea
suplimentară a coastelor.

Expirația este un proces pasiv în condiții obişnuite, toracele revine la

dimensiunile sale ca urmare a relaxării musculaturii inspiratorii. În consecință
plămânii nu mai sunt în stare de tensiune și se retractă. În interiorul plămânilor se
creează o presiune superioară tensiunii atmosferice cu 2 – 4 mm Hg, ceea ce face ca
o parte din aerul introdus anterior să fie expulzat. Expirația se realizează pe seama
elasticității pulmonare, a elasticității cartilagiilor costale și a ligamentelor întinse în
timpul inspirației. În timpul efortului și în anumite condiții patologice, expirația
devine activă, intrând în acțiune anumite grupe musculare toracice, care prin
contracția lor, determină tracțiunea coastelor în jos și contracția mușchilor
abdominali.
Astfel coboară rebordul costal și se micșorează volumul cutiei toracice,
amplificând bolta diafragmatică. Variațiile presiunii în timpul mișcărilor
respiratorii se pot evidenția cu ajutorul aparatului Donders.
Mișcările respiratorii – inspiratorii și expiratorii se succed ritmic fără pauză
în tot cursul vieții. Mișcările respiratorii permit pătrunderea și ieșirea succesivă a
aerului din plămâni, contribuind astfel la realizarea ventilației pulmonare.
În inspirația normală se introduce în plămâni un volum de 500 ml aer, care
este eliminat prin expirație volumul curent (VC). Peste volumul curent,o inspirație
forțată poate produce în plămâni aproximativ 1000 – 1500 ml aer - volum expirator
de rezervă (VER).
VC + VIR + VER = CV ( capacitate pulmonară vitală). Valoarea CV variază în
funcție de vârstă, sex, înălțime și gradul de antrenament.
Măsurarea volumelor pulmonare se face cu spirometrul. Plămânii nu se
golesc complet de aer nici dupa o expirație forată, deoarece se găsesc într-o ușoară
destindere, volumul pulmonar fiind ceva mai mic decât cel toracic. Volumul de
aproximativ 1500 ml aer rămas în alveole, care poate fi expulzat din plămâni doar
prin deschiderea toracelui, poartă numele de volum rezidual (VR). CV + VR = CPT
( capacitate pulmonară totală).
Capacitatea de aer mobilizată pe minut în repau este denumită debit
ventilator și reprezintă produsul dintre volumul curent și frecvența respiratorie
(1500 ml înmulțit cu 16 r/min). Debitul ventilator crește foarte mult în efortul fizic.

15
I.1.5 Reglarea nervoasă:

Are două componente: - reglarea „autonomă”;

- reglarea comportamentală și voluntară.
Reglarea „autonomă” a ventilației:
În condiții obijnuite de viață, reglarea ventilației este realizată de către o serie de
structuri nervoase situate în formațiunea reticulată bulbopontină, dotate cu
capacitatea de a descărca ritmic impulsuri care ajung pe calea tracturilor bulbo-
spinale la motoneuronii medulari și de aici prin fibrele motorii la musculatura
inspiratorie, provocând contracții ritmice ale acesteia.
Respirațiile se opresc până se practică o secțiune între bulb și măduvă,
deoarece au fost întrerupte căile bulbo-spinale. În schimb dacă se secționează
măduva sub C5, respirațiile nu se modifică, pentru că mențin conexiunile dintre
formațiunile nervoase bulbare și segmentele cervicale de origine ale nervului frenic,
care inervează diafragma. Efectuarea unei secțiuni nervoase la nivelul punții, mai
ales dacă sunt secționați nervii vagi, este urmată de instalarea unor respirații rare și
mai puțin ample, din cauza preluării inspirației-respirații apneustice, datorită
separării celor doi centrii respiratori pontini: apneustic și pneumotoxic.
Fiziologia clasică descrie în bulb un centru inspirator și unul expirator între
care există conexiuni anatomice și funcționale foarte strânse, datorită cărora se
realizează alternanța dintre inspirație și expirație.
Cercetări recente au apreciat că în substanța reticulată a trunchiului cerebral, între
bulb și partea superioară a punții, există două populații celulare de unități
respiratorii – una inspiratorie și una expiratorie – având forma a două coloane
neîntrerupte, alipite puternic și interconectate prin largi suprafețe de contact.
Neuronii inspiratorii bulbari continuă să descarce ritmic impulsuri, chiar
dacă sunt secționate toate căile prin care primesc în mod obijnuit diferitele aferente.
Activitatea centrilor respiratorii bulbari este influențată permanent de
multiple aferente, dintre cele mai importante sunt cele de la centrii pneumotoxici,
precum și de aferente vagale din regiunea toraco-pulmonară.
Terminațiile receptoare vagale din pereții alveolari, stimulate de distensia
alveolară la sfârșitul inspirației, transmit impulsuri aferente care inhibă activitatea
centrilor respiratorii și apneustici, în condiții fiziologice centri respiratori sunt
inhibați și de centrii pneumotoxici.
Ca urmare, neuronii de origine ai nervilor intercostali, care deservesc
musculatura inspiratorie, nu mai transmit impulsuri și consecutiv musculatura se
relaxează, producând expirația.
In timpul expirației, terminațiile receptoare vagale nu mai sunt stimulate și
ca urmare, centrii respiratorii bulbari nu mai sunt supuși influențelor inhibatoare
vagale și pneumotoxice seci, centru inspirator bulbar va începe să descarce
impulsuri către motoneuronii modulari şi aceştia la rândul lor, vor descărca

16
impulsuri către musculatura respiratorie, producându-se o nouă inspiraţie.
Succesiunea regulată a inspiraţiilor şi expiraţiilor se datorează atât activităţii
ritmice a neuronilor bulbari, cât şi impulsurilor vagale şi variaţiilor activităţii
centrilor pneumotoxici pontini, care inhibă ritmic activitatea neuronilor inspiratori
bulbari. În reglarea nervoasă a respiraţiei la om, un important rol fiziologic îl deţin
impulsurile de la nivelul proprioceptorilor şi muşchii intercostali, diafragma,
articulaţiile sternocostale şi costovertebrele ca efect stimulator asupra respiraţiei,
acestea intervenind în timpul efortului muscular pentru adaptarea ventilaţiei la
necesitaţile crescute ale omului. Impulsurile aferente provocate de creşterea
presiunii arteriale, determină inhibarea respiraţiei, iar hipotensiunea exercită efecte
inverse. De asemenea stimulii tegumentari declanşaţi, de pildă, de un duş rece,
determină oprirea temporară a respiraţiei, iar temperatura crescută a mediului
înconjurător, ca şi a mediului intern, intensifică ventilaţia.

I.1.6 Reglarea comportamentală şi voluntară a ventilaţiei

Centrii bulbo – pontini, deşi dotaţi cu activitate autonomă, îşi modifică

activitatea atât în funcţie de informaţiile de la diferiţi receptori periferici
(externoceptori şi interoceptori), cât şi sub influenţa impulsurilor de la nivelul unor
formaţiuni nervoase superioare (hipotalamus, sistem limfatic, scoarţa emisferelor
cerebrale). Aceste formaţiuni acţionează direct sau prin intermediul centrilor
controlului „automat” asupra motoneuronilor medulari, care inervează
musculatura respiratorie şi integrează funcţia respiratorie în activitaţi
comportamentale. Impulsurile provenite de la nivelul emisferelor cerebrale au o
importanţă deosebită în reglarea respiraţiei. Respiraţia fiind una din funcţiile cele
mai corticalizate, în mod voluntar, poate fi oprită pentru un anumit timp (apnee),
poate fi amplificată sau superficializată, accelerată sau încetinită. Influenţa
voluntară a ritmului respirator deţine o importanţă fundamentală în realizarea
anumitelor activităţi specific umane: vorbitul, cântatul, în aceste condiţii respiraţia
nu mai este controlată de centrii bulbo – pontini, ci de scoarţa cerebrală.

I.1.7 Reglarea umorală:

Dioxidul de carbon reprezintă unul dintre factorii cei mai importanţi care
reglează activitatea centrilor respiratori. Variaţia în plus sau în minus a
concentraţiei de dioxid de carbon din sânge determină modificări ale activităţii
centrilor respiratori. O creştere de numai 0,2% a concentraţiei de dioxid de carbon
din aerul alveolar, deci şi din sângele arterial cu care acesta se află în echilibru,
determină dublarea frecvenţei şi creşterea amplitudinii.
Variaţiile concentraţiei de dioxid de carbon sangvin modifică automatismul
centrilor respiratori, fie prin acţiune directă, fie prin modificarea concentraţiei H +

17
în lichidul cefalorahidian, deoarece dioxidul de carbon pătrunde în lichidul
cefalorahidian şi îl hidratează formând H2CO3, care se discociază rapid, generând
H+.
Scăderea concentraţiei de oxigen în plasmă determină stimularea mai slabă a
centrilor respiratori prin mecanisme reflexe, acţionând asupra centrilor respiratori
prin intermediul chemoreceptorilor sinusului carotidian şi al crosei aortice.

I.2. DEFINIŢIE, CLASIFICARE ŞI FACTORII CARE

DETERMINĂ APARIŢIA BOLII

Definiţie:
Pleureziile sunt inflamaţii ale pleurelor, produse prin agenţi infecţioşi diferiţi
şi caracterizate prin producerea în cavitatea pleurală a unui lichid imflamator, care
poate avea diferite aspecte şi diferite sedii.
neuropsihice, unele infecții ca: rujeola, tusea conjunctivă, gripa, afecțiunile hepatice,
care toate tulbură starea imunologică a organismului.

Clasificare:
După aspectul lichidului, pleureziile pot fi:
- sero – fibrinoase;
- hemoragice;
- purulente;
- gangrenoase;
- chiliforme.

