ANATOMIA SI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS

CENTRAL

Functionarea organismului depinde de functiile izolate a

diferitelor organe,coordonate,controlate si conduse de
sistemul nervos.Acesta coordoneaza activitatea tuturor
organelor,precum si relatiile organismului,ca intreg,cu
mediul extern.Se deoebesc

Sistemul Nervos Central

Sistemul nervos este sistemul alcatuit din tesut nervos,care avand
la baza functia reflexa,asigura legatura organismului cu mediul in
care acesta traieste si se dezvolta,realizand unitatea organismmediu,iar pe de alta parte coordoneaza activitatea tuturor
organelor si aparatelor corpului,asigurand unitatea functionala a
organismului. Sistemul nervos si-a diferentiat organe
receptoare,care culeg stimuli din mediu intern si extern:
-exteroceptorii intre care intra si organele de simt care culeg
stimuli din mediul extern -proprioceptorii care culeg stimuli de la
nivelul aparatului locomotor -interoceptorii care culeg informatii
de la nivelul organelor interne Acesti stimuli sunt transmisi prin
fibre senzitive ale nervilor periferici si cranieni si prin caile de
conducere ale sensibilitatii pana la centrii superiori de integrare si
in ultima instanta la scoarta cerebrala.
Aceasta ii supune la analiza si sinteza si elaboreaza comenzi pe
care le transmite la organele efectoare. Comenzile transmise
organelor efectoare asigura functiile de relatie ale organismului cu

mediul
extern
si
functiile
metabolice
ale
organelor
interne,exteriorizate
prin
functii
de
nutritie,respiratie,circulatie,reproducere. Din punct de vedere
functional sistemul nervos formeaza un tot unitar.In mod
arbitrar,pe considerente morfologice si functionale,sistemul
nervos poate fi impartit in:
-sistemul nervos central sau cerebrospinal care cuprinde creierul
si maduva spinarii. El contine centrii superiori de reglare si
coordonare a functiilor:
-sistemul nervos periferic reprezentat de totalitatea prelungirilor
care in mod direct sau indirect isi au originea anatomica sau sunt
conectate functional cu sistemul nervos central. Sistemul nervos
periferic contine prelungirile neuronilor care constituie nervii pe
traiectul carora se pot gasi si ganglioni(corpii neuronali). Sub
raport histologic,sistemul nervos este alcatuit din neuroni aflati in
interconexiuni complexe.Corpii neuronali formeaza substanta
cenusie iar prelungirile lor formeaza substanta alba.
Pe langa neuroni se gasesc si celule neurogliale cu rol metabolic
de producere a mielinei si de sustinere.Tot din punct de vedere
functional sistemul nervos poate fi impartit in:
-sistem nervos al vietii de relatie alcatuit din sistemul nervos
central si sistemul nervos periferic
-sistemul nervos al vietii vegetative sau visceral,alcatuit din
sistemul nervos simpatic si parasimpatic.
Sistemul nervos vegetativ isi are centrii in sistemul nervos central
si coordoneaza sub conducerea acestuia,activitatea organelor
interne
Activitatea sistemului nervos vegetativ si al vietii de relatie sunt
strans intricate.

