Ingrijirea Pacientului Cu Epilepsie

SPECIALIZAREA “ ASISTENT MEDICAL
GENERALIST”
PROIECT DE ABSOLVIRE
Îndrumător, Candidat,
ȘCOALA POSTLICEALĂ
TITLUL PROIECTULUI
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU EPILEPSIE

Motto
"Epilepsia este ca orice altă boală, nu este mai

periculoasă ca alte boli."
Hipocrate
CUPRINS
Argumentul ........................................................................................................................pag. 6
CAPITOLUL I-Sistemului nervos central (SNC) ……………………………………….pag. 9
1.1 Anatomia și fiziologia sistemului nervos central …………………………….…….pag.9
1.1.1 Encefalul ……………………………………………………………………pag.10
1.1.2 Cerebelul …………………………………………………………………….pag.12
1.1.3 Măduva spinării ……………………………………………………………..pag.15
CAPITOLUL II- Epilepsia……………………………………………………………….pag.17
2.1. Definiţie ...........................................................................................................pag. 17
2.2. Etiologie şi epidemiologie ...............................................................................pag. 17
2.3. Etiopatologie ....................................................................................................pag. 18
2.4. Clasificare ........................................................................................................pag. 19
2.5. Diagnostic clinic ..............................................................................................pag. 20
2.6. Diagnostic paraclinic .......................................................................................pag. 22
2.7. Diagnostic diferenţial .......................................................................................pag. 23
2.8. Evoluţie şi prognostic ......................................................................................pag. 23
2.9. Tratament .........................................................................................................pag. 24
Capitolul III- Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacienților cu epilepsie .........…….pag.27
3.1 Noțiuni de nursing …………………………………………………………....pag.27
3.2 Îngrijiri generale şi speciale ............................................................................pag. 29
CAP.IV. Cazuri clinice .....................................................................................................pag. 43
Cazul clinic nr.1............................................................................................................pag. 43
Concluzii ..........................................................................................................................pag. 63
Bibliografie
ARGUMENTUL
Am ales acest subiect deoarece bolnavii epileptici ridică şi în prezent

probleme de reabilitare, de reîncadrare în familie, societate, comparativ cu
bolnavii cu alte infirmităţi corporale. Dacă în Evul Mediu bolnavul epileptic era
total mărginit social, fiind considerat "demonizat", în prezent acesta este încă
frustrat la alegerea profesiei, la alegerea şi primirea funcţiilor, la încadrare, etc.,
faţă de cei valizi şi cu aceeaşi pregătire; în aceeaşi măsură epilepticului îi sunt
limitate posibilităţile de participare la activităţi culturale, sportive, artistice,
jocuri distractive, etc. Toate acestea, ca şi tendinţa de izolare cauzată de
anxietate, de teama de a nu face criză, fac din epileptic un om retras, singuratic,
care se simte excomunicat din multe satisfacţii şi bucurii ale vieţii.
Epilepsia reprezintă una din bolile cunoscute încă din trecutul îndepărtat
al omenirii. Acum 4000 de ani întâlnim prima prevedere legislativă privind
statutul bolnavului epileptic – codul lui Hammurabi care interzicea vânzarea
sclavilor epileptici.
Hipocrate şi şcoala sa au făcut primele tentative de a găsi o explicaţie
naturală a fenomenelor convulsive, arătând că răul sacru nu este cu nimic mai
divin decât celelalte boli.
În această epocă se invocă la originea epilepsiei forţe supranaturale,
substanţe toxice, menţinându-se totodată ideea originii satanice a acesteia.
Paracelsus realizează un important pas în demistificarea bolii, stabilind un
raport direct între traumatismele craniene şi epilepsie.
Personalităţi care au avut epilepsie sau simptomele acestei boli:
Alexandru cel Mare, Iulius Cezar, Ioana D’Arc, eroină a Franţei şi sfântă
a Bisericii Catolice,Alfred Nobel, Vincent van Gogh, Ion Creangă.
CAPITOLUL I
SISTEMULUI NERVOS CENTRAL
1.1 Anatomia și fiziologia sistemului nervos central

Sistemul nervos central (SNC) este reprezentat de organele nervoase
care constituie encefalul, adăpostit de cutia craniană și măduva spinării, în
canalul medular al coloanei vertebrale.
Dezvoltările din anii '50 din domeniul ciberneticii, au fost adoptate și de
neuroștiință, astfel încât SNC este văzut ca un sistem cu rol de a procesa
informațiile din mediul extern, a coordona viața de relație și de a genera un
anumit comportament.
Fig.1.11Sistemul Central Nervos

