Efectul Doppler la nivelul inimii

Ecocardiografia este o tehnică utilizată începând cu anii 1950 în Europa și, din anul 1975, în
România, primul tratat de Ecocardiografie din România avându-l ca autor pe profesorul Eduard
Apetrei.
Ecografia doppler cardiacă denumită și ecocardiografia este o metodă imagistică de evaluare a
cordului și ventriculelor care folosește ulrasunetele pentru a obține imagini în timp real ale
mușchiului cardiac, camerelor și structurilor interioare ale inimii.
Are capacitatea, utilizând principiul Doppler, să determine pe lângă diferite structuri, direcția și
viteza curgerii sângelui prin inimă și vase. În acest moment, este o metodă imagistică indispensabilă
în practica clinică datorită faptului că oferă cu o precizie ridicată o multitudine de informații, fără a
fi o examinare iradiantă sau invazivă, și este primul pas în imagistica multimodală, aducând
informațiile ce orientează etapele ulterioare ale imagisticii cardiace: RMN cardiac, CT cardiac,
Angio CT coronarian.
Calitatea examinărilor ecocardiografice este dependentă atât de performanța aparatelor, cât și de
experiența operatorului, pregatirea necesară pentru efectuarea unei ecocardiografii cu acuratețe
crescută fiind continuă, atât în aprofundarea și exersarea metodei, cât și în urmărirea continuă a
progreselor tehnice și utilității acestora în practică. Ecocardiografia a evoluat spectaculos și se
îmbogățeste în fiecare an cu noi parametri ce pot fi cuantificați cu ajutorul tehnologiilor inteligente.
Tipuri de ecocardiografie
Ecocardiografia transtoracică – examinează inima și vasele cu ajutorul unui transductor care
este utilizat prin poziționare pe toracele pacientului, în diferite poziții, prin care se realizează
“ferestre” acustice standard sau modificate în functie de anatomia pacientului sau nevoia de a
explora o anumita regiune a inimii și vaselor.
Ecocardiografia transesofagiană – investigația utilizează un transductor special care examinează
inima din interiorul esofagului sau stomacului. În acest mod, între sonda și inimă nu se interpun alte
structuri care pot afecta imaginea, cum ar fi țesutul adipos, coastele, plamânul. Se utilizează, în
special, pentru studia anumite părți ale inimii care nu se pot vizualiza la examenul obișnuit
transtoracic, în cazul protezelor valvulare sau când există suspiciunea unor boli pentru care
examinarea obișnuită nu poate aduce suficiente informații.
Moduri de examinare
Modul M de examinare a fost primul utilizat și încă are utilitate practică. Acesta evidențiază
într-o singură dimensiune mișcarea structurilor cardiace care sunt intersectate de ultrasunete;