Maduva Spinarii

Maduva spinarii este parte sistemului nervos central adapostita

in canalul vertebral.Maduva spinarii se intinde intr-un plan
conventional care trece prin gaura occipitala si a 2-a vertebra
lombara unde se termina prin conul medular. Acesta se continua
cu o formatiune subtire pana la fata posterioara a vertebrei a 2-a
coccigiene.
Nervii lombari si sacrali coboara alaturi de filum terminale
formand asanumita coada de cal. Lungimea maduvei spinarii este
de 45cm la barbati si 43cm la femei.Maduva spinarii se imparte in
mai multe portiuni:cervicala,toracala,lombara,sacrala.
Din regiunile medulare amintite pleaca 31 de perechi de nervi
spinali sau rahidieni dintre care 8 cervicali,12 toracali,5 lombari,5
sacrali si 1 coccigian
Maduva spinarii are forma unui cilindru turtit anteroposterior.
Ea
prezinta
doua
portiuni
mai
voluminoase,cervicala(intumescenta cervicala si lombara)care
corespunde originii nervilor plexului brahial si respectiv lombar.
Dezvoltarea mai accentuata a maduvei in aceste regiuni
corespunde functiilor complexe ale membrelor superioare si
inferioare
Pe sectiune transversala maduva spinarii este formata din
substanta cenusie,dispusa central si substanta alba,dispusa
periferic.Substanta cenusie este formata mai ales din corpul
neuronilor si are forma literei H pe sectiune. Substanta alba este
dispusa la periferie,in jurul substantei cenusii si este alcatuita din
trei perechi de cordoane:doua anterioare,doua posterioare si doua
laterale.Aceste cordoane sunt alcatuite din fascicule de fibre.
Din punct de vedere functional maduva spinarii este un organ de
conducere(a stimulilor primiti din mediul extern si a comenzilor de
motilitate) si un centru de reflexe elementare sau spinale.

Trunchiul Cerebral
Trunchiul cerebral este asezat in axul median al etajului inferior al
cutiei craniene si continua la nivelul encefalului maduvei
spinarii.Este format de jos in sus din pedunculi cerebrali,bulb si
punte.Bulbul se gaseste in partea inferioara a trunchiului cerebral
si se continua cu maduva spinarii.Superior este despartit prin
santul bulbo-pontin de punte.
Puntea sau protuberanta intretaie in sens transversal partea
mijlocie a trunchiului cerebral.Fata antero-laterala a puntii este
formata la suprafata din fibre transversale,care se continua lateral
si posterior cu bratele puntii sau pedunculii cerebelosi mijlocii
care fac legatura cu emisferele cerebrale.
Pe fata anterioara,limita inferioara a puntii o constituie santul
bulbo-pontin,iar cea superioara,santul pontopenducular care o
separa de pedunculii cerebrali.
Pe linia mediana a acestei fete se afla un sant longitudinal
larg,numit santul bazilar.De o parte si de alta a acestuia se afla
doua ridicaturi longitudinale numite piramidele pontine,lateral de
care se afla originea aparenta a perechii a V-a de nervi cranieni
(nervul trigemen).
Pe linia mediana a fetei posterioare a puntii se afla fisura mediana
posterioara,lateral de care se afla coloanele longitudinale.In
partea inferioara a fetei posterioare,se afla o proeminenta numita
colicul facial,in profunzimea caruia se afla nucleul perechii VI de
nervi cranieni (nervul abducens) ocolit de nervul facial.
In partea superioara se afla o alta proeminenta numita eminenta
mediala,lateral de care este o depresiune numita foseta
rostrala,in profunzimea careia se afla nucleul masticator al
trigemenului.In unghiurile laterale ale puntii se afla aria
vestibulara care corespunde nucleilor acustici (in partea
superioara) si nucleilor vestibulari (in partea inferioara).

Pedunculii cerebrali sunt situati deasupra puntii de care sunt

despartiti prin santul ponto-pendicular superior,pedunculii
cerebrali se continua cu diencefalul
Pe linia mediana a fetei antero-laterale a pedunculilor cerebrali se
afla spatiul interpeduncular,de forma triunghiulara,cu baza spre
corpii mamilari ai diencefalului si varful spre santul
pontopeduncular.
Acest spatiu este perforat de numeroase vase sanguine,formand
substanta perforata posterioara.
Pe fata posterioara pedunculii cerebrali prezinta corpii
cvadrigemeni formati din doi coliculi superiori sau optici si doi
coliculi inferiori sau acustici,separati printr-un sant in forma de
cruce.