După sediul lor, pleureziile pot fi pleurezii ale mării cavități circumscrise,
localizate, blocate sau alveolare (și anume costo – marginale, axilară, bazală,
aplicală, interlobară, mediastinală, diafragmatică sau multioculară, etajată)
După etiologie pleureziile pot fi:
- tuberculoase, produse de microbi banali variați prin alte condiții
etiologice;
și putem întâlni frecvent:
- pleurite, pleurezii sero – fibrinoase; pleurezii purulente;
- netuberculoase – pleurite și pleurezii de aconpaniament din cursul
diferitelor boli ( pneumonii, reumatism, cancer bronhopulmonar).
Dintre toate formele anatomo – chimice, pleureziile sero – fibrinoase sunt
cele mai frecvente. Acestea sunt inflamații ale pleurelor caracterizate prin prezența
în cavitatea pleurală a unui lichid exudativ inflamator sero – fibrinos. Ele pot
apărea ca afecțiuni primitive, cu individualitate proprie, sau ca afecțiuni secundare,
dependente de altă stare patologică manifestată, generală sau locală. Cauzele
posibile ale pleureziilor sero – fibrinoase sunt:
- infecții generale care pot fi acute și cronice, manifestate sau latente;

18
 În primul rând, infecția reumatismală, gripa, febra tifoidă, stările
septicemice, paludismul, sifilisul secundar;

- afecțiunile pulmonare și toracice localizate, ca pneumonii acute ori

cronice, infarcte pulmonare, chist hidatic pulmonar, abces pulmonar, cancer
pulmonar bronșiectazie;
- stări patologice generale ca: leucemii fimfo – granulom Hodgkin, diabet.
Pleurezia sero–fibrinoasă este cea mai frecventă varietate etiologică a pleureziilor în
general.
Factorii care determina apariţia bolii: Pleurezia se manifesta
aproape intotdeauna ca afectiune secundara, care complica tabloul clinic al unei
afectiuni de baza. Ea poate fi determinata de pneumonie, bronsita, tumori
pulmonare dar si de alte patologii de la nivelul plamanilor sau al tesuturilor
invecinate. De asemenea, pleurezia poate fi provocata de agenti patogeni care provin
din alte focare inflamatorii (tuberculoza, reumatism, tifos, boli autoimune: lupusul
eritematos) . 
Bolile inflamatorii primare ale pleurei sunt destul de rare, dar pot sa apara in
cadrul unei infectii cu virusul herpetic sau cu virusul Coxsackie B, sub forma
de boala Bornholm (pleurodinia, mialgia epidemica) sau ca afectiuni tumorale.
Pleurezia poate fi determinata si de o tumora pleurala-mezoteliomul- aparuta in
urma contactului cu pulberi de azbest. 

Revarsatul pleural reprezinta o acumulare excesiva de lichid in spatiul pleural, de

natura seroasa sau hemoragica, care apare in diverse boli, cum ar fi insuficienta
cardiaca. Daca agentii patogeni disemineaza, pe cale sangvina sau limfatica, pana in
spatiul pleural, exista riscul de raspandire a acestora in revarsatul pleural (in mod
fiziologic steril), cu formarea de plerezie. Pleurezia poate fi provocata si de tumori
sau procese patologice din sfera abdominala si cea pelvina (abcese renale, hepatice si
pancreatice, pancreatita), care se raspandesc in cavitatea toracica si determina
pleurezie. In functie de etiologie, pleurezia poate avea diverse localizari si
complicatii.

19
 I.3. MANIFESTĂRI ŞI PROBLEME DE DEPENDENŢĂ
SPECIFICE PACIENŢILOR CU PLEUREZIE

Manifestări:
Perioada de debut este variată și poate îmbrăca mai multe aspecte. Boala este
uneori precedată câteva săptămâni de semne: slăbiciune, anorexie, transpirații,
oboseală, apoi boala izbucnește, manifestându-se cu toate fenomenele ei locale și
generale. Alteori boala începe direct cu manifestările ei proprii, respiratorii și
generale, începutul acesta direct, poate fi la rândul lui, brusc, întreg tabloul bolii
instalându-se în câteva zile, poate fi insidios, progresiv sau poate și (mai rar) în două
timpuri, începând cu o nevralgie toracică, aceasta cedând, pentru a apărea
revărsatul lichidian. El poate fi marcat mai ales de fenomenele respiratorii (tuse,
dureri toracice, jenă respiratorie) sau de cele generale (febră, anorexie, cefalalgii) și
în cadrul acestui început cu forme generale sunt menționate cazuri izbucnind cu
fenomene infecțioase de tip tific ori septicemic, ori cu manifestări articulare,
simulând reumatismul.
După toate aceste modalități, se pot distinge cinci forme de debut:
- debut precedat de o perioadă prodromală;
- debut precedat de o nevralgie intercostală;
- debut direct brusc;
- debut insidios progresiv;
- debut pseudoreumatismal;

În această perioadă manifestările constau din dureri toracice, tuse, jenă a

respirației.
Semnele obiective sunt dominate de frecătura pleurală, iar semnele generale
sunt necaracteristice:
- durerea toracică este aproape constantă, uneori difuză, de intensitate
medie, alteori este limitativă, dar foarte intensă, ca un junghi, mai des către bază,
uneori în față în regiunea mamelonară. Acestă durere este exagerată de tuse și de
mișcările respiratorii mai ample;
- tusea este uscată, repetată, uneori exagerată de anumite poziții, în unele
cazuri penibilă;
- dispneea constă în realitate dintr-o limitare a mișcărilor respiratorii, din
cauza durerilor de respirație;
- la examenul obiectiv se poate decala o oarecare scădere a sonorității
pulmonare la percuție, mergând până la subnativitate și un oarecare grad de
obscuritate respiratorie în aceeași regiune, dar fenomenul constant și caracteristic
este frecătura pleurală, care poate avea intensități variate;

20
 - tot la examenul bolnavului se poate observa uneori faptul că bolnavul nu
se poate culca pe partea suferindă din cauza jenei dureroase;
- în ceea ce privește fenomenele generale acestea sunt banale, adică febră,
alternarea stării generale și a apetitului.
Pe măsură ce lichidul pleural apare și se dezvoltă, semnele funcționale din
perioada de debut se antrenează și tind să dispară:
- durerea este din ce în ce mai redusă;
- tusea se atenuează și ea, rareori persistă, mai aternantă ca de obicei și tot
uscată, lipsită de expectorație;
- dispnee propriu-zisă nu există;
Semnele generale sunt acelea ale unei infecții generale banale, fără caractere
particulare:
- temperatura ridicată, de tip remitent de cele mai deseori, tinzând să
coboare pe măsură ce boala trece în a doua, a treia, a patra săptămână, făcând
uneori mici croșete chiar când ea a coborât în jur de 370 C;
- pulsul este rapid, urina este scăzută în cantitate și mai concentrată, în
sânge leucocitoză si VSH crescut;
- bolnavul este astenic, inapetent, poate prezenta o stare saburală, cefalalgii,
insomnii, transpirații, mai ale noaptea;

Probleme ale pacienților:

- disconfort fizic și psihic datorită junghiului toracic, durerii;

- dificultate în a-și menține temperatura corpului în limite normale;
- dificultate de a respira (dispnee);
- alimentație inadecvată, deficit;
- dificultate în a se odihni;
- dificultate în a se recreea;
- lipsa cunoștințelor despre boală, tratament, evoluție, covalescență;
- vulnerabilitate față de pericole – posibile complicații.

21
 I.4. PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA ACTE
DE INVESTIGAŢIE

Examenele paraclinice:

Volumul de lichid necesar pentru ca o pleurezie să poată determina o

opacitate vizibilă radiologic variază între 200 și 400 ml.
Imaginea radiologică în pleurezii este în general evocatoare atunci când
lichidul se află în mare cantitate.
Clasic, revărsatul lichidian pleural determină o opacitate omogenă care
ocupă sinusul costodiafragmatic sau baza hemitoracelui, cu limita superioară
estompată, descriind o linie oblică sau o curbă cu concavitate către hil și cu
prelungire liniară către axilară. Conturul diafragmului de partea respectivă este
șters. Din profil, limita superioară a opacității apare ca o linie curbată cu
concavitate în sus. Pleureziille voluminoase apar ca opacități întinse, ocupând un
hemitorace, păstrând adesea transparența vârfului plămânului, hemitoracele în
acest caz fiind mărit în volum, iar mediastrul împins spre partea sănătoasă.

Examenul lichidului pleural:

Aspectul lichidului este cel mai frecvent serocitrin (peste 90% din cazuri)

și rareori hemoragie (6 – 10 %).

Determinările biochimice din lichidul pleural nu aduc elemente de
certitudine pentru etiologia. Sub raport citologic în cazul pleureziei tuberculoase, în
lichidul pleural se constată un procent mare de limfocite (peste 80%). Predominanța
limfocitelor nu este specifică etiologiei tuberculoase, ea apare și la lichidul provenit

22
de la alte categorii etiologice (cancer, viroze, cardiovasculare, colagenoze) ceea ce
reduce substanțial din valoarea orientativă diagnostică a acestei determinări.
Prezența polinuclearelor nu include etiologia tuberculoasă, chiar dacă
orientează diagnosticul către o pleurezie bacteriană nespecifică. În lichidul pleural
tuberculos procentul și numărul absolut al limfocitelor T este mai mare ca în sânge,
în timp ce procentul și numărul absolut al limfocitelor B este mai mic. De asemenea
absența sau numărul mic al mezoteliilor în lichidul pleural ar constitui un argument
pentru etiologia tuberculoasă. Examenul bacteriologic poate oferi elementul de
certitudine etiologică. Examenul bacteriologic de rutină microscopic și de culturi,
este pozitiv într-un procent de aproximativ 11%.
Utilizarea unei metodologii laborioase ( centrifugarea întregii cantități de
lichid) posibilă numai în scop de arcetare, poate aduce la confirmări de până la 40 –
50% din cazuri. Examenul morfopatologic al pleurei a devenit esențial al
investigației pleurei, din momentul introducerii puncției bioptice în partea curentă.
Metoda simplă de investigație lipsită practic de incidente și accidente grave, puncția
biotipică s-a dovedit a avea cel mai bun randament diagnostic. În cazul pleureziilor
tuberculoase se pun în evidență foliculi tuberculoși în peste 80% din cazuri.
Dacă nici puncția biotică nu a rezolvat problema diagnosticului, se poate
apela la toracoscopie sau chiar toracotomie.

