LUCRARE DE DIPLOMĂ

COORDONATOR: ABSOLVENT:
PROF.

TIMIŞOARA
2016

1
 LUCRARE DE DIPLOMĂ
ÎNGRIJIRIREA BOLNAVULUI CU VARICELĂ

COORDONATOR: ABSOLVENT:
PROF.

TIMIŞOARA
2016
2
 CUPRINS

ARGUMENT ...................................................................................................................... pag.4

CAPITOLUL I NOȚIUNI GENERALE DESPRE ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA PIELII

1.1. STRUCTURA MICROSCOPICĂ A PIELII ............................................................... pag.5
1.2. VASCULARIZAȚIA PIELII ....................................................................................... pag.7
1.3. INERVAȚIA PIELII .................................................................................................... pag.7
1.4. ANEXELE PIELII ........................................................................................................ pag.7
1.5. FUNCȚIILE PIELII ...................................................................................................... pag.8

CAPITOLUL II VARICELA
2.1. DEFINIȚIE ................................................................................................................... pag.11
2.2. EPIDEMIOLOGIE ....................................................................................................... pag.11
2.3. PATOLOGIE ................................................................................................................ pag.11
2.4. ANATOMIE PATOLOGICĂ ...................................................................................... pag.12
2.5. SIMPTOMATOLOGIE ................................................................................................ pag.12
2.6. EXAMINĂRI PARACLINICE .................................................................................... pag.13
2.7. DIAGNOSTICUL ......................................................................................................... pag.14
2.8. EVOLUȚIA .................................................................................................................. pag.14
2.9. COMPLICAȚIILE ........................................................................................................ pag.14
2.10. PROGNOSTIC ........................................................................................................... pag.16
2.11. TRATAMENT ........................................................................................................... pag.16
2.12. PROFILAXIE ............................................................................................................ pag.18

CAPITOLUL III CAZURI CLINICE

3.1 CAZUL NR. 1 ............................................................................................................... pag.22
3.2. CAZUL NR.2 ............................................................................................................... pag.28
3.3. CAZUL NR.3 ............................................................................................................... pag.32

CONCLUZII ........................................................................................................................ pag.37

BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................. pag.38

3
 ARGUMENT

Ce-a mai frumoasă artă este de a îngriji omul. Ce frumos este să cunoști sufletul unui om, ce
mulțumire îți dă gestul de ajutor pentru cel care are nevoie de tine, ce optimism și putere de viață
prinzi după puținul de caldură oferit! Pentru a putea simți cu adevărat aceste sentimente trebuie să-
ți însușești temeinic cunoștințele de nursing care te apropie nu numai de oamenii bolnavi, ci și de
cei sănătoși.
Am ales această temă a lucrării mele ,,Îngrijirea bolnavului cu varicelă” din două motive: în
primul rând chiar un membru al familiei a suferit de această boală cu câțiva ani în urmă și prin
urumare cunosc nevoile pacienților de o asemenea afecțiune, iar în cel de-al doilea rând a fost unul
dintre stagiile efectuate în secția de Infecțio-Contagioase în care mi-a plăcut foarte multe deoarece
personalul medico-sanitar a arătat multă răbdare și încredere, având sentimentul că am fost util
atât pacienților cât și echipei care m-a îndrumat.
Prin această lucrare am încercat să arăt rolul asistentului medical în îngrijirea bolnavului care
se află în legătură directă cu oml suferind, îngrijindu-l, ajutându-l să mănânce, administrându-i
medicația, controlându-i temperatura și pulsul, tensiunea arterială, observând cantiatea de urină pe
care o elimina, a scaunelor, felul cum se odihnește, cum vorbește, cum reacționează, încercând să-
și facă o imagine asupra evoluției bolii în vederea recâștigării independenței aflate în suferință.
În concluzie actul medical implică un umanism spontan, caracterizat prin dragoste, afecțiune și
fericirea pe care bolnavul ți-o afișează la sfârșitul demersului de îngrijire.

4
 CAPITOLUL I
NOȚIUNI GENERALE DESPRE ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA PIELII

Pielea este un înveliș conjunctivo-epitelial, care acoperă corpul în întrgime continuându-se cu

semimucoasele și mucoasele cavităților naturale.

1.1. STRUCTURA MICROSCOPICĂ A PIELII

Suprafața pielii este cuprinsă între 1,5 și 2 m și prezintă pliuri, unele mai mari (submamar,
interfesier, inghinogenital), altele discrete (pe fața de flexie a articulațiilor). Tot cu ochiul liber se
observă cartilajul normal al pielii, ce ia naștere prin întretăierea unor șanțuri fine. Pe suprafața
palmară și plantară, o serie de șanțuri, curbe ce delimitează dermatoglife, determinate genetic.
Grosimea pielii variază după regiunea topografică. Astfel la palme și plante atinge 4 mm, iar la
pleoape pripit între 0,2 - 0,5 mm. Diferă și în funcție de vârstă și sex. La femei, copii și bătrâni,
pielea este mai subțire. Culoarea depinde de cantitatea și tipul pigmentului melanic, de
vascularizația dermului superficial, de cantitatea de caroten din stratul cornos și hipoderm.
Structura organului cutanat este construită din țesuturi epiteliale (epiderm, glande, firul de păr,
unghii), din țesutul conjunctiv al dermului și hipodermului, la care adăugăm mușchii proprii,
vasele și hipodermul. De la suprafață spre profunzime, la microscopul optic întâlnim epidermul,
joncțiunea dermo-epidermică, dermul și hipodermul.
1. EPIDERMUL este un epiteliu pavimentos pluristratificat, în structura sa intrând din
profunzime spre suprafață, următoarele straturi:
 stratul bazal sau germativ - reprezintă 18% din grosimea epidermului și este format dintr-un
rând de celule cilindrice cu nucleu voluminos
 stratul spinos (stratul mucos al lui Malpighi) - este constituit din 6-20 rânduri de celule
poliedrice, eozinofile, interconectate prin desmozomi; reprezintă 53% din grosimea epidermului
 stratul granulos - ocupă 10% din grosimea epidermului și este structurat în 2-4 rânduri de
celule romboidale, turtite, cu nuclei mici; celulele sunt bogate în granule de kerotohialină
(component al keratinei)
 stratul lucidum – conține 2-3 rânduri de celule cu nuclei picnotici; este evident la palme și
plante
 stratul cornos - reprezintă 18% din epiderm și este alcătuit din 4-10 rânduri de celule turtite,
anucleate încărcate cu keratină
Stratificarea prezentată nu trebuie privită static, ea reprezentând etape secvențiale în procesul de
maturare fiziologică a keratinocitelor, în migrarea lor din stratul bazal până la suprafața
5
epidermului, de unde se detașează după traumatisme minore. Reînoirea fiziologică a epidermului,
se realizează într-o perioadă medie de 26-2 zile, denumită turnover epidermic ce este sub influența
unor citokine, hormoni, etc.

2. DERMUL are în structura sa trei componente:

 componenta celulară - este formată din fibroblaste, fiborcite, histocite, mastocite, celule
Langerhans, limfocite. La nivelul dermului migrează ocazional polimorfonucleare și monocite
 fibrele dermului - marea majoritate este reprezentată de colagen, cele elastice și de reticulină
fiind în cantitate mică
 substanța fundamentală - este formată predominant din glicozaminoglicani și din cantități
mici de hiparan - sulfat.

3. HIPODERMUL este format în cea mai mare parte din celule adipoase, organizate sub formă
de lobuli, despărtiți de septuri conjunctive. Între lobuli se găsesc vase sanguine, nervi, bulbi pilari,
glomeruli sudoripari.

1.2. VASCULARIZAȚIA PIELII

6
Pielea este un organ bine vascularizat, primind 10 % din debitul cardiac. Vasele sanguine sunt
dispuse la nivelul dermului și hipodermului, epidermal neavând rețea circulatorie. Rețeaua
vasculară a pielii este organizată în două plexuri:
 plexul vascular profund, situat la granița dermo-hipodermică
 plexul vascular superficial, situat în dermul papilar.
Din plexul superficial pornesc vase capilare care pătrund în interiorul papilelor dermice. Circulația
arterială este de tip terminal. Pielea conține și vase limfatice.

1.3. INERVAȚIA PIELII

Este reprezentată de ramuri senzitive ale nervilor cerebro - spinali, care asigură funcțiile senzoriale
ale pielii și filete vegetative, care sunt mai ales vasomotoare și influențează funcția secretorie.
Filetele nervoase se dispun în trei plexuri:
 profund - la granița dermo – hipodermică
 mediu - situat în dermul papilar 
 superficial - la joncțiunea dermo – epidermică
Tot la nivelul pielii, se întălnesc „corpusculi" senzoriali, specializați pentru
 sensibilitatea tactilă - corpusculii Meissner, discurile Merkel, terminațiile nervoase libere,
dispuse în formă de coșuleț la baza foliculului pilos
 sensibilitatea termică - corpusculii Krause pentru frig si corpusculii Rulani pentru cald
 sensibilitatea la presiune corpusculii Vater - Pacini.
Durerea își are corespondentul anatomic în terminațiile nervoase libere. Nu s-auevidențiat terrmi-
nații nervoase specializate pentru prurit.

