Managementul Calitatii

PARTICULARITĂȚI ALE SISTEMULUI DE MANAGEMENT
AL CALITĂȚII ÎN SECTORUL SERVICIILOR DE

SĂNĂTATE PUBLICĂ
CUPRINS :
 1. Managementul calității
1.1 Teorii și noțiuni fundamentale în definirea calității

1.2 Calitatea în contextul serviciilor de sănătate
1.3 Instrumente ale calității
 2. Managementul calității serviciilor de sănătate
2.1 Sistemul național de management al calității serviciilor de sănătate

2.2 Sistemul instituțional de management al calității
 3. Standardizarea în sistemul de sănătate
 4. Obstacole ale asigurării calității
 5. Bibliografie
1. MANAGEMENTUL CALITĂȚII
1.1 TEORII ȘI NOȚIUNI FUNDAMENTALE ÎN DEFINIREA CALITĂȚII
 Calitatea este o strategie competitivă, care și-a gă̆sit aplicația, în procesele industriale la
producerea bunurilor materiale, pentru ca, mai apoi, să fie folosită și la evaluarea
prestărilor de servicii la general, inclusiv, a serviciilor de sănătate. Odată̆ cu evoluarea
formelor de producere a bunurilor materiale și serviciilor, noțiunea de calitate a suferit
multe schimbări.
 Comun pentru toate definiț̦iile calităț̦ii este noțiunea de satisfacere a necesităților
consumatorului. Acest lucru este evidențiat prin definiția dată de Juran (1993): Calitatea
este ansamblul de caracteristici ale unui produs, care satisfac necesitățile clienților și, în
consecință, fac ca produsul să fie satisfăcător
 Nici una din definițiile pentru calitate, nu este universal acceptată. Nevoia unui limbaj
comun în descrierea calității se impune de-a lungul evoluției istorice, ajungându-se la
definirea cuvintelor și expresiilor-cheie, care au legătură cu termenul de calitate și anume:
 Managementul calității - totalitatea căilor de a obține calitatea, incluzând planificarea, controlul și
îmbunătățirea calității;
 Planificarea calității - activitatea de a stabili obiectivele de calitate și de a elabora produse și procese
care să atingă aceste obiective;
 Controlul calității - procesul prin care se măsoară un rezultat real și se compară cu standardele,
acționând ulterior asupra diferențelor;
 Î̂mbunătățirea calității - procesul prin care se obțin modificări ce îmbunătățesc performanțele la un
nivel nou;
 Managementul strategic al calității sau managementul total al calității - proces structurat de stabilire
a obiectivelor de calitate pe termen lung și a mijloacelor pentru a le obține;
 Obiectiv de calitate - o țintă de calitate, care se urmărește să fie atinsă;
 Nevoile clienților - dorințele clienților care pot fi satisfăcute prin caracteristicile bunurilor sau
serviciilor;
1.2 CALITATEA ÎN CONTEXTUAL SERVICIILOR DE
SĂNĂTATE
 Serviciile de sănătate sunt oferite de către un sistem de instituții recunoscute oficial, al