Examenul sângelui:
- Hemoleucograma:

Nu avem în pleurezie o formulă sanguină caracteristică, formula sanguină

este în această afecțiune foarte variabilă. Cel mai adesea, se constată o anemie puțin
intensă și de tip banal. În cazul pleureziei sero – fibrinoase acute, formula sanguină
nu prezintă modificări importante, aceasta fiindcă leziunea pleurală nu necesită
deloc sau foarte puțin intervenția organelor hematopoetice.
La pleuretici în timp ce fenomenele acute sunt în plinul lor, leucocitoza și
polinucleoza sanguină sunt foarte atenuate, numai coborârea procentului de
polinucleare eozinofile din sânge poate să ateste atunci, în formula sanguină,
existența unei stări infecțioase. Într-o perioadă mai tardivă, leucopemia,
mononucleoza și eozinofilia, care caracterizează declinul puseului evolutiv
pulmonar, sunt de asemenea foarte discrete la pleuretici și uneori chiar pot să
lipsească complet. Adesea, însă, se observă în acest timp o ușoară mononucleoză
sanguină, expresia organizării limfocitare a leziunilor pleurale, în timp ce
eozinofilele pot să prezinte o oarecare urcare.
Astfel, deci în pleurezie, reacția organelor hematopoetice este absentă sau
foarte atenuată, iar răsunetul asupra formulei trece neobservat. Ceea ce, defapt,
caracterizează esențial pleurezia este formarea în cavitatea pleurală a unui exsudat
lichid, fenomenul capitat este o mobilizare a apei. Elementele celulare nu joacă
decât un rol accesoriu și ele nu există de altfel decât în mică cantitate. Leucocitele,
prin numărul lor relativ puțin important, nu conferă lichidului nici un aspect optic
particular, iar examenul pe lamă al undei de serozitate nu permite să se deceleze
nici un element celular.

23
 Aprecierea veritabilei importanțe a acestei reacții celulare a fost falsificată
din ziua când a început să fie utilizată tehnica citodiagnosticului, pe lichidele în
prealabil centrifugate.
Dacă însă o dată cu inflamația pleurală, coexistă și o inflamație pulmonară,
polinucleoza și în special leucocitoza sanguină vor putea atinge o intensitate
apreciabilă. Alveolita catarală necesită pentru dezvoltarea sa un aport de elemente
albe, infinit mai important decât în pleurezia simplă, de aici un apel necesar la
nivelul organelor de hematopoeză, care se reflectă atunci în citologia sângelui,
aceasta ne va permite să deducem dacă este vorba numai de o pleurezie sau, din
contră și de o cortipleurită.

Viteza de sedimentare a hematiilor:

- Este mărită totdeauna și cefrele perioadei acute sunt mult mai ridicate, pe
măsură ce intensitatea fenomenelor inflamatoare se reduce și exudatul începe să se
resoarbă, curba vitezei de sedimentare scade treptat, rămânând însă relativ urcată,
o lungă perioadă a convalescenței.

Examenul de urină:

- Este cel mai adesea normal, o ușoară albuminurie, observată uneori în

perioada acută a bolii, este tranzitorie.

Examenul radiologic:

- Examenul complet al toracelui cuprinde în mod obligatoriu și controlul

radiologic, deoarece oricât ar fi de numeroase semnele care determină afecțiunea,
uneori ele sunt greu de interpretat, greu de pus în evidență, foarte adesea chiar
lipsesc o bună parte a evoluției bolii.
Examenul radiologic este bine să fie efectuat prin toate metodele, una
completînd pe cealaltă: radioscopie, radiologie, tomografie, efectuate din diferite
poziții, din față, transvers sau oblic. La examenul radioscopic, exudatul pleural se
prezintă ca o opacitate difuză, intensă și omogenă, omogenitatea este unul din
caracterele cele mai constante și sigure ale umbrei lichidiene. În revărsatele
importante ale mării cavități opacitatea în contact larg cu peretele costal și
prelungește în torace opacitatea hepatică, astfel în asemenea exudate, nu se mai
poate identifica diafragma.

24
 La început exudatul este mobil și nivelul său este variabil cu înclinările
bolnavului, recurgem la aceste manevre atunci când vrem să situăm diafragma.
Astfel, prin aplecare laterală accentuată, putem obține o clarificare oarecare a
sinusului costodiafragmatic și nun e putem da seama de mișcările diafragmei, care
pot fi reduse și chiar absente. Limita superioară a lichidului nu se delimitează net, ci
prezintă o pierdere progresivă pe o suprafață apreciabilă, conținând în sus o
opacitate din ce în ce mai ștearsă, chiar mult deasupra lichidului, luminozitatea
parenchinului rămâne mai redusă decât partea contralaterală normală, datorită
umbrei dată de îngroșarea pleurală prin edem sau depunere de fibrină. De obicei
mai persistă însă, paresternal superior, o zonă limitată, unde claritatea pulmonară
se menține. Totdeauna, natalitatea delimitată prin percuție este depășită de nivelul
radiologic al lichidului. Aceasta
înconjoară plămânul, anterior lateral și posterior, o lamă fină de lichid se ridică de
regulă până spre vârf. În exudatele abundente, plămânul subiacent nu mai este
vizibil, spre a ne da seama de starea lui, trebuie să înclinăm mult bolnavul. Aspectul
lui este variabil, poate prezenta umbre de condensare atelactică sau inflamatoare, în
orice caz, el nu apare clar, din cauza îngroșării pleurale, modificările pleurei
viscerale pot fi urmărite după instituirea unei pneumoseroase, când marginea
plămânului se îngroașă, devine din ce în ce mai bine delimitată și apare sub forma
unei benzi opace, care delimitează net, spre cavitatea pleurală, conturul
parenchimului.
Dacă exudatul nu este prea abundent și nu opacifică tot hemitoracele, vom
putea examina regiunea hilară, precum și parenchimul. Radiologiile din față și
profil, dar mai ales tomografiile, a cărei interpretare poate fi dificilă, ne vor putea
pune în evidență, aproape constant în pleurezia acută și mai ales la tineri, prezența
ganglionilor traheo – bronșici.
Examenul radiologic are o deosebită importanță în urmărirea evoluției
pleureziei. El ne permite să urmărim îndeaproape procesul resorbției lichidului, al
modificărilor parenchimatoase, precum și al sechelelor pleurale.

25
 I.5. PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA
INTERVENŢII AUTONOME ŞI DELEGATE

În cazul intervențiilor autonome am în vedere:

- să aerisesc camera;
- să umezesc aerul în încăpere;
- să schimb des lenjeria de pat sau de corp;
- monitorizez funcţiile vitale şi vegetative (tensiune arterială, puls,
respiraţie şi temperatură);
- să aplic comprese reci, împachetări reci;
- să servesc pacientul cu cantități mari de lichide;
- să observ starea tegumentelor și mucoaselor;
- să calculez bilanțul ingestă-excretă /24 h;
- să pregătesc pacientul pentru radiografia pulmonară;
- să pregătesc pacientul și materialele pentru administrarea medicației.
- pregătesc din punct de vedere pshihic şi fizic pacientul în vederea
recoltării de produse biologice de laborator;

Tratament și alimentație

În cazul intervențiilor delegate:

- administrez medicația recomandată de medic şi asigur regim igieno-
dietetic;

26
 - observ efectul medicamentelor asupra organismului.