Din perspectiva filogenetică, SNC apare ca forma superioară conducerii
neuroide existentă la bureți și sistemului nervos simpatic existent la viermi și
artropode. Gradul de complexitate și organizare structurală crește filogenetic,
astfel că la vertebrate avem sistem nervos de tip tubular. În timp ce în creierul
reptilian telencefalul este doar o zonă apendiculară al bulbului olfactiv, ea
1
https://materialedidactice.ro/biologieplanse-anatomie/plansa-hartie-fara-sipci/creierul-si-maduva-spinarii-2/
7
reprezintă majoritatea volumului creierului mamiferelor. Sistemul nervos la
vertebrate este situat dorsal tubului digestiv și prezintă o diferențiere importantă
în două porțiuni - unintracraniană (encefal) și o porțiune extracraniană medulară
(măduva spinării) situată în canalul vertebral din interiorul coloanei vertebrale.
La om, sistemul nervos apare în urma dezvoltării intrauterine a
ectoblastului regiunii postero-mediale embrionare, situată anterior nodului lui
Hensen și posterior de mugurele cordal. La acest nivel, ectodermul se îngroașă
formând placa neurală, ulterior şanţul neural, care în dezvoltarea acestuia
mărginile se îngroașă devenind creste neurale. Dezvoltarea ulterioară facilitează
transformarea șanțului neural, care se închide și devine tub neural. Închiderea
începe medial către extremități, comunicarea cu exteriorul realizându-se prin
intermediul neuroporului anterior și neuroporului posterior, care se vor închide
ulterior.
Dezvoltarea ulterioară duce la formarea a trei vezicule: prozencefal,
mezencefal și rombencefal. În săptămâna a 6-a, prozencefalul se împarte în
telencefal și diencefal, iar rombencefalul în metencefal și mielencefal.
Organizarea sistemului nervos central
1.1.1 Encefalul
Fig.1.22 Encefalul
Encefalul este partea sistemului nervos central situată în cutia craniană.
Este alcătuit din:
- trunchiul cerebral
2
https://www.webmd.com/brain/picture-of-the-brain#1
8
- cerebel
- diencefal
bulbul rahidian - telencefal (creierul mare)
Trunchiul cerebral
Este format din următoarele componente:
1. - este segmentul inferior a trunchiului. Între bulb şi măduvă nu există
o demarcaţie clară, bulbul numindu-se şi măduva prelungită. Are formă de
trunchi de con, cu baza mare orientată în sus şi baza mică orientată în jos, spre
măduvă. Limita superioară a bulbului este reprezentat de şanţul bulbo-pontin
(şanţul dintre bulb şi punte). Configuraţia externă: Bulbul prezintă două feţe:
antero-laterală şi posterioară.
Faţa antero-laterală. Prezintă elementele de configuraţie externă a
măduvei astfel: fisura mediană anterioară se întinde până la şanţul bulbo-pontin.
Coarnele anterioare ale măduvei sunt mai voluminoase, dezvoltate, numite
piramide bulbare. Cordoanele laterale prezintă o ridicătură ovoidă numită olivă
bulbară.
Faţa posterioară. Canalul ependimar al măduvei rămâne nemodificat în
partea inferioară a bulbului. În partea superioară a bulbului devine superficial şi
se lărgeşte, se dilată, formând ventriculul 4 care se conturează şi pe faţa
posterioară a punţii. Prezintă pedunculii cerebeloşi inferiori, cu ajutorul cărora
se leagă de cerebel.
Fig.33 Structura Sistem Nervos
3
https://www.webmd.com/brain/picture-of-the-brain#1
9
Structura internă: Bulbul este alcătuit din substanţă cenuşie şi substanţă
albă. Substanţa cenuşie este situată la interior. În jumătatea inferioară a bulbului
dispoziţia este ca în măduvă, dar în jumătatea superioară nu mai este dispusă sub
formă de coloane, ci se fragmentează în grămezi de celule nervoase care
alcătuiesc nucleii bulbului. Această fragmentare are loc datorită încrucişării
fasciculelor substanţei albe. Nucleii sunt motori, senzitivi, vegetativi şi proprii.
Nucleii motori corespund coanelor anterioare ale măduvei. Reprezintă originea
fibrelor motorii care alcătuiesc anumiţi nervi cranieni. Nucleii senzitivi
corespund coanelor posterioare a măduvei. Nucleii vegetativi corespund
coanelor laterale ale măduvei. Sunt centri ai unor reflexe vegetative. Nucleii
proprii nu au echivalent la nivelul măduvei. Substanţa albă este alcătuită din
fibre ascendente, descendente şi proprii sau de asociere, care fac legătura între
diferiţi nuclei ai bulbului.
2. puntea lui Varolio - reprezintă segmentul mijlociu al trunchiului
cerebral, fiind situată între bulb şi pedunculii cerebrali. Are forma unei benzi de
substanţă nervoasă, lată de 3 cm, dispusă transversal între emisferele
cerebeloase. Este delimitată inferior de şanţul bulbo-pontin, iar superior de
şanţul ponto-peduncular (care o separă de pedunculii cerebrali ai
mezencefalului).
3. Mezencefalul - este situat între punte şi diencefal, fiind străbătut de
apeductul cerebral sau al lui Sylvius, care reprezintă un canal strâmt care leagă
ventriculul 4 de ventriculul 3.
Configuraţia externă. Mezencefalul prezintă două feţe: antero-laterală şi
posterioară. Faţa antero-laterală reprezentată în cea mai mare parte de pedunculii
cerebrali. Acestea sunt două cordoane de substanţă nervoasă, situate între puntea
lui Varolio şi diencefal, continuându-se spre creierul mare. Faţa posterioară
prezintă corpii sau coliculii cvadrigemeni (2 superiori şi 2 inferiori).
Structura internă a mezencefalului. Mezencefalul este format din
substanţă albă şi substanţă cenuşie, aflată la interior sub formă de grămezi care
formează nucleii mezencefalului (motori, senzitivi, vegetativi şi proprii).
10
Substanţa albă este formată din fascicule ascendente şi descendente, precum şi
din fibre nervoase care leagă diferiţi nuclei ai mezencefalului între ei.
Nervii cerebrali (cranieni) sunt nervi perechi şi simetrici inervând
extremitatea cefalică. Sunt analogii nervilor spinali, alcătuind împreună cu
aceştia sistemul nervos periferic. La om sunt 12 perechi de nervi cranieni, notate
cu cifre romane. După funcţie se împart în trei grupe: senzitivi, motori şi micşti.
1.1.2 Cerebelul (creierul mic)
Fig.1.44 Cerebelul
Este aşezat în loja posterioară a cutiei craniene, deasupra trunchiului
cerebral sub lobii occipitali ai creierului mare.
Configuraţia externă. Cerebelul are formă ovoidă, cu diametrul mare
dispus transversal. Prezintă o porţiune mediană numită vermis şi două porţiuni
laterale numite emisfere cerebeloase. Cerebelul are trei feţe: superioară în raport
cu cortul cerebelului; inferioară în raport cu fosele cerebeloase ale occipitalului;
anterioară în raport cu trunchiul cerebral. Feţele cerebelului sunt brăzdate de 2
feluri de şanţuri: profunde care despart lobii şi lobulii; superficiale care separă
lamelele sau foliile. Cerebelul este împărţit de un şanţ orizontal în 2 porţiuni:
superioară sau corp al cerebelului şi inferioară sau lobul floculondular sau
arhicerebral. Corpul cerebelului are un lob anterior şi unul posterior. Cerebelul
este legat de trunchiul cerebral prin pedunculii cerebeloşi. Pedunculii inferiori
4
https://medicineconspectus.blogspot.com/2015/01/sindroamele-de-nucleu-rosu-sindroamele.html?
view=classic
11
leagă cerebelul cu bulbul, cei mijlocii leagă cerebelul cu puntea, iar cei superiori