De la coliculii superiori pleaca spre corpul geniculat lateral al

diencefalului,bratul coliculilor superiori.
De la coliculii inferiori pleaca spre corpul geniculat medial al
diencefalului,bratul coliculilor inferiori.
Ca si maduva spinarii trunchiul cerebral este format din substanta
cenusie,dispusa in centru si substanta alba,dispusa la periferie.
Spre deosebire de substanta cenusie a maduvei,la nivelul
trunchiului cerebral substanta cenusie este fragmentata in
gramezi de celule formand nucleii trunchiului cerebral (datorita
incrucisarii cailor de conducere).
Trunchiul cerebral este de asemenea un centru de reflexe (reflexul
respirator,reflexul sino-carotidian,reflexul de voma,reflexul de
tuse,reflexul cornean,reflexul papilar) si un organ de conducere
prin fibrele substantei albe,trunchiul cerebral face legatura intre
maduva si centrii nervosi superiori si invers .

Diencefalul
Diencefalul sau creierul intermediar este asezat sub emisferele
cerebrale si deasupra mezencefalului (pedunculii cerebrali si
corpii cvadrigemeni). In interiorul sau se gaseste ventriculul al IIIlea.
Diencefalul este alcatuit din:
talamus,metatalamus,subtalamus,epitalamus si hipotalamus.
Diencefalul este format in cea mai mare parte din substanta
cenusie,sub forma de nuclei,dispusi in formatiunile ce compun
diencefalul
Talamusul este format din doua mase de substanta nervoasa de
forma ovoida,situate de o parte si de alta a cavitatii
ventriculare,ai carei pereti laterali ii formeaza.
Lateral talamusul vine in raport cu capsula interna si nucleul
caudat,formatiuni ce apartin emisferelor cerebrale.Substanta
cenusie a talamusului se grupeaza in nucleii
anteriori,posteriori,laterali si mediali.Acesti nuclei sunt statii releu
intre partile inferioare ale sistemului nervos central si centrii
superiori ai emisferelor cerebrale,pentru sensibilitatea
generala,optica si acustica.
Leziunile talamusului produc grave tulburari de sensibilitate:
anestezii, hemipareze, dureri vii de partea bolnava etc.
Metatalamusul este format din corpii geniculati laterali si
mediali,statii releu pentru impulsurile optice si respectiv acustice.
Subtalamusul este o statie releu pentru caile
extrapiramidale,strans legate de corpii striati,de la baza
emisferelor cerebrale.
Epitalamusul este asezat in partea superioara si posterioara a
diencefalului si este format din: glanda epifiza,trigonul habenular

cu ganglionul habenulei,striile habenulare.Epitalamusul leaga

centrii olfactivi de la baza emisferelor cerebrale,reprezentand un
centru al reflexelor olfactivosomatice,dirijand miscarile capului si
corpului legate de miros.
Hipotalamusul este situat in partea anterioara a diencefalului
formand planseul ventriculului al III-lea.Este format din tuber
cinereum cu hipofiza si corpii mamilari.
Substanta alba a diencefalului este reprezentata de cai aferente
care aduc fibre de la scoarta cerebrala a lobului frontal si
parietal,de la centrii olfactivi ai scoartei cerebrale si de la talamus
si cai eferente care fac legatura intre centrii vegetativi ai
hipotalamusului si centrii vegetativi din substanta reticulata a
trunchiului cerebral si nucleii vegetativi ai nervilor cranieni.
Talamusul are rol de releu si de centru de integrare in calea
tuturor formelor de sensibilitate,cu exceptia celei olfactive.In
afara de nucleii de proiectie talamusul mai contine nuclei de
asociatie,reticulari si vegetativi.Acesti nuclei participa la coloritul
afectiv al informatiilor senzoriale si au rol in procesul de activare
corticala,ei fac parte din sistemul extrapiramidal.

Cerebelul
Cerebelul sau creierul mic este situat in etajul inferior al cutiei
craniene,posterior de trunchiul cerebral.Este separat de creierul
mare printr-o prelungire a durei mater,cortul cerebelului,care il
separa de lobii occipitali,ai emisferelor cerebrale. Cerebelul
constituie o zona superioara de integrare,avand rolul de a doza si
coordona miscarile pe care le comanda scoarta cerebrala.
Cerebelul are forma ovoida,turtit de sus in jos,cu diametrul mare
transversal.Prezinta o parte mediana,cu directie anteroposterioara numita vermis si doua parti laterale,latite numite
emisfere cerebeloase.Cerebelul participa la formarea tavanului
ventriculului al IVlea.

