IGIENA AERULUI

Elev Profesor

Cadar Adelina Loredana Calota Daniela

Laborator 1
Scoala Postliceala Sanitara Fundeni

Igiena aerului

Aerul interacţionează permanent cu organismul şi acţiunea lui asupra organismlui

poate fi nu numai pozitivă, ci şi negativă. Orice deviere în starea aerului poate influenţa atât
direct, cât şi indirect funcţiile organismului, dereglându-i homeostaza. Amestecul de gaze,
vapori de apă, care se menţine ca un înveliş în jurul Pământului este numit atmosferă.
Înălţimea atmosferei este apreciată la cca 50 000 km, după care urmează spaţiul interplanetar.
Fizico-chimic atmosfera are o structură neomogenă.

Această structură permite împărţirea atmosferei în mai multe straturi (de la suprafaţa Terrei):

Troposfera troposferă, factorii fizici prezintă variaţii mari şi consecinţe ale acestor variaţii
sunt depunerile atmosferice, deplasarea maselor de aer, formarea norilor.

Stratosfera – se întinde până la altitudinea de cca 50 km. Aici temperatura aerului creşte cu
înălţimea, presiunea atmosferică continuă să scadă. În stratosferă se găseşte stratul de ozon,
care se formează sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete şi protejează suprafaţa Pământului de
aceleaşi radiaţii ultraviolete.

Mezosfera – Aici temperatura scade, presiunea at– Aici temperatura scade, presiunea
atmosferică scade. La limita superioară a mezosferei care este apreciată aproximativ de 100
km, temperatura ajunge -70 –80 grade

POLUAREA AERULUI

Poluarea aerului şi acţiunea lui violentă asupra sănătăţii. Prin poluarea aerului se
înţelege prezenta în atmosfera a unor substanţe, care , în funcţie de concentraţie şi timp de
acţiune, produc modificări ale sănătăţii, generează sau alterează mediul. Aceste substanţe pot
fi diferite de cele care se găsesc în compoziţia normală a aerului sau pot fi compuşi care fac
parte din aceasta, cum ar fi: CO2, ozon, rodon în concentraţii care depăşesc cele admisibile.

Factorii care condiţionează poluarea şi autopurificarea aerului Factorii fizici ai aerului

atmosferic - Temperatura aerului: influenţează poluarea prin modul în care determină
formarea curenţilor de aer verticali. - Umiditatea aerului: împiedică difuzarea substanţelor
poluante. - Curenţii de aer orizontali sunt cei mai importanţi factori de dispersie a substanţelor
poluante în atmosferă. Ei transportă aceste substanţe la distanţă şi în zone fără surse de
poluare. - Iradierea solară favorizează reacţii fotochimice între unii poluanţi şi constituenţi
normali ai aerului sau între elementele poluante. Produşii rezultaţi sunt, în general, cu efect
toxic crescut.

Factorii geografici - Relieful influenţează condiţiile meteorologice, deci poate favoriza

dispersia sau acumularea substanţelor poluante. - Suprafeţele de apă (lacuri, mări, oceane)
reduc poluarea prin fixarea suspensiilor din aer şi dizolvarea poluanţilor gazoşi. - Vegetaţia
fixează dioxidul de carbon şi degajă oxigenul în procesele de fotosinteză, reţine dioxidul de
sulf şi pulberile pe frun

2
Scoala Postliceala Sanitara Fundeni

Factorii urbanistici - Sistematizarea localităţilor urbane poate interveni în favorizarea

autopurificării aerului prin asamblarea corectă a zonelor industriale, instituirea zonelor de
protecţie sanitară, amplasarea la distanţă de localităţi a unor surse majore de poluare,
orientarea străzilor în funcţie de direcţia dominantă a curenţilor de aer, asigurarea suprafeţelor
de spaţii verzi etc.