Tratamentul variază în raport cu stadiul afecțiunii: perioada de desfășurare

a pleureziei, perioada care urmează resorbției lichidului, reducerea activității
procesului infecțios tuberculos, atenuarea simptomelor datorită procesului
exudativ, scurtarea evoluției bolii.
Mijloacele la care se recurge sunt: regimul igieno – dietetic și de repaus,
acțiuni și medicamente antiinflamatoare, antituberculoase, roborante,
simptomatice.
În practică, aplicarea tratamentului se face astfel:
Bolnavul este culcat și păstrează repausul în pat atâta vreme cât lichidul
există însă, iar temperatura este peste 37,50C , se permite coborârea numai când
lichidul se află în resorbție, iar febra scăzută aproape la 370C, starea generală bună,
în vadit proces. Camera bolnavului este aerisită des și potrivit încălzită. Alimentația
va fi substanțială, dar ușor digestivă, vitaminată. Se compune, în perioada febrilă
activă, mai ales din glucide, cu adaos de carne fiartă, brânză, ouă moi, în mese mici,
repetate, apoi din ce în ce mai multe proteine, pe măsură ce pofta de mâncare
revine. Nu este nevoie să se reducă cantitatea de lichide și nici sarea, dar nici nu se
va abuza. Mai ales în perioada de activitate, mâncărurile vor fi preparate mai ales
prin fierbere și vor fi prezentate cât mai atrăgător.
Se supraveghează igiena gurii, a pielii (mai ales când bolnavul transpiră
mult). Se combate constipația când există.
Asocierea corticoizilor s-a dovedit de asemenea de un folos apreciabil,
redicând acuitatea proceselor inflamatoare, a leziunilor exudative, a fibrogenezei
limitate, închistante și permițând astfel antibioticelor un contact strâns cu microbul
în leziuni, în care altminteri el rămâne inabordabil, cortizonul și derivații lui,
precum și ACTH, constituie un auxiliar terapeutic de valoare apreciabilă. Se
folosesc după aceleași scheme de administrare ca în alte boli (cortizon 50-100mg, în
infecții, hidrocortizon 20-30mg/zi , pe gură sau local, intrapleural, ACTH 25mg,
injecție sau mai bine 5-10mg, în perfuzie lentă) și totdeauna în asociație cu
antibioticele respective, căci în aplicare izolată corticoizii determină exacerbarea
infecției.
Ca medicație antiinflamatoare, capabilă de a reduce acuitatea procesului
pleuretic și a celor pulmonare subpleurale întreținătoare, mai pot fi utilizate
fenilbutazonul și argapirina (fenilbutazon și piramidon), respectiv butadionul,
reumazolul, reopirina: fenilbutazon zilnic 0,60g pe gură sau o fiolă injectabilă în
irgapirină. Rezultatele sunt bune deseori.
Acțiunile asupra pleurei direct, au ele o utilitate, deci o indicație?
Toracocenteza ca mijloc de tratament curent al pleureziei sero – fibrinoase,
aplicabil sistematic, indiferent de perioada bolii, susținută de unii autori, nu și-a
putut dovedi eficiența și a rămas pentru majoritatea autorilor ca un mijloc de
necesitate cu indicații speciale. Aplicată în orice moment al pleureziei, nu s-a dovedit
a scurta evoluția acesteia, nici a împiedica apariția de alte determinări bacilare și
nici a fi urmată de o evoluție îndepărtată favorabilă (așa cum s-a afirmat), ci
dimpotrivă a dat uneori complicații, activări ale evoluției, diseminări. De aceea este

27
recomandabil să nu se aplice decât ca mijloc de nevoie în anumite condiții, cu
indicații speciale: nu se face toracocenteză când lichidul este în cantitate moderată,
bine tolerat, cu tendința la resorbție spontană.
Îndelungul anilor s-au recomandat: injecțiile intrapleurale cu adrenalină
soluție 1%, cu gluconat de calciu, ulei camforat, diuretice mercuriale, vitamina C,
Novocaină ( a cărei folosire a fost reluată la noi). Din toate acestea (conform și
experienței noastre), numai Novocaina merită poate oarecare atenție, la ea se poate
recurge în cazurile mai rezistente, mai prelungite, injectându-se în cavitatea seroasă
30-50-80cg Novocaină, în soluție 1% sau 0,5% repetat, la intervale de mai multe
zile, după nevoie și efect.

28
 I.6. EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE PRIVIND
PREVENIREA BOLII

Profilaxia primară
Profilaxia primară constă în:
1. Evitarea condițiilor de mediu predispozante, cum ar fi:
- expuneri prelungite la frig și umezeală;
- inhalarea de praf sau de alte substanțe iritante;
- etilism;
- tabagism;
- epuizare fizică.
2. Se vor depista și neutraliza sursele de infecție.
3. Se vor aplica măsuri de eliminare a sursei de transmitere prin
tuberculostatice.
4. Evitarea aglomerațiilor de către bătrâni, oameni cu boli cronice
debilitante sau suferinzi de imunodeficiență cardiacă.

Profilaxia secundară
Profilaxia secundară urmărește prevenirea complicațiilor, a recidivelor și
cronicizarea bolii.
Bolnavul trebuie să respecte următoarele condiții:
- să urmeze tratamentul prescris;
- să respecte regulile de igienă alimentară și colectivă;
- să evite consumul de alimente și băuturi susceptibile de a fi infectate;
- să evite consumul de alcool și tutun;
- să expectoreze;
- să tușească cu gura deschisă;
- să înghită sputa, să o colecteze în scuipătoare;
- să nu stropescă în jur;
- să curețe mucoasa bucală și dinții cu tampoane sterile.

Profilaxia terțiară
Prin profilaxia terțiară se urmărește:
- reintegrarea socială și familială;
- respectarea planului de recuperare;
- control periodic la medicul de familie;
- evitarea frigului și umezelii;
- respectarea unui regim de viață echilibrat;
- respectarea măsurilor de igienă personală alimentară și de viață;

29
- evitarea eforturilor mari (prelungite).

30
 CAPITOLUL II – STUDIU DE CAZ

CULEGEREA DATELOR

PACIENT 1 PACIENT 2 PACIENT 3

Nume şi B.C D.V. G.S.
prenume
Vârsta 26 ani 51 ani 55 ani
Ocupaţia laborant pensionar pensionar

Condiţii de bune bune bune

viata şi
munca
Greutatea 58 kg 78 kg 82 kg

Înălţime: 1,66 cm 1,71 cm 1,87 cm

Grup BIII BIII AII

sanguin
Motivele Inapetenta, tuse seacă, scădere Inapetenţă, tuse seacă, scădere în Inapetenta, tuse seacă, scădere
internării greutate, durere (junghi toracic), ponderală, stare febrilă(T=38,5ºC),
ponderală, durere(junghi toracic),
febră(T=39,2ºC, depresii, dispnee de efort, astenie fizică

31
 febră moderată(T=38ºC), depresii,
transpiraţii nocturne.
Istoricul Pacienta se prezintă: pe data de
bolii 20.03.2014, la ora 11:00 la
Spitalul Municipal Câmpina, la
Secţia de Boli Interne, cu
următoarele simptome: -
inapetenţă, tuse seacă, scădere
ponderală, durere, febră 38º C.
Se internează de urgenţă cu
diagnosticul: Pleurezie bazală
stânga.
Diagnostic Pleurezie bazală stânga.
la internare
Data 20.03.2014
internării:
transpiraţii nocturne, insomnie,
astenie fizică marcantă.
Pacientul se prezintă: pe data de
19.05.2014, la ora 15:00, la Spitalul
Municipal Câmpina, Secţia de Boli
Interne, acuzând de o luna de zile: -
inapetenţă, tuse seacă neproductivă,
scădere ponderală, junghi toracic,
febră, transpiraţii nocturne, astenie,
dispnee de efort.
Se interneaza de urgenta cu
diagnosticul: Pleurezie bazală
stânga.
Pleurezie bazală stânga.
19.05.2014
32
marcantă, transpiraţii nocturne,
insomnie.
Pacientul se prezintă: pe data de
09.04.2014, la ora 10:00, la Spitalul
Municipal Câmpina, Secţia de Boli
Interne, acuzând de o luna de zile: -
inapetenta, tuse seacă neproductivă,
scădere ponderală, junghi toracic, febră
38,5ºC, transpiraţii nocturne, astenie,
dispnee de efort.
Se internează de urgenţă cu
diagnosticul: Pleurezie bazală dreapta.
Suspect pleurezie bazală dreapta.
09.04.2014
 ANALIZA NEVOILOR FUNDAMENTALE NESATISFĂCUTE
PACIENT 1 PACIENT 2 PACIENT 3
Nevoia 1. Nevoia de a respira şi de avea o bună 1. Nevoia de a respira şi de avea 1. Nevoia de a respira şi de
fundamentală circulaţie o bună circulaţie avea o bună circulaţie
nesatisfăcută
Problema de - Dispnee - Dispnee - Dispnee
dependenţă - Obstrucţia căilor respiratorii - Tuse
- Obstrucţia căilor respiratorii
Etiologia - Lipsa cunoaşterii mijloacelor eficace de - Proces inflamator - Proces inflamator
degajare şi expectoraţie - Prezenţa secreţiilor
- Prezenţa secreţiilor
Manifestarea de - Bradipnee - Bradipnee - Bradipnee
dependenţă - Cianoza buzelor, unghiilor, tegumentelor - Cianoza buzelor, unghiilor, - Cianoza buzelor, unghiilor,
- Zgomot respirator modificat tegumentelor tegumentelor
- Mucozităţi - Zgomot respirator modificat - Zgomot respirator modificat
- Tuse: uscată, persistentă. - Mucozităţi - Tuse: uscată, persistentă.
- Tuse: uscată, neproductivă,
persistentă, quinoasă.