1
 Ecocardiografia 2D (bidimensională) permite identificarea și analiza structurilor cardiace în
mișcare, în timp real, permițând o apreciere calitativă, vizuală a funcției cardiace;
Ecocardiografia 3D (tridimensională) reprezintă o achiziție mai recentă a tehnicilor de
examinare și permite obținerea imaginilor inimii utilizând și a treia dimensiune, respectiv
adâncimea. Sunt utilizate sonde speciale matriceale care oferă atât imagini 3D în timp real, cât și
reconstrucția 3D a cavităților inimii, determinarea unor parametri funcționali specifici ai
ventriculilor și atriilor cu ajutorul unor softuri speciale. Se realizează adevărate studii aprofundate
în timpul examinării măsurându-se volume, masa, fracția de ejecție (funcția de pompă a inimii),
deformare a pereților (strain);
Ecocardiografia Doppler (spectral, pulsat, continuu) oferă informații privind viteza sângelui,
direcția de deplasare, momentul în care se realizează această deplasare;
Ecocardiografia Doppler tisular utilizează principiul Doppler pentru a determina viteza de
mișcare a miocardului (mușchiului inimii) global sau într-o anumită regiune (Doppler tisular
pulsat);
Ecocardiografia de contrast utilizează substanțe de contrast pentru a îmbunătăți imaginea și a
obține informații suplimentare privind existența unor comunicări între cavitățile inimii, prezența
unor cheaguri, etc. Se poate realiza atât cu soluții saline, cât și cu substanțe de contrast speciale
(microbule de aer învelite în diferite substanțe ce stabilizează particula);
Ecocardiografia de stres utilizează protocoale speciale și identifică în imagine bidimensională,
uneori optimizată cu substanță de contrast, prezența ischemiei miocardice, nevoia de efectuare a
examenului invaziv de coronarografie sau dacă miocardul este sau nu viabil.
Toate tenhnicile moderne utilizate situeaza ecocardiografia din etapa de evaluare vizuală,
calitativă, la o examinare complementară imagisticii de înaltă performanță sau pentru ghidarea
ecografică a procedurilor terapeutice chirurgicale sau invazive.
Care este rolul și importanța ecocardiografiei Doppler?
Prin intermediul imaginilor furnizate de către ecografia cardiacă, medicul specialist poate
determina dimensiunile cavităților inimii, grosimea și mișcările pereților cardiaci, structura și
funcționalitatea valvelor, precum și puterea cu care mușchiul cardiac se contractă.
În general, ecocardiografia poate identifica orice afecțiune a inimii. În timp ce
electrocardiograma ne arată tulburările de ritm, ecografia cardiacă ajută la depistarea bolilor
structurale. Pe lângă posibilitatea de a observa cordul la nivel structural și funcțional, ecografia
Doppler cardiacă ajută la depistarea în timp util a riscului de infarct, precum și la detectarea
tumorilor cardiace sau a malformațiilor congenitale.

2
 Principalele afecțiuni pe care ecocardiografia le poate depista:
 afectarea miocardului tradusă prin scăderea fracției de ejecție, de exemplu în urma unui
infarct miocardic sau la pacienții anginosi;
 afecțiuni valvulare – defecte de închidere sau de deschidere a valvelor, endocardite;
 afecțiuni congenitale – defect septalatrial sau ventricular;
 tromboze sau tumori intracardiace, care prin fragmentare pot duce la accident vascular
cerebral sau infarct miocardic;
 prezenta cheagurilor de sânge.
Ce evaluează ecografia Doppler cardiacă?
 dimensiunile celor patru cavități ale cordului – atriul stâng (AȘ), atriul drept (AD),
ventriculul stâng (VS) și ventriculul drept (VD) și performanța cordului (funcția de pompare a
sângelui în întregul organism);
 principalele vase sangvine care pornesc din inimă – artera aortă (vasul ce trimite sânge
oxigenat spre țesuturi) și artera pulmonară (vasul prin care sângele neoxigenat este trimis către
plămâni);
 structura și modul de funcționare ale valvelor cardiace (mitrală, aortică, pulmonară,
tricuspidă) – se pot identifica astfel disfuncții ale valvelor, precum stenoza (deschiderea insuficientă
a valvei) sau regurgitarea valvulară (închiderea incompletă a valvei) și impactul acestora asupra
cavităților inimii;
 pericardul (membrana care învelește cordul) și patologia asociată acestei structuri
(tamponadă cardiacă, pericardita constrictivă, tumorile pericardice);
Când este recomandată ecografia cardiacă?
Medicul cardiolog îți poate recomanda o ecografie Doppler cardiacă în următoarele situații:
 pentru evaluarea inițială în cazul unor simptome de boală cardiovasculară, cu factori de risc
precum hipertensiune arterială, diabet zaharat, boli renale, fumători, dislipidemici, istoric familial
de boli cardiovasculare;
 efectuarea periodică pentru urmărirea evoluției unei boli cardiace deja existente, pentru
evaluarea răspunsului la tratament, la modificarea simptomelor sau semnelor unei boli, la
înrăutățirea lor sau la apariția unora noi cum ar fi de exemplu diminuarea capacității de efort,
apariția simptomelor la eforturi progresiv mai mici, lipsă de aer, apariția durerii de piept, palpitații,
pierdere de cunoștință, accidente vasculare cerebrale, edeme;
 obligatoriu înaintea oricărei proceduri intervenționale, (implantare sau dilatări de valve,
stenturi, endoproteze) sau chirurgicale (înlocuiri sau reparări valvulare, by-pass, reconstrucții
ventriculare, corectarea malformațiilor cardiace).