Sursele de poluare a aerului atmosferic se împart în :

# naturale

-Eroziunea solului, din rezultatul căruia în aer se află particule de praf în suspensie. Anual
sunt eliminate 30 ml tone de praf.

-Erupţiile vulcanice, în rezultatul cărora se elimina CO2, CO, amoniac, oxizi de sulf, praf.

- Incendiile spontane ale pădurilor, din rezultatul cărora aerul este poluat cu CO2, funingine,
hidrocarburi

- Plantele în perioada de înflorire.

- Solul poluat - în rezultatul descompuneri materiei organice din sol in aer sunt eliminaţi
amoniacul, metanul, hidrogenul sulfurat.

# artificiale

-procesele de combustie – în atmosferă se degajă oxizi de sulf, azot, carbon, aldehide,

hidrocarburi, pulberi.

- transportul – (terestru în primul rând) – CO2, oxizi de azot,hidrocarburi, plumb.

- procesele industriale.

După efectele asupra organismelor se clasifică în:

1. iritanţi – oxizii de sulf, de azot, clorul şi compuşii lui, amoniacul, pulberii în suspensie; ei
afectează, în special, mucoasa căilor respiratorii şi alveolele pulmonare, iar la concentraţii mai
crescute - conjunctiva şi cornea.

2. asfixianţi – CO, hidrogenul sulfurat, acidul cianhidric, cianurile, nitriţii;

Mecanismul de acţiune:

- blocarea oxigenului de către hemoglobină (monoxidul de carbon, nitriţii),

- împiedicarea utilizării oxigenului în procesele metabolice (cianuri), - blocarea centrului

respirator (hidrogenul sulfurat).

3
Scoala Postliceala Sanitara Fundeni

Efectele acute

- 0,5-0,8% carboxihemoglobină în sânge reprezintă valori normale pentru persoanele fără

expunere la monoxidul de carbon exogen (datorită formării monoxidului de carbon endogen
rezultat din metabolismul hemoglobinei).

- 2% carboxihemoglobină nu s-au semnalat modificări fiziologice sau patologice.

- 2-10% carboxihemoglobină apar primele simptome datorită hipoxiei.Efecte evidente apar la

persoanele cu tulburări circulatorii cerebrale, la cele care au consumat alcool, au făcut
tratament cu sedative, antihistaminice, hipotensoare sau la persoanele cu funcţia miocardică
alterată.

- 10-20% carboxihemoglobină, pe lângă fenomenele anterioare apar cefaleea, dispneea şi

scăderea performanţelor fizice.

- Între 20-40% carboxihemoglobină apare intoxicaţia acută manifestată prin cefalee, ameţeli,
greaţă, adinamie, tulburări senzoriale.

-Concentraţia care depăşeşte 40% carboxihemoglobină determină pierderea conştienţei.

- La concentraţia de 60% apare decesul

Efectele cronice Asupra aparatului cardiovascular:

- La concentraţii de 4% carboxihemoglobină pot apare decompensări ale cardiopatiilor sau

poate constitui un factor declanşator al accidentelor acute în cadrul cardiopatiei ischemice.

- La concentraţii cuprinse între 5-10% existente timp îndelungat se produce depunerea de

plăci ateromatoase în peretele vascular, prin modificarea permeabilităţii vasculare, alterări în
vasa vasorum, modificări enzimatice.

- La concentraţii care depăşesc 15% carboxihemoglobină se pot produc alterări miocardice

grave (sindromul Shinsu).

-10-20% carboxihemoglobină, pe lângă fenomenele anterioare apar cefaleea, dispneea şi

scăderea performanţelor fizice.

- Între 20-40% carboxihemoglobină apare intoxicaţia acută manifestată prin cefalee, ameţeli,
greaţă, adinamie, tulburări senzoriale.

- Concentraţia care depăşeşte 40% carboxihemoglobină determină pierderea conştienţei.

- La concentraţia de 60% apare decesul.

ncentraţia de 60% apare decesul.