Legatura cerebelului cu trunchiul cerebral se face prin intermediul

a trei perechi de pedunculi cerebelosi:
-inferiori sau corpii restiformi,care fac legatura cerebelului cu
bulbul
-mijlocii sau bratele puntii care leaga cerebelul de punte
-superiori sau bratele conjunctive care leaga cerebelul de
mezencefal
Prin pedunculi trec fibre nervoase aferente si eferente.Suprafata
cerebelului este brazdata cu numeroase santuri,mai mult sau mai
putin adanci,delimitand intre ele lobuli sau lobi,marind astfel
suprafata cerebelului.
Lobulatia vermisului corespunde lobulatiei emisferelor
cerebeloase.
Ca si celelalte componente ale sistemului nervos,cerebelul este
alcatuit din substanta cenusie si substanta alba.
Asemanator emisferelor cerebrale,substanta cenusie a cerebelului
este dispusa la suprafata,formand scoarta sau cortexul
cerebelos,iar substanta alba la interior.Substanta alba contine
printre fibre,gramezi de neuroni care formeaza nucleii emisferelor
cerebeloase si ai vermisului.Cortexul cerebelos insotestesanturile
care separa lobii si lobulii,marindu-i astfel suprafata.Pe suprafata
de sectiune,substanta cenusie a cerebelului are aspect arborizat
de arbore al vietii.
Nucleii cerebelului sunt in numar de 4 si sunt dispusi astfel:
-nucleii fastigiali,se afla in vermis
in emisferele cerebeloase se afla:
-nucleul globos,medial
-nucleul emboliform,situat lateral de primul

-nucleul dintat,asezat si mai lateral.

Substanta alba a cerebelului este situata in interior si este
formata din fibre nervoase care alcatuiesc caile cerebelului.
Din punct de vedere filo-ontogenetic cerebelul este format din trei
lobi: lobul anterior (palecerebel),lobul mijlociu (neocerebelemisferele cerebeloase) si lobul posterior (arhicerebel-lobul
floculonodular).
Arhicerebelul este cel mai vechi filogenetic,el primeste aferente
de la proprioceptori si de la aparatul vestibular
Paleocerebelul este reprezentat de lobul anterior,el primeste
mesaje exteroceptive cutanate si aferente musculare,precum si
de la organele de simt. Neocerebelul este format din lobul
mijlociu,partea laterala a lobului anterior si parafloculus.Are cea
mai mare dezvoltare la om,evolutia sa fiind legata de functia
scoartei cerebrale cu care s-a dezvoltat in paralel .

Emisferele Cerebrale
Emisferele cerebrale sunt in numar de doua fiind separate prin
fisura interemisferica.Emisferele cerebrale au forma ovoidala,cu
axul mare antero-posterior.
Au trei fete:laterala,mediala si bazala si trei
margini:laterala,supero-mediala si infero-mediala.Suprafata
exterioara este brazdata de numeroase santuri de adancime
diferite,numite fisuri.Ele delimiteaza circumvolutiile sau girusurile
cerebrale.
Fisurile si circumvolutiile maresc suprafata scoartei
cerebrale.Fisurile mai adanci delimiteaza lobii cerebrali.Fata
laterala a emisferelor prezinta trei santuri mai adanci: fisura
laterala sau Sylvius in profunzimea careia se gaseste lobul
insulei.Ea delimiteaza lobii:fromtal,parietal si temporal,fisura
centrala sau Rolando care incepe deasupra fisurii laterale si se

