Sunteți pe pagina 1din 3

Igiena Aerului

Aerul pur este teoretic un amestec de oxigen și azot în proporție de ¼. În realitate este un amestec
de gaze format din Azot 78-79%, Oxigen 20-21%, Dioxid de Carbon 0,03-0,04% și alte gaze: argon, neon,
ozon etc.
Prin actul respirator se modifică compoziția aerului și cantitatea de vapori de apă. Aerul respirat fiind
practic saturat. Prin poluarea aerului se înțelege prezența în atmosferă a unor substanțe care, în funcție de
concentrație și/sau tip de acțiune, produc modificări ale sănătății sau alterează mediul. Nu considerăm
atmosfera poluantă decât în măsura în care substanțele prezente în aer exercită un efect nociv asupra
mediului sau a omului.
Există două categorii de poluanți:
1. Suspensiile din aer, care cuprind poluanții dispersați în aer, sub formă de substanțe în stare de
agregare lichidă sau solidă.
2. Gazele și vaporii de poluanți aflați în aer sub formă de dispersie moleculară (gazoasă).

Sursele naturale:
 Erupțiile vulcanice
 Descompuneri naturale ale materialului organic
 Erodarea solului
 Pulberile de meteoriți etc.

Sursele antropogene:
 Procesele de combustie
 Transporturile
 Procesele industriale

În acțiunea poluării aerului asupra sănătății distingem:


 Acțiunea directă caracterizată prin efectul patogen al poluanților în funcție de natură, concentrația,
timpul de acțiune a acestora
 Acțiunea indirectă – rezultă din efectul dăunător asupra mediului

Acțiunea direct a poluării aerului asupra sănătății


În cadrul aceste acțiuni distingem efectele:
a) acute – după expuneri de scurtă durată
b) cronice – după expuneri de lungă durată
c) tardive – fenomenele poluării apar latent

Din punct de vedere al efectului direct agenții poluanți pot fi clasificați în următoarele grupe:
-poluanți iritanți -poluanți cancerigeni
-poluanți asfixianți -poluanți fibrozanți
-poluanți sistemici -poluanți alergizanți

Poluanții iritanți – sunt reprezentați de gaze iritante și suspensii. Efectul lor dominant se realizează la
nivelul aparatului respirator putând produce intoxicații acute cu leziuni ale mucoasei oculare și ale căilor
respiratorii. Alte efecte: creșterea semnificativă a mortalității, agravarea bronșitei cronice. Efectele cronice
sunt: bronșitele cronice, emfizemul pulmonar, astmul bronșic.
Poluanții asfixianți – cuprind acele substanțe al căror efect patogen predominant îl reprezintă hipoxia sau
anoxia, prin blocarea aparatului transportului sau utilizării Oxigenului în procesele metabolice. Efectele
acute: hipoxie, modificări senzoriale și psihomotorii. Apare fenomenul de ischemie, până la infarctul
miocardic acut. Efecte cronice: alterări miocardice grave, ateroscleroza, malformații congenitale, deficit
ponderal important la nou născuți.
1
Poluanții fibrozanți – cuprind grupe de substanțe care, pătrunse în plămân, determină reacții fibroase, de
ex. silicoza.
Poluanții cancerigeni – sunt în general substanțele chimice. Dintre cancerigenii găsiți ca poluanți
atmosferici unii sunt organici, alții anorganici.
- Cancerigeni organici: hidrocarburile policiclice aromatice – dezvoltă cancerul bronhopulmonar, cancerul
vezical, angiosarcom hepatic.
- Cancerigenii anorganici: arseniu, nichelul, crom - dezvoltă plăci pleurale și peritoneale, cancerul
bronhopulmonar.
Poluanții alergizanți – sunt responsabili de creșterea frecvenței bolilor alergice și în mod deosebit a
alergiilor respiratorii. Factori alergizanți: polenul, produși volatili, praful din casă. Dezvoltă astmul bronșic.

