9.Rolul enzimelor in etapele digestiei (bucala, gastrica, intestinala).

Bolile metabolismului glucidic.

Digestia presupune un ansamblu de procese mecanice si biochimice prin care se transforma

alimentele si se absorb substantele nutritive din ele. Durata digestiei la om, in functie de natura
hranei, poate fi intre 33 si 42 de ore de la consumarea alimentelor pana la eliminarea lor.

Digestia reprezinta prima etapa a transformarilor. Faramitate mecanic prin masticatie si imbibate
cu saliva (bolul bucal) sunt propulsate prin esofag in stomac si intestinul subtire, unde se
continua digestia inceputa in cavitatea bucala. La nivelul intestinului are loc absorbtia
principiilor nutritive, resturile nedigerate trec in intestinul gros (colon) unde se definitiveaza
digestia si absorbtia. In final, prin rect (anus) se elimina intermitent alimentele nedigerate
(defecatia).

Substantele nutritive din alimente sunt digerate intr-o anumita ordine si cu viteze diferite, in
locuri diferite din tractul digestiv. De exemplu, digestia amidonului – si a glucidelor in general –
incepe in gura, digestia proteinelor incepe in stomac, dar se continua in intestinul subtire si in cel
gros. In fiecare organ al sistemului digestiv se secreta diverse enzime care favorizeaza digestia.
Fiecare enzima actioneaza specific asupra anumitor substante. Enzima numita ptialina din saliva
este specializata in digestia zaharurilor. Ea desface moleculele mari de polizaharide in molecule
mici de oligozaharide (de exemplu desface amidonul in maltoza). Enzimele digestive secretate in
stomac sunt specializate in digestia proteinelor – pepsina, sau a lipidelor (grasimilor) – lipaza
gastrica. Altele, cum ar fi lizocima, au rol bactericid. Proteinele sunt digerate doar partial in
stomac si nu pot fi inca absorbite.

Activitatea tuturor acestor enzime este controlata de aciditatea din zona in care sunt secretate,
adica de pH-ul mediului din acea parte a tractului digestiv. pH-ul este factorul care arata gradul
de aciditate al unui mediu. In stomac aciditatea este data de acidul clorhidric (HCl) aflat in
concentratie de 0,5 %, care determina un pH de 0,9-1,5 si pana la 2. Asta inseamna un mediu
foarte acid. In momentul in care alimentele patrund in stomac, aciditatea acestuia scade usor prin
amestecarea sucului gastric cu mancarea, ceea ce favorizeaza activarea enzimelor digestive. In
timpul digestiei gastrice se secreta in continuare suc gastric care creste aciditatea, iar acest lucru
determina inactivarea treptata a enzimelor digestive. Totul este reglat prin modificarea aciditatii,
deoarece fiecare enzima actioneaza doar la o anumita temperatura si aciditate, adica la un anumit
interval al pH-ului. Pepsina este secretata de exemplu sub forma inactiva de pepsinogen si se
activeaza in stomac sub actiunea acidului clorhidric.

Enzimele digestive sunt proteine eliberate de sistemul gastrointestinal care descompun

alimentele şi nutrienţii şi ajută la absorbţia acestora. Aceste enzime sunt eliberate în general de
celule specializate de la nivelul tractului intestinal. Enzimele digestive sunt eliberate la nivelul
gurii, stomacului, pancreasului şi intestinului subţire. Funcţiile acestor enzime sunt completate de
acţiunea acidului gastric şi a secreţiei biliare.
Eliberarea enzimelor digestive este produsă de mai mulţi factori precum miros, gust, sunet, auz.
Chiar şi gândurile noastre pot stimula secreţia de enzime digestive.

În funcţie de compuşii pe care îi descompun, există mai multe tipuri de enzime digestive:
– Proteolitice – descompun proteinele în aminoacizi;
– Lipolitice – descompun grăsimile în acizi graşi şi glicerol;
– Amilolitice – descompun glucidele complexe în glucide simple;
– Nucleolitice – descompun acizii nucleici (ADN, ARN) în nucleotide.

Enzimele digestive eliberate de organism şi sursele lor

 Gură- cea mai importantă enzimă digestivă secretată la nivelul gurii se numeşte amilază
salivară şi are rolul de a începe procesul de descompunere a glucidelor;
 Stomac- enzimele secretate la nivelului stomacului se mai numesc şi enzime gastrice.
Acestea sunt responsabile de descompunerea proteinelor, lipidelor şi glucidelor în
compuşi mai simpli;

Principalele enzime gastrice sunt:

-Pepsina – descompune proteinele în peptide mici;
-Amilaza gastrică – descompune glucidele în glucide simple;
-Gelatinaza – descompune gelatina şi colagenul în polipeptide, peptide şi aminoacizi;
-Lipaza gastrică – descompune grăsimile în acizi graşi.

 Pancreas- este principalul producător de enzime digestive. Cele mai importante enzime
secretate de pancreas sunt: lipaza, colesterol-esteraza (descompune colesterolul), amilaza,
tripsina, ribonucleaza şi elastaza.
 Intestinul subţire- ultima etapă a digestiei are loc la nivelul intestinului subţire. Acesta
conţine un grup de enzime care descompun compuşii ramaşi nedigeraţi.

Cele mai importante enzime secretate de intestinul subţire sunt: carboxipeptidaze, sucraza,
dextrinaza, maltaza, enterochinaza şi lactaza. Sucraza, maltaza, lactaza şi dextrinaza descompun
glucidele în glucoză sau în alte glucide simple, iar carboxipeptidazele descompun proteinele în
aminoacizi.

Surse externe de enzime digestive

Principalele surse externe sunt alimentele şi suplimentele nutritive. Vom vorbi doar despre
sursele alimentare, iar despre suplimentele ce conţin enzime puteţi citi în acest articol. Ceea ce
trebuie menţionat în acest articol este faptul că nu este recomandat consumul de suplimente ce le
conţin fără consultarea unui medic specialist pentru că pot avea efecte adverse grave.
Aproape toate alimentele care sunt consumate proaspete conţin enzime de acest tip (sunt în
general distruse la temperaturi peste 40 grade C) şi din această cauză este bine să consumati
legume şi fructe proaspete.

Carenţa de enzime digestive – cauze şi simptome

Cauzele carenţei de enzime digestive sau ale activitatii scăzute a acestora pot fi următoarele:
cantitatea redusă de suc gastric, stresul, afecţiuni gastrice, afecţiuni ale pancreasului sau ale
colecistului, alimentaţie necorespunzătoare, vârsta înaintată etc.

Câteva semne ale carenţei enzimatice sunt: balonarea, senzaţia de “piatra în stomac”, scaun
unsuros, scaun plutitor, senzaţia de plin după doar câteva înghiţituri etc.

Efectele carenţei pot fi următoarele: glicemie scazută, afecţiuni renale, infecţii bacteriene sau
virale, gingivită, constipare, diaree, insomnie, artrită, afecţiuni cardiovasculare, colesterol mărit,
alergii, depresii, oboseală cronică, balonare, astm, bronşită etc.

Bolile metabolismului glucidic

Diabetul zaharat- este o boala metabolica cu evolutie cronica, datorata fie carentei absolute
sau relative de insulina eficienta, fie rezistentei la insulina, ceea ce determina in primul rand
perturbarea metabolismului glucidic, urmata de perturbarea metabolismului lipidic, protidic,
hidromineral si acido-bazic. Este cea mai frecventa boala metabolica, afectand circa 5% din
populatia generala in tarile dezvoltate (inca peste 50% din cazuri raman nediagnosticate).

Clasificarea diabetului zaharat:

 tip 1(insulino-dependent)
Majoritatea cazurilor ar avea la baza un proces inflamator autoimun cu distructia selective
a celulelor beta Langerhans, cu prezervarea celulelor alfa secretoare
de glucagon si gama secretoare de somatostatina. Acest proces ar surveni preferential la indivizi
predispusi genetic. Factorii de mediu declansatori ar putea fi de origine virala (virusul urlian, al
rujeolei, al hepatitei epidemice, Epstain-Barr, coxsackie, citomegalovirus) sau toxica (inclusiv
alimentari).

 dibet zaharat tip 2 (non-insulinodependent)

Caracterul hedero-colateral al diabetului zaharat tip 2 este demonstrabil in numeroase cazuri,
agregarea familiala explicandu-se insa atat prin factori genetici, cat si prin transmiterea unui mod
de viata riscant, caracterizat prin obiceiuri alimentare nocive si neglijarea activitatii fizice
(sedentarism): ereditatea; obiceiuri vicioase nocive (aport hipercaloric, exces de glucide
concentrate, exces
de lipide); sedentarismul; stresul; factori chimici: alimentari; alcool, coloranti, conservanti,
stabilizatori; medicamentosi: hormoni (corticoizi, contraceptive), diuretice tiazidice,
antidepresive triciclice; toxici industriali sau de uz gospodaresc (pesticide).
  Diabet zaharat gestational
Diabetul gestational este o conditie temporara - care apare doar in timpul sarcinii - in care corpul
tau nu produce o cantitate adecvata de insulina, astfel incat nivelul de glucoza din sange este
crescut.