indreapta vertical spre marginea superomediala,ajungand pe fata

mediala.Ea delimiteaza lobul parietal de lobul frontal si fisura
occipito-parietala care se observa mai ales pe fata medial
Fata bazala a emisferelor cerebrale este reprezentata de fata
inferioara a lobului frontal,temporal si occipital.La nivelul lobului
frontal,paralel cu fisura interemisferica,se gaseste santul sau
fisura olfactiva in care se gaseste bulbul si tractul olfactiv.Medial
de acest sans se afla girusul drept,iar lateral,fisurile orbitale de
forma literei H,care delimiteaza girusurileorbitale ale lobului
frontal.In partea temporo-occipitala a fetei bazale se gaseste din
exterior spre interior fisura temporala inferioara,fisura colaterala
si fisura hipocampului.
Substanta cenusie a emisferelor cerebrale este dispusa la
suprafata,formand scoarta cerebrala si la baza
emisferelor,formand nucleii bazali sau corpul striat. Din punct de
vedere structural substanta cenusie se imparte intr-o regiune cu
mai putine straturi celulare,numita allocortex si alta mai intinsa
formata din sase straturi celulare,numita izocortex .
Substanta alba a emisferelor cerebrale este formata din trei tipuri
de fibre nervoase: fibre de proiectie (ajung sau pleaca de la
scoarta cerebrala,stabilind legaturi intre aceasta si
diencefal,cerebel,trunchi cerebral si maduva spinarii),fibre
comisurale (care leaga cele doua emisfere cerebrale asigurand
functionarea lor simultana) si fibre de asociere care pleaca din
diferite regiuni ale aceleasi emisfere cerebrale.
Vascularizatia encefalului este asigurata de arterele vertebrale si
carotidele interne.Arterele vertebrale dupa ce patrund in craniu se
unesc pe linia mediana si formeaza artera bazilara,din care pleaca
ramuri pentru trunchiul cerebral si cerebel.Arterele carotide
interne dau artera oftalmica care merge in orbita,iar pentru
encefal arterele cerebrale anterioare.Se formeaza astfel pe fata
bazala a encefalului un poligon arterial numit poligonul Willis.

Sangele venos este colectat de sinusurile durei mater:sinusul

sagital superior si inferior,sinusurile cavernoase,occipitale.In final
ajung in vena jugulara interna. Sistemul limbic sau riencefalul sau
paleocortexul este format din bulbii oftalmici,tracturile
oftalmice,girusul cingului,girusul hipocampului si uncis.In afara
unor functii legate de miros,sistemul limbic are un rol important in
reactiile emotionale si vegetative.Din acest punct de vedere el
alcatuieste cu hipotalamusul o unitate functionala care determina
comportamentul functional.

Meningele
Meningele este un sistem format din trei membrane conjunctive
de origine mezenchimal, care nvelesc sistemul nervos central
(situat n caviti osoase: canalul vertebral i cutia cranian),
adic att mduva spinrii ct i encefalul.Ele intervin n protecia
i nutriia esutului nervos,precum i n pstrarea lichidului
cefalorahidian n spaiul destinat lui.
De la exterior spre interior, cele trei membrane meningeale sunt:
dura mater, arahnoida si pia mater. Din punct de vedere
embriologic, structural i funcional, meningele este mprit n
pahimeninge i leptomeninge. Pahimeningele(meningele gros) de
origine mezodermal, este reprezentat de duramater, iar
leptomeningele (meningele subiri) de origine ectodermal, este
reprezentat de arahnoid i pia mater.
Meningele, n funcie de structura nervoas central pe care o
acoper, se mparte n meningele spinal i meningele encefalic.

Meningele Spinal
Maduva este alcatuita din 3 membrane de protectie, care o
invelesc.
La nivelul gaurii occipitale, meningele spinale se continua cu
meningele cerebral. Membrana exterioara, numita dura mater are