33
 PACIENT 1 PACIENT 2 PACIENT 3
Nevoia 2. Nevoia de a bea şi de a mânca 2. Nevoia de a bea şi de a mânca 2. Nevoia de a bea şi de a
fundamentală mânca
nesatisfacută
Problema de - Alimentaţie insuficientă cantitativ şi - Alimentaţie insuficientă - Alimentaţie insuficientă
dependenţă calitativ cantitativ şi calitativ cantitativ şi calitativ
- Dificultate în a urma dieta - Dificultate în a urma dieta - Dificultate în a urma dieta
- Hidratare neadecvată deficit - Hidratare neadecvată deficitară -Hidratare neadecvată
deficitară
Etiologia - Anxietate - Anxietate - Anxietate
- Stare depresivă - Stare depresiva - Stare depresivă
- Slăbiciune, oboseală - Slăbiciune, oboseală - Slăbiciune, oboseală
- Lipsa de cunoastere a nevoilor în
hidratarea organismului
Manifestarea de - Inapetenta - Inapetenta - Inapetenta
dependenţă - Scădere ponderală - Scădere ponderală - Scădere ponderală
- Mese neechilibrate - Mese neechilibrate - Mese neechilibrate
- Hidratare insuficientă cantitativ - Hidratare insuficientă
şi calitativ cantitativ şi calitativ

PACIENT 1 PACIENT 2 PACIENT 3

34
Nevoia 3. Nevoia de a elimina 3. Nevoia de a elimina 3. Nevoia de a elimina
fundamentală
nesatisfacută
Problema de - Constipaţia - Diaforeza - Constipaţia
dependenţă - Diaforeza - Diaforeza

Etiologia - Alimentaţie inadecvata - Hidratare neadecvată - Alimentaţie inadecvată

- Diminuarea mobilitaţii
- Hidratare neadecvată
Manifestarea de - Tranzit intestinal încetinit
dependenţă - Balonare
- Transpiraţii nocturne
- Transpiraţii nocturne abundente
- Diminuarea mobilitaţii
- Hidratare neadecvată
- Tranzit intestinal încetinit
- Balonare
- Transpiraţii nocturne

35
 PACIENT 1 PACIENT 2 PACIENT 3
Nevoia 4. Nevoia de a adormi şi de a se odihni 4. Nevoia de a adormi şi de a se 4. Nevoia de a adormi şi de a
fundamentală odihni se odihni
nesatisfacută
Problema de - Dificultatea de a se odihni - Dificultatea de a se odihni - Dificultatea de a se odihni
dependenţă - Epuizare - Epuizare - Epuizare

Etiologia - Durere, junghi thoracic - Durere, junghi toracic - Durere, junghi thoracic
- Dispnee/tuse - Dispnee/tuse - Dispnee/tuse
- Dificultate în a stăpâni stresul - Dificultate în a stăpâni stresul - Dificultate în a stăpâni
stresul
Manifestarea de - Somn insuficient, treziri repetate - Somn insuficient, treziri repetate - Somn insuficient, treziri
dependenţă - Descurajare - Descurajare repetate
- Slăbire - Slăbire - Descurajare
- Apatie - Apatie - Slăbire
- Astenie - Astenie - Apatie
- Astenie

36
 PACIENT 1 PACIENT 2 PACIENT 3
Nevoia 5. Nevoia de a menţine temperatura 5. Nevoia de a menţine 5. Nevoia de a menţine
fundamentală corpului în limite normale temperatura corpului în limite temperatura corpului în
nesatisfacută normale limite normale
Problema de - Hipertermia - Hipertermia - Hipertermia
dependenţă

Etiologia - Proces inflamator infectios pulmonar - Proces inflamator infectios - Proces inflamator infectios
pulmonar pulmonar
Manifestarea de - Diaforeza - Diaforeza - Diaforeza
dependenţă - Febră moderată (T=38ºC) - Febră ridicată (T=39,2ºC) - Febră moderată (T=38,5ºC)
- Frisoane - Frisoane - Frisoane
- Piele rosie şi fierbinte - Piele rosie şi fierbinte - Piele rosie şi fierbinte

37
 PACIENT 1 PACIENT 2 PACIENT 3

Nevoia 6. Nevoia de a evita pericolele 6. Nevoia de a evita pericolele 6. Nevoia de a evita

fundamentă pericolele
nesatisfacută

Problema de - Durere - Durere - Durere

dependenţă

Etiologia - Proces inflamator - Proces inflamator - Proces inflamator

Manifestarea de - Junghi toracic - Junghi toracic - Junghi toracic

dependenţă

38
 PACIENT 1 PACIENT 2 PACIENT 3
Nevoia 7. Nevoia de a invăţa cum să îşi păstreze 7. Nevoia de a invăţa cum să îşi 7. Nevoia de a invăţa cum să
fundamentală sănătatea păstreze sănătatea îşi păstreze sănătatea
nesatisfacută
Problema de - Cunoştinţe insuficiente - Cunoştinţe insuficiente - Cunoştinţe insuficiente
dependenţă

Etiologia - Inaccesibilitatea la informaţie - Inaccesibilitatea la informaţie - Inaccesibilitatea la informaţie

Manifestarea de - Cunoştinţe insuficiente asupra bolii, a - Cunoştinţe insuficiente asupra bolii, - Cunoştinţe insuficiente
dependenţă măsurilor de prevenire, a diagnosticului a măsurilor de prevenire, a asupra bolii, a măsurilor de
medical. diagnosticului medical. prevenire, a diagnosticului
medical.

PLANIFICAREA INGRIJIRILOR

39
 PACIENT 1
1. -Pacienta să poată respira
normal în maxim 24 h;
- Pacienta să prezinte o stare
de nutritie adecvată în maxim
48 h;
- Pacienta să fie hidratată
OBIECTIVE corespunzător în maxim 24 h;
- Pacienta să exprime absenţa
sau diminuarea tusei în maxim
24 h;
- Pacienta să-şi poată menţine
temperatura corpului în
limitele normale în maxim 48
h.
2. – Educ pacienta în vederea
cunoaşterii şi înţelegerii
problemelor legate de boală;
- Pacienta să beneficieze de
tratament corespunzător în
vederea refacerii complete;
- Pacienta să respecte
tratamentul prescris;
- Pacienta să respecte regimul
igieno-dietetic recomandat;
- Pacienta să evite zonele cu
atmosferă poluată, frigul şi
umezeala;
PACIENT 2
1. – Pacientul să poată respire normal
în maxim 24 h;
- Pacientul să-şi poată menţine
temperatura corpului în limitele
normale în maxim 48 h;
- Pacientul să exprime absenta sau
diminuarea tusei în maxim 24 h;
- Pacientul să fie hidratat
corespunzător în maxim 24 h;
- Pacientul să prezinte o stare de
nutritie adecvată în maxim 24 h.
2. – Pacientul să-şi recapete starea de
bine, care să fie în concordanţă cu
diminuarea sau rezolvarea
problemelor cu care s-a prezentat;
- Pacientul să-şi recapete independenţa
cat mai repede posibil;
- Boala să evolueze fără complicaţii.
3. – Educ pacientul în vederea
cunoaşterii şi întelegerii problemelor
legate de boală;
- Pacientul să beneficieze de tratament
corespunzător în vederea refacerii
complete;
- Pacientul să respecte tratamentul
prescris;
- Pacientul să respecte regimul igieno-
40
PACIENT 3
1. – Pacientul să poată respira normal în
maxim 24 h;
- Pacientul să-şi poată menţine
temperatura corpului în limitele
normale în maxim 48 h;
- Pacientul să exprime absenţa sau
diminuarea tusei în maxim 24 h;
- Pacientul să fie hidratat corespunzător
în maxim 24 h;
- Pacientul să prezinte o stare de nutriţie
adecvată în maxim 24 h.
2. – Pacientul să-şi recapete starea de
bine, care să fie în concordanţă cu
diminuarea sau rezolvarea problemelor
cu care s-a prezentat;
- Pacientul să-şi recapete independenţa
cat mai repede posibil;
- Boala să evolueze fără complicaţii.
3. – Educ pacientul în vederea
cunoaşterii şi întelegerii problemelor
legate de boală;
- Pacientul să beneficieze de tratament
corespunzător în vederea refacerii
complete;
- Pacientul să respecte tratamentul
prescris;
- Pacientul să respecte regimul igieno-
 -Pacienta să evite efortul fizic;
-Pacienta să se reintegreze în
familie şi societate.
3. – Pacienta să-şi recapete
independenţa cat mai repede
posibil;
- Pacienta să-şi recapete starea
de bine, care sa fie în
concordanţa cu diminuarea
sau rezolvarea problemelor cu
care s-a prezentat;
- Boala să evolueze fără
complicaţii.
INTERVENŢII - umezesc aerul din încăpere;
- aerisesc camera;
- învăţ pacienta să evite
schimbările bruşte de
temperatură şi aglomeraţia;
- învăţ pacienta să facă gimnastică
respiratorie;
- asigur poziţia şezând sau
semişezând;
- pregătesc pacienta pentru
efectuarea radiografiei
pulmonare;
- pregătesc pacienta pentru
administrarea medicamentaţiei.
- măsor ingestia şi excreţia zilnic;
- cântăresc zilnic pacienta,
identific alimentele preferate ale
pacientei, ofer acesteia mese mici
la intervale stricte de timp;
dietetic recomandat;
- Pacientul să evite efortul fizic;
- Pacientul să evite zonele cu atmosferă
poluată, frigul şi umezeala;
- Pacientul să se reintegreze în familie
şi societate.
- umezesc aerul din încăpere;
- aerisesc camera;
- învăţ pacientul să evite schimbările
bruşte de temperatură şi aglomeraţia;
- învăţ pacientul să facă gimnastică
respiratorie;
- asigur poziţia şezând sau semişezând;
- pregătesc pacientul pentru efectuarea
radiografiei pulmonare;
- pregătesc pacientul pentru administrarea
medicamentaţiei.
- măsor ingestia şi excreţia zilnic;
- cântăresc zilnic pacientul, identific
alimentele preferate ale pacientului, ofer
acestuia mese mici la intervale stricte de
timp;
- asigur climat cald, plăcut, salon aerisit;
- observ starea tegumentelor şi
mucoaselor;
41
dietetic recomandat;
- Pacientul să evite efortul fizic;
- Pacientul să evite zonele cu atmosferă
poluată, frigul şi umezeala;
- Pacientul să se reintegreze în familie şi
societate.
- umezesc aerul din încăpere;
- aerisesc camera;
- învăţ pacienta să evite schimbările bruşte
de temperatură şi aglomeraţia;
- învăţ pacienta să facă gimnastică
respiratorie;
- asigur poziţia şezând sau semişezând;
- pregătesc pacienta pentru efectuarea
radiografiei pulmonare;
- pregătesc pacienta pentru administrarea
medicamentaţiei.
- măsor ingestia şi excreţia zilnic;
- cântăresc zilnic pacienta, identific
alimentele preferate ale pacientei, ofer
acesteia mese mici la intervale stricte de
timp;
- asigur climat cald, plăcut, salon aerisit;
- observ starea tegumentelor şi mucoaselor;
- sugerez pacientei să mărească consumul de
- asigur climat cald, plăcut, salon
aerisit;
- observ starea tegumentelor şi
mucoaselor;
- sugerez pacientei să mărească
consumul de
alimente şi lichide, zilnic.
- asigur regim alimentar desodat,
bogat în calorii şi vitaminele:
K, C, D2, Calciu;
- administrez pe cale orală
Emetiral(antiemetic), 1cp/zi.
- recoltez probe biologice
pentru examenele de
laborator;
- asigur alimente uşor digerabile
şi lichide în cantităţi normale;
- asigur lenjerie de corp curată;
- servesc pacienta, la nevoie,
alimente şi lichide la pat;
- schimb lenjeria de corp şi de pat
de câte ori este nevoie.
- învăţ pacienta să practice tehnici
de relaxare, exerciţii respiratorii
câteva minute înainte de culcare;
- întocmesc un program de odihnă
corespunzător organismului;
- aerisesc încăperea;
- schimb des lenjeria de pat şi de
corp;
- menţin igiena tegumentelor;
- pregătesc pacienta şi materialele
pentru administrarea
- sugerez pacientului să mărească
consumul de alimente şi lichide, zilnic
- asigur lichide în cantităţi normale;
- asigur lenjerie de corp curată;
- servesc pacientul, la nevoie, alimente şi
lichide la pat;
- schimb lenjeria de corp şi de pat de câte
ori este nevoie.
- învăţ pacientul să practice tehnici de
relaxare, exerciţii respiratorii câteva
minute înainte de culcare;
- întocmesc un program de odihnă
corespunzător organismului;
- aerisesc încăperea;
- schimb des lenjeria de pat şi de corp;
- menţin igiena tegumentelor;
- pregătesc pacientul şi materialele pentru
administrarea medicamentaţiei.
- aerisesc camera;
- asigur îmbrăcăminte lejeră;
- aplic comprese reci, împachetări,
fricţiuni;
- servesc pacientul cu cantităţi mari de
lichide;
- schimb des lenjeria de pat şi corp;
- menţin igiena tegumentelor;
- pregătesc pacientul şi materialele
necesare administrării tratamentului.
42
alimente şi lichide, zilnic.
- asigur lichide în cantităţi normale;
- asigur lenjerie de corp curată;
- servesc pacientul, la nevoie, alimente şi
lichide la pat;
- schimb lenjeria de corp şi de pat de câte
ori este nevoie.
- învăţ pacientul să practice tehnici de
relaxare, exerciţii respiratorii câteva minute
înainte de culcare;
- întocmesc un program de odihnă
corespunzător organismului;
- aerisesc încăperea;
- schimb des lenjeria de pat şi de corp;
- menţin igiena tegumentelor;
- pregătesc pacientul şi materialele pentru
administrarea medicamentaţiei.
- aerisesc camera;
- asigur îmbrăcăminte lejeră;
- aplic comprese reci, împachetări, fricţiuni;
- servesc pacientul cu cantităţi mari de
lichide;
- schimb des lenjeria de pat şi corp;
- menţin igiena tegumentelor;
- pregătesc pacientul şi materialele necesare
administrării tratamentului.
 medicamentaţiei.