realizează legătura cu mezencefalul. Împreună cu trunchiul cerebral, cerebelul
delimitează ventriculul 4.
Structura internă: Substanţa cenuşie este dispusă la periferie, formând
cortexul sau scoarţa cerebeloasă. Există substanţă cenuşie şi în interiorul celei
albe formează nucleii cerebeloşi. Cortexul cerebelos este format din 3 straturi de
celule dispuse uniform pe toată suprafaţa cerebelului. Nucleii cerebelului sunt
perechi situaţi atât în vermis cât şi în emisferele cerebeloase. Substanţa albă este
formată din 3 feluri de fibre: de asociere care leagă diferitele zone ale substanţei
cenuşii din cadrul aceleiaşi emisfere, comisurale care leagă cele două emisfere
cerebeloase între ele şi fibre de proiecţie, leagă cerebelul de alte etaje ale
sistemului nervos. Fibrele de proiecţie pot fi aferente care vin la cerebel şi
eferente care pleacă de la cerebel.
Diencefalul (creierul intermediar)
Este interpus între mezencefal şi creierul mare. Se află în prelungirea
trunchiului cerebral, sub emisferele creierului mare. Este alcătuit din mai multe
mase de substanţă nervoasă: talamusul, metatalamusul, epitalamusul,
hipotalamusul şi subtalamusul. În interiorul diencefalului se află ventriculul 3.
Configuraţia externă. Are două feţe: bazală vizibilă la exterior şi
posterioară acoperită de emisferele cerebrale. Faţa bazală prezintă chiasma
optică care este un cordon de substanţă albă format din fibrele nervoase ale
nervilor optici. Tot pe faţa bazală se află şi glanda hipofiză. Faţa posterioară
prezintă epifiza sau glanda pineală sub forma unui corpuscul culcat pe coliculii
cvadrigemeni superiori.
Structura internă. Substanţa cenuşie este dispusă la interior sub formă de
nuclei, iar substanţa albă la exterior.
Creierul mare (Telencefalul sau Emisferele cerebrale)
12
Fig.1.55 Telencefalul
Reprezintă partea cea mai voluminoasă a sistemului nervos central, motiv
pentru care este numit creierul mare. Este împărţit în 2 emisfere cerebrale, una
dreaptă şi una stângă separate printr-un şanţ adânc numit fisură interemisferică
sau longitudinală. În partea bazală a acestei fisuri, emisferele sunt unite printr-o
lamă de substanţă albă numită corpul calos.
Configuraţie externă. Creierul mare are formă ovoidă, cu axul mare
orientat antero-posterior. Fiecare emisferă prezintă 3 extremităţi sau poli, 3 feţe
şi 3 margini. Extremităţile sunt: anterioară (pol frontal); posterioară (pol
occipital) şi latero-inferioară (pol temporal). Feţele sunt: dorso-laterală aflată în
raport cu bolta craniană; medială orientată spre fisura interemisferică şi bazală în
raport cu baza craniului. Marginile sunt: laterală, supero-medială şi infero-
medială. Feţele emisferelor cerebrale prezintă numeroase şanţuri numite scizuri
sau fisuri. Şanţurile adânci delimitează între ele lobi cerebrali, iar cele
superficiale delimitează circumvoluţiile sau girusurile. Astfel, având suprafaţa
cutată, creierul mare al omului este un girencefal (encefal cu girusuri), în
opoziţie cu creierul animalelor inferioare care are suprafaţa netedă, numindu-se
lisencefal.
Cele mai importante şanţuri sunt:
• şanţul lateral sau scizura lui Sylvius situată pe faţa dorso-laterală şi
inferioară
5
https://corpultau.wordpress.com/2013/01/09/functiile-creierului-mare/
13
• șanţul central sau scizura lui Rolando situată pe faţa dorso-laterală şi
medială
• șanţul calcarin pe faţa medială a părţii posterioare
• șanţul parieto-occipital sau scizura perpendiculară pe faţa medială şi
dorso-laterală
• șanţul cingulum pe faţa medială paralel cu corpul calos
Lobii emisferelor cerebrale sunt numiţi după oasele cutiei craniene cu care
se află în raport. Fiecare emisferă este împărţită prin şanţurile mai adânci în
patru lobi: frontal în raport cu osul frontal situat înaintea şanţului central;
parietal în raport cu osul parietal; temporal în raport cu osul temporal situat sub
şanţul lateral; occipital în raport cu osul occipital. Fiecare lob prezintă mai multe
circumvoluţiuni delimitate de şanţurile cele mai superficiale. Pe faţa bazală a
emisferelor cerebrale se află bulbul şi tractul olfactiv. Pe faţa inferioară a lobului
frontal se află cel mai vechi segment al creierului mare, anume creierului
olfactiv care prelucrează informaţiile legate de miros. Creierul olfactic are
suprafaţa netedă fără circumvoluţii, alcătuind paleocortexul.
Structura internă. Creierul mare este alcătuit din substanţă cenuşie şi albă.
Substanţa cenuşie este dispusă la suprafaţă formând scoarţa cerebrală sau
cortexul cerebral, dar este prezentă şi la baza emisferelor, unde alcătuieşte
nucleii bazali sau corpul striat. Scoarţa cerebrală este alcătuită din neuroni de
tip, formă şi mărimi diferite, dispuşi pe mai multe straturi repartizate neuniform.
În afară de celulele nervoase, scoarţa mai conţine nevroglii, fibre nervoase şi
vase sangvine.
1.1.3 Măduva spinării (Medulla spinalis) face parte din sistemul nervos
central al vertebratelor, fiind protejată de canalul vertebral, legat de gât, trunchi
și extremitățile corpului prin intermediul nervilor spinali, fiind învelit la fel ca și
creierul într-o membrană conjunctivă (meninge).
14
Fig.1.66 Măduva Spinării
Structura măduvei
Măduva prezintă mai multe învelişuri.
Meningele măduvei spinării (Meninges medullae spinalis) are în principiu
același rol ca meningele cerebral, și aici se poate distinge stratul exterior dura
mater, stratul mijlociu arahnoida și stratul alipit de măduvă pia mater.
În comparație cu meningele cerebral sunt anumite diferențe ca: dura mater
nu este strâns lipit de țesutul osos al vertebrelor ci între ele se află un spațiu
(important pentru injecții epidurale) epidural sau peridural căptușit cu un strat
conjunctiv și adipos. Altă diferență este existența ligamentelor din pia și dura
mater, Ligamentum denticulatum, aceste spații fiind umplute cu lichid
cerebrospinal (Liquor cerebrospinalis).
Forma măduvei se prezintă sub forma unui cordon îngroşat la capete,
Intumescentia cervicalis și Intumescentia lumbosacralis, de aici pornesc nervii
spinali ce inervează membrele inferioare și superioare.
În partea inferioară (caudală) măduva se termină cu o porțiune ascuțită
Conus medullaris. Ventral (dedesubt la animale) și în față la om, măduva
prezintă un șanț Fissura mediana anterior (la om) și (la animale: Fissura mediana
ventralis) pe partea opusă Sulcus medianus posterior. Aceste adâncituri (șanțuri)
împart măduva în cordoane (Funiculus anterior), (Funiculus posterior) și între
6
http://healthmybabies.blogspot.com/2016/01/physiotherapy-and-treatment-for-spinal.html
15
ele (Funiculus lateralis). Rădăcinile (originea) nervilor spinali sunt între
cordonul lateral și cel dorsal sau ventral.
Măduva spinării este împărțită în 5 zone, după originea nervilor spinali:
- primul orificiu intravertebral fiind între vertebrele atlas și axis.
· măduva cervicală (sau a gâtului) (8 segmente, vertebre la mamifere)
· măduva toracică (12 vertebre)
· măduva lombară (5 vertebre)
· măduva sacrală (5 vertebre)
· măduva codală (coccigiană, la om rudimentar).
Structura măduvei
Fig.1.77 Structura Măduvei