3. toxici – plumbul, cadmiul, mercurul, arsenul, fluorul, pesticidele

4
Scoala Postliceala Sanitara Fundeni

4. cancerigeni – hidrocarburile policiclice aromatice, nitrozaminele, aminele aromatice,

pesticidele organice, praful de tutun, substanţele neorganice ca plumbul, cadmiul, cromul.

5. fibrozanţi – oxizi de fier, pulberii de azbest, oxidul de siliciu, beriliul şi toţi poluanţii
iritanţi.

Efectele poluării

Poluarea poate avea acţiune:

 directă

-apariţia efectelor acute. Efectele acute apar după expuneri de scurtă durată la substanţe toxice
în concentraţii mari. Efectele acute se pot manifesta prin intoxicaţii sau prin agravarea sau
decompensarea unei boli existente.

- Efectele cronice – apar după expunere de lunga durată, ani de zile, la unele concentraţii
moderate. Efectele cronice pot apărea în rezultatul cumulării materiale sau funcţionale. În
rezultatul cumulării materiale în diferite organe, ţesuturi toxicele se depun în aşa numite
depouri. În anumite condiţii aceste depouri se manifestă prin acţiunea toxică a preparatului
dat. Cumularea materială posedă plumbul, cadmiul, mercurul. Cumulare funcţională posedă
poluanţii iritanţi. Ea se manifestă cu apariţia după o perioadă de timp a îmbolnăvirilor datorate
dereglării funcţiei organelor.

Efecte tardive – apariţia fenomenelor patologice după o perioadă 15 lungă de timp (acţiune
cancerigenă, mutagenă).

 indirectă

- se manifestă asupra climatului, astfel creşte numărul de zile cu ceaţă, se reduc radiaţiile calorice.
Poluanţii influentează şi asupra radiaţiilor luminoase, astfel la o poluare luminozitatea poate scădea
cu 10-50%. La poluarea atmosferei este de reţinut radiaţia ultravioletă. Ea are influenţă asupra
plantelor, animalelor, indicator a unui grad înalt de poluare fiind albinile. Poluarea atmosferei se
observa în viată – apar mirosuri neplăcute, coroziunea metalelor, degradează obiectele de cauciuc,
metal, scade vizibilitatea. Apar pierderi economice. Degradează operele de artă.

Măsurile de protecţie:

tehnologice:

1. Reducerea sau excluderea evacuării substanţelor nocive în atmosferă.

2. Trecerea la procese tehnologice închise, continue.

3. Recuperarea şi utilizarea reziduurilor industriale.

4. Înlocuirea substanţelor toxice cu cele inofensive.

5
Scoala Postliceala Sanitara Fundeni

5. Epurarea materiei prime de compuşi nocivi.

6. Înlocuirea proceselor de prelucrare, care generează pulberi.

7. Perfecţionarea proceselor de ardere.

8. Ermetizarea proceselor tehnologice.

de planificare:

1. planificarea corectă a centrelor populate.

2. stabilirea zonelor de protecţie sanitară.

3. plantarea zonelor verzi în centrele populate.

sanitar-tehnice:

1. Epurarea reziduurilor (folosirea filtrelor, camerelor de sedimentare, de captare a pulberilor)

2. Folosirea dispozitivelor de prelucrare termică a reziduurilor

3. Epurarea catalitică a gazelor

4. Ozonarea gazelor formate

5. Construirea coşurilor de evacuare înalte (măsuri poliactive)

legislative

1. elaborarea CMA (concentraţii maxime admisibile) pentru substanţele evacuate în aerul atmosferic
2. elaborarea măsurilor de atingere a emanărilor maxime admisibile

3. elaborarea standardelor pentru materia primă.

6
Scoala Postliceala Sanitara Fundeni

Bibliografie

https://sanitaracraiova.spiruharet.ro/images/scoala-sanitara/c1_igiena_aerului.pdf