- aerisesc camera;
- asigur îmbrăcăminte lejeră;
- aplic comprese reci,
împachetări, fricţiuni;
- servesc pacienta cu cantităţi
mari de lichide;
- menţin igiena tegumentelor;

APLICAREA INGRIJIRILOR

Problema Obiectiv Interventii autonome şi delegate Evaluare

- umezesc aerul din încăpere;
PACIENT 1 1. RESPIRAŢIA - aerisesc camera;
INADECVATĂ - învăţ pacienta să evite schimbările bruşte de
temperatură şi aglomeraţia;
- învăţ pacienta să facă gimnastică respiratorie;
- asigur poziţia şezând sau semişezând;
- pregătesc pacienta pentru efectuarea radiografiei
Pacienta să pulmonare;
prezinte căi - pregătesc pacienta pentru administrarea

43
 respiratorii medicamentaţiei. După 24 h tusea
permeabile şi o s-a diminuat în
bună respiraţie în - administrez medicaţia prescrisă de medic: intensitate.
următoarele - Codeină(antitusiv), oral 3cp/zi;
24 h. - Prednison(corticosteroid), oral 6 cp/zi, scăzând doza
până la 1-3 cp/zi;
- Oxigenoterapie, oral, prin mască, într-o concentraţie
de Oxigen de 40%-60%;
- observ efectul medicamentelor asupra organismului.
2. ALIMENTAŢIA Pacienta să fie - măsor ingestia şi excreţia zilnic;
INADECVATĂ ÎN echilibrată - cântăresc zilnic pacienta, identific alimentele preferate
DEFICIT hidroelectrolitic şi ale pacientei, ofer acesteia mese mici la intervale stricte
nutriţional în de timp;
următoarele - asigur climat cald, plăcut, salon aerisit;
24 h. - observ starea tegumentelor şi mucoaselor;
- sugerez pacientei să mărească consumul de
alimente şi lichide, zilnic.
- asigur regim alimentar desodat, bogat în calorii şi - După 24 h
Vitamina K, C, D2, Calciu; pacienta prezintă
inapetenţă,
tegumentele şi
- la indicaţia medicului administrez pe cale orală mucoasele uscate,
Emetiral(antiemetic), 1cp/zi. piele aspră.
- recoltez probe biologice pentru examenele de
laborator

3. ELIMINAREA Pacienta să - asigur alimente uşor digerabile şi lichide în cantităţi

INADECVATĂ prezinte eliminări normale;
adecvate. - asigur lenjerie de corp curată; Pacienta prezintă
- servesc pacienta, la nevoie, alimente şi lichide la pat; eliminări
- schimb lenjeria de corp şi de pat de câte ori este adecvate.
nevoie.
- la indicaţia medicului administrez I.V. seruri pentru

44
 rehidratare hidroelectrolitică şi remineralizare:
perfuzii cu glucoză 5% - 500ml şi ser fiziologic – 500ml;
- la indicaţia medicului administrez laxative: Dulcolax,
o tabletă seara.

4. DIFICULTATEA Pacienta să aibă - învăţ pacienta să practice tehnici de relaxare, exerciţii

DE A DORMI ŞI A somn şi odihnă respiratorii câteva minute înainte de culcare;
SE ODIHNI reconfortante. - întocmesc un program de odihnă corespunzător
organismului; - După 24 h
- aerisesc încăperea; pacienta are
- schimb des lenjeria de pat şi de corp; somn şi odihnă
- menţin igiena tegumentelor; reconfortante.
- pregătesc pacienta şi materialele pentru administrarea
medicamentaţiei.
- recoltez sânge pentru VSH, hemoglobină, hematocrit,
leucocite, trombocite;
-la indicaţia medicului administrez tratamentul
medicamentos:
- Algocalmin(analgezic), I.M., 1 fiolă dimineaţa, 1 fiolă
seara;
- Diazepam(sedative), oral 1 cp seara.
5. DIFICULTATEA Pacienta să-şi - aerisesc camera;
ÎN A-ŞI MENŢINE menţină - asigur îmbrăcăminte lejeră; După 24 h febra
TEMPERATURA temperatura - aplic comprese reci, împachetări, fricţiuni; s-a diminuat şi
CORPULUI ÎN corpului în limite - servesc pacienta cu cantităţi mari de lichide; pacienta are o
LIMITE fiziologice în - schimb des lenjeria de pat şi corp; stare de bine fizic
NORMALE următoarele - menţin igiena tegumentelor; şi psihic.
24 h. - la indicaţia medicului administrez medicamentaţia:
- observ efectul medicamentelor asupra organismului.
PACIENT 2 1. RESPIRAŢIA - umezesc aerul din încăpere; După 24 h tusea
INADECVATĂ - aerisesc camera; s-a diminuat în
- învăţ pacientul să evite schimbările bruşte de intensitate.
temperatură şi aglomeraţia;

45
 - învăţ pacientul să facă gimnastică respiratorie;
- asigur poziţia şezând sau semişezând;
Pacientul să - pregătesc pacientul pentru efectuarea radiografiei
prezinte căi pulmonare;
respiratorii - pregătesc pacientul pentru administrarea
permeabile şi o medicamentaţiei.
bună respiraţie în - administrez medicaţia prescrisă de medic:
următoarele - Oxeladin(antitusiv), oral 3cp/zi;
24 h. - Prednison(corticosteroid), oral 6 cp/zi, scăzând doza
până la 1-3 cp/zi;
- Oxigenoterapie, oral, prin mască, într-o concentraţie
de Oxigen de 40%-60%;
- observ efectul medicamentelor asupra organismului.
2. ALIMENTAŢIA Pacientul să fie - măsor ingestia şi excreţia zilnic;
INADECVATĂ ÎN echilibrată - cântăresc zilnic pacientul, identific alimentele - După 24 h
DEFICIT hidroelectrolitic şi preferate ale pacientului, ofer acestuia mese mici la pacientul
nutriţional în intervale stricte de timp; prezintă
următoarele - asigur climat cald, plăcut, salon aerisit; inapetenţă,
24 h. - observ starea tegumentelor şi mucoaselor; tegumentele şi
- sugerez pacientului să mărească consumul de alimente mucoasele uscate.
şi lichide, zilnic.
- asigur regim alimentar desodat, bogat în calorii şi
vitaminele: K, C, D2, Ca;
- la indicaţia medicului administrez pe cale orală
Emetiral(antiemetic), 1cp/zi.
- recoltez probe biologice pentru examenele de
laborator
3. ELIMINAREA Pacientul să - asigur lichide în cantităţi normale; Pacientul
INADECVATĂ prezinte eliminări - asigur lenjerie de corp curată; prezintă
adecvate. - servesc pacientul, la nevoie, alimente şi lichide la pat; eliminări
- schimb lenjeria de corp şi de pat de câte ori este adecvate.
nevoie.
- la indicaţia medicului administrez I.V. seruri pentru

46
 rehidratare hidroelectrolitică şi remineralizare:
perfuzii cu ser fiziologic – 500ml;
glucoză 5% - 500ml;
- recoltez sumar urină.