3
  existența altor afecțiuni care pot duce în timp la scăderea funcției cardiace prin afectarea
mușchiului inimii, a pericardului sau a valvelor (de exemplu boli oncologice, în special tratamentele
citostatice, boli pulmonare, reumatologice, autoimune, renale, boli infecțioase)
 înaintea unei proceduri sau intervenții de altă natură decât cea cardiacă, dacă aceasta poate
agrava boala cardiacă existentă sau dacă medicul din specialitatea respectivă consideră că este
necesară.
Cum se desfășoară o ecografie Doppler cardiovasculară?
În funcție de locul în care este poziționat transductorul, există două tipuri de ecocardiografie:
transtoracică și transesofagiană.
Ecografia transtoracică
Pentru efectuarea ecocardiografiei transtoracice, pacientul va trebui să își îndepărteze hainele
până la brâu și să se întindă. Înainte de a începe investigația, medicul cardiolog va aplica un gel
special pe partea stângă a pieptului pacientului. Cu ajutorul unui transductor, medicul vă obține
imagini ale inimii din diferite unghiuri, care vor fi redate pe un monitor. Transductorul, cunoscut și
sub denumirea de sondă ecografică este piesa esențială a ecografului, acesta generând ultrasunetele
și captând ecoul acestora, transformându-le în imagini.
Ce este ecografia Doppler cardiacă sau ecocardiografia?
Ecografia Doppler cardiacă, cunoscută și sub denumirea de ecocardiografie, este o metodă
imagistică de evaluare a cordului și ventriculelor, care folosește ultrasunetele pentru a obține
imagini în timp real ale mușchiului cardiac, camerelor și structurilor interioare ale inimii. Fiind o
metodă neinvazivă de investigație imagistică, care nu supune pacientul niciunui risc, ecografia
Doppler cardiacă este recomandată adesea pentru controlul de rutină al structurii și funcțiilor inimii.
Ecografia Doppler are ca principiu de funcționare “efectul Doppler”, un fenomen fizic descris
încă din anul 1842 de către Christian Johann Doppler. Acest efect descrie comportamentul undei
sonore recepționate atunci când sursa undei este în mișcare relativă, înregistrându-se frecvența
ecourilor. Astfel, ecografia Doppler cardiacă studiază fluxul sangvin din cord, înregistrând un grafic
denumit curba Doppler, care oferă informații despre prezența, sensul, viteza și caracterul fluxului
sanguin. Ecografia standard utilizează undele sonore pentru a produce imagini, dar nu poate afișa
fluxul de sânge. Astfel, ecografia Doppler poate estima cât de rapid curge sângele prin măsurarea
vitezei de modificare a nivelului său.
Care este rolul și importanța ecocardiografiei Doppler?
Prin intermediul imaginilor furnizate de către ecografia cardiacă, medicul specialist poate
determina dimensiunile cavităților inimii, grosimea și mișcările pereților cardiaci, structura și
funcționalitatea valvelor, precum și puterea cu care mușchiul cardiac se contractă.

