METABOLISMUL GLUCIDELOR, PROTEINELOR SI LIPIDELOR

Prin metabolism se intelege totalitatea transformarilor biochimice si energetice care au loc in tesuturile organismului viu. Metabolismul este un proces complex, ce implica schimburi de materii si energii, si care include dou procese (simultane) opuse: - catabolism / dezasimilatie - totalitatea proceselor chimice de degradare a substantelor din organism; se produce n special ruperea legturilor dintre atomii de carbon, din moleculele diferitelor substante; acest tip de reactii este insotit de eliberare de energie (reactie exoterma); - anabolism / asimilatie - procesele chimice de biosinteza a substantelor ce intra in alcatuirea materiei vii. Reactiile anabolice se caracterizeaz prin consum de energie si se numesc reactii endergonice (reactii endoterme). Dupa rolul jucat in biologia organismelor, metabolismul este clasificat in: - metabolism primar sau fundamental, care este implicat direct, esential n mentinerea vietii organismelor si plantelor; - metabolism secundar sau laturalnic, care este implicat in producerea de substante "neesentiale" vietii (de exemplu pigmenti, alcaloizi, antibiotici agenti etc.). Metabolismul intermediar al glucidelor ocupa un loc central n procesele generatoare de energie, deoarece glucidele, prin oxidare, nu genereaza substante toxice ci numai energie, C02 si apa. La nivel celular glucidele sunt folosite numai sub forma de glucoza, aceasta fiind si forma de circulatie sanguina. Glucoza rezulta din hidroliza polizaharidelor (amidon sau glicogen), dizaharidelor (zaharoza, lactoza) sau a mono-zaharidelor (fructoza, glucoza), dar n snge nu sunt identificate dect mono-zaharidele, si n special glucoza. Fructoza si galactoza, prin fosforilare hepatica, sunt transformate aproape integral n glucoza. Glucoza, depozitata n organism sub forma de glicogen, este principala substanta cu rol energetic a organismului, deci toate celulele o utilizeaza n acest scop. Cantitatea totala a glucozei in organismul uman este de aproximativ 370g, ceea ce reprezinta aproximativ 1600 cal. Procesele anabolice ale metabolismului glucidic sunt: - glucogeneza, adica producerea glucozei prin hidroliza polizaharidelor, dizaharidelor si fosforilarea monozaharidelor la nivel hepatic - gluconeogeneza, procesul de sinteza a glucozei din diferite substante aminoacizi, acizi grasi, acid lactic, pentru mentinerea unei concentratii constante a glucozei sanguine, proces ce se desfasoara n ficat si rinichi, n conditii de inanitie, gluconeogeneza reprezinta unica sursa de glucoza a organismului; - glicogenogeneza este sinteza glicogenului din glucoza, forma de depozit din ficat si muschi. Procesele catabolice sunt reprezentate de: Glicoliza, care este ansamblul de reactii prin care glucoza este exidata pana la acizii piruvic si lactic, proces ce se desfasoara n 11 etape si care ncepe cu fosfonlarea glucozei n interioarul celulei. Glicoliza are loc n toate celulele, n citoplasma si se desfasoara ntr-o etapa de anaerobioza care are ca produs final acidul piruviric. In lipsa O2 acidul piruviric se transforma n acid lactic, dar randamentul energetic este foarte scazut, totusi se asigura sinteza a doua molecule de ATP, fiind prima energie de care poate beneficia organismul. In prezenta oxigenului, acidul piruvic se oxideaza n mitocondrie pna la CO2 si H2O, cu dezvoltarea unei cantitati de energie. Procesul este alcatuit