Prevenirea și combaterea poluării aerului


Măsurile de prevenire și combatere a poluării aerului constituie o necesitate socială de mare
importanță în epoca actuală. Distingem două tipuri de măsuri:
1. Măsuri legislative:
- Legea nr. 9/1973 privind protecția mediului înconjurător.
- Legea nr. 3/1978 privind asigurarea sănătății populației, cuprinde sarcinile și obligațiile rețelei sanitare în
acest domeniu.
2. Măsuri medicale. Au la bază stabilirea criteriilor privind calitatea aerului și elaborarea normelor de
calitate. În stabilirea criteriilor se pleacă de la concepția că prezența în atmosferă a unor substanțe străine
este inevitabilă, cunoașterea cât mai exactă a pragurilor de nocivitate reprezentând obiectul principal, și în
funcție de aceasta se stabilesc normele sanitare. Din punct de vedere al pragurilor se disting:
- Pragul efectului nul
- Pragul de incomoditate (disconfort, modificări ale mediului)
- Pragul de toxicitate sau nocivitate (modificări fiziopatologice)
- Pragul de urgență (creșterea mortalității)

Etape ce trebuie respectate în cazul îmbolnăvirilor:


1. Izolarea persoanei bolnave
2. Depistarea purtătorilor sănătoși
3. Dezinfecția aerului
4. Educația sanitară

Criteriile de calitate a aerului urmăresc evitarea poluării, deci limitarea concentrațiilor din atmosferă sub
pragul la care produc alterarea sănătății.
Măsuri tehnice administrative
1. Măsuri privind sursele de poluare:
a) încălzitul locuinței:
- folosirea unui combustibil corespunzător
- procesul de ardere să fie cât mai complet
b) transporturile feroviare, maritime și auto:
- gările, depourile să fie amplasate la distanță suficientă de cartierul de locuit
- întreținerea motoarelor
c) sursele industriale de poluare:
- reducerea eliminărilor și amplasarea lor corectă
d) gaze și vapori:
- procedee de captare și neutralizare.
2. Măsuri privind teritoriul unde sunt amplasate industriile
- amplasarea acestora la distanță mare de zonele de locuit.

Rolul aerului în răspândirea bolilor infecțioase


Aerul joacă un rol epidemiologic important constituind calea de transmisie pentru un număr mare de agenți
patogeni.
2
Boli infecțioase transmise pe calea aerului:
- Bolile copilăriei (rujeola, rubeola, scarlatina, varicela)
- Gripa și virozele respiratorii

Supraviețuirea în aer a germenilor patogeni depind de o serie de factori și anume:


- Temperatura aerului
- Unicitatea aerului
- Agenți cu acțiune bacteriană
- Radiațiile ultraviolete

Unii bacili au o rezistență relativ mare (bacilul COH și DIFTERIC), alții au o rezistență scăzută (VIRUSUL
RUJEOLEI).
Măsurile principale pentru prevenirea și combaterea contaminării aerului sunt:
- Ventilația
- Curățenia
- Dezinfecția aerului

Clima și relația cu sănătatea


Clima este definită ca totalitatea factorilor fizici și biologici caracteristici pentru o anumită regiune și care
acționează asupra omului. Ceea ce caracterizează clima sunt factorii meteorologici.
În grupul mare al acestora trebuie făcute diferențieri între noțiunile de climă și vreme.
Clima este reprezentată de suma factorilor care caracterizează din punct de vedere meteorologic un teritoriu
(temperatură, precipitații, umiditate, vânt, etc). Are stabilitate foarte mare un timp și suferă modificări
apreciabile.
Vremea se caracterizează în primul rând printr-o foarte mare instabilitate schimbându-se uneori chiar de
mai multe ori pe zi. Este determinată de deplasarea unor mase de aer cu caracter meteorologic diferite
(temperatură, umiditate, presiune atmosferică).
Zona polară - număr redus de boli infecțioase, dar cu forme grave
Zona temperată – sunt frecvente bolile microbiene și cele virotice, bolile reumatismale și inflamatorii și
bolile cronice și degenerative.
Zona tropicală – Predomină bolile parazitare și bolile de subnutriție