1.4. ANEXELE PIELII

Anexele pielii cuprind glandele, părul, unghiiie.
GLANDELE PIELII
Glandele sudoripare ecrine.
Sunt numeroase (2-5 milioane) distribuite pe întreaga suprafață cutanată, dar  predomină pe palme,
 plante, frunte. Anatomic au un glomerul situat în dermul profund, continuat cu canalul sudoripar
care se deschide la suprafața pielii, independent de orificiul pilar. Secreția acestor glande este
merocrină.
Glandele sudoripare apocrine
Sunt mai puține și se găsesc grupate în regiunile axilare, perimamelonare, inghinale, pubiană,
perineală. Se dezvoltă complet la pubertate. Canalul excretor se deschide în partea superioară unui

7
folicul pilar sau în apropierea lui. Secreția glandelor apocrine este de tip semiholocrin (eliminarea
concomitentă a unor fragmente din celulele glandulare).
Glandele sebacee
Sunt de tip holocrin, procesul secretor fiind însoțit de dezagregarea celulelor glandulare ce se
elimină odată cu secreția. În 24 ore ele produc 2 grame sebum, secreția realizăndu-se în flux
continuu. Ele sunt distribuite neuniform pe suprafața cutanată, densitatea maximă (400 -900 cm 2)
fiind pe pielea păroasă a capului, frunte, obraji, bărbie, regiunea mediană a spatelui și presternal.
Lipsesc pe palme și plante, iar pe restul tegumentului, numărul glandelor sebacee este de
aproximativ 100/cm2. Anatomic sunt glande acinoase, situate în apropierea firelor de păr
(formează împreună „folicului pilosebaceu”), iar canalul excretor se deschide în orificiul pilar.
Firul de păr
Firul de păr reprezintă în profunzime spre suprafată:
 papila foliculară constituită din țesut dermic bogat vascularizat cu rol esențial în nutriția
firului de păr
 bulbul - reprezentat de extremitatea profundă, bombată care coafează papila
 rădăcina - reprezentată de porțiunea din grosimea pielii
 tija - partea vizibilă a firului de păr.
Unghiile
Unghiile sunt lame cornoase situate pe fețele dorsale ale ultimelor falange. Partea vizibilă a
unghiei, asezată pe patul unghial se numește lamă unghială și ea continuă partea proximală,
denumită matrice, care este zonă generatoare.

1.5. FUNCȚIILE PIELII

1. Keratinogeneza proteinelor
Este funcția specifică prin care epidermul produce zilnic 0,6 - 1 gram keratină. Biosinteza
keratinei respectă schema sintezei, îngrijirea pacientului cu varicelă.
2. Melanogeneza
Reprezintă capacitatea de a produce și stoca pigmentul melanic. Melanina este sintetizată de către
melanocite pornind de la tirozină, procesul parcurgând mai multe etape. Pigmentul este transferat
keratinocitelor din apropiere.
3. Funcția secretorie
Este realizată de glandele sudoripare și glandele sebacee. Glandele sudoripare ecrine produc
sudoarea, un lichid apos ce conține 99% apă și 1 % substanțe solubile. Cantitatea zilnică de
sudoare este de 500 1000 ml, ajungând la 10 l în condiții de temperaturi înalte sau după efort fizic
intens.
8
4. Pilogeneza
Constă în capacitatea pielii de a forma și dezvolta firele de păr. Numărul acestora este determinat
genetic, iar viteza de creștere a unui fir de păr, în medie 0,3 mm pe zi, diferă cu vârsta, sexul și
anotimpul. Cresterea este mai rapidă la femei și în perioada martie - octombrie. În mod normal
zilnic cad 40 - 50 fire de păr.
5. Funcția de termoreglare
Piela este organul intermediar al schimbului de căldură între organiosm și mediul exterior.
Transferul de căldură se realizează prin iradiere, convecție și evaporare. Aproximativ 50% din
cantitatea de căldură eliberată de organism în mediu ambiant se realizează prin iradiere (unde
electromagnetice, radiații infraroșii). Convecția (transfer de căldură pe calea curenților de aer) și
conducția (transfer de căldură prin contact direct cu atmosfera) contribuie cu 25% la schimburile
de căldură. Restul pierderilor de căldură se realizează prin evaporare, pierdere care devine
deosebit de importantă în atmosfera uscată.
6. Funcția neuroexteroceptoare
Exteroceptorii de la nivel cutanat (tactili, termici, etc) fac ca pielea să fie un veritabil organ de
simț.
7. Funcția neurovasomotorie
Contribuie la adaptarea circulației sanguine prin vasoconstricți sau vasodilatație în raport cu
nevoile organismului.
8. Funcția neurovasomotorie
Contribuie la adaptarea circulației sanguine prin vasoconstricție sau vasodilatație în raport cu
nevoile organismului.
9. Funcția metabolică
Numeroase procese metabolice la nivei cutanat, corelate cu cele generate ale organismului,
contribuie la starea de troficitate a pielii.
10. Funcția de rezistență, elasticitate și plasticitate
Se realizează prin contribuția, în principal, a fibrelor dermului.
11. Functia endocrină
Keratinocitele produc colecalciferol sub acțiunea ultravioietelor.
12. Functia psihosocială
Sugestivă pentru aceasta, este inspirată definiție dată de Commel: «Organul cutanat reprezintă
fațada monumentală" a corpului uman».
13. Funcția imunologică

9
Pielea participă la procesele imunologice atât pentru keratinocite, cât și prin celulele Langerhans.
Keratinocitele produc numeroase tipuri de citokine: interlukine (IL - 1, IL - 6, IL -8) factori de
creștere, factori de stimulare. Celulele Langerhans au un rol major în reactivitatea imună a pielii,
principalele sale funcții fiind captarea, procesarea și prezentarea antigenelor exogene limfocitelor
T. Prin poziția sa de suprafață, pielea poate fi considerată avanpostul sistemului imun. În contextul
celor prezentate, putem spune că multiplele funcții ale organului cutanat sunt argumente
convingătoare pentru abandonarea punctului de vedere simplist, anume că pielea este numai organ
de protecție mecanică.

10
 CAPITOLUL II
VARICELA

2.1. DEFINIȚIE
Varicela este o boală infecțioasă specifică omului, foarte contagioasă, semnalată în copilărie, ca
primo-infecții cu virusui varicelo zosterian, cu manifestări endemo - epidemice și caracterizată
clinic prin evoluție autolimitantă, exantem facultativ, veziculo - pustulos și imunitate durabilă pe
toată viața.

2.2. EPIDEMIOLOGIE
Varicela de asemenea este cunoscută sub numele de vărsat de vânt, este o infecție foarte
contagioasă, cauzată de virusul varicelo-zoster (VVZ), din familia virusurilor hepatice.
Transmiterea virusului se face pe cale respiratorie prin picăturile de salivă emise de bolnav sau
prin contact direct cu veziculele. Incidența maximă este, în general în cursul lunilor martie-mai.
Transmiterea VVZ (virusului varielo zosterian) se realizează direct, prin secrețiile nazofaringiene
sau contactul cu tegumentele ori mucoasele purtătorului preinfecțios sau bolnavului cu fome
clinice tipice sau atipice. Numeroasele studii epidemiologice  au demonstrat că este posibilă trans-
miterea tansplacentară a VVZ, determinând  în primul trimestru de sarcină riscul de apariție a
malformațiilor congenitale. În lunile mai mari de sarcină, infecția fătului poate duce la forme
grave de boală sistemică la nou - născut (varicela congenitară). Transmiterea VVZ la făt se poate
produce transplacentar, după o viremie maternă la gravidă cu varicelă și boala poate apărea la făt
în aproximativ 2 zile după debutul varicelei materne. În general persoanele, care au avut varicelă
în copilărie dobândesc imunitate împotriva bolii, deși virusul nu este complet eliminat și poate
persista în stare latentă în ganglionii nervoși. Reactivarea virusului varicelo- zosterian este
responsabilă pentru zona zoster, ce se manifestă prin apariția unor erupții cutanate pe traiectul unui
nerv. Herpesul zoster este o boală mai frecventă la adulți. Varicela este o infecție ce afectează în
deosebi copiii. Înainte de introducerea vaccinului, peste 90% din copii sufereau de varicelă înainte
de vârsta de 15 ani. În prezent numărul cazurilor normale de varicelă au scăzut la 70%.

2.3. PATOLOGIE
Virusul pătrunde pe cale nazofaringiană sau conjunctivală. Multiplicarea are loc probabil, în trac-
tul respirator, după care virusul diseminează pe cale sanguină. El are un tropism special pentru
piele, unde se înmultește în straturile superficiale, realizând leziuni caracteristice (degenerescență

11
balonizantă a celulelor, acumularea de edem intracelular), care are ca rezultat formarea de
vezicule.

2.4. ANATOMIE PATOLOGICĂ

În frotiuri din leziunile tegumentare, se pun în evidență:
 corpusculi elementari varicelici
 celule gigante multinucleate, cu incluzii eozinofilice în nuclei
Leziunile din varicelă nu pot fi deosebite morfologic de cele din herpes zoster.