din trei etape: ciclul Krebs (ciclul acidului citric), lantul respirator si fosforilarea oxidativa, care au loc numai n mitocondrii, unde se gasesc enzimele necesare. Glicogenoliza este un proces care consta n depolimerizarea glicogenului sub actiunea fosforilazelor. Glucoza rezultata poate servi ca sursa locala de energie si pentru mentinerea glicemiei la valori normale. Reglarea metabolismului glucidic Reglarea metabolismului glucidic poate fi impartita in: 1. reglare la nivel celular si enzimatic; 2. reglarea hormonala a glicemiei Intre aceste doua procese exista strnse interrelatii. Reglarea la nivel celular si enzimatic are in vedere mecanismele prin care se stimuleaza sau se deprima sinteza enzimelor sau transformarea unei enzime inactive n forma activa sau modificarea afinitatii enzimei. Reglarea hormonala a glicemiei are n vedere mentinerea glicemiei la valori normale, la aceasta participand ficatul si o serie de glande endocrine. Singurul hormon cu efecte hipoglicemiante este insulina. Efecte hiperglice-miante au hormonii de crestere, cortizonul, adrenalina, glucagonul. Metabolismul indermediar al proteinelor este un proces deosebit de complex, care cuprinde anabolism si catabolism - ce consta in eliberarea aminoacizilor prin hidroliza intr-o prima etapa. In urmatoarea etapa are loc producerea de energie sau sinteza de glucide, lipide sau alti compusi cu functii biologice specializate. Proteinele sunt specifice fiecarui organism si se sintetizeaza endogen, n structura lor intra 22 de aminoacizi dintre care 10 aminoacizi sunt esentiali (pot fi sintetizati n organism) si 12 aminoacizi nu sunt sintetizati n organism. Aminoacizii esentiali sunt: triptofanul, histidina, treonina, lizina, metionina, arginina, valina, fenilalanina, leucina si izoleucina. Dupa intrarea n celule prin difuziune facilitata sau transport activ, aminoacizii sunt utilizati la sinteza de proteine sub controlul ARN, n reactiile de dezaminare si transaminare n vederea transformarii si utilizarii lor n scop energetic si functional. Necesarul zilnic de proteine este de aproximativ 40 g. Proteinele nu pot fi utilizate ca atare; ele sufera un proces de proteoliza sub actiunea pepsinei, n stomac; proteoliza se continua n intestinul subtire, n prezenta enzimelor pancreatic, punnd n libertate aminoacizii care se absorb la nivelul intestinului subtire. Sinteza proteinelor este determinata de prezenta n nucleu si n citoplasma a acizilor nucleici care servesc ca matrice pentru proteina precum acidul deoxiribonucleic (ADN) si acidul ribonucleic (ARN). Fiecare celula are o limita inferioara de depozitare sau utilizare a aminoacizilor. Fiecare aminoacid are un mod particular de a se metaboliza, exista insa si procese care sunt comune tuturor aminoacizilor: transaminare, decarboxilare si dezaminare. Transaminarea consta n procesul de transfer al gruparii amino de pe un aminoacid pe un cetoacid. Aceasta asigura sinteza continua de aminoacizi si cetoacizi corespunzatori, reactiile fiind reversibile. Decarboxilarea este un proces prin care se formeaza aminele corespunzatoare: din histidina se formeaza histamina si heparina; din triptofan - serotonina; din fenilalanina - adrenalina si noradrelanina. Tot prin decarboxilare se formeaza si amine toxice (cadaverina). Dezaminarea este transformarea aminoacizilor n cetoacizi elibernd amoniac, proces realizat la nivelul ficatului cu ajutorul aminotransferazelor. Reglarea metabolismului proteic Metabolismul proteinelor este influentat de: - hormonul de crestere - intensifica sinteza de proteine; - insulina - reduce sinteza proteinelor; - glucoeorticoizi - mobilizeaza proteinele tisulare; - testosteron - favorizeaza dispunerea aminoacizilor n tesuturi;