4. DIFICULTATEA Pacientul să aibă - învăţ pacientul să practice tehnici de relaxare, exerciţii - După 24 h
DE A DORMI ŞI A somn şi odihnă respiratorii câteva minute înainte de culcare; pacientul are
SE ODIHNI reconfortante. - întocmesc un program de odihnă corespunzător somn şi odihnă
organismului; reconfortante.
- aerisesc încăperea;
- schimb des lenjeria de pat şi de corp;
- menţin igiena tegumentelor;
- pregătesc pacientul şi materialele pentru
administrarea medicamentaţiei.
- recoltez sânge pentru VSH, hemoglobină, hematocrit,
leucocite, trombocite;
- administrez tratamentul medicamentos prescris de
medic:
- Acid acetilsalicilic(analgezic), oral, 1 cp dimineaţa, 1
cp seara;
- Diazepam(sedative), oral 1 cp seara.
5. DIFICULTATEA Pacientul să-şi - aerisesc camera; T=39,2ºC
ÎN A-ŞI MENŢINE menţină - asigur îmbrăcăminte lejeră;
TEMPERATURA temperatura - aplic comprese reci, împachetări, fricţiuni; După 24 h febra
CORPULUI ÎN corpului în limite - servesc pacientul cu cantităţi mari de lichide; s-a mai diminuat
LIMITE fiziologice în - schimb des lenjeria de pat şi corp; iar pacientul are
NORMALE următoarele 24 h. - menţin igiena tegumentelor; o stare mai
- pregătesc pacientul şi materialele necesare înbunătăţită de
administrării tratamentului. bine fizic şi
- administrez medicamentaţia recomandată de medic: psihic.
- Streptomicină, I.M. 1g/zi;
- Sinerdol, oral 4 cp/zi; T=38ºC
- observ efectul medicamentelor asupra organismului. T=37,4ºC

47
 T=36,9ºC
PACIENT 3 1. RESPIRAŢIA - umezesc aerul din încăpere;
INADECVATĂ - aerisesc camera;
- învăţ pacienta să evite schimbările bruşte de După 24 h tusea
temperatură şi aglomeraţia; s-a diminuat în
- învăţ pacienta să facă gimnastică respiratorie; intensitate.
- asigur poziţia şezând sau semişezând;
Pacienta să - pregătesc pacienta pentru efectuarea radiografiei
prezinte căi pulmonare;
respiratorii - pregătesc pacienta pentru administrarea
permeabile şi o medicamentaţiei.
bună respiraţie în - administrez medicaţia prescrisă de medic:
următoarele - Dextrometorfan(antitusiv), oral 3cp/zi;
24 h. - Prednison(corticosteroid), oral 6 cp/zi, scăzând doza
până la 1-3 cp/zi;
- Oxigenoterapie, oral, prin mască, într-o concentraţie
de Oxigen de 40%-60%;
- observ efectul medicamentelor asupra organismului.
2. ALIMENTAŢIA Pacienta să fie - măsor ingestia şi excreţia zilnic; - După 24 h
INADECVATĂ ÎN echilibrată - cântăresc zilnic pacienta, identific alimentele preferate pacienta prezintă
DEFICIT hidroelectrolitic şi ale pacientei, ofer acesteia mese mici la intervale stricte inapetenţă,
nutriţional în de timp; tegumentele şi
următoarele - asigur climat cald, plăcut, salon aerisit; mucoasele uscate,
24 h. - observ starea tegumentelor şi mucoaselor; piele aspră.
- sugerez pacientei să mărească consumul de
alimente şi lichide, zilnic.
- asigur regim alimentar desodat, bogat în calorii şi
Vitamina K, C, D2, Calciu;
- administrez pe cale orală Emetiral(antiemetic), 1cp/zi.
- recoltez probe biologice pentru examenele de
laborator
3. ELIMINAREA Pacientul să - asigur lichide în cantităţi normale; Pacientul
INADECVATĂ prezinte eliminări - asigur lenjerie de corp curată; prezintă

48
 adecvate. - servesc pacientul, la nevoie, alimente şi lichide la pat; eliminări
- schimb lenjeria de corp şi de pat de câte ori este adecvate.
nevoie.
- administrez I.V. seruri pentru rehidratare
hidroelectrolitică şi remineralizare: perfuzii cu ser
fiziologic – 500ml;
glucoză 5% - 500ml;
- recoltez sumar urină.

4. DIFICULTATEA Pacientul să aibă - învăţ pacientul să practice tehnici de relaxare, exerciţii - După 24 h
DE A DORMI ŞI A somn şi odihnă respiratorii câteva minute înainte de culcare; pacientul are
SE ODIHNI reconfortante. - întocmesc un program de odihnă corespunzător somn şi odihnă
organismului; reconfortante.
- aerisesc încăperea;
- schimb des lenjeria de pat şi de corp;
- menţin igiena tegumentelor;
- pregătesc pacientul şi materialele pentru
administrarea medicamentaţiei.
- recoltez sânge pentru VSH, hemoglobină, hematocrit,
leucocite, trombocite;
- administrez tratamentul medicamentos prescris de
medic:
- Algocalmin(analgezic), oral, 1 cp dimineaţa, 1 cp
seara;
- Diazepam(sedative), oral 1 cp seara.
5. DIFICULTATEA Pacientul să-şi - aerisesc camera; După 24 h febra
ÎN A-ŞI MENŢINE menţină - asigur îmbrăcăminte lejeră; s-a mai diminuat
TEMPERATURA temperatura - aplic comprese reci, împachetări, fricţiuni; iar pacientul are
CORPULUI ÎN corpului în limite - servesc pacientul cu cantităţi mari de lichide; o stare mai
LIMITE fiziologice în - schimb des lenjeria de pat şi corp; înbunătăţită de
NORMALE următoarele 24 h. - menţin igiena tegumentelor; bine fizic şi
- pregătesc pacientul şi materialele necesare psihic.
administrării tratamentului.

49
 - administrez medicamentaţia recomandată de medic:
- Streptomicină(antituberculos), I.M. 1g/zi;
- Sinerdol(antituberculos), oral 4 cp/zi;
- observ efectul medicamentelor asupra organismului.

TRATAMENT

50
 DENUMIREA FORMA ACŢIUNE MOD DOZĂ ZILNICĂ
MEDICAMENTULUI DE DE
PREZENTARE ADMINISTRARE
PACIENT 1 STREPTOMICINA Flacoane Antibiotic IM. 1g/zi 1g
ALGOCALMIN Fiole Analgezic IM. 1 fiola 2f
dimineata, 1 fiola
seara
NILFAN Capsule Antihistaminic Oral 1 cp/zi 1 cp
PREDNISON Capsule Corticosteroid Oral, prima zi 6 cp Se incepe cu 30mg
(30mg) se scad si se scade 1 cp la
treptat pana la 5 zile
doza de intretinere
de 1-3 cp/zi
DIAZEPAM Capsule Sedativ Oral 1 cp seara 1 cp (2mg)
EMETIRAL Capsule Antiemetic Oral 1 cp/zi 1 cp
OXIGENOTERAPIE Centralizată (prin Oxigenare Oral 40%-60%
masca) concentratie O2
CODEINA Capsule Antitusiv Oral 3 cp/zi
PERFUZII-GLUCOZA- Flacon Hidratante IV. - 500 ml
SER FIZIOLOGIC - 500 ml
PACIENT 2 STREPTOMICINA Flacoane Antibiotic IM. 1g/zi 1g
ACID Capsule Analgezic Oral 1 cp 2 cp
ACETILSALICILIC dimineata, 1 cp
seara
MEPROBAMAT Capsule Tranchilizant Oral 1 cp de doua 2 cp (400 mg)
ori pe zi
NILFAN Capsule Antihistaminic Oral 1 cp/zi 1 cp
PREDNISON Capsule Corticosteroid Oral, prima zi 6 cp Se incepe cu 30mg
(30mg) se scad si se scade 1 cp la

51
 treptat pana la 5 zile
doza de intretinere
de 1-3 cp/zi
DIAZEPAM Capsule Sedativ Oral 1 cp seara 1 cp (2mg)
EMETIRAL Capsule Antiemetic Oral 1 cp/zi 1 cp
OXIGENOTERAPIE Centralizată (prin Oxigenare Oral 40%-60%
masca) concentratie O2
OXELADIN Capsule Antitusiv Oral 3 cp/zi
PERFUZII – Flacon Hidratante IV. - 500 ml
GLUCOZA – SER - 500 ml
FIZIOLOGIC
PACIENT 3 STREPTOMICINA Flacoane Antibiotic IM. 1g/zi 1g
ALGOCALMIN Fiole Analgezic IM. 1 fiola 2f
dimineata, 1 fiola
seara
MEPROBAMAT Capsule Tranchilizant Oral 1 cp de doua 2 cp (400 mg)
ori pe zi
NILFAN Capsule Antihistaminic Oral 1 cp/zi 1 cp
PREDNISON Capsule Corticosteroid Oral, prima zi 6 cp Se incepe cu 30mg
(30mg) se scad si se scade 1 cp la
treptat pana la 3 zile
doza de intretinere
de 1-3 cp/zi
DIAZEPAM Capsule Sedativ Oral 1 cp seara 1 cp (2mg)
EMETIRAL Capsule Antiemetic Oral 1 cp/zi 1 cp
OXIGENOTERAPIE Centralizată (prin Oxigenare Oral 40%-60%
masca) concentratie O2
DEXTROMETORFAN Capsule Antitusiv Oral 3 cp/zi
PERFUZII – Flacon Hidratante IV. - 500 ml

