Comotia Cerebrala
Comoția cerebrală este leziunea cerebrală cauzată de un traumatism la nivel cranian sau la
nivelul întregului corp.
SNC este format din creier și măduva spinării și cântărește 1300-1500 g. Este situat în cutia
craniană și este protejat de 3 straturi anatomice (dura mater, arahnoida și pia mater) și lichidul
cefalorahidian aflat între pia mater și arahnoidă.
Cuvântul COMOȚIE vine din [Link]ă “comotion” = șoc. Este o zguduire puternică a
creierului, provocată prin cădere, accidente, activități sportive. Se manifestă prin: amețeală,
tulburări de vedere, cefalee, agitație, pierderea cunoștinței, ducând până la comă și chiar moarte.
Leziuni:
Primare – când impactul determină rupturi neuronale
Secundare: hematom, edem cerebral, hipoxie, hidrocefalie, tulburări endocrine
Stabilirea diagnosticului de comoție cerebrală în funcție de gravitate, se va efectua prin
examinare clinică care se realizează după anumite criterii cunoscute sub denumirea de scor
GLASGOW. Acest scor evaluează răspunsul verbal, deschiderea ochilor și răspunsul motor.
Examenele paraclinice necesare pentru evaluarea comoției cerebrale sunt:
Radiografia cerebrală: pentru evidențierea fracturilor
C.T. pentru identificarea leziunilor cerebrale primare (hematom, edem, hidrocefalie, etc.)
Tratamentul: este diferit în funcție de gravitate și poate beneficia de îngrijire la domiciliu
după externare; comoția cerebrală gravă este internată în secția ATI până la intervenția chirurgicală.
Complicațiile pe termen lung ale comoției cerebrale includ: convulsiile, sindromul
postcomoțional, cefalee, amețeli, dificultate de concentrare, depresie, amnezie, care pot persista
până la 3 luni și infecțiile (meningite, pneumonii etc.)
Semne și simptome: pierderea cunoștinței pe termen scurt, amnezie, pierderea orientării
temporo-spațiale, agitație, fotofobie, acufene (vâjâituri în urechi), dificultate de concentrare,
încețoșarea vederii, tulburări de echilibru, greață, vărsături, vertij, cefalee
Diagnosticul de comoție cerebrală se pune în funcție de traumatismul cerebral produs și
trebuie obligatoriu investigat chiar dacă simptomele sunt ușoare.
Contuzia cerebrală este determinată de acțiunea unui corp contondent asupra craniului și se
caracterizează printr-un revărsat sanguin sau limfatic, localizat între piele și stratul muscular sub
aponevroză, iar tegumentele apar violacee, subțiate și cu eroziuni superficiale.
Se caracterizează prin pierderea de lungă durată a cunoștinței și se va diferenția prin
prelungirea semnelor de debut și prin predominanța semnelor de focare.
Leziunile difuze ale trunchiului cerebral sunt, de cele mai multe ori, mortale, iar semnul
constant care pledează pentru contuzia cerebrală este hipertermia de 40-41ºC care apare la câteva
ore după traumatism.
Sindromul de lezare axonală difuză (LAD) este o consecință gravă a traumatismului,
manifestat prin rupturi multiple ale prelungirii prin care neuronii trimit impulsurile primite mai
departe.
Examen: RMN, CT, investigații biochimice – enolaza neuron-specifică, proteina 5100 și
creatinkinaza specifică creierului (enzime care se găsesc în sânge la nivelul creierului)