Măduva spinării este formată din substanță cenușie unde predomină
celulele nervoase și substanță albă, aici predomină prelungirile nervoase
(axonii) celulelor nervoase.
Într-o secțiune transversală, măduva apare ca un fluture, cu două coarne
anterioare şi două coarne posterioare, unite prin comisura cenuşie, străbătută de
canalul ependimar. Între coarnele anterioare şi posterioare se află coarnele
laterale, mai pronunţate în regiunea toracică şi lombară. În secţiune
longitudinală, substanţa cenuşie medulară apare sub formă de coloane.
Înconjurând substanţa cenuşie, la exterior se află substanţa albă, organizată, de
fiecare parte, în trei cordoane: anterior, lateral şi posterior.
7
https://www.pinterest.com/pin/410883165973950633/
16
Fig.1.88 Măduva Spinării
CAPITOLUL II
EPILEPSIA
II.1 Definiţie
8
https://sistemulnervos.wordpress.com/maduva-spinarii/
17
Fig.2.19 Activitatea creierului
Epilepsia este o dereglare a sistemului nervos central care produce
descărcări bruşte şi intense de activitate electrică în creier. Această activitate
electrică anormală de la acest nivel se manifestă clinic prin convulsii care
afectează controlul mişcării, al vorbirii, al vederii sau chiar al stării de
conştiență.
II.2 Etiologie şi epidemiologie
Sunt cunoscute multe cazuri de epilepsie şi frecvenţa lor variază cu vârsta.