52
GLUCOZA – SER - 500 ml
FIZIOLOGIC

EXAMENE DE LABORATOR

53
 ANALIZA CERUTA MOD DE VALOARE VALOAREA
RECOLTARE NORMALA OBTINUTA
PACIENTUL 1 Examen bacteriologic - - Se ia eprubeta pe negativ negativ
sputa tampon steril, se
umezeşte tamponul
de vată cu apă
distilată, se apasă
limba cu spatula, se
introduce tamponul
în faringe cerând
pacientei să tuşească.
Glicemie - 2ml sânge pe 0,80 – 1,20g% 0,87%
florura de sodiu 4
mg.
Transaminaze - sânge simplu 5 – TGO 2 – 20UI TGO 15UI
10ml. TGP 2 – 16UI TGP 12UI
- vacutainer galben.
VSH - 1,6ml sânge + 2 – 13mm/h - 74
0,4ml citrat de sodiu - 105/min
3,8%.
- vacutainer negru
HLG - 2ml sânge pe Hemoglobină - Hemoglobină
cristale de edtă 1%, 13g/100ml 11%ml
0,5ml soluţie uscată - Hematocrit 41% - Hematocrit 35%
prin evaporare. - Limfocite - Limfocite

54
 - vacutainer mov. 2500/mm3 6700/mm3
- Leucocite 4200 – - Leucocite
8000/mm3 5700/mm3

PACIENTUL 2 Examen - Se ia eprubeta pe Negativ Negativ

bacteriologic tampon steril, se
-sputa umezeşte tamponul
de vată cu apă
distilată, se apasă
limba cu spatula, se
introduce tamponul
în faringe cerând
pacientei să tuşească.
Transaminaze - sânge simplu 5 – TGO 2 – 20UI TGO 15UI
10ml. TGP 2 – 16UI TGP 12UI
- vacutainer galben.
VSH - 1,6ml sânge + 1 – 10mm/h - 73
0,4ml citrat de sodiu - 104/min
3,8%.
- vacutainer negru.
HLG - 2ml sânge pe - Hemoglobină - Hemoglobină
cristale de edtă 1%, 15g/100ml 13,76%ml
0,5ml soluţie uscată - Hematocrit 46% - Hematocrit 42%
prin evaporare. - Limfocite - Limfocite
- vacutainer mov 2500/mm3 7800/mm3
- Leucocite 4200 – - Leucocite

55
 8000/mm3 5700/mm3

Sumar urină - Se recoltează un - Epitelii platerare

eşantion de 10-15ml, leuciciterare.
prima urină de
dimineaţă, fie urina
de 24 h.
PACIENTUL 3 Examen - Se ia eprubeta pe Negativ Negativ
bacteriologic tampon steril, se
-sputa umezeşte tamponul
de vată cu apă
distilată, se apasă
limba cu spatula, se
introduce tamponul
în faringe cerând
pacientei să tuşească.
Transaminaze - sânge simplu 5 – TGO 2 – 20UI TGO 15UI
10ml. TGP 2 – 16UI TGP 12UI
- vacutainer galben.
VSH - 1,6ml sânge + 1 – 10mm/h - 74
0,4ml citrat de sodiu - 106/min
3,8%.
- vacutainer negru.
HLG - 2ml sânge pe - Hemoglobină - Hemoglobină
cristale de EDTA 15g/100ml 12%ml
1%, 0,5ml soluţie - Hematocrit 46% - Hematocrit 43%

56
 uscată prin - Limfocite - Limfocite
evaporare. 2500/mm3 7000/mm3
- vacutainer mov. - Leucocite 4200 – - Leucocite
8000/mm3 5700/mm3

EXTERNAREA

Data externarii Starea la externare Bilantul autonomiei Recomandari la externare

PACIENTUL 1 28.03.2014 Pacienta în vârstă - Pacienta prezintă - Să evite frigul şi
de 26 ani se respiraţie fiziologică umezeala;
internează pe data - Pacienta se alimentează - Să evite consumu de

57
 de 20.03.2010 la corespunzător nevoilor alcool şi tutun;
Spitalul Municipal organismului cantitativ şi - Să respecte regimul
Câmpina, secţia calitativ alimentar;
Boli Interne, cu - Pacienta prezintă - Să adopte un regim
diagnosticul eliminări fiziologice de viaţă echilibrat;
pleurezie bazală - Pacienta prezintă somn - Să continue
stângă, fiziologic neindus tratamentul prescris de
serofibrinoasă de medicamentos medic în ambulatory
natură bacilară, - Pacienta prezintă conform recomandărilor
prezentând temperatura corpului în prescrie;
următoarele limite normale - Să efectueze control
simptome: - Pacienta este echilibrată periodic prin medical
Tuse seacă, durere fizic şi psihic de familie.
(junghi toracic), - Pacienta şi-a insuşit
inapetenţă, scădere cunoştinţele despre cum să-
ponderală, febră şi şi păstreze sănătatea
dispnee.
I se aplică asistenţă
medicală specifică
antituberculoasă.
După îndeplinirea
obiectivelor şi
intervenţiilor
autonome şi
delegate, pacienta
se externează cu
stare ameliorată.
PACIENTUL 2 24.05.2014 Pacientul în vârstă - Pacientul prezintă - Să evite frigul şi
de 51 de ani se respiraţie fiziologică umezeala;
internează pe data - Pacientul se alimentează - Să evite consumul de
de 19.05.2010 la corespunzător nevoilor alcool şi tutun;

58
Spitalul Municipal organismului cantitativ şi - Să respecte regimul
Câmpina, secţia calitativ alimentar;
Boli Interne, cu - Pacientul prezintă - Să adopte un regim de
diagnosticul de eliminări fiziologice viaţă echilibrat;
pleurezie bazală - Pacientul prezintă somn - Să continue tratamentul prescris
stângă, fiziologic neindus de medic în
serofibrinoasă de medicamentos ambulator conform recomandărilor
natură bacilară, - Pacientul prezintă prescrie;
prezentând temperatura corpului în - Să efectueze control
următoarele limite normale periodic prin medicul de
simptome:tuse, - Pacientul este echilibrată familie.
durere(junghi fizic şi psihic
toracic), - Pacientul şi-a insuşit
transpiraţii cunoştinţele despre cum să-
nocturne şi păstreze sănătatea
abundente, astenie
fizică şi febră
(39,20C).
I se efectuează
radiografie
pulmonară, care
reflectă opacitatea
omogenă de
intensitate mare a
conturului
superior, bine
delimitat. I se
aplică asistenţă
medicală. După
îndeplinirea
obiectivelor şi

59
 intervenţiilor,
pacientul se
externează cu
starea ameliorată.

PACIENTUL 3 16.04.2014 Pacientul în vârstă - Pacientul prezintă - Pacientul să evite frigul

de 55 ani se respiraţie fiziologică şi umezeala;
internează pe data - Pacientul se alimentează - Pacientul să evite
de 07.06.2010 la corespunzător nevoilor consumul de alcool şi
Spitalul Municipal organismului cantitativ şi tutun;
Câmpina, secţia calitativ - Pacientul să respecte
Boli Interne, cu - Pacientul prezintă regimul alimentar impus;
diagnosticul de eliminări fiziologice - Pacientul să adopte un
pleurezie bazală - Pacientul prezintă somn regim de viaţă echilibrat;
dreaptă fiziologic neindus - Pacientul să continue tratamentul
serofibrinoasă de medicamentos prescris de
natură bacilară, - Pacientul prezintă medic;
prezentând temperatura corpului în - Pacientul să efectueze
următoarele limite normale control periodic prin
simptome:tuse, - Pacientul este echilibrată medicul de familie.
durere(junghi fizic şi psihic
thoracic), - Pacientul şi-a insuşit
inapetenţă, scădere cunoştinţele despre cum să-
ponderală, febră şi şi păstreze sănătatea
dispnee, insomnie,
transpiraţii
nocturne şi astenie
fizică.
I se efectuează
radiografie
pulmonară, care să

60
reflecte opacitatea
omogenă de
intensitate mare a
conturului
superior, bine
delimitat. I se
aplică asistenţă
medicală. După
îndeplinirea
obiectivelor şi
intervenţiilor,
pacientul se
externează cu
starea ameliorată.

61
 CAPITOLUL III

III.1 CONCLUZII

Nu am întâmpinat greutăţi în întocmirea acestui

proiect. Am utilizat toate sursele din biografie.

62
III.2 ANEXE

63
64
65
 III.3 BIBLIOGRAFIE

[1] Anatomia şi fiziologia omului – îndrumător

pentru profesori şi elevi;
Profesor: Grad I – Olga Panaitescu
Profesor: Grad I – Elena Preda

[2] Medicina internă

Profesor: Dr. Docent Nicolae Crângulescu

[3] Medicină internă

Dr. R. Păun
Dr. E. Seropian
Profesor Dr. P. Teodorescu

[4] Pleurezia serofibrinoasă

Dr. I. Gologan

[5] Ghid de nursing

Lucreţia Titircă

[6] Anatomia şi fiziologia omului - manual

pentru clasa a –XII
Profesor Universitar Dr. Teodorescu Exarcu
Profesor Grad I Ileana Ciubat
Profesor Grad I Silvia Georgescu

66
67
68