4
 În general, ecocardiografia poate identifica orice afecțiune a inimii. În timp ce
electrocardiograma ne arată tulburările de ritm, ecografia cardiacă ajută la depistarea bolilor
structurale. Pe lângă posibilitatea de a observa cordul la nivel structural și funcțional, ecografia
Doppler cardiacă ajută la depistarea în timp util a riscului de infarct, precum și la detectarea
tumorilor cardiace sau a malformațiilor congenital.
Ce evaluează ecografia Doppler cardiacă?
 dimensiunile celor patru cavități ale cordului – atriul stâng (AS), atriul drept (AD),
ventriculul stâng (VS) și ventriculul drept (VD) și performanța cordului (funcția de pompare a
sângelui în întregul organism);
 principalele vase sangvine care pornesc din inimă – artera aortă (vasul ce trimite sânge
oxigenat spre țesuturi) și artera pulmonară (vasul prin care sângele neoxigenat este trimis către
plămâni);
 structura și modul de funcționare ale valvelor cardiace (mitrală, aortică, pulmonară,
tricuspidă) – se pot identifica astfel disfuncții ale valvelor, precum stenoza (deschiderea insuficientă
a valvei) sau regurgitarea valvulară (închiderea incompletă a valvei) și impactul acestora asupra
cavităților inimii;
 pericardul (membrana care învelește cordul) și patologia asociată acestei structuri
(tamponadă cardiacă, pericardita constrictivă, tumorile pericardice);
Când este recomandată ecografia cardiacă?
Medicul cardiolog îți poate recomanda o ecografie Doppler cardiacă în următoarele situații:
 pentru evaluarea inițială în cazul unor simptome de boală cardiovasculară, cu factori de risc
precum hipertensiune arterială, diabet zaharat, boli renale, fumători, dislipidemici, istoric familial
de boli cardiovasculare;
 efectuarea periodică pentru urmărirea evoluției unei boli cardiace deja existente, pentru
evaluarea răspunsului la tratament, la modificarea simptomelor sau semnelor unei boli, la
înrăutățirea lor sau la apariția unora noi cum ar fi de exemplu diminuarea capacității de efort,
apariția simptomelor la eforturi progresiv mai mici, lipsă de aer, apariția durerii de piept, palpitații,
pierdere de cunoștință, accidente vasculare cerebrale, edeme;
 obligatoriu înaintea oricărei proceduri intervenționale, (implantare sau dilatări de valve,
stenturi, endoproteze) sau chirurgicale (înlocuiri sau reparări valvulare, by-pass, reconstrucții
ventriculare, corectarea malformațiilor cardiace).
 existența altor afecțiuni care pot duce în timp la scăderea funcției cardiace prin afectarea
mușchiului inimii, a pericardului sau a valvelor (de exemplu boli oncologice, în special tratamentele
citostatice, boli pulmonare, reumatologice, autoimune, renale, boli infecțioase);

5
  înaintea unei proceduri sau intervenții de altă natură decât cea cardiacă, dacă aceasta poate
agrava boala cardiacă existentă sau dacă medicul din specialitatea respectivă consideră că este
necesară.
Cum se desfășoară o ecografie Doppler cardiovasculară?
În funcție de locul în care este poziționat transductorul, există două tipuri de ecocardiografie:
transtoracică și transesofagiană.
Ecografia transtoracică
Pentru efectuarea ecocardiografiei transtoracice, pacientul va trebui să își îndepărteze hainele
până la brâu și să se întindă. Înainte de a începe investigația, medicul cardiolog va aplica un gel
special pe partea stângă a pieptului pacientului. Cu ajutorul unui transductor, medicul vă obține
imagini ale inimii din diferite unghiuri, care vor fi redate pe un monitor. Transductorul, cunoscut și
sub denumirea de sondă ecografică este piesa esențială a ecografului, acesta generând ultrasunetele
și captând ecoul acestora, transformându-le în imagini.
Principalele indicații ale ecocardiografiei transtoracice sunt:
 Simptome care pot indica o patologie cardiacă – durere toracică (angină), dispnee (respirație
dificilă), amețeală sau sincopă (pierderea stării de conștiență), palpitații;
 Completarea unor investigații (radiografia cord-pulmon, electrocardiograma, analize ale
sângelui cu biomarkeri ca BNP, CK, CK-MB, troponina, D-dimeri) al căror rezultat sugereaza o
posibilă afectare structurală sau funcțională a inimii;
 Evaluarea bolii cardiace congenitale (anomalii ale marilor vase, ale cavităților cardiace, ale
valvelor sau prezența unui șunt intracardiac – defect septalatrial sau ventricular) fie la pacienții care
urmează să fie operați, fie în cadrul monitorizarii postoperatorii;
 Prezența, la evaluarea clinică (auscultația cu stetoscopul a inimii), a unui suflu cardiac care
poate sugera atât o anomalie a valvelor cardiace, cât și existența unor defecte congenitale;
 Evaluarea stenozelor și insuficiențelor valvulare pentru ghidarea conduitei terapeutice –
stabilirea momentului optim pentru efectuarea intervenției chirurgicale;
 Prezența edemelor gambiere, care pot indica insuficiență cardiacă;
 Evaluarea funcției ventriculului stâng și drept după un infarct miocardic, atât în faza acută,
cât și în dinamică, pentru depistarea unor complicații (disfuncția sistolică a VS/VD, insuficiența
mitrală acută, ruptura septului interventricular sau a peretelui ventricular, tamponada cardiacă,
tromboza intraventriculară);
 Evaluarea cordului la pacienții cu aritmii cardiace (extrasistole atriale sau ventriculare,
tahicardie supraventriculară sau ventriculară);

6
  Existența unei suspiciuni de hipertensiune pulmonară – evaluarea funcției ventriculului drept
și a presiunilor în artera pulmonară;
 Suspiciune clinică și paraclinică de embolie pulmonară;
 Suspiciune clinică și paraclinică de endocardită infecțioasă;
 Accidentul vascular cerebral ischemic – căutarea unor surse de embolie intracardiacă;
 Patologia aortei (anevrismul, disecția de aortă);
 Screening al rudelor pacienților cu cardiomiopatii cu determinism genetic;
 Evaluarea în dinamică a funcționalității protezelor valvulare;
 Evaluarea pacientului instabil hemodinamic;
 Evaluarea pacienților cu neoplazii care necesită chimioterapie (atât înainte de începerea
tratamentului, cât și pe parcursul acestuia);
 Traumatismul toracic.
Ecografie transesofagiană
Pentru imagini de o claritate mai mare, medicul specialist poate recomanda o
ecocardiografie transesofagiană. În cazul acestei proceduri, medicul va introduce în esofagul
pacientului un transductor de dimensiuni mai mici. Pentru a preveni reflexul de regurgitare și
senzația de disconfort, medicul va administra pacientului un anestezic local. Fiind poziționat în
spatele inimii, transductorul poate furniza imagini de o acuratețe mai mare și poate pune în
evidență zone ale inimii care nu sunt vizibile în cazul ecografiei transtoracice.

Principalele indicații ale ecocardiografiei transesofagiene sunt:

 Evaluarea de mare precizie a protezelor valvulare, pentru excluderea unor disfuncții ale
acestora;
 La pacienți cu fereastră ecografică transtoracică foarte dificilă (persoane cu obezitate, cu
emfizem pulmonar, cu torace deformat);
 Evaluarea unor valvulopatii în vederea stabilirii indicației de intervenție chirurgicală;

7
  Evidențierea unor surse de embolie cardiacă (trombi, plăci de aterom, vegetații, defecte
septaleatriale) ce pot fi responsabile de apariția unui accident vascular cerebral ischemic;
 Patologia aortei (în special disecția de aortă și anevrismul aortic);
 Suspiciunea de endocardită infecțioasă (diagnostic și complicații);
 Evaluarea intraoperatorie în cazul tulburărilor hemodinamice amenințătoare de viață atunci
când funcția ventriculară nu este cunoscută;
 Evaluarea unor mase cardiace și diagnosticul diferențial (de exemplu, diagnostic diferențial
întra tromb și mixomulatrial);
 Evaluarea cardiopatiilor congenitale.
Este ecografia Doppler dureroasă? Indicații post-examinare
Ecocardiografia transtoracica nu provoacă durere și este complet neinvazivă. Așadar, nu este
necesară nicio pregătire specială înaintea examinării și nici indicații pe care pacientul trebuie să le
respecte după efectuarea investigației.
În cazul ecografiei Dopplertransesofagiene, este important de știut că pacientul nu va simți nicio
durere în timpul procedurii și nici nu va avea dificultăți de respirație, întreaga procedură durând
intre 20 și 40 de minute.
Există, totuși, câteva indicații post-examinare la care pacientul se poate aștepta: pacientul poate
resimți o durere în gât pentru câteva ore. Este recomandat a se evita consumul de alimente sau
lichide timp de 30-60 minute după procedură și de lichide fierbinți timp de câteva ore.
Ce se întâmplă în timpul ecocardiografiei?
Pulsații de ultrasunete (unde sonore cu frecvente prea mari pentru a putea fi auzite de urechea
umană) sunt trimise cu ajutorul sondei prin piele și până la inima, apoi se întorc ca niște ecouri și
sunt înregistrate de ecograf în timp real, astfel încât imaginile se sumează și arată nu doar structura,
ci și mișcarea inimii (a mușchiului și a valvelor).
Undele sunt reflectate ca un ecou de diferitele țesuturi pe care le întâlnesc în cale și apoi se
întorc înapoi la transductor. Acesta analizează undele reflectate, care călătoresc cu viteze diferite în
functie de tipul de țesut pe care îl întâlnesc în cale.
Medicul plimbă sonda pe pieptul pacientului pentru a obține imagini cât mai clare și pentru a
vedea inima din mai multe perspective, observând dacă există valve bolnave, îngroșări de perete
cardiac sau defecte congenitale.

Care sunt etapele unei ecografii Doppler la inimă?

Pacientul fără o pregătire specială trebuie să se dezbrace până la brâu și să se întindă pe
partea stângă, cu brațul stâng sub cap. O sondă va fi folosită de medic pe pieptul pacientului, după

8
ce aplica un gel special pe bază de apă, care ajută ca ultrasunetele să se transmită mai bine prin
piele.
Sonda este conectată printr-un fir la un aparat care procesează ultrasunetele și afișează
imagini ale inimii pe un ecran. Este posibil să auziti un sunet asemănător cu vâjâitul vântului pe
parcursul investigatiei, care reflectă înregistrarea curgerii sângelui prin inimă.
Investigația poate dura între 15 și 60 de minute, în funcție de claritatea imaginii și de
numărul de măsurători speciale necesare. În cazul în care există modificări la acest nivel, de tipul
stenozelor sau insuficiențelor valvulare, segmentelor akinetice (cu mobilitate afectată) ale pereților
inimii sau dimensiuni anormale ale cavităților inimii, este foarte important ca medicul să evalueze
cu atenție toate caracteristicile leziunii descoperite.
În acest fel, raportul ecografic va cuprinde o descriere cât mai exactă și detaliată, pe baza căreia
se poate formula ulterior un plan terapeutic cât mai eficient din punctul de vedere al nevoilor
fiecărui pacient.

9
Bibligrafie

Tiberiu Nanea - Ecocardiografia transtoracica în valvulopatii, Ed. AllMedical, București,2000;

C.Streian, S.I. Drăgulescu – Ecocardiografie clinic, Ed. Facla, Iași, 1985;

Corneliu Dudea - Atlas de electrocardiografie clinica ( E. K. G ) - Editia a V-a, Ed. Medicală,2017;

https://cardiorec.com

https://medicina-interventionala.ro

10