Membrii grupei:Mihai Andreea Barbu Camelia Andronache Georgiana Patru Florina

Definitie
Totalitatea structurilor biologice care asigura adaptarea organismului la actiunea factorilor mecanici din mediu alcatuiesc aparatul locomotor format din sistemul osteoarticular, suportul rigid pentru miscarile diferitelor componente, si sistemul muscular, componenta dinamica cu reactie rapida.

Aparatul locomotor

Aspecte biofizice ale sistemului osteoarticular

Din studiul sistemului osteoarticular se pot desprinde cateva aspecte biofizice mai importante:
1.Structura diafizelor oaselor lungi este tubulara si are o consistenta compacta; aceasta arhitectura interna asigura maximum de rezistenta cu minimum de material. In axa mediana longitudinala, formele mecanice care ar putea apare in urma solicitarilor sunt nule. Astfel, structura de rezistenta lipseste la acest nivel.La epifiza oaselor lungi si la oasele late predomina structura spongioasa cu trabecule orientate dupa liniile de forta.

2. Modelarea (remanierea) osoasa sub actiunea formelor externe se datoreaza in principal functiei de mecanoreceptor a osteocitelor.Acestea se activeaza ca urmare a fluxului de lichid interstitial din sistemul canalicular determinat de stresul mecanic extern.
3.Forma oaselor depinde de descompunerea formelor la nivelul parghiei formate prin pozitia insertilor musculare fata de punctul articular precum si de gradul de libertate asigurat de articulatii. In general, forma osului reprezinta rezultatul procesului activ de adaptare la solicitarea mecanica externa,astfel incat sa se obtina rezistenta maxima cu minim de material biologic

Aspecte biofizice sistemului muscular

Elementele active ce asigura deplasarile mecanice ale corpului sau ale diferitelor segmente ale acestuia sunt muschii.Ei sunt sediul conversiei energiei biochimice in enegie de tip lucru mecanic necesar deplasarilor macroscopice ale diferitelor structuri ale organismului.

Deosebim doua categorii majore de deplasari:

1.deplasari somatice, controlate cortical, cu timp scurt de latenta,ale diferitelor segmente asigurate prin musculatura de tip striat. 2.deplasari vegetative,de la nivelul organelor cu activitate dinamica(sistemul cardio-vascular, tubul digestiv, vezica urinara, uterul) asigurate prin musculatura de tip neted. Acest tip de miscari pot fi modulate de factori umorali si au un timp de latenta mai lung.

Contractia muschiului striat

Muschii striati sunt principalii consumatori de energie a

organismului realizand conversia energiei metabolice in energie mecanica. De exemplu, la om muschii striati reprezentnd aproximativ 40-50% din greutatea corpului pot dezvolta in medie o tensiune de aproximativ 30 N/cm2. Unitatea morfofunctionala a muschiului striat este fibra musculara. Contractia fibrelor musculare striate se realizeaza sub influenta excitatiei electrice,transmisa prin fibrele nervoase motoare.

Contractia muschiului neted

Activitatea electrica la nivelul musculaturii netede este diferita, de la un organ la altul:
a) biopotentiale de lunga durata, la muschiul cardiac; b) biopotentiale de scurta durata, urmate de trasee

prelungite, care pot aparea in musculatura uterului sau a intestinului gros. Marimea si provenienta acestor biopotentiale depinde de compozitia ionica sau de cea hormonala,de temperatura si de tensiunea muschiului. Unii muschi netezi au inervatie motorie proprie, altii au o activitate sponta,intrinseca.

Bioelectrogeneza fibrei musculare Contactul dintre fibra musculara si terminatia axonului motor se face prin intermediul unei sinapse numita placa neuro-motorie. Fibra prezinta o diferenta de potential electric de repaus de -60 -90 mV intre cele doua fete ale membranei, exteriorul fiind (+) in raport cu interiorul (-).

Aspecte mecanice ale contractiei musculare

Functia muschiului este de a converti energia chimica in lucru mecanic necesar fie unei deplasari, fie exercitarii unor tensiuni mecanice, fara o deplasare exterioara.Acestor doua necesitati le corespund cele doua tipuri de contractie:

a)contractia izotonica, in care muschiul deplaseaza o forta constanta pe o anumita distanta efectuand deci in exterior un lucru mecanic (de ex. ridicarea unei greutati); b)contractia izometrica, in care, desi nu se produce nici o deplasare in exterior,muschiul exercita o tensiune, deci efectueaza un lucru mecanic intern (de ex.mentinerea unei greutati).

 In functionarea muschiului, pe langa

elementele contractile, o contributie importanta este adusa i de componentele elastice precum si de formele de frecare interna dintre microfilamente. Schema cibernetica(electrica) a muschiului este alcatuita astfel din trei tipuri de elemente care explica functia globala a muschiului:

1. elementul contractil (E), echivalent cu o sursa de

potential electric, generatoare de forma mecanica. 2. elementul vascos (R), reprezentat de procesele de disipare interna a energiei prin frecare, este echivalent cu o rezistenta electrica. Acest element explica functia termogenetica a muschiului. 3.elementul elastic (B), reprezentat de fibrele de elastina si colagen din tesutul conjunctiv din jurul fibrelor i din tendoane. Acestea au rolul de a inmagazina energia produsa de elementele contractile, de a amortiza variatiile bruste si de a favoriza miscarile oscilatorii. Din punct de vedere electric sunt echivalente cu o bobina.

Energia inmagazinata in faza de contractie poate fi eliberata ulterior, amplificand amplitudinea si forta mecanica, prin utilizarea unui minim de energie biologica.

Fibre conjunctive din fascia muschiului