o structura lamelara fibroasa, rezistenta si este separata de

peretii canalului vertebral prin spatiul epidural in care se afla
tesut conjunctiv si gras, cat si vene multiplu
anastomozate.Superior, la nivelul gaurii occipitale se continua cu
dura mater craniana. Inferior se termina in fund de sac in care
sunt adapostite filum terminale, impreuna cu invelisul dural cu
care vine in contact, formand ligamentul coccigian.
Arahnoida este cea de a doua membrana din constitutia
meningelui. Are o structura conjuctiva si este separate de dura
mater prin spatiul subdural si de pia mater prin spatiul
subarahnoidian care contine lichid cefalorahidian.
Pia mater sau meningele vascular este o membrana conjuctivovasculara, cu rol nutritiv care inveleste maduva de care adera
intim, patrunzand in santuri si fisuri. In grosimea ei se gasesc
numeroase vase arteriale si nervi, in special simpatici. Prelungirile
in piale patrund, impreuna cu ramurile arteriale, in substanta
nervoasa, participand la constituirea barierei hematoencefalice

Meningele Cerebral
Structura meningelor este astfel alcatuita incat corespunde intru
totul necesitatii functionale, de protejare a S.N.C. si a anexelor
sale.
Componentele meningiene sunt alcatuite, din interior in exterior
din: dura mater (membrana fibroasa, densa), arahnoida (foita
intermediara cu numeroase trabecule)si din pia mater (foita
foarte fina, bogat vascularizata).
Topografic, meningele se imparte in cerebral si medular, dura
mater alcatuind pahimeningele iar arahnoida si pia mater,
leptomeningele, creind intre ele spatiile: epidural, subdural,
subarahnoidian, in care circula lichidul cefalorahidian. Cavitatile
ventriculare si ependimul, aflate in interiorul nevraxului, comunica
cu spatiul subarahnoidian prin: ventriculii laterali care comunica

cu ventriculul al III-lea prin gaura Monro, ventriculul III comunica

prin apeductul lui Sylvius cu ventriculul IV, care prin gaura lui
Magendie si orificiile Luschka comunica cu cisterna mare.
Dura mater encefalica spre deosebire de dura mater spinala,
adera intim de oasele cutiei craniene. In interiorul craniului trimite
prelungiri orizontale si sagitale. Dintre prelungirile orizontale fac
parte cortul cerebelului, care separa cerebelul de lobul occipital al
emisferelor cerebrale, si diafragma seii turcesti in care se afla
hipofiza.
Diafragma seii turcesti este perforata de un orificiu prin care trece
tija hipofizara. Dintre prelungirile sagitale fac parte: coasa
creierului, care separa incomplet cele 2 emisfere cerebeloase si in
grosimea acestor septuri se gasesc sinusurile venoase, care
aduna sange venos de la creier si il duc in vena jugulara interna.
Arahnoida trece peste santurile cerebrale ca o punte. Intre ea si
dura mater exista un spatiu virtual. Ea este separata de pia mater
printr-un sant numit subarahnoidian, plin cu lichid cerebrospinal
(L.C.R.).
Arahnoida trimite o serie de prelungiri care strabat dura mater si
patrund in sinusurile venoase sub forma de vilozitati arahnoidiene
si sub forma de diverticuli, alcatuind granulatiile arahnoidiene
Pacchioni.
La nivelul bazei creierului, incepind de la limita cu maduva,
arahnoida se indeparteaza de pia mater si formeaza spatii mai
dilatate, numite cisterne subarahnoidiene strabatute de vase de
sange importante si cu un continut bogat in lichid cefalorahidian.
Cisterna mare (cerebro-medulara) situata intre ventriculul IV si
fata inferioara a cerebelului,este locul de electie al punctiei
suboccipitale. Cisterna bulbo-pontina, la nivelul santului bulbopontin prin care trece artera bazilara. Cisterna interpenduculara,
intre picioarele pedunculilor cerebrali. Cisterna laterala, in
profunzimea scizurii laterale Sylvius, cu artera cerebrala mijlocie,

pe lobul temporal. Cisterna chiasmatica, la nivelul chiasmei

optice, prelungindu-se si pe fata superioara a corpului calos .
Cisterna mare a venei cerebrale, intre spleniusul corpului calos si
trigonul (fornix) Cerebral, contine vena Galen si epifiza.
Cisterna ambiens,situata in jurul protuberantei si a pedunculilor
cerebrali, intinzindu-se pana la epifiza si corpii cvadrigemeni.
Pia mater este un invelis subtire care imbraca toata suprafata
creierului, patrunzand in santuri si scizuri. Este o membrana
vasculara. Vasele cerebrale sunt plasate pe fata externa a piei
mater, deci in plin spatiu subarahnoidian, spre deosebire de pia
mater al maduvei, unde vasele sunt continute in grosimea
acesteia.