La nou-născut cauzele cele mai frecvente sunt traumatismele obstetricale,
malformaţiile congenitale, tulburări metabolice şi injecţiile.
La adulţi şi vârstnici cauzele cele mai frecvente sunt boala
aminomusculară, Tcc, şi tulburarea aminală degenerativă, tumori cerebrale,
droguri şi intoxicaţii.
La cel puţin jumătate dintre pacienţi nu se găseşte vreo cauză după
investigaţii detaliate; în asemenea cazuri factorii genetici par a avea o
semnificaţie mai mare decât cei cu patologie demonstrabilă.
9
https://www.desprecopii.com/info-id-13759-nm-Epilepsia-la-copil.htm
18
Fig.2.210 Tumoare Cerebrală
Prevalența epilepsiei este de cel puţin 4-6 ‰. Rata de debut a epilepsiei
esenţiale este mai mare în prima copilărie şi există vârfuri ulterioare la
adolescenţă şi peste vârsta de 65 de ani. În puţine cazuri din cele cu debut în
copilărie, epilepsia este asociată cu handicapul mintal.
II.3 Etiopatologie
I. Epilepsia idiopatică - nu se cunoaşte cauza.

II. Epilepsia simptomatică - se crede că ar fi cauzată de un factor ereditar
indispozant.
Factori:
- prenatali
- natali
- postnatali
Factori prenatali - factori exogeni ce acţionează asupra mamei în timpul
sarcinii:
- traumatisme abdominale
- infecţii ale mamei
- factori toxici (alcool, noxe profesionale)
Factori natali:
- distocii de naştere
10
https://www.romedic.ro/epilepsia
19
- traumatismele fătului în timpul naşterii
- incompatibilitate Rh
Factori postnatali:
- traumatisme cranio-cerebrale
- infecţii la cap
- factori alergici
- tulburări în metabolismul calciului, glucozei, glucidelor
II.4 Clasificare
Liga Internaţională Împotriva Epilepsiei a redactat versiunea clasificării