- tiroxina - creste degradarea si mobilizarea proteinelor tisulare. Metabolismul intermediar al lipidelor cuprinde transformrile suferite de ctre grsimile din alimente - dup ce ele au ptruns n organism, precum i neogeneza lor (sinteza lipidelor din substane nelipidice). Lipidele sunt mpartite n doua categorii: lipide neutre (trigliceridele si colesterolul) si lipide complexe (fosfolipidele). Structurilor chimice le corespund functii biologice specializate: trigliceridele au rol energetic, iar fosfolipidele si colesterolul au rol plastic. Trigliceridele reprezinta forma de depozit a grasimilor (formnd tesutul adipos), iar sub influenta lipazelor elibereaza acizii grasi liberi si glicerolul (lipoliza). Energetic, l gram de trigliceride elibereaza 9000 calorii, deci lipidele constiuie o forma de enregie condensata. Fosfolipidele si colesterolul se gasesc n combinatii lipoproteice n structurile celulare (rol structural si functional). Lipidele continute n plasma sanguina au o valoare de 500-700 mg %, iar digestia si absorbtia lor are loc la nivelul lumenului intestinal, n entcrocit. La nivelul ficatului, acizii grasi liberi pot fi transformati n trigliceride, iar cnd afluxul estecrescut se formeaza corpi cetonici (acidul acetoacetic, acetona, acidul beta-hidoxibutiric). Cnd aportul de glucide este insuficient sau glucidele nu pot fi utilizate n scop energetic, mari cantitati de energie se formeaza pe seama metabolizarii lipidelor (inanitie, diabet zaharat). Se formeaza corpii cetonici procesul numindu-se cetogeneza, ce duce la instalarea unei stari grave de acidoza. Lipoproteinele contin trigliceride, colesterol, fosfolipide si proteine (alfa- si beta-globuline si albumina) si se formeaza exclusiv n ficat si mici cantitati n enterocit Colesterolul sintetizat celular are o concentratie plasmatica de 180-200 mg %, valoare la care participa si colesterolul exogen prin ingestia zilnica. Colesterolul participa la sinteza acidului colic necesar sintezei sarurilor biliare, la formarea hormonilor corticosuprarenalieni si gonadali. Reglarea metabolismului lipidic Glucidele exercita un efect de economisire a lipidelor, astfel nct vor fi depozitate n tesutul adipos (lipogeneza). In absenta glucidelor, lipidele din tesutul adipos sunt mobilizate si folosite in scop energetic, prin participarea unor hormoni. Adrenalina si hormonii tiroidieni intensifica eliberarea de acizi grasi din depozite, efect pe care il are si scaderea cantitatii de insulina. Metabolismul energetic Din metabolismul glucidic, lipidic si proteic se elibereaza energie care este folosita in scop energetic, plastic, functional. Energia este stocata n legaturile macroenergetice ale ATP. Fiecare legatura contine 7300-8000 cal/molecule de ATP (12 000 cal). Energia stocata n ATP este utilizata pentru contractia musculara, conducerea impulsului nervos, sinteza mediatorilor chimici, transportul prin membrana, absorbtia intestinala, sinteza proteinelor, a acizilor grasi, fermentilor, hormonilor. Paralel, cu desfasurarea acestor produse, se elibereaza si caldura, n mod indirect, intensitatea metabolismului intermediar si, deci, cantitatea de energie consumata. Prin arderea unui gram de glucide se obtin 4,1 kcal; prin arderea unui gram de grasimi se obtin 9,3 kcal, iar prin arderea unui gram de proteine 5,4 kcal. Metabolismul bazai reprezinta cantitatea de energie folosita pentru mentinerea functiilor vitale n conditii de repaus fizic, psihic, alimentar, n aceste conditii, 50% din calorii se datoreaza metabolismului din muschi, iar restul din activitatea aparatului digestiv, inimii, rinichiului, sistemului nervos. Valoarea metabolismului bazai este n functie de naltime, greutate si suprafata corporala, acesta are valoare mai mare la barbati si scade spre batranete si variaza n functie de alimentatie (vegetarienii au un MB mai scazut). I G - BURLUI MIHAELA