2.5. SIMPTOMATOLOGIE
Perioada de incubație, care durează de la expunerea virusului varicelei până la apariția semnelor
de boală, este de obicei între 14-16 zile care poate fi cuprinsă între 10-21 de zile. Primele
simptome ale varicelei sunt:
 febră între 37 și 39,4° C
 indispoziție, oboseală și stare de rău
 apetit diminuat sau dispărut
 cefalee și dureri musculare
Primele simptome de obicei ușoare, la copii, dar la adulți pot fi severe. Aceste semne persistă pe
toată perioada bolii. După 1-2 zile de la apariția primelor semne de boală, apare o erupție
trecătoare, de aspect scarlatiniform (rash), putând preta la confuzii de scarlatină.
Stadiile erupției cutanate din varicelă:
 pete roșii sau umflături ce se transformă în vezicule pline cu lichid clar sau tulbure
 veziculele se rup
 veziculele rupte sunt acoperite de cruste
Cea mai contagioasă perioadă începe cu 2-3 zile înainte de apariția erupției veziculare, continuând
în timpul formării veziculelor (care durează în general 4-5 zile) până la momentul în care toate
veziculele au format cruste. În alte afecțiuni poate apărea erupție cutanată veziculară cu cea din
varicelă.
Perioada eruptivă (propriu - zisă)
Apare mai întâi pe corp (unde domină), apoi pe față, corp și membre, fiind însoțită de febră și ușor
prurit. Elementele eruptive constau la început din macule mici (2 - 6 mm), rotunde sau ovalare, de
culoare roșie. În căteva ore, maculele se infiltrează și devin papule, care trec în stadiul de vezicule,
așezate pe o bază eritematoasă („areolă" roșie). Prin situația lor superficială ("mai mult pe
tegument, decât în tegument"), forma rotundă și conținutul lor au fost comparate cu „picături de
rouă". Vezicula este uniloculară (când se rupe acoperișul subțire, la atingere sau la apăsare, lasă să
12
se scurgă întreg conținutul). În evoluția normală dacă nu este ruptă, vezicula se deprimă treptat,
începând din centru („ombilicare") , apoi se turtește prin reducerea conținutului, care se resoarbe și
se concentrează totodată, dând veziculei un aspect ușor tulbure. La sfărșit, vezicula se usucă,
formând o crustă, fără să lase cicatrice, cu excepția unei ușoare pigmentații trecătoare. Stadiul de
cruste poate dura 10 - 20 zile. Veziculele infectate cu germeni piogeni (stafilococi, etc) se tulbură
mult, conținutul devine purulent și pot lăsa cicatrice, după căderea crustelor. Unele elemente
eruptive pot fi „avortate", rămânând stadiul de maculă sau de papulă. Deoarece, pe de o parte, nu
toate elementele eruptive evoluează în acealși timp și pe de altă parte pot să apară elemente
eruptive noi, la un moment dat pe piele se constată diferite stadii evolutive ale erupției: macule,
papule, vezicule și cruste (aspect „polimorf"). Numărul elementelor eruptive este în general redus
(de la câteva zeci, la câteva sute). Uneori, mai ales la adolescenți și la adulți, numărul lor poate fi
încă considerabil. Topografic, erupția domină pe trunchi, având astfel un caracter „centripet". Pe
membre, elementele eruptive sunt mai multe, dispuse proximal, spre rădăcina lor, și preferențial pe
partea lor antero-internă, spre flexuri și-n axilă (unde, de obicei, nu lipsesc). Uneori, elementele
eruptive pot să apară și-n palme și pe plante. Erupția este, de asemenea, prezentă pe pielea capului
și pe față. Elementele eruptive apar și pe mucoase: îndeosebi în cavitatea bucală, unde acoperișul
fragil al veziculei esre repede rupt, lăsând o ulcerație cu aspect de aftă și provocând dureri la
masticație, și salivație abundentă. Mai rar, veziculele pot apărea și pe mucoasa laringiană (tablou
de crup varicelic), sau pe conjunctive (dureri, fotofobie, lăcrimare). Ele sunt prezente adesea pe
mucoasa genitală sau în regiunea anală. Elementele eruptive de pe mucoase se pot suprainfecta cu
ușurință cu germeni piogeni. În general, erupția se însoțește de puține alte simptome și starea
generală nu este sau este numai moderat afectată îndeosebi la copil. Febra însoțește fiecare puseu
eruptiv, dar de obicei este mică, putând lipsi în unele cazuri. Se constată o ușoară oligurie cu
albuminurie și hematurie. În ultimii ani s-au adus unele dovezi despre leziuni renale importante în
varicelă. Tabloul sanguin arată de obicei leucopenie și limfocitoză.

2.6. EXAMINĂRI PARACLINICE

Cea mai practică este metoda de diagnostic citologic pe frotiuri recoltate de la baza unor vezicule
proaspete, colorate cu Giemsa, se pot observa celule gigante cu mulți nuclei și incluzii
intranucleare eozinofile (acest aspect se mai observă și în herpes - zoster, herpes – simplex, însă
nu în erupții asemănătoare cu varicela: vaccina, impetigo, pemfigus, afte, sifilis, etc). Se poate face
o biopsie rapidă, pentru punerea în evidență a modificărilor caracteristice. Izolarea virusului în
culturi și metodele serologice nu sunt de uz curent. Recent autorii japonezi au introdus un test
cutanat de diagnostic, preparat din antigen viral varicelic (reacție cutanată de hipersensibilizare).
Intradermoreacția cu acest antigen varicelic este negativă la cei care nu au avut varicelă în trecut
13
(deci nu au anticorpi față de virusul varicelei) și dimpotrivă reacția este pozitivă < 5mm după 48
ore) la cei care au avut varicelă și dețin anticorpi.

2.7. DIAGNOSTIC
DIAGNOSTICUL POZITIV
Datele epidemiologice (contact infectant, absența bolii în trecut), datele clinice (erupție
veziculoasă) și (uneori) datele de laborator sunt folosite pentru diagnosticul pozitiv. În unele
cazuri cu diagnostic clinic nesigur, se poate face diagnosticul citologic, pe frotiuri recoltate din
vezicule, unde se pot vedea celulele gigante cu mulți nuclei (la fel ca în herpes - zoster și herpes -
simplex). Izolarea virusului este posibilă pe culturi de țesuturi umane și de maimuță. Examenele
serologice (fixarea de complement și țestul de neutralizare) sunt posibile, dar nu sunt de uz curent.

DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL se face cu următoarele entități clinice, care prezintă erupție

veziculoasă sau papulo - veziculoasă vaccina generalizată (anamneză), pemfigus, impetigo,
sudamina, eritemul polimorf, scabia, sifilisul variceliform, variola (mai ales formele atipice și
ușoare, varioloidul și alastrimul), rickettsioza variceliformă. Foarte frecvent se pune problema
deosebirii varicelei de erupțiile alergice (prurigo -strofulus sau urticaria papuloasă).

2.8. EVOLUȚIA
Evoluția varicelei este de obicei uşoară, spre vindecare. Problemele dificile pun unele forme
clinice și complicațiile. Vindecarea este urmată de imunitate durabilă. Evoluția varicelei la femeile
însărcinate nu pune probleme deosebite pentru mamă și nici pentru făt. Incidența malformațiilor
congenitale sau a avortului la gravidele cu varicelă în primul trimestru este neînsemnată, în
contrast cu a altor boli teratogene (rubeola, citomegalia). Se cunosc totuși cazuri izolate de
malformații fetale prin varicelă maternă, apărută în primele săptămăni de sarcină.

2.9. COMPLICAȚIILE
Complicațiile varicelei sunt rare, fiind determinate de localizări deosebite ale virusului varicelic
(grave prin sediul sau intensitatea procesului) sau de suprainfecții bacteriene. Localizările
respiratorii ale varicelei se cunosc mai bine din ultimii 10 ani, când examenul radiologic și
stematic al bolnavilor (mai ales la adulți) a arătat o frecventă mult mai mare, decât se credea a
acestora. Pneumonia variceloasă „primară" este datorată virusului varicelic. Frecvența ei poate
ajunge la adult la 16,3% (pe 110 bolnavi), la copil frecvența ei este mult mai redusă. Există forme
ușoare care se descoperă radiologic, cu expresie clinică redusă sau absentă, dar și forme severe, cu
dispnee, cianoză, spută hemoragică, iar radiologic prezenta de densități floculare și reticulare
14
pulmonare și infiltrații peribronșice. De obicei cazurile mortale de varicelă, observate la adult, au
prezentat o pneumonie variceloasă, cu fenomene hemoragice, uneori cu evoluție fulgerătoare în 48
de ore. Pneumonia variceloasă apare între a-2-a şi a-6-a zi de boală şi este rezistentă la tratamentul
cu antibiotice. Ea trebuie deosebită de pneumoniile secundare, bacteriene. Pentru diagnostic, sunt
utile examenul citologic al sputei (incluzii intranucleare)- examenul radiologic.
Complicaţii neurologice
Encefalita este complicaţia cea mai importantă. Apare foarte rar, mai ales la copil (s-au constatat
18 cazuri de encefalită la 6774 decazuri de varicelă, adică 0,26%, proporţie neobişnuit de mare).
Considerănd cazurile de varicelă din întreaga populaţie, incidenţa encefalitei este de1/10.000 de
cazuri. Encefalita poate să apară după 4-8 zile de la ivirea erupţiei. Patogenia este, probabil,
alergică, ca și la alte encefalite postinfecțioase. Histologic este o encefalită demielinizată, cu
infiltrații perivasculare și modificări degenerative neuronale.
Tabloul clinic
 cefalee
 convulsii
 stupoare
 iritabilitate
 variate tulburări neurologice
Forma cerebeloasă cu ataxie, nistagmus etc formează 1/3 din cazurile de encefalită. Mortalitatea
este de 5 -10%. La circa 15% din bolnavi, rămân sechele neuropsihice; în restul cazurilor,
vindecarea este completă. Alte complicații neurologice meningită și reacție meningeană (de obicei
asociate cu encefalita), polinevrite, nevrite periferice. Alte complicații (rare): keratită, ulcerații
conjunctivale, ectropion, otită, apendicită, glomerulonefrită acută (complicație rară, dar gravă;
tablou de nefrită postsrteptococică, pus în evidență din stadiul inițial al varicelei, prin biopsii
renale; albuminurie, hematurie și alterarea funcției renale. S-a descris și varicelă complicată cu
sindrom Lyell (necroză epidermică toxică), probabil datorată reactivității modificate și unei
suprainfecții stafilococice).
Complicații bacteriene
La nivelul leziunilor cutanate, se pot produce infecții secundare, variate în special cu coci piogeni
erizipel, abcese, flegmoane, septicemie, scarlatină, otită, pneumonie bacteriană. Existența unor
multiple infecții supurative cutanate poate genera nefrite (în focare sau glomerulonefrită acută
difuză). Complicatii posibile înregistrate la copiii născuți de mame care au prezentat varicelă în
timpul gravidității.
Anomalii cutanate
 cicatrice
15
 tulburări pigmentare
 hemoragii
 bule necrotice atrofie cutanată
Anomalii oculare
 chorioretină anizocorie
 microftalmie
 cataractă
 mistagmus
 artrofie optică
Anomalii musculo scheletale ale unui membru
 hipoplazie
 deget / absent
 contractură și atrofie musculară
Anomalii neurologice
 microcefalie
 encefalită
 hipotonie
 retard mental
 atrofie corticală
 disfunctia sfincterului anal
 deces precoce
 greutate mică la naștere

2.10. PROGNOSTIC
Prognosticul varicelei este favorabil. Varicela necomplicată se vindecă totdeauna. Mortalitatea
este extrem de mică (0,01 - 0,05%) fiind datorată formelor severe (varicela hemoragică) și
complicate (pneumonia variceloasă, encefalită, complicații bacteriene).Varicela diseminată și
aproape confluentă, cu localizări pulmonare, așa cum apare adesea la adult, are o evoluție severă și
poate fi uneori fatală.