crizelor convulsive (Gastaut 1969), care este acum în utilizare generală într-o
versiune uşor revizuită (Dreifuss 1981).
Clasificarea crizelor convulsive
Fig.2.311 Crize convulsive

I. Crize parţiale sau cu debut focal
1. cu simptomatologie elementară (fără tulburări de conştiinţă)
- motorii
- vegetative
2. cu simptomatologie complexă - secundar generalizate - cu tulburări de
conştiinţă
11
https://www.romedic.ro/epilepsia
20
- psihomotorii
- intelectuale
- ideaţionale
- afective
- exclusiv alterarea conştiinţei
3. cu simptomatologie compusă (simptome elementare şi complexe)
II. Crize generalizate - fără debut focal

1. Neconvulsive (PM)
- crize astatice
- absenţe tipice sau atipice
- crize epileptice comatoase, fără convulsii
2. Convulsive
- mioclonice
- clonice
- tonice
- tonico-clonice (convulsii majore)
- absente
III. Crize unilaterale sau predominant unilaterale
- clonice
- tonice
- tonico-clonice
IV. Crize eratice ale nou-născutului (convulsii variabile tonice, clonice
sau tonico-clonice, unilaterale, alternante sau generalizate)
V. Stările de rău epileptic
Criza parţial simplă - include criza motorie jacksoniană şi o varietate de
crize senzoriale în care fenomenele sunt limitate, conştiinţa nu este afectată.
Criza parţial complexă - sau “epilepsie de lob temporal”. Este adesea
precedată de o criză parţială simplă ce durează câteva secunde şi care poate lua
forma unor halucinaţii olfactive, gustative, vizuale, auditive sau a unor senzaţii
21
corporale. Pacientul poate prezenta modificări de gândire, percepţie sau emoţie,
conştiinţă, tulburări.
Criza tonico-clonică generalizată - este criza epileptică obişnuită, cu
instalare bruscă, fazele tonică şi clonică şi o perioadă privată de mai multe
minute, în timpul cărora pacientul nu poate fi trezit.
Criza mioclonică, atonică - este criza cu contracţii mioclonice extinse sau
atacuri de cădere şi care nu pune probleme psihiatrului.
Absentă - este tipul clinic ce cere ca trăsătură cardinală tulburarea de
conştiinţă. Atacurile încep brusc, fără aură, au o durată de ordinul secundelor şi
se termină brusc.
II.5 Diagnostic clinic
Se pune pe baza anamnezei, a examenului fizic şi al simptomelor.

