Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prin metabolism se înţelege totalitatea transformărilor biochimice şi energetice care au loc în ţesuturile
organismului viu.
Metabolismul este un proces complex, ce implică schimburi de materii şi energii, şi care include două procese
(simultane) opuse:
Tipuri de metabolism
1.Metabolismul bazal
Metabolismul care se desfăşoară în condiţii de repaus total constituie metabolismul bazal. Metabolismul
bazal (de bază) este unul de întreţinere, care asigură minimul de energie necesar menţinerii funcţiilor vitale
(circulaţie, respiraţie, activitate nervoasă, etc.).
Valoarea energetică a metabolismului bazal la adult este cuprinsă între 1.300 şi 1.600 kcal pe zi sau, mai
precis, de aproximativ 1 kcal / kg corp / oră, ceea ce însemnă că de atât este nevoie doar pentru a supravieţui (
pentru întreţinerea funcţiilor vitale ), în condiţiile în care nu se depune niciun un fel de efort. Metabolismul bazal
mai este influenţat de sex (la femei este mai mic datorită mai bunei reprezentări a ţesutului adipos), de activitatea
endocrină (hormonii tiroidieni, cei sexuali şi cei medulosuprareanli intensifică metabolismul bazal) şi de vârstă.
2.Metabolismul intermediar
Ansamblul transformărilor chimice, începând de la absorbtia nutrientilor şi terminând cu eliminarea produşilor
finali, constituie metabolismul intermediar.
Metabolismul intermediar este o noţiune care se referă la substanţe (glucide, lipide, protide, minerale, etc.) şi la
transformările pe care acestea le suferă, deosebindu-se de noţiunea de metabolism energetic, care priveşte
procesul metabolic din unghiul energiei consumate şi degajate în urma reacţiilor biochimice ce au loc.
3.Metabolismul energetic vizează eliberarea energiei chimice potenţiale din moleculele dezasimilate în urma
transformărilor realizate pe baza metabolismului intermediar al substanţelor.
Metaboliţii sunt substanţe care participă sau iau naştere din metabolismul intermediar. Dintre metaboliţi fac parte
compuşi ca vitamine, hormoni, produşii intermediari a metabolismului proteinelor, a lipidelor. Produşii
intermediari rezultaţi din procesele de dezasimilaţie poartă denumirea de cataboliţi.
Metabolismul intermediar.
Metabolismul proteinelor
In organismele vii proteinele constituie din punct de vedere cantitativ, partea cea mai insemnata dintre
componentii organici.
Metabolismul proteinelor este un proces deosebit de complex, care cuprinde anabolism si catabolism - ce
consta in eliberarea aminoacizilor prin hidroliza intr-o prima etapa. In urmatoarea etapa are loc producerea de
energie sau sinteza de glucide, lipide sau alti compusi cu functii biologice specializate.
Aminoacizi >>>>CO2+H2O
>>>>NH3>>>uree>>>urina
Proteinele, asemanator glucidelor si lipidelor nu sunt absorbite la nivel intestinal. Hidroliza proteinelor
alimentare se face cu actiunea combinata a sucurilor gastric, pancreatic si intestinal.
Enzimele care catalizeaza hidroliza legaturii peptidice sunt numite endopeptidaze (legaturile din interior ),
iar cele care catalizeaza legaturile din exteriorul lantului peptidic se numesc exopeptidaze.
In stomac proteinele sunt mai intai denaturate (maruntite), favorizand actiunea hidrolitica specifica
pepsinei gastrice cu ajutorul unui pH=1,5.
Metabolismul glucidelor
Organismul isi procura lipidele pornind de la alimente, dar le si poate sintetiza prin transformarea
Unele alimente contin lipide "vizibile" (unt, smantana, ulei), altele lipide "invizibile" (carne, peste); ele
Intr-o alimentatie echilibrata, energia furnizata de lipide trebuie sa reprezinte maximum 35% din energia
totala, cu un aport echilibrat in acizi grasi saturati, mononesaturati si polinesaturati. Pentru aceasta, este
recomandata cea mai mare varietate alimentara: astfel, uleiul de masline este deosebit de bogat in acizi grasi
mononesaturati, dar contine si acizi grasi polinesaturati si saturati, produsele lactate contin acizi grasi saturati, dar
si o proportie importanta (o treime din acizii grasi totali) de acizi grasi mononesaturati.
Lipidele din alimente, trec din gură în stomac, prin faringe şi prin esofag, cu structura neschimbată. La
nivel gastric, transformările suferite de grăsimi sunt nesemnificative, cu excepţia copiilor mici, care posedă
enzime din categoria lipazelor (lipaza gastrică), cu care pot scinda grăsimile din lapte şi din ouă.
Adevăratele transformări digestive ale lipidelor se petrec la nivelul duodenului, sub influenţa bilei şi a
sucului pancreatic, precum şi la nivelul intestinului subţire, datorită activităţii lipazelor intestinale.
Bila realizează emulsionarea grăsimilor (fracţionarea lor în picături foarte fine), favorizând în acelaşi
Grăsimile după emulsionare, sunt cu mult mai uşor de scindat de către lipaze, care realizează hidroliza
acestora. Sub influenţa sărurilor biliare, alături de grăsimile emulsionate, apar şi acizi graşi.
După absorbţie, lipidele urmează mai multe căi, care se pot intersecta:
- în urma unor reacţii, intră în structura unor substanţe complexe (lipoproteine), unele dintre ele
- se oxidează în ţesuturi, până la dioxid de carbon şi apă, cu eliberare de energie (1 g de lipide poate
Grăsimile din organism, se află sub formă de: trigliceride, fosfolipide, colesterol şi acizi graşi liberi.
Metabolismul lipidelor este sub control endocrin, desfăşurându-se cu participarea hormonilor
anterohipofizari, tiroidieni, pancreatici, suprarenali. Totodată, în procesul metabolic al grăsimilor, intervine activ
Pe lângă sistemul endocrin, în reglarea metabolismului lipidelor, mai participă şi sistemul nervos.
Lipoliza se desfăşoară, după cum am arătat mai sus, la nivelul tubului digestiv, dar continuă şi la nivelul