cărui obiectiv este satisfacerea cerințelor și necesităților de sănătate a populației,
asigurând îngrijiri de sănătate indivizilor și comunității cu un spectru larg de activități de
prevenție, curative și de recuperare, folosind personal de specialitate cu diverse atribuții.
 Calitatea serviciilor de sănătate poate fi privită ca o posibilitate pentru îmbunătățirea
activității resurselor umane și a performanței organizației, prin introducerea de noi metode
și tehnici pentru creșterea satisfacției pacientului, reducerea costurilor și creșterea
eficienței.
 Organizația Mondială a Sănătății definește calitatea sistemului de sănătate ca ”nivelul
atingerii scopurilor intrinseci ale sistemului de sănătate, pentru îmbunătățirea sănătății și
capacității de răspuns la așteptările generale ale populației”
 În sistemul de sănătate apar, în mod continuu, pierderi
nepermise, care induc costuri mari pentru întreaga
societate. Aceste pierderi sunt generate de mai multe
cauze: tehnologii medicale sau servicii de sănătate
puțin eficiente sau ineficiente, diferențe mari ale
performanței și practicii în diferite spitale, acces inegal
la serviciile de sănătate, insatisfacția pacienților față de
serviciile primite, creșterea timpului de așteptare
pentru primirea serviciilor de sănătate etc. În aceste
condiții, calitatea serviciilor medicale devine o prioritate
pentru furnizorii de servicii de sănătate, structurile
guvernamentale, manageri și, desigur, pentru pacienți.
1.3 INSTRUMENTE ALE CALITĂȚII
 Instrumentul este acea variabilă pe care managerul o poate folosi, mai mult sau mai puțin, conform
voinței sale, pentru a încerca să atingă un obiectiv.
 Histograma – reprezentarea grafică simplă a distribuției unei variabile continue. Construcția sa ajută
la înțelegerea tendinței generale, a dispersiei și a frecvențelor relative ale diferitelor valori.
Histograma este foarte utilă, mai ales atunci, când este vorba despre un număr mare de date ce
trebuie organizate, pentru o analiză mai detaliată și pentru a lua decizii pe baza lor.
 o Fișa de verificare – este un formular cu format de tabel sau diagramă, destinat înregistrării datelor,
pentru a obține o imagine clară asupra problemei. Conține ansamblul de caracteristici pe care trebuie
să le îndeplinească o echipa, pentru a se lua în considerație faptul că se poate realiza sarcina
planificată. Aceste liste se folosesc cu mare eficiență în etapa controlului calității.
 Benchmarking-ul este un instrument important în îmbunătățirea continuă a calității. Este procesul de
identificare a celor mai bune practici de oriunde din lume, pentru a obține informații care vor ajuta
organizația să ia măsuri, pentru a-și îmbunătăți performanțele.
2. MANAGEMENTUL CALITĂȚII SERVICIILOR DE SĂNĂTATE
2.1 SISTEMUL NAȚIONAL DE MANAGEMENT AL CALITĂȚII
SERVICIILOR DE SĂNĂTATE
 Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale și subdiviziunile acestuia, elaborează și
coordonează implementarea politicilor publice privind dezvoltarea sistemului de sănătate,
adaptarea serviciilor de sănătate la noile necesități, prin crearea unei infrastructuri
corespunzătoare a acestora, receptive la nevoile adecvate ale utilizatorilor, precum și prin
elaborarea și coordonarea politicilor publice privind reducerea inegalității accesului populației la
servicii de sănătate necesare, prin îmbunătățirea nivelului și distribuției serviciilor de sănătate.
 Comisiile de specialitate ale Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale coordonează
metodologic asistența medicală acordată populației, participă la elaborarea proiectelor de acte
normative în domeniul de specialitate.
 Consiliul de Experți, în colaborare cu Asociațiile medicale profesionale, contribuie la
perfecționarea calității serviciilor prestate populației, prin expertiza științi􏰀ico-metodică a
actelor normative de standardizare a serviciilor medicale.
2.2 SISTEMUL INSTITUȚIONAL DE MANAGEMENT AL
CALITĂȚII
 Sistemul de management al calității serviciilor de sănătate la nivel instituțional este coordonat de către
Consiliul Calității al instituției medico-sanitare.
 Consiliul Calității a fost instituit în fiecare instituție, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică
de organizare1.
 Sistemul instituțional de management al calității (SIMC) integrează activitățile de asigurare și control al
calității serviciilor de sănătate în cadrul instituției medico-sanitare, realizate de structuri precum
comitetele și/sau grupurile de lucru responsabile de:
 instituționalizarea protocoalelor clinice naționale
 respectarea aplicării principiilor de etică
 Siguranța îngrijirilor medicale
 Instruirea continuă a personalului medical
3. STANDARDIZAREA ÎN SISTEMUL DE SĂNĂTATE
 Instituirea și dezvoltarea continuă a sistemului de management al calității a devenit în zilele
noastre nu doar o cerință a standardelor de organizare, care contribuie la performanța unei
instituții, dar a devenit un imperativ al timpului. Totodată, se constată diferențe între calitatea
așteptată, dorită a serviciilor de sănătate și cea realizată. Aceste diferențe țin atât de
percepție, de satisfacție cu privire la calitatea serviciilor primite, cât și de prestarea propriu
zisă a serviciilor.
 În contextul misiunii sale, activitatea Consiliului Calității, este orientată spre reducerea
diferențelor dintre calitatea așteptată de către beneficiari și cea furnizată de instituție
 Asigurarea calității serviciilor într-o instituție medicală implică o succesiune de multe activități
detaliate. În realitate, aceasta este un proces continuu de îmbunătățire a practicilor. Prima
cerință în acest context este de a defini standarde și apoi de a introduce procedurile de
control al calității, ce vor asigura respectarea prevederilor standardelor aprobate.
 Standardizarea este procesul de dezvoltare, stabilire, de comun acord, și punerea în
aplicare a specificațiilor, criteriilor, metodelor, proceselor, modelelor sau practicilor care
pot crește compatibilitatea, interoperabilitatea, siguranța, repetabilitatea și calitatea.
 Standardizarea reduce variația. Aceasta permite învățarea, facilitează munca în echipă
multidisciplinară și îmbunătățește eficiența în interacțiunile de stabilire a unor condiții
optime. Cele mai frecvente exemple de referință de standardizare sunt industriile, cum ar
fi energia nucleară sau aviația, care au implementat organizațional cultura de siguranță și
de management standardizat față de risc. Acestea servesc drept un exemplu pentru
îmbunătățirea siguranței prin standardizarea sistemelor implicate. Experiența de
standardizare a proceselor în aceste industrii este cu mult mai avansată decât în domeniul
de îngrijire a sănătății.
4. OBSTACOLE ALE ASIGURĂRII CALITĂȚII
 Principalele obstacole cu care se confruntă unitățile sanitare din România în management

riscului clinic, potrivit președintelui ANMCS :
 Cunoașterea metodologiei de gestionare a riscurilor clinice și imposibilitatea asigurării condițiilor
necesare prevenirii acestora reprezintă principalele obstacole cu care se confruntă unitățile sanitare
din România în management riscului clinic. Observația îi aparține președintelui Autorității Naționale
de Management al Calității în Sănătate, dr. Vasile Cepoi.
 “Într-o unitate sanitară, siguranța nu înseamnă lipsa riscurilor sau reducerea la zero a posibilității
apariției unui risc. Înseamnă că în unitatea respectivă au fost identificate riscurile și s-au adoptat
toate măsurile care să poată să ducă la reducerea cât de mult posibil a apariției unui astfel de risc”,
a subliniat oficialul.
 Într-un interviu acordat Ro Halth Review, el a mai spus că sistemul sanitar românesc s-a dovedit
deocamdată incapabil să comunice cu societatea, ceea ce a făcut ca percepția față de acest sistem
să fie nefavorabilă.
5. BIBLIOGRAFIE
 http://msmps.gov.md/wp-content/uploads/2020/06/managementul_calitatii.pdf
 https://anmcs.gov.ro/web/principalele-obstacole-cu-care-se-confrunta-unitatile-sanitare-din-romania-in-manageme
nt-riscului-clinic-potrivit-presedintelui-anmcs/
Vă mulțumesc pentru atenția
acordată!

Managementul Calitatii

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Managementul Calitatii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PARTICULARITĂȚI ALE SISTEMULUI DE MANAGEMENT

AL CALITĂȚII ÎN SECTORUL SERVICIILOR DE

1.1 Teorii și noțiuni fundamentale în definirea calității

2.1 Sistemul național de management al calității serviciilor de sănătate

 Serviciile de sănătate sunt oferite de către un sistem de instituții recunoscute oficial, al

 Principalele obstacole cu care se confruntă unitățile sanitare din România în management

S-ar putea să vă placă și