Forme clinice:
 Epilepsia generalizată:
o criză majoră (Grand-mal)
o criză minoră (Petit-mal)
 Epilepsie localizată:
o motorie
o senzitivă
o vegetativă
forme particulare
Criza paroxistică majoră are mai multe faze:
o prodromul
o aura epileptică
o accesul convulsivant
o faza stertoasă
22
Prodromul - de obicei precede cu câteva ore sau zile instalarea crizei.
Apar manifestări de tip motor, senzitiv, vegetativ, tulburări psihice. Bolnavii
sunt conştienţi de aceste simptome. Simptomele care apar în prodrom, de tip
motor - mioclonii localizate într-un anumit segment, de tip vegetativ (căscat,
strănut, mestecat involuntar), de tip senzitiv (amorţeli), tulburări de auz
(acufene), tulburări de vedere (puncte strălucitoare), gust, miros neplăcut,
tulburări psihice, depresie, indispoziţie, anxietate, euforie, nelinişte.
Aura epileptică - are o durată foarte scurtă şi prezintă particularităţi
individuale. Bolnavul poate să-şi ia primele măsuri de precauţie. Manifestări:
tulburări ale analizatorului olfactiv, gustativ, senzitiv, motor. Aura nu apare
întotdeauna. Debutul este în general brutal, cu paloare bruscă, strigăt şi pierderea
cunoştinţei precum şi prăbuşirea bolnavului.
Accesul convulsivant - are două faze: una tonică, scurtă, care durează 20-
30 de secunde cu contractura generalizată, ochii imobili, pupile midriatice,
abolirea reflexului fotomotor şi a reflexului cornean, cianoză, apnee – prin
contractura diafragmului, emisiuni involuntare de urină şi materii fecale, şi o
fază clonică.
Faza clonică - bolnavul prezintă contracturi succesive şi ritmice de scurtă
durată, generalizate, urmate de muşcarea limbii şi apariţia la nivelul gurii a unei
spume abundente şi uneori sangvinolente. Faza clonică durează 1-2 minute.
Faza stertoasă - durează de la câteva minute până la câteva ore. Bolnavul
se află într-un somn profund (comatos), musculatura este relaxată, reflexele
fotomotor cornean şi reflexele osteotendinoase sunt abolite. Poate exista reflexul
Babinski lateral.
Uneori crizele se repetă la nesfârşit – crize “subinrante”, instalându-se
starea de rău comiţial, care constituie o urgenţă medicală – exitusul putându-se
produce prin edem pulmonar acut, edem cerebral sau hemoragii cerebrale.
Criza paroxistică minoră (petit mal, absente)
Accesul este de scurtă durată (câteva secunde), suprimarea conştiinţei nu
este urmată de cădere şi convulsii. Bolnavul îşi întrerupe brusc activitatea,
23
devine palid, scapă obiectele din mâini, stă împietrit, apoi îşi reia activitatea fără
a avea cunoştinţa crizei.
La copil se pot întâlni frecvente crize de genul absenţelor, chiar până la
50-100/zi – pienolopsia.
a) Epilepsia motorie – paroxisme convulsive localizate la nivelul unui
segment al corpului (faţă, membre). Bolnavul este conştient de aceste crize
(secuse motorii de contractură – crize Jacksoniene, urmate sau nu de o criză
majoră).
b) Epilepsia senzitivă – crize Jacksoniene senzitive: amorţeală, răceală,
fierbinţeală, cu posibilitate de extindere. Criza durează puţin (până la un minut),

bolnavul este conştient.
c) Epilepsia vegetativă – localizată la nivelul hipotalamusului, este
manifestată prin tulburări sub formă de accese vasomotorii: căldură, răceală,
tulburări de culoare: paloare, roşeaţă, cianoză, crize de salivaţie, epigastralgii,
crize ambulatorii motorii, chiar complexe, cu deplasarea bolnavului.
d) Echivalenţa comiţială – localizată la nivelul unui lob temporal.
Bolnavul prezintă stări de vis, halucinaţii, crize ambulatorii motorii, chiar

complexe cu deplasarea bolnavului.
II.6 Diagnostic paraclinic

Investigaţii paraclinice.
24
Fig.2.412 EKG
- EKG normală în stare de veghe este compusă din unde alfa (frecvenţa de
8-12Hz) şi beta (13-30Hz), activitatea electrică a celor două emisfere fiind
simetrică.
- EKG patologic înregistrată în stare de veghe, poate prezenta asimetrie
emisferică, grafoelemente patologice persistente sub formă de focar precum
undele teta (4-7Hz) şi delta (1-3Hz), descărcări de vârfuri şi vârf-undă.
- CT şi RMN, pot evidenţia patologia organică sau malformativă.
II.7 Diagnostic diferenţial