2.11. TRATAMENT
Tratamentul este simptomatic și de prevenire a complicațiilor, prin mijloace cât mai simpie și se
execută la domiciliu, în condiții de izolare. Spitalizarea este rezervată numai cazurilor severe și
complicate. Îngrijirile curente vizează împiedicarea infectării elementelor eruptiv printr-o strictă
tehnică aseptică din partea personalului de îngrijire. Vizitele vor fi întrerupte. Se evită contactul cu
16
orice persoană cu dermatoză sau cu leziuni supurative. Dezinfecția continuă (pentru dezinfecțiile
nazofaringiene și obiectele contaminate), precum și dezinfecția terminală sunt necesare. Nu se va
permite baia până la uscarea crustelor, deoarece prin decapararea precoce a veziculelor se deschid
porți de intrare pentru bacterii. Se vor efectua tot timpul măsuri de igienă corporală (cu apă
alcoolizată). Pentru calmarea pruritului, se folosesc talc mentolat 1%, loțiuni cu alcool mentolat
sau soluție de mentol - fenol 2%. La nevoie, se dau antihistaminice (Romergan, Feniramin). Pentru
a împiedica copiii mici să se scarpine și să-și rupă leziunile, se aplică bandaje la degete, mănuși
sau degete de carton. Leziunile infectate se tratează cu unguente cu antibiotice. Leziunile
mucoaselor (bucală, conjunctivală), se tratează prin spălături cu ceai de mușețel. Pe mucoasa
bucală, se fac aplicări locale cu un tampon de vată muiată într-o soluție apoasă de violet de
gentiana 2%. Repausul este obligatoriu în pat pentru circa 7 zile, prelungindu-se în funcție de
apariția unor noi vezicule sau dacă este o formă severă. Dieta ușoară de febril, la început, se
compietează imediat ce febra a scăzut.

Medicamente
Nu există o medicație specifică antivirală. Pentru atenuarea erupției s-au încercat totuși:
imunoglobuline preparate din sânge, recoltat de la bolnavii de herpes - zoster, citarabine
(citozinarabinosid), nucleotid pirimidinic cu acțiune antivirală, dar cu rezultate nesemnificative.
Utilizarea de rutină a antibioticelor pentru profilaxia infecțiilor secundare bacteriene este
indezirabilă. Numai în unele cazuri de varicelă severă, diseminată, confluentă, antibioticele pot fi
utilizate „preventiv". Antibioticele sunt însă ferm indicate (doze mari, alese în funcție de
sensibilitatea germenului) în complicațiile bacteriene ale varicelei. Rifampicina (600 mg/24 ore, la
adult) ne-a dat bune rezultate în tratamentul varicelei cu erupții intense la adult (accelerarea
retrocedării erupției și prevenirea suprainfecției). Hormonii corticoizi au un efect nefavorabil
asupra varicelei, favorizând generalizarea și agravarea erupției, mai ales dacă sunt administrați în
primele zile de boală. Sunt cunoscute cazuri de varicelă mortală la bolnavii surprinși de boală în
cură de hormoni corticoizi (se pare că totuși evoluția letală este decisă mai mult de boala de bază).
În aceste cazuri se recomandă continuarea corticoterapiei, cu doze mai mici, deoarece oprirea
bruscă a acesteia este periculoasă. Corticoterapia a fost încercată, cu rezultate bune, în tratamentul
formelor severe toxice de varicelă și în encefalita postvariceloasă. Tratamentul pneumoniei
variceloase necesită adesea respirație asistată cu aparate adecvate, într-o unitate de terapie
intensivă.

17
2.12. PROFILAXIE
La ivirea unui caz varicela este boală de declarare obligatorie, dar nu nominal, ci numeric, pe dări
deseamă periodice. Izolarea se face la domicilu (sau în spital, în cazuri motivate), timp de 6 zile de
la apariția eruptiei. Izolarea bolnavilor în spitale necesită măsuri riguroase de separare. Contacții
adulți sunt lăsați liberi. Contacții copiii (receptivi) pot fi lăsați la scoară circa 10 zile (de la ziva
contractului), apoi vor fi izolați timp de 11 zile (unii consideră inutilă această măsură). Contacții
imuni nu sunt supuși carantinei. Dezinfecția continuă și terminală este indicată. Imunizarea
contacților nu este posibilă. Gamma - globulinele „standard" nu au efect preventiv față de varicelă,
ci numai modificator (boala evoluează mai ușor, cu mai puține vezicule și cu febră mai mică).
Varicela poate fi prevenită cu imunoglobuline umane specifice preparate de la donatorii
convalescenți recenți de herpes - zoster, dacă administrarea se face în primele 3 zile de la contactul
infectant. Indicațiile profilaxiei cu imunoglobuline specifice sunt persoanele receptive, sub vârsta
de 15 ani, contacți de varicelă, care se află în următoarele condiții de rezistență scăzută
imunodeficientă congenitală ori câștigată; leucemie ori limfoame. De asemenea, sunt indicate la
nou – născuți din mame cu varicelă. Mai pot fi protejate femeile gravide, receptive și contacte de
varicelă. Măsurile generale de prevenție în varicelă se bazează pe acele atitudini care reduc riscul
prezenței de surse de agent patogen, importante mai ales pentru indivizii cu rezistentă generală
nespecifică, redusă. Un aspect particular îl reprezintă măsurile adoptate de către personalul din
unitătile medicale. Riscul este considerat crescut prin expunerea la VVZ în timpul activității de
îngrijire ale bolnavilor. Măsurile de igienă generală și individuală permit reducerea probabilității
de contaminare. În spitale, epidemiologia varicelei prezintă anumite particularități, având în
vedere contagiozitatea ridicată a acestuia și posibilitatea apariției unor cazuri de îmbolnăvire la
personalul medical. De aceea, se va asigura izolarea pacienților cu varicelă în boxe separate, cu
sistem propriu de ventilație prin presiune negativă, care să asigure evacuarea de aer spre exterior.
Singurele persoane autorizate să îngrijească acești pacienți ar trebui să fie numai cele care au avut
deja varicelă în antecedente. Pentru aceasta ideal ar fi să se cunoască fondul imunitar al întregului
personal medical. De aceea, într-un studiu efectuat de Weber, se recomandă reducerea numărului
personalului medical din anumite servicii cu risc major: triaj pediatrie obstetrică – ginecologie
dermatologie onco - hematologie; precum și efectuarea unei anamneze privind antecedentele de
varicelă a fiecărei persoane în contextul derulării unei epidemii. Analiza rezultatelor unei anchete
epidemiologice efectuate la un lot de 209 asistente medicale dintr-un spital de pediatrie american,
a evidențiat faptul că 51% cunoșteau că au prezentat varicelă în copilărie, iar examenul serologic a
demonstrat prezența anticorpilor anti - VVZ. Totodată, în proporție aproape egală au existat titruri
crescute ale anticorpilor specifici și la grupul asistentelor care nu știau să fi prezentat varicelă în
18
antecedente. Numai procentul de 5% din personalul acestui colectiv nu posedș anticorpi anti -
VVZ.

Prevenția specială
Doza recomandată este de 0,4 - 1 mg/kgc Ig standard administrată în primele 1 - 3 zile după
contactul infectat. Reacțiile locale sunt rare ori semnalate. Eficacitatea administrării Ig - VVZ în
prevenția compicațillor fetale nu este încă binecunoscută. Femeile care sunt receptive pentru
varicelă încă din perioada copilăriei și confirmate ca receptive, înainte de a rămăne însărcinate,
reprezintă, de asemenea, o importanță grupă cu risc pentru infecția cu VVZ și necesită
administrarea de vaccin cu virus viu atenuat și deci nu de Ig specifice. Nu există, pănă în prezent,
date care să susțină eficacitatea administrării Ig la femeia însărcinată, receptivă la infecția cu VVZ.
Nu se recomandă administrarea Ig specifice la femeia care a trecut prin boală în prima perioadă a
sarcinii din cauza lipsei informațiilor în ceea ce privește efectul acestora asupra produsului de
concepție. Copiii născuți din mame cu varicelă, la care boala a debutat cu 4 zile înainte de naștere,
prezintă risc crescut pentru complicațiile severe și ca atare, pot primi imunoglobuline anti -varicelă
- zoster. Dacă expunerea mamei a fost certă și la mai puțin de 72 de ore, administrarea de
imunoglobuline polivalente (Polygamma) duce la diminuarea riscului infecției cu VVZ (doza
0,4g/kg/zi intravenos lent. Nu se recomandă administrarea aciclovirului în scopul prevenției
infecției, deoarece varicela este o afecțiune benignă, iar costul acestei terapii ar fi prea mare și
riscul efectelor secundare și selecționării unor tulpini rezistente, ar fi crescut. Pacienții contaminați
cu HIV, care au o receptivitate deosebită pentru a contacta infecția cu VVZ, pot beneficia de
preparate antivirale de tipul vidarabine și aciclovir. Ca urmare a utilizării lor și în special a
aciclovirului, s-a constatat o reducere a cazurilor cu diseminare viscerală a VVZ și a riscului
apariției infecțiilor latente care determină herpes -zoster. Într-un studiu realizat în SUA, la copiii
cu boli maligne limfoproliferative și tumorisolide, bolnavii care nu au primit antivirale (fie pentru
boala primară, fie pentru recădere) au dezvoltat varicela „progresivă" în cazul unui contact cu
VVZ, față de cei care au fost protejați, aproximativ 1/3 au dezvoltat boli „progresive", cu atingeri
poliviscerale (plămâni, ficat, SNC). Feldman a ajuns la concluzia că, dacă chimioprevenția se
oprește cu 5 zile înainte de debutul bolii, scade și riscul varicelei progresive.

Preventia specifică
Se realizează prin administrarea de Ig specifice și îndeosebi a unui vaccin cu virus viu atenuat
(VVZ-viu atenuat, tulpina OKA), care a fost pentru prima dată cercetat în Japonia, în 1974.
Experimentul japonez a permis reducerea morbidității prin varicelă la copiii normali, iar protecția
s-a dovedit a fi optimă atunci când administrarea s-a practicat la 3 zile de la expunere. Răspunsul
19
în anticorpi este crescut la 94 - 100°/0 dintre vaccinații cu imuno -deficiente. Vaccinul nu
impiedică însă apariția ulterioară a varicelei sub o formă atenuată la 1 - 5% din vaccinații expuși la
un contact infectant. Răspunsul imun favorabil a fost apreciat a avea o durată de aproximativ 5 ani.
Un studiu realizat în Franța de către Institutul Merieux, în ceea ce privește toleranța și
imunogenitatea vaccinului, atât la copiii sănătoși, cât și la cei cu imunodeficiente sau la populația
adultă, a adus date care au pledat pentru vaccinarea la nivel populațional. După administrarea
subcutană a unei doze de 0,5 ml de vaccin cu virus viu atenuat, titrul anticorpilor a înregistrat o
creștere geometrică, cu excepția unui număr redus de cazuri care au rămas seronegative.
Imunogenitatea și toleranța bună au fost confirmate și în alte țări, prin experiențe paralele.
Reacțiile adverse au fost observate în 6 - 47% dintre cazuri s-au tradus prin dureri de intensitate
redusă, exclusiv la locul administrării, roseață și indurație, care au dispărut după un interval scurt
de timp. Într-un studiu s-a testat toleranța vaccinului la adulții sănătoși. Seroconversia la
persoanele imunizate a fost de 82% după o primă doză și 94 % după a doua administrare. Nu au
avut loc efecte adverse deosebite. Ulterior, subiecții seropozitivi au fost expuși la WZ prin
contracte repetate cu bolnavi de varicelă. Aproximativ 25 % dintre persoanele vaccinate care au
prezentat titruri mici de anticorpianți - VVZ după vaccinare au fost protejate față de formele grave
de varicelă, iar cei ce au înregistrat titruri crescute au prezentat un risc extrem de redus de a face
boala. Concluzia care a rezultat în urma acestor cercetări a fost că vaccinul oferă o protecție
importantă chiar și la adulți. În cazul copiilor bolnavi de leucemie, s-a demonstrat că imunizarea
cu vaccin cu virus viu atenuat are efect protectiv, în sensul că, după un interval lung de la
vacinare, s-a înregistrat un număr nesemnificativ de cazuri de herpes - zoster, forme ușoare și fără
diseminare metamerică întinsă. Cercetăriie seroepidemiologice la vaccinați, pacienți cu deficite
imunitare, aflați în perioada de remisie, au evidențiat că imunitatea indusă conferă o protecție
eficientă și pe o durată de timp de până la 3 ani. Vaccinarea cu vaccin cu virus viu atenuat, tulpină
OKA, asigură o protecție față de o infecție secundară prin reexpuneri la VVZ, ca o consecință a
instarării imunității umorale și secretorii. Forma clinică de varicelă care apare la pacienții
seronagativi este beningnă cu un exantem mult mai limitat. Acest lucru ar susține ideea că
pacienții vaccinați care au devenit după un interval de timp seronegativi beneficiaza totuși, de o
protecție parțial față de varicela. Administrarea vaccinului cu virus viu atenuat a fost demonstrată
a avea efecte protect ivesimilare cu trecerea prin boală, în perioada copilăriei, dar necesită
prudență în administrarea la adulți. Această rezervă se impune ca urmare a faptului că virusul
conținut în vaccin ar putea genera o infecție artificială, dobăndită, latentă, ceea ce ar crește
frecvența formei clinice de herpes - zoster. Totuși, protecția eficientă pe o durată de pănă la 5 ani,
prin determinarea apariției unor titruri în anticorpi, cu efect protector înalt, chiar și la persoanele
cu imunodeficiențe, recomandă acest vaccin pentru a fi utilizat în cazul în care contextul
20
epidemiologic o impune. Cu toate că nu există recomandări clare pentru personalul medical,
utilizarea vaccinului cu virus viu atenuat poate fi luată în considerație. Deși protecția conferită nu
depășește 60%, manifestările clinice și contagiozitatea varicelei sunt mult atenuate. În S.U.A., se
utilizează vaccinul Varivax antivaricelă, cu virus viu atenuat, care este contraindicat gravidelor,
deoarece efectele posibile asupra fătului nu sunt cunoscute. Transmiterea virusului vaccinal la
contacții receptici ai celor imunizați este posibilă mai ales în cazul gazdelor imuno compromise și
atunci când administrarea a generat apariției exantemului post - vaccinal. Incidența herpes - zoster
după vaccinarea antiovaricelă este de aproximativ 18 °/0000 persoane vaccinate / an, față de
valoarea de 77°/0000 cazuri întâlnită ca urmare a infecției cu virus sălbatic. Vaccinoprevenția
după contaminarea certă este eficientă în proporție de > 90% dacă administrarea preparatului s-a
realizat în primele 3 zile de la contact. Studiile asupra cost - beneficiului rezultat în urma aplicării
vaccinării relevă o rată de 1 : 0,90 (40$/doză), dar eficiența imunizării pe termen lung este de
necontestat. În prezent, chiar dacă formele grave sunt rare la copilul sănătos, costul social
determinat de boară face să se prevadă în viitor, introducerea vaccinării sistematice anti – VZ în
asociere cu preparatul trivalent anti - rujeolo - rubeolo - parotidian. Imunoprevenția pasivă se
realizează prin administrare de Ig specifice obținute din seruri cu titruri înalte de anticorpi anti –
VVZ. În doze mari, Ig poate atenua boala, dar nu asigură o prevenție completă. În practică s-a
demonstrat că la copiii fără tare organice sau imunocompetenți nu este recomandată administrarea
Ig specifice în scop prevențional, dar acest fapt se impune la imunodeficienți, nou – născuți ale
căror mame au contactat boală în timpul sarcinii; prematuri, copii cu diabilități având vârsta mai
mică de 6 luni; pacienți sub tratament cu corticoizi. Administrarea Ig specifice la bolnavi poate
ameliora evoluția varicelei sau a zonei, mai ales la adulții supuși contactului infectant cu VVZ. În
cazul în care infecția apare, evoluția este benignă, subclinică.

21
 CAPITOLUL III
CAZURI CLINICE

3.1. CAZUL NR. I

NUME ŞI PRENUME: P.D
DATA NAŞTERII:15. 09. 1987
VĂRSTA: 18
SEX:F
DOMICILIUL: Timișoara
DATA INTERNĂRII: 04.03.2016
DIAGNOSTICUL LA INTERNARE: varicelă
MOTIVELE INTERNĂRII:
 stare generală alterată
 febră înaltă
 erupție tegumentară polimorfă, pruriginoasă și caracter centripet
ANAMNEZA ASISTENTEI MEDICALE
CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI DE MUNCĂ: medii
Bolnava stă într-o locuinţă parţial igienică, consumă o alimentaţie neregulată, consumă cafea
moderat şi nu consumă alcool. Din discuţiile purtate cu bolnava am constatat că nu prezintă
deficienţe sau proteze, nu prezintă alergii la medicamente sau la alte surse (praf, puf, polen).
Religia pacienei este ordodoxă, naţionalitate română şi limba rostită este tot limba română.
ISTORICUL BOLII
Bolnavă în vărstă de 18 ani este internată în secţia boli infecţioase pentru: stare generală alterată,
febră înaltă, erupție tegumentară polimorfă, pruriginoasă și caracter centripet. Din afirmaţiile
bolnavei reiese că debutul afecţiunii datează de circa 2 - 3zile. N-a urmat tratament ambulator cu
antitermice, antihistaminice, simptomatologia agravându-se, motiv pentru care s-a prezentat la un
control de specialitate.