Lichidul Cefalorahidian
Lichidul cefalorahidian isi are originea la nivelul plexurilor
coroidei. Din ventriculii laterali, lichidul cefalorahidian trece prin
orificiile Monro in ventriculul III, de aici prin apeductul Syllvius
ajunge in ventriculul IV unde fie trece in canalul ependimar de la
nivelul maduvei, fie prin orificiile de la nivelul partii inferioare a
plafonului ventriculului IV (orificiul median Magendie) trece in
spatiul subarahnoidian, iar de aici excesul e absorbit in sinusurile
venoase.
La fiecare 3-4 ore isi schimba compozitia (se reinnoieste). Din cei
140-300 cm3, numai 25-30 cm3 se gaseste in ventriculii cerebrali,
restul aflandu-se in spatiul subarahnoidian.
Lichidul cefalorahidian are rol protector, mentine o presiune
constanta in cutia craniana, permite schimbul dintre vase si
substanta nervoasa.
Debitul mediu ar fi de 0,3 ml/minut, variind in functie de
persoana. Circulatia este lenta, putand fi perturbata.

Presiunea se masoara cu ajutorul manometrului Claude. Variaza in

functie de pozitie si de regiunea explorata.
In pozitie sezand presiunea este de 30-45 cm (la punctia
lombara), la cea suboccipitala de la -3 la +1, iar la cea
ventriculara de la -1 la -5. Daca este culcat, valorile cresc, dupa
inspiratia profunda scade cu 1-2 cm si creste daca bolnavul
tuseste de cateva ori. Scade si dupa injectarea intravenoasa de
solutii hipertonice sulfat de magnetiu 15%, glucoza 30%, creste
dupa administrarea de NaCl, apa distilata.
Proba Queckenstedt-Stookey. Compresiunea bilaterala a venelor
jugulare timp de 10 secunde provoaca o crestere a presiunii
lichidul cefalorahidian pana la 70-80 cm de apa. Imediat dupa
incetarea compresiunii, presiunea revine la normal. Atunci cand
urcarea si scaderea presiunii se face lent. Presupunem un blocaj
partial.

Rolul meningelor si lichidului cefalorahidian .

Meningele exercita in primul rand un rol mecanic si de sustinere a
sistemul nervos central. Creierul este expus incontinuu la presiuni
si deplasari foarte violente in toate directiile. Prin suspendarea sa
in interiorul cutiei craniene si prin legaturile multiple cu care este
ancorat de meninge prin cele 3 foite ale acestora, creierul suporta
aceste presiuni si noxe, fara sa sufere sau sa le perceapa.
In cazul unei extrageri exagerate de lichid cefalorahidian
encefalul sufera, pana la refacerea lichidului extras, exteriorizand
suferinta printr-o cefalee vie, mai ales in timpul deplasarilor. Se
stie ca tusea, compresiunea jugularei, duce la marirea presiunii
lichidului cefalorahidian.
Tusea si expirul actionand asupra presiunii venoase
intracerebrale, au efect de modificare a permeabilitatii hematomeningo-cerebrale. Meningele si lichidul cefalorahidian mai au rol
metabolic,nutritiv al tesutului nervos subiacent. Concentratia

constanta, dar ridicata de NaCl face din lichidul cefalorahidian un

mediu propice pentru mentinerea unui tonus al neuronilor. Mai
detin un rol de epurare ,eliminare a substantelor straine patrunse
in spatiile cerebrale

Sistemul Nervos Periferic

Componentele principale ale sistemului nervos sunt nervii, care
leag sistemul nervos central de alte pri ale corpului, i
ganglionii nervoi, grupe de celule nervoase situate n diverse
puncte ale sistemului nervos.
Un nerv este un fascicul alctuit din fibre motorii i senzitive,
mpreun cu esutul conjunctiv i vasele sanguine. Nervii
principali, n numr de 43 de perechi, i au originea n sistemul
nervos central: 12 perechi se desprind din poriunea inferioar a
creierului (nervii cranieni) i 31 perechi din mduva spinrii (nervii
spinali).
Nervii cranieni inerveaz, n principal, organele de sim i muchii
capului, dei un nerv cranian foarte important,nervul vag
inerveaz organele digestive, inima i cile respiratorii din
plmni. Unii nervi cranieni, cum ar fi nervul optic, conin doar
fibre senzoriale.
Nervii spinali se desprind la intervale regulate din mduva spinrii
i conin ntotdeauna att fibre motorii ct i fibre senzitive. Ei
inerveaz toate regiunile corpului situate mai jos de gt. Fiecare
nerv spinal este ataat de mduva spinrii prin intermediul a dou
rdcini, una alctuit din fibre motorii i cealalt din fibre
senzitive. Dup unirea rdcinilor, cele dou tipuri de fibre se
altur pentru a forma nervul, dei fiecare acioneaz
independent de cealalt. n timp ce la nervii cranieni, de
asemenea ataai de regiunea inferioar a creierului prin rdcini,
fibrele senzitive i motorii formeaz de regul nervi separai.

La mic distan de mduva spinrii, fiecare nerv spinal se divide

n ramuri care la rndul lor, se divid n numeroase ramuri mai
mici, formnd o reea care inerveaz tot corpul.
Att fibrele senzitive, ct i cele motorii sunt doar pari ale
neuronilor senzitivi i motorii. Fibrele motorii i senzitive sunt
prelungirile cele mai lungi ale neuronilor respectivi. De exemplu, o
fibr motorie a unui neuron din mduva spinrii se poate intinde
fr ntrerupere pn la un muchi al piciorului.

Sistemul somatic, respectiv autonom

Sistemul nervos periferic are dou mari componente: sistemul
nervos somatic, care se gasete sub control contient, i sistemul
nervos autonom, care este sub control subcontient.
Sistemul nervos somatic are un rol dublu. n primul rnd,
colecteaz informaii din mediul extern de la organele de sim,
cum ar fi ochii, care conin celule receptoare specializate.
Semnalele de la aceti receptori sunt transportate apoi ctre
sistemul nervos central, prin fibrele senzitive. n al doilea rnd,
transmite mesaje prin fibrele motorii de la sistemul nervos central
la muchii scheletici, iniiind astfel micarea.
Sistemul nervos autonom are n principal rolul de a menine
funciile automate, fr un efort mental deliberat din partea
noastr, ale unor organe cum ar fi inima, plmnii, stomacul,
intestinul, vezica urinar, organele sexuale i vasele sanguine. El
este alctuit n intregime din nervi motori aranjai n releu pornind
de la mduva spinrii ctre diferii muchi.
Sistemul nervos autonom este compus din dou pari, denumite
simpatic i parasimpatic. Fiecare folosete un mediator chimic
diferit acolo unde fibra nervoas ajunge la organul int fiecare
are o autonomie diferit i are efecte diferite asupra organelor pe
care le deservete. De exemplu, nervul parasimpatic ce inerveaz
cile aeriene, bronhiile pulmonare determin construcia

acestora, micorndu-le calibrul. Nervii simpatici din aceeai zon

produc mrirea calibrului, adic dilat bronhiile.
ntregul sistem autonom este controlat de o zon din creier
numit hipotalamus. Acesta primete informaii despre orice
variaie de exemplu, componentele chimice ale corpului i
ajusteaz sistemul autonom pentru a restabili echilibrul. Dac, de
exemplu, nivelul oxigenului scade n urma efortului, hipotalamusul
comanda sistemului autonom creterea frecvenei cardiace
pentru a furniza mai mult snge oxigenat.