Se face cu:
- sincopa
- AIT-ul
- mişcările involuntare (spasm hemifacial)
- narcolepsia,
- cataplexia,
- migrena,
- crizele psihogene.
II.8 Evoluţie şi prognostic
12
https://blogotainment.net/2018/01/04/despre-electroencefalograma/
25
Evoluţia şi prognosticul epilepsiei esenţiale depinde de cauzele care au
produs-o, de contextul social în care se află pacientul, de felul în care se instituie
şi este urmat tratamentul.
Evoluţia bolii este cronică şi, aşa cum am văzut, pe lângă crizele
paroxistice apar şi alte numeroase tulburări psihice, inclusiv modificări
permanente de personalitate.
Dacă tratamentul de întreţinere este corect administrat, individul poate
duce o viaţă normală. O mare importanţă o are statusul epileptic, care pune
probleme vitale de mare urgenţă.
În 10-20% din cazuri ar putea exista în epilepsie şi vindecări spontane.
Evoluţia epilepsiei esenţiale şi prognosticul ei depind în mare măsură şi de
numeroşi factori externi (consum de alcool, droguri, mediul ambiant)
II.9. Tratament
a) Tratament igieno-dietetic
Regimul alimentar ar fi de preferinţă lactovegetarian, sărac în lichide şi
sare, dar se va evita foamea din cauza hipoglicemiei care poate favoriza crizele.
Tratamentul igieno-dietetic trebuie să asigure individului o viaţă cât mai
apropiată de normal. La regimul alimentar descris mai sus mai trebuie adăugată
evitarea alcoolului. Se vor evita şi stresurile iar vizionarea de filme sau de
emisiuni TV se va limita. Sporturile permise vor ţine cont de posibilităţile de
accidentare în perioada unei eventuale crize neprevăzute, la fel ca şi încadrarea
pacientului într-o profesie, unde trebuie evitate locurile periculoase (apă, foc,
înălţime, mecanisme în mişcare).
Familia trebuie conştientizată de toate problematicile epilepticului şi ea
trebuie să colaboreze atât în administrarea tratamentului, în evitarea
supraprotecţiei dar şi a protejării pacientului.
O importanţă mare o au prejudecăţile sociale privind criza epileptică,
adeseori medicul trebuie să se lupte cu autorităţile şcolare pentru menţinerea
26
pacientului în sistemul normal de şcolarizare. În acest sens educaţia sanitară în
şcoli şi chiar în societate este foarte importantă.
b) Tratamentul curativ poate fi etiologic sau simptomatic.
Tratamentul etiologic devine radical acolo unde este posibil (extirparea
unor malformaţii, cicatrici cerebrale, parazitoze, etc.). Acest tip de tratament
este însă foarte limitat în stadiul actual şi rolul principal îl are tratamentul
simptomatic, reprezentat prin măsuri igieno-dietetice şi prin tratamentul
medicamentos.
c) Tratamentul medicamentos
Tratamentul medicamentos este esenţial şi el vizează scăderea sau evitarea
descărcărilor patologice la nivelul focarului epileptogen, blocarea circuitelor
neuronale.
Au existat foarte multe droguri propuse, dar foarte puţine au trecut proba
timpului. Tratamentul anticonvulsivant se dă în funcţie de tipul crizei, se pot
administra singure sau în combinaţii, ţelul final al tratamentului fiind sistarea
completă a crizelor.
Există anticonvulsivante de ordinul I (Fenobarbital, Fenitoin, Trepal,
Zarozin) care au o mare eficienţă şi o bună toleranţă, în timp ce restul se vor
utiliza în funcţie de toleranţă şi efect.
În cele ce urmează vom expune sumar maniera de tratament, aşa cum se
face el în activitatea clinică.
În petit mal, succinimidele (Zarozin) sunt preferate în crizele mici (250
mgr de 3-6 ori pe zi la adult). Se pot combina cu Fenobarbitalul. Tridionele
(Trepalul) s-au utilizat mult în petit mal, dar azi se utilizează mai puţin (150-300
mgr de 2 ori pe zi), şi uneori pot agrava crizele.
În crizele mioclonice, Diazepamul şi Nitrazepamul sunt deosebit de
eficiente. Tot în acest cadru se pot utiliza şi derivaţi primidindionici (Mysolin).
În crizele de grand mal şi epilepsiile focale primul medicament utilizat
este fenobarbitalul (Fenobarbital, Luminal, Lauronil), dozele variind între 30-
60mgr de 2 ori pe zi până la 200 mgr în 24 de ore. Medicamentul reduce şi
27
controlează crizele dar este puţin eficace în epilepsia temporală (uneori chiar o
agravează).
Supradozarea duce la hipersedare, bradikinezie, impotenţă, cefalee,
depresie.
Fenitoinele sunt de ales dacă fenobarbitalul eşuează (unii le preferă
barbituricilor). Se utilizează în toate formele de epilepsie cu excepţia crizelor de
petit mal. Dozele sunt de 100 mgr de două ori pe zi, până la maxim 400 mgr la
adult. Se pot combina cu fenobarbitalul.
Primidonele (Mysolinul) este al 3-lea drog de ales. Este util în epilepsia
temporală (doze de 250 mgr de 2 ori pe zi, până la 1500 mgr).
Carbamazepina (Tegretolul) este foarte utilă în grand mal şi în epilepsia
temporală (doze de 200 mgr de 3 ori pe zi, până la 1200 mgr).
Diazepamul este un anticonvulsivant potenţator, puţin toxic, foarte bun în
statusul epileptic dar şi în tratamentul cronic al epilepsiei. Se utilizează totuşi ca
adjuvant pe lângă alte anticonvulsivante.
Valproatul de sodiu este un anticonvulsivant recent cu efect atât în grand
mal, epilepsie focală sau petit mal. Dozele sunt de 200 mgr de 3 ori pe zi, până
la 1400 de mgr.
Statusul epileptic se tratează cu Diazepam intravenos (cu injectare lentă
de 5 mgr/minut) urmat imediat de 250 mgr Fenobarbital (tot intravenos, cu
viteză de 50 mgr/minut) şi 10 ml de paraldehidă intramuscular. Dacă nu se poate
folosi calea intