SISTEMUL OSOS

Sistemul osos este alcatuit din totalitatea oaselor organismului uman si a articulatiilor
dintre ele. Articulatiile leaga oasele,integrandu-se intr-un sistem numit schelet.Numarul
total al oaselor care alcatuiesc scheletul omului este de 223, din care 95 sunt oase
perechi, iar 33 oase neperechi.
Sistemul osos are cinci mari functii principale:
 de sustinere,
 de locomotie,
 de protectie,
 de hematopoeza
 de depozit de saruri minerale.

El reprezinta componenta principala a aparatului de sustinere a tesuturilor moi

existente in organismul nostru.Impreuna cu sistemul muscular,sistemul osos imprima
corpului omenesc forma lui specifica.Desi rolul oaselor in locomotie este pasiv,servind ca
parghii pe care actioneaza muschii,ele sunt totusi indispensabile miscarilor pe care le
efectueaza corpul.Totodata sistemul osos asigura protectia tuturor organelor vitale ale
organismului (creier,inima,plamani etc.).Una dintre functiile fundamentale ale sistemului
osos este hematopoeza,respectiv formarea elementelor figurate din sangele circulant,care
are loc in maduva osoasa rosie.In sfarsit,oasele reprezinta pentru organism o rezerva de
saruri minerale.

CARACTERISTICILE OASELOR

FORMA OASELOR
Oasele corpului au forme diferite,caracteristice.Luandu-se insa in consideratie
raporturile care exista intre cele trei dimensiuni ale lor (lungime,latime,grosime),oasele
pot fi impartite in trei grupe,si anume:oase lungi,oase late,oase scurte.

Oasele lungi se caracterizeaza prin predominenta lungimii fata de grosime si latime.

Acestea au o parte interioara, numita diafiza si doua capete numite epifiza. Regiunile
intre diafize si epifize se numesc metafize.In perioada de crestere, se gaseste cartilajul de
crestere. Ele sunt alungite, cu rolul de a amortiza socurile. Oasele lungi sunt mai
compacte decat celelalte oase.Majoritatea oaselor din organismul nostru intra in aceasta
categorie (de exemplu femurul,tibia,peroneu).

Oasele late se caracterizeaza prin predominenta lungimii si a largimii fata de

grosime.Exemple de oase late sunt:oasele craniului,omoplatul,sternul ,coxalul.

Oasele scurte se caracterizeaza prin faptul ca lungimea latimea si grosimea lor sunt
aproape egale. In aceasta categorie intra oasele tarsiene,oasele carpiene si vertebrele.

STRUCTURA OASELOR
Indiferent de forma lor,oasele sunt alcatuite in principal de tesut osos compact si tesut
osos spongios,la care se mai adauga si alte varietati de tesut conjunctiv.

1
 Osul este un tesut conjunctiv de sustinere, cu structura lamelara. Suprafata sa este
acoperita de periost. Acesta este o membrana conjunctiva care permite cresterea osoasa
in grosime si fabricarea calusului in caz de fractura. Dedesubt se gaseste o lama de os
dens, deosebit de rezistent, asemanator fildesului, osul cortical sau osul compact. Sub
aceasta lama, se paote gasi un os mai putin dens: acesta este osul spongios sau osul
trabecular. El contine maduva osoasa rosie, care fabrica celulele sangvine (globule rosii,
globule albe si plachete).
Tesutul osos este constituit dintr-o lama proteica, zona osteoida, compusa, in
principal, din colagen, dintr-o fractiune minerala constituita din calciu si fosfor si din trei
familii de celule:
- osteoblastele si osteocitele, care elaboreaza matricea osoasa
- osteoclastele, care o distrug.

Compozitia osului consta in 60 % substante anorganice (in special fosfat de calciu) si
40 % substante organice (in special oseina).

Substantele anorganice, marea majoritate saruri de fosfati, asigura duritatea osului. Cu

cat mai putine substante minerale contine osul, cu atat sunt mai mari sansele de a se
fractura.

SCHELETUL CAPULUI

Este format din 22 de oase si este impartit in: neurocraniu, format din 8 oase (frontal,
parietale, temporale, occipital, etmoid si sfenoid), si viscerocraniu, format din 14 oase, 2
nepereche (vomerul si mandibula) si 6 pereche (maxilare, palatine, nazale, lacrimale,
zigomatice, cornete nazale inferioare).  

 SCHELETUL TRUNCHIULUI

Este format din coloana vertebrala, stern, coaste si bazin

2
a. Coloana vertebrala are un triplu rol: ax de sustinere al scheletului, protectia maduvei
spinarii, participant la miscarile capului si ale trunchiului. Este alcatuita din 33-34
vertebre articulate prin discurile intervertebrale: 7 cervicale, 12 toracice, 5 lombare, 5
sacrale si 4-5 coccigiene

O vertebra tip este formata din corp vertebral, situat anterior, si arc vertebral, situat
posterior. Arcul se leaga de corp prin doi pediculi vertebrali care, prin suprapunere,
delimiteaza orificiile intervertebrale prin care ies nervii spinali. Corpul unei vertebre se
articuleaza cu corpul altei vertebre prin discul intervertebral. Arcul vertebral prezinta
doua tipuri de apofize:

•  Musculare (pe care se prind muschii): apofiza spinoasa (in pozitie mediana) si apofize
transverse (situate lateral).

•  Articulare (articuleaza vertebrele intre ele): doua superioare si doua inferioare.

Totalitatea orificiilor vertebrale suprapuse formeaza canalul vertebral, care

adaposteste maduva spinarii.

Structura vertebrelor difera in functie de regiune si de rolul indeplinit. Prima vertebra

cervicala , atlasul , sustine cutia craniana ; acesta are corp vertebral, dar seamana mai
degraba cu un inel.Cutia craniana este legata de coloana prin ligamente articulare si
tendoane.A doua vertebra axisul, se articuleaza prin proeminente osoase de baza
atlasului.Aceasta face posibila rotirea gatului.

Coloana prezinta atat in plan sagital cat si frontal curburi fiziologice – cervicala, toracica,
lombara si sacrala – al caror rol este comparabil cu cel al arcurilor de amortizare ale unei

3
masini. Cele din plan sagital se numesc lordoze (cervicala si lombara) si cifoze (toracica
si sacrala). Cele din plan frontal se numesc scolioze (au convexitatea la stanga sau la
dreapta).  

b. Sternul este un os lat, situat anterior, pe linia mediana a toracelui. Este format din
manubriu sternal, corp si apendice xifoid (cartilaginos).

Se articuleaza in partea superioara cu claviculele, iar in partile laterale cu coastele.

c. Coastele , in numar de 12 perechi, sunt oase late, formate dintr-un arc osos si o
portiune cartilaginoasa. Prezinta un cap, cate doua fete articulare, un gat si un corp.

Cele 12 perechi de coaste se impart in trei categorii :

- adevarate – primele 7 perechi, care se articuleaza direct cu sternul prin cartilaje costale
proprii;

- false – urmatoarele 3 perechi, care se articuleaza cu sternul indirect, prin intermediul

arcurilor cartilaginoase formate din unirea cartilajelor celor 3 perechi;

- flotante – ultimele 2 perechi de coaste false, care nu se articuleaza cu sternul.

Sternul, impreuna cu coastele si cu portiunea toracica a coloanei vertebrale, formeaza

cutia toracica. Aceasta adaposteste viscerele toracice si are rol important in respiratie.  

SCHELETUL MEMBRELOR

4
•  Scheletul membrelor superioare este format din doua parti: centura scapulara si
scheletul membrului propriu - zis.

- Centura scapulara este formata din clavicule si omoplati (scapule) si leaga oasele
membrelor superioare de scheletul trunchiului. Este o centura incompleta, avand doar o
singura articulatie cu scheletul axial, la nivelul sternului. De ea se prind muschii ce
actioneza membrele superioare.

- Scheletul membrului superior este format din trei regiuni: scheletul bratului
(humerus) , scheletul antebratului (radius si cubitus sau ulna) si scheletul mainii
(carpiene, metacarpiene si falange).

b. Scheletul membrelor inferioare este format din doua parti: centura pelviana si
scheletul membrului propriu -zis.

- Centura pelvian a leaga scheletul membrului inferior de cel al trunchiului. Este

formata din doua oase coxale , care se articuleaza anterior (intre ele) formand simfiza
pubiana , si posterior (cu osul sacrum ), formand bazinul. Este o structura adaptata
perfect pentru sustinere, protectie si locomotie.

Oasele coxale sunt oase late, provenite din sudarea altor trei oase: ilium, ischium si
pubis. Ele se articuleaza cu osul sacrum si formeaza bazinul, impartit in 2 zone: bazinul
mare si bazinul mic.

- Scheletul membrului inferior propriu-zis este format din trei regiuni: scheletul
coapsei (femur), scheletul gambei (tibia si peroneul sau fibula) si scheletul piciorului
(tarsiene , metatarsiene si falange).

Refacerea oaselor

Dupa o fractura oasele se sudeaza, se vindeca cu ajutorul periostului. Se va repune fara

intarziere osul fracturat, deoarece imediat dupa accident incep procesele de vindecare. La
inceput se formeaza un hematom mare intre capetele osoase fracturate, apoi substantele
minerale sunt indepartate de la nivelul fracturii prin intermediul sangelui. Intre timp,
cheagul de sange este impanzit de o retea fibroasa, care va prinde capetele fracturate.
Osteocitele care migreaza in reteaua fibroasa, vor forma un os nou, puternic. Aproximativ
in 3 saptamani ia nastere acea formatiune osoasa bogata in calciu , care va uni din nou
capetele osoase fracturate. Aceasta formatiune, numita calus, se transforma treptat in
tesut osos adevarat. In urmatoarele luni si ani se netezesc proeminentele sau muchiile
eventual ramase la nivelul fracturii.