22
 PLAN DE ÎNGRIJIRE
NEVOIA PROBLEMA MANIFESTARI SURSA DE DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENTIILE ASISTENTEI
DE DIFICULTATE NURSING AUTONOME/DELEGATE
DEPENDENTA
1.NEVOIA DE A -pericol de -boala cu erupție -contactul -pacient cu potențial -izolarea -se izolează pacientul
EVITA contaminare cutanată și mucoasă cu persoane de contagiozitate și pacientului -se asigură condiții de microclimat
PERICOLELE -potențial de cu risc mare de infectate predispunerea la -prevenirea -se umidifică aerul din încăpere
complicații contaminare -adaptarea complicații și combaterea folosind vase cu apă
-durere la nivelul dificilă la mediul complicațiilor -se ferește de curenții de aer
leziunilor cutanate si spitalicesc -se limitează contactul cu
mucoase -părăsirea mediului vizitatorii
familial -se respectă circuitele funcționale cu
-imunitate scăzută strictețe
-se supraveghează permanent
funcțiile vitale, starea generală
-se anunță medicul atunci când se
constată apariția complicațiilor
-supravegherea stării generale
-asigurarea unor condiții optime
de spitalizare
-îngrijirea corespunzătoare a
tegumentelor
-respectarea circuitelor în secție
-tratarea corespunzătoare a
afecțiunilor corespunzătoare
-respectarea măsurilor de igienă
-aplicarea corespunzătoare a
tratamentului simptomatic
2. DE A FI -afectarea integri- -eruptie initial pe -boala infecto- -eruptie la nivelul -combaterea -asigurarea toaletei personale
CURAT, tatii tegumentelor torace, apoi pe tot contagioasa tegumentelor pruritului prin efectuarea toaletei pe
ÎNGRIJIT, A si mucoaselor tegumentul inclusiv si mucoaselor -ingrijirea regiuni folosind comprese
AVEA pielea capului (bucala,faringiana corespunzatoare umezite cu apa alcoolizata
TEGUMENTELE -prurit tegumentar si conjunctivala) a mucoasei si -asigurarea repausului la pat
INTEGRE
-eruptie bucala, tegumentelor asigirarea igienei cavitatii

23
 faringiana, laringiana bucale prin spalarea dintilor
(crup varicelic), -protejarea narilor folosind
-eruptie creme simple
conjunctivala -prevenirea uscarii mucoasei
genitala si anala nazale prin asigurarea in
-macule eritematoase salon a umidificarii aerului
vezicule( picatura de folosind vase de ceai de
roua) si cruste musetel asezate pe surse de
-durere conjunctivala caldura
-fotofobie lacrimala -instalarea in sacul conjuncti-
-disconfort legat de val de3 ori pe zi a cate o
afectarea tegumentara picatura de clorocid
-prurit. -baia generala este permisa
in perioada de covalescenta
-combaterea pruritului prin
pudrarea tegumentelor cu
talc mentolat.
3.NEVOIA DE A -febra 39 C -febra,frison, cefalee, -eruptie cutanata -febra datorata -mentinerea -aplicarea de comprese reci pe
MENTINE disconfort, -proces infectios procesului infectios temperaturii frunte si torace
TEMPERATURA tegumente rosii in limite normale -asigurarea unui climat
CORPULUI IN fierbinti, transpiratie -combaterea corespunzator
LIMITE si tahicardie frisonului -asigurarea repaosuli la pat
NORMALE
pe perioada febrei
-incalzirea pacientului in timpul
frisonului cu sticle cu apa calda
invelite in flanela,invelirea
pacientului cu inca o patura
-administrarea de ceaiuri,
sucuri de fructe
-schimbarea lenjeriei de pat
si de corp la nevoie
-supravegherea pacientului
si observarea apetitului
-administrarea de antitermice
Paracetamol,supozitoare sau

24
 solutie orala,
4.NEVOIA DE A -dificultate in a -respiratie -boala infecto- -respiratie dificila, -combaterea -umidificarea aerului din incapere
RESPIRA respira anevoioasa datorita contagioasa cu tuse tusei -asigurarea conditiilor
congestiei transmitere -obtinerea corespunzatoare de microclimat
mucoasei nazale aerogena unei respiratii -la indicatia medicului se
si faringiene -complicatie corespunzatoare administreaza :Ambroxol,Stodal
-tuse pulmonara (expectorante) si Aciclovir
-zgomote respiratorii
5.NEVOIA DE A -lipsa de -cunostinte -oboseala -cunostinte -se ajuta familia -explorez nivelul de cunostinte
INVATA informatie la insuficiente -neadaptarea la insuficiente in sa acumuleze al familiei privind boala si modul
nivelul familiei -lipsa de informare noul mediu familia copilului noi cunostinte de manifestare
copilului -nu intelege -nivelul social -in timpul discutiei cu bolnavul
necesitatea de a din care provine se va face educatia sanitara
invata explica nu-i necesitatea
regimului igieno dietetic
-identificarea obiceiurilor si
deprinderilor gresite ale
bolnavului
-se va folosi un limbaj cu termeni
simpli care sa fie pe intelesul
bolnavului si se va raspunde cu
intelegere si rabdare la toate
intrebarile pe care le pune
-incurajez familia si o ajut
la dobandirea deprinderilor
legate de ingrijirea copilului
-prezint cunostinte de educatie
sanitara privind bolile infecto-
contagioase ale copilului.
6.NEVOIA DE A -inapetenta -consumarea de -febra -consum de alimente-alimentarea -supravegerea pacientului si
MANCA SI A -dificultati de a alimente in -eruptie la nivelul si lichide in cantitatisi hidratarea observarea apetitului
BEA se alimenta cantitate insuficientamucoaselor insuficiente corespunzatoare -supravegherea tolerantei
-apetit redus bucale -inapetenta -combaterea alimentare
-refuzul -proces infectios inapetentei -asigurarea unui regim dietetic
alimentelor in raport cu varsta si

25
 indicatiile medicului
-in perioada febrila se asigura
un regim alimentar hidrozaharat
bazat pe ceaiuri ,sucuri de fructe,
compoturi,urmarind prin
aceasta inlocuirea lichidelor
pierdute si asigurarea unui
aport energetic corespunzator
-asigurarea unui aport suficient
de vitamine :vitaminaC,vitamine-
le din grupul Bsi minerale
-dupa trecerea perioadei febrile
alimentatia se imbogateste cu
piureuri moi,fructe coapte,supe
de zarzavat si carne ,paste fainoa-
se,,branza proaspata,
iaurt,oua,
-se vor evita alimentele
prajelile,conservele,afumaturile
bauturile acidulate si care contin
cofeina.
7.NEVOIA DE A -bolnavul nu-si -anxietate -izolare in salonul -dificultate in a -asigurarea -a se evita schimbarea
PRACTICA poate respecta -apatie de boli infecto- actiona conform condintiilor de obiceiurilor religioase ale
RELIGIA obiceiurile -mediu inadecvat contagioase credintei proprii mediu pentru bolnavului
religioase si de a a-si practica -bolnavul va fi pus in
participa la slujbe obiceiurile legatura cu alti bolnavi care
religioase practica aceeasi religie si care
-respectarea sa imprumute carti
nevoilor de
natura religioasa
ale bolnavului
8.NEVOIA DE A -dificultatea -oboseala -prurit -somn insuficient -bolnavul sa se -supravegherea somnului
DORMI SI A SE in a adormi -strees -proces calitativ si cantitativodihneasca -asigurarea linistii in salon
ODIHNI si a se -treziri repetate infectios -asigurarea unor conditii de
odihni -imposibilitatea de manifestat microclimat ;aerisirea salonului,

26
 a se odihni prin eruptie asigurarea unei temperaturi
datorita pruritului cutanata corespunzatoare 20-22 C
si eruptiei -conditii de -asigurarea cu lenjerie curata
tegumentare spitalizare de pat si de corp
9.NEVOIA DE A -dificultatea -disperare -stres -pacient cu -sa gaseasca noi -sa indrume pacientul spre
SE RECREA de a participa -diminuarea -anxietate dificultate in a mijloace de acele activitati care sunt
la activitati interesului -spitalizare se recreea recreere atractive
recreeative -incapacitatea -proces infectios
obisnuite de a trece peste
dificultati
-limitarea
mijloacelor de
recreere

27
 3.2. CAZUL NR. II

NUME ŞI PRENUME: T.S.A

DATA NAŞTERII: 24.03.1993
VÂRSTA: 12
SEX: M
DOMICILIUL: Timișoara
DATA INTERNĂRII: 26.02.2016
DIAGNOSTICUL LA INTERNARE: varicelă complicată cu pneumonie
MOTIVELE INTERNĂRII:
 stare generală alterată
 febra înaltă
 tuse
 dispnee
 erupție tegumentară polimorfă, pruriginoasă și caracter centripet
ANAMNEZA ASISTENTEI MEDICALE
CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI DE MUNCĂ:
 satisfăcătoare
 bolnavul stă într-o locuinţă igienică, consumă o alimentaţie regulată, nu consumă cafea şi alcool
 bolnavul nu prezintă deficienţe sau proteze
 religia pacientului este ordodoxă
 naţionalitate română şi limba rostită este tot limba română.
ISTORICUL BOLII
 bolnavul în vârstă de 12 ani este internat în secţia boli infecţioase pentru: stare generală alterată,
febră înaltă, tuse, dispnee, erupție tegumentară polimorfă, pruriginoasă și caracter centripet.
 debutul bolii a fost în urmă cu circa 4 - 5 zile, n-a urmat tratament
 elementele eruptive s-au înmulţit, au devenit pruriginoase, motiv pentru care s-a prezentat la
medic.

28
 PLAN DE ÎNGRIJIRE
NEVOIA PROBLEMA MANIFESTARI SURSA DE DIAGNOSTI OBIECTIVE INTERVENTIILE EVALUARE
DE DIFICULTATE C NURSING ASISTENTEI
DEPENDENTA AUTONOME/DELEGATE
1.NEVOIA DE -pericol de -boala cu eruptie -contactul cu -pacient cu -izolarea -se izoleaza pacientul -pacientul va ramane
A EVITA contaminare cutanata si persoane infectate potential de pacientului -se asigura conditii de microclimat izolat in perioada de
PERICOLELE -potential de mucoasa cu risc -adaptarea dificila contagiozitate -prevenirea -se aeriseste camera contagiozitate
complicatii mare de contamina- la mediul si si -se umidifica aerul din incapere folosind-nuvase
apar alte complicatii
-durere la re spitalicesc predispunerea combaterea de ceai de musetel si muguri de brad pe parcursul evolutiei
nivelul -complicatii -parasirea mediu- la complicatii complicatiilor -se fereste de curenti de aer bolii.
leziunilor pulmonare lui familial -se limiteaza contactul cu vizitatorii
cutanate si -durere vie si -imunitate -se respecta circuitele functionale cu strictete
mucoase prurit manifestat scazuta -se supravegheaza permanent functiile vitale si
la nivelul starea generala
leziunilor -se anunta medicul atunci cand se constata
aparitia complicatiilor
-supravegherea starii generale
-asigurarea unor conditii optime de spitalizare
-ingrijirea corespunzatoare a tegumentelor
-respectarea circuitelor in sectie
-tratarea corespunzatoare a afectiunilor
existente
-respectarea masurilor de igiena
-aplicarea masurilor corespunzatoare a trata-
mentuluisimptomatic
-combaterea febrei
2. NEVOIA DE -afectarea -eruptia initiala -boala infecto- -eruptie la -combaterea -asigurarea toaletei personale prin efectuarea
-eruptia tegumentara
A FI CURAT, integritatii pe torace, apoi pe contagioasa nivelul pruritului toaletei pe regiuni folosind compresesi mucoasa evolueaza
INGRIJIT, DE tegumentelor tot tegumentul tegumentelor -ingrijirea umezite cu apa alcoolizata fara complicatii.
A-SI PROTEJA si mucoaselor inclusiv pielea si mucoaselor corespunza- -asigurarea repaosului la pat
TEGUMENTE capului (bucala,faringi- toare a -asigurarea igienei cavitatii bucale prin
LE SI -prurit tegumentar ana si mucoasei si spalarea dintiilor
MUCOASELE -eruptie bucala, conjunctivala) tegumentelor -protejarea narilor folosind creme simple
faringiana,laringiana -prevenirea uscarii mucoasei nazale prin
(crup varicelic),erup- asigurarea in salon a umidificarii aerului
tie conjunctivala, folosind vase de ceai asezate pe sursa de
genitala si anala caldura
-macule eritematoase, -instalarea in sacul conjunctival de 3 ori pe
papule,vezicule zi a cate o picatura de clorocid
(picatura de roua) si -baia generala este permisa in perioada de
cruste covalescenta
-durere conjunctivala -combaterea pruritului prin pudrarea
-fotofobie lacrimala tegumentelor cu talc mentolat
-disconfort legat
29
 de afectarea
tegumentara
-prurit
3.NEVOIA DE -febra39 C -febra,frison, -eruptie cutanata -febra datorata -mentinera -aplicarea de comprese reci pe frunte-terperatura se
A-SI cefalee,disconfort, -proces infectios procesului temperaturii in si torace pentru combaterea febrei mentine 2 zile la
MENTINE tegumente rosii si infectios limite normale -asigurarea unui climat corespunzatorvaloare de
TEMPERATU fierbinti si -combaterea -asigurarea repaosului la pat pe 38-39 C
RA IN LIMITE transpiratie ,tahicardie frisonului perioada febrei -apoi scade la
CONSTANTE -incalzirea pacientului in timpul friso-37,5 C.
nului cu sticle cu apa calda invelite
in flanela ,invelirea pacientului cu
inca o patura
-administrarea de ceaiuri,sucuri de
fructe
-schimbarea lenjeriei de pat si de
corp la nevoie
-supravegherea pacientului si
observarea apetitului
-administrarea de antitermice
Paracetamol,supozitoare sau solutie
orala
4.NEVOIA DE -dificultate in -respiratie anevoioasa -boala infecto- -respiratie dificila, -combaterea -umidificarea aerului din incapere -in urma
A RESPIRA a respira datorita congestiei contagioasa cu tuse tusei -asigurarea conditiilor corespunzatoareinterventiilor
mucoasei nazale si transmitere -obtinerea unei de microclimat starea
faringiene aerogena respiratii -la indicatia medicului se administreaza
pacientului
-tuse -complicatie corespunzatoare Ambroxol, Stodal (expectorante) se imbunata-
-zgomote respiratorii pulmonara si antibiotice injectabil teste.
(Ampicilina,Gentamicina)
5.NEVOIA DE -inapetenta -consumarea de -febra -consum de alimente-alimentarea -supravegherea pacientului si observa- -pacientul
A MANCA SI -dificultati alimente in cantitate -eruptie la nivelul si lichide in cantitati si rea apetitului consuma
A BEA de a se insuficienta mucoaselor insuficiente hidratarea -supravegherea tolerantei alimentare alimente si
alimenta -apetit redus bucale -inapetenta corespunza- -asigurarea unui regim dietetic in lichide in
-refuzul alimentelor -proces infectios toare raport cu varsta si indicatiile medicului
cantitati
-combaterea -in perioada febrila se asigura un regim
satsfaictoaare
inapetentei -alimentar hidrozaharat bazat pe ceaiuri
sucuri de fructe,compoturi,urmarind prin
aceasta inlocuirea lichidelor pierdute si
asigurarea unui aport energeticcorespun-
zator
-asigurarea unui suficient de vitamine
vitamina C,vitaminele din grupul B si
minerale
-dupa trecerea perioadei febrile alimenta
tia se imbogateste cu piureuri moi,
fructe coapte,supe de zarzavat si carne,
30
 paste fainoase,dulciuri,branza proaspata
iaurt,oua
-la indicatiile medicului se administreaza
tratament
6.NEVOIA DE -dificultatea -oboseala -prurit -somn insuficient -bolnavul sa -supravegherea somnului -pacientul este mai
A DORMI, DE in a dormi si -stress -proces infectios calitativ si se odihneasca -asigurarea linistii in salon linistit si mai putin
A SE ODIHNI a se odihni -treziri repetate prin eruptie cantitativ corespunzator -asigurarea unor conditii de microcli-obosit
-imposibilitatea de cutanata mat,aerisirea salonului,asigurarea -reuseste sa
a se odihni datorita -conditii de unei temperaturi corespunzatoare doarma 7-8 ore pe
pruritului si eruptiei spitalizare 20-22 C noapte.
tegumentare -stare de agitatie -asigurarea cu lenjerie curata de pat si
de corp

31
 3.3. CAZUL NR. III

NUME ŞI PRENUME: T.V

DATA NAŞTERII:16. 09. 1988
VĂRSTA: 19
SEX: M
DOMICILIUL: Timișoara
DATA INTERNĂRII: 10.05.2016
DIAGNOSTICUL LA INTERNARE: varicelă
MOTIVELE INTERNĂRII:
 stare generală alterată
 febră înaltă
 tuse
 dispnee
 erupție tegumentară polimorfă, pruriginoasă și caracter centripet
ANAMNEZA ASISTENTEI MEDICALE
CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI DE MUNCĂ: medii
Bolnavul stă într-o locuinţă igienică, consumă o alimentaţie neregulată, consumă cafea moderat şi nu
consumă alcool. Din discuţiile purtate cu bolnavul am constatat că nu prezintă alergii la medicamente
sau la alte surse (praf, puf, polen). Religia pacienului este ordodoxă, naţionalitate română şi limba rostită
este tot limba română.
ISTORICUL BOLII
Bolnavul în vărstă de 19 ani este internat în secţia boli infecţioase pentru: stare generală alterată, febră
înaltă, tuse, dispnee, erupție tegumentară polimorfă, pruriginoasă și caracter centripet. Din afirmaţiile
bolnavului reiese că debutul afecţiunii datează de circa 2 – 3 zile. N-a urmat tratament ambulator cu
antitermice, antihistaminice, simptomatologia agravându-se, motiv pentru care s-a prezentat la un
control de specialitate.

32
 PLAN DE ÎNGRIJIRE
NEVOIA PROBLEMA MANIFESTARI SURSA DE DIAGNOSTI OBIECTIV INTERVENTIILE EVALUARE
DE DIFICULTAT C NURSING E ASISTENTEI
DEPENDENTA E AUTONOME/DELEGATE
1.NEVOIA DE A -pericol de -boala cu eruptie cu- -contactul cu -pacient cu -izolarea -se izoleaza pacientul -pacientul
EVITA contaminare tanata si mucoasa cu risc
persoane
de crisc potential de pacientului -se asigura conditii de microclimat va ramane
PERICOLELE -potential de risc mare de infectate contagiozitate -prevenirea si -se aeriseste camera izolat in
complicatii contaminare -adaptarea si predispunerea combaterea -se umidifica aerul din incapere perioada de contagiozitate
-durere la nivelul dificila la la complicatii complicatiilor folosind vase de ceai cu musetel si -nu apar alte
leziunilor cutanate mediul spitali- muguri de brad complicatii
si mucoase cesc -se fereste de curentii de aer pe parcursul
-parasirea -se limiteaza contactul cu vizitatorii evolutiei
mediului -se respecta circuitele functionale cu bolii.
familial stictete
-imunitate -se supravegheaza permanent functiille
scazuta vitale si starea generala
-se anunta medicul atunci cand se
constata aparitia complicatiilor
-supravegherea starii generale
-asigurarea unor conditii optime de
spitalizare
-ingrijirea corespunzatoare a tegumentelor
-tratarea corespunzatoare a tratamentului
simptomatic
-combaterea febrei
2.NEVOIA DE -febra 39 C -febra,frison, -eruptie cutanata -febra datorata -mentinerea -masurarea temperaturii de -temperatura se mentine
A-SI MENTINE cefalee, disconfort -proces infectios procesului temperaturii minim2/zi si ori de cate ori este 2 zile la valoarea
TEMEPRATURA tegumente rosii infectios in limite nevoie si notarea valorilor in de 38-39 C
IN LIMITE si fierbinti normale foaia de temperatura cu creion -apoi scade la 37,5 C.
CONSTANTE -transpiratii si -combaterea albastru
tahicardie frisonului -aplicarea de comprese reci pe frunte
si torace pentru combaterea febrei
-asigurarea unui climat
corespunzator
-asigurarea repaosului la pat pe
perioada febrei
-incalzirea pacientului in timpul
frisonului cu sticle cu apa calda
invelite in flanela ,invelirea
pacientului cu inca o patura
-administrarea de ceai uri,sucuri de
fructe
-schimbarea lenjeriei de pat si de
corp la nevoie
33
 -supravegherea pacientului si
observarea apetitului
-administrarea de antitermice
Paracetamol,supozitoare sau solutie
orala,

3. NEVOIA DE A -afectarea -eruptia initiala pe -eruptie la nive- -boala infecto- -combaterea pru- -se asigura bolnavului materialele -eruptia
FI CURAT SI integritatii torace,apoi pe tot lul tegumentelor contagioasa ritului necesare efectuarii toaletei precum tegumentara si
INGRIJIT SI A-SI tegumentelor tegumentul inclusiv si mucoaselor -ingrijirea si lenjeriei de pat side corp mucoasa
PROTEJA si pielea capului (bucala, faringiana si corespunzatoare -se va supraveghea bolnavul urmarin- evolueaza fara
TEGUMENTELE mucoaselor -prurit tegumentar conjunctivala) a mucoasei si du-se modul in care respecta regulile complicatii
SI MUCOASELE -eruptie bucala, tegumentelor de igiena
faringiana,laringiana -asigurarea toaletei personale prin
(crup varicelic)eruptie efectuarea toaleta pe regiuni folosind
conjunctivala,genitala comprese umezite cu apa alcoolizata
si anala -asigurarea repausului la pat
-macule eritematoase -asigurarea igienei cavitatii bucale
papule,vezicule (pica prin spalarea dintilor,gargara cu ceai
tura de roua) si cruste de musetel folosind comprese sterile
-durere conjunctivala -protejarea narilor folosind crème simple
-fotofobie lacrimala -prevenirea uscarii mucoasei nazale prin
-disconfort legat de asigurarea in salon a umidificarii aerului
afectare tegumentara folosind vase de ceai de musetel asezate
-prurit pe surse de caldura
-instalarea in sacul conjunctival de 3ori
pe zi cate o picatura de clorocid
-baia generala este permisa in perioada de
covalescenta
-combaterea pruritului prin pudrarea tegu-
mentelor cu talc mentolat
4. NEVOIA DE A -dificultate in a -respiratie -boala infecto- -respiratie dificila -combaterea -umidificarea aerului din -in urma interventiilor
RESPIRA respira anevoioasa datorita contagioasa cu tuse tusei incapere starea pacientului
congestiei mucoasei transmitere -obtinerea unei -asigurarea conditiilor se imbunatateste
nazale si faringiene aerogena respiratii corespunzatoare de
-tuse -complicatie corespunzatoare microclimat
-zgomote respiratorii pulmonara -la indicatia medicului se
administreaza :Ambroxol,
Stodal(expectorante) si
antibiotice injectabil
(Ampicilina,Gentamicina)
5.NEVOIA DE A -inapetenta -consumarea de -febra -consum de -alimentarea si -supravegherea pacientului si oservarea -pacientul
MANCA SI A BEA -dificultati de a alimente in cantitate -eruptie la nivelul alimente si hidratarea apetitului consuma
se alimenta insuficienta mucoaselor lichide in corespunza- -supravegherea tolerantei alimentare alimente si
34
 -apetit redus bucale cantitati insufi- toare -asigurarea unui regim dietetic in raport lichide in canti
-refuzul alimentelor -proces infectios ciente -combaterea cu varsta si indicatiile medicului tati satisfaca-
-inapetenta inapetentei -in perioada febrila se asigura un regim toare
-educarea alimentar hidrozaharat bazat pe ceaiuri, -bolnavul
bolnavului sucuri de fructe,compoturi ,urmarind prin accepta
in vederea acesta inlocuirea lichidelor pierdute si alimentatia de
respectarii asigurarea unui aport energetic corespunzator
regim ,intelegand
regimului -asigurarea unui aport suficient de vitamine
rolul ei in dobandi-
alimentar vitamina C,vitaminele din grupul Bsi minerale
rea starii de sana-
-stimularea -dupa trecerea perioadei febrile alimentatia
tate ;
se
apetitului imbogateste cu piureuri moi ,fructe coapte,-bolnavul se
supe de zarzavaturi si carne,paste fainoasealimenteaza
,
dulciuri ,branza proaspata ,iaurt,oua. multumitor.
-se vor evita alimentele grase ,prajelile,conser-
vele,afumaturile,condimentele ,bauturile acidu-
late,si care contin cofeina
-se evita lichidele foarte dulci pentru ca dau
senzatie de satietate ceea ce duce la un consum
scazut de alimente
-la indicatiile medicului se administreaza
tratament.
6.NEVOIA DE A -dificultate in a -oboseala -prurit -somn -bolnavul sa -supravegherea somnului -pacientul este mai
SE ODIHNI dormi si a se -stress -proces infectios insuficient se odihneasca -asigurarea linistii in salon linistit si mai putin
odihni -trziri repetate manifestat prin calitativ si corespunzator -asigurarea unor conditii de obosit
-imposibilitatea de a eruptie cutanata cantitativ microclimat :aerisirea salonului, -reuseste sa doarma
se odihni datorita -conditii de spitali- asigurarea unei temperaturi 7-8 ore pe noapte.
pruritului si eruptiei zare corespunzatoare 20-22 C
tegumentare -stare de agitatie -asigurarea cu lenjerie curata de
pat si de corp
7. NEVOIA DE A -bolnavul -anxietate -izolare in salonul -dificultate in a -asigurarea -se va evita schimbarea -realizarea
PRACTICA nu-si poate -apatie de boli actiona conform conditiilor obiceiurilor religioase ale obiceiurilor
RELIGIA respecta obiceiu- -mediu infectioase- credintei proprii de mediu bolnavului religioase nu
rile religioase si inadecvat contagioase pentru a-si -bolnavul va fi pus in sunt posibile in
de a participa la practica legatura cu alti bolnavi totalitate.
slujbe obiceiurile care practica aceeasi
religioase religie si care sa
-respectarea imprumute carti
nevoilor de
natura religioasa
ale bolnavului

8.NEVOIA DE A -comunicare -comunica doar cu -izolare in salonul -pacient cu o -sa-l ajute sa -cadrele medicale vor gasi -se realizeaza o
COMUNICA inadecvata un numar restrans de boli infectioase comunicare comunice mai mijloace de comunicare comunicare pentru
de persoane contagioase inadecvata bine astfel incat sa poata exprima a putea obtine
(membrii familiei) ceea ce simte pentru a putea rezultate utile
35
 observa evolutia bolii si folositoare.

9.NEVOIA DE A -dificultatea de -disperare -stress -pacient cu -se gasesc -sa indrume pacientul spre acele -copilul participa
SE RECREEA a participa la -diminuarea intere- -anxietate dificultate in a noi mijloace activitati care sunt atractive doar la anumite
activitati sului -spitalizare se recreea de recreere jocuri
recreative -incapacitate de a -proces
obisnuite trece peste dificultati infectios
-limitarea mijloacelor
de recreere
10.NEVOIA DE A -pierderea -diminuarea -apatie -stare de pasivitate -antrenarea -se va indruma sa-si aleaga -se linisteste
FI UTIL dorintei de a interesului -anxietate bolnavului in activitati utile din punct de
actiona -incapacitatea de -mediu de spital activitati utile -sesizez orice forma de vedere,psihic
a exercita actiuni -ruperea de interes si-l ajut in desfasurarea disparindu-i
zilnice activitatile zilnice ei starea de
-sustin pacientul in stabilirea apatie.
unor proiecte

36
 CONCLUZII

În concluzie, varicela este o boală infecțioasă specifică omului foarte contagiosă, semnalată
în copilărie, ca primo – infecție cu virusul varicelo - zosterian, cu manifestări endemo -
epidemice și caracterizată clinic prin evoluție autolimitantă, exantem facultativ, veziculo -
pustulos și imunitate durabilă pe toată viața.
Varicela generează o morbiditate crescută, astfel că 75% dintre copiii de până la 15 ani și
90% dintre persoanele de peste 20 de ani prezintă anticorpi ca urmare a trecerii prin boală.
Cele mai frecvente probleme care apar în contextul infecției cu VVZ, sunt în prezent,
discutate în concordanță cu sporirea numărului persoanelor cu receptivitate crescută, urmare a
imunodepresiei și a apariției rezistenței la antiviralele clasice, întâlnită la persoanele infectate cu
HIV. Cauza cea mai frecventă de deces a constituit-o encefalita postvariculoasă și, rareori,
pneumonia, septicemia și fenomenele de coagulare intravasculară diseminată.
În Romănia, varicela a prezentat o morbiditate raportată care a avut între 373,2 cazuri la
100.000 locuitori în 1994, valoarea maximă din ultimii 30 de ani la 94,67 cazuri / 100.000
locuitori în 1985, valoare în 1999, incidența varicelei a fost de 225,3 cazuri / 100.000 locuitori.

37
 BIBLIOGRAFIE

,,Anatomia și fiziologia omului”, Editura Didactică și Pedagogică București, 2000, dr. Alexandru
Teodor Ispos

,,Medicina internă” – bolile aparatului respirator vol.I, Editura Medicală București, 2001

Regimul alimentar în tratamentul bolilor, Editura Triumf, 2002, dr. Popesu Aurel Balcescov.

Titircă Lucreția, Tehnici de evaluare și îngrijire acordate asistentelor medicale, Editura Viața Medicală
Românescă, 2002

Titircă Lucreția, Ghid de nursing, Editura Viața Medicală Românescă, 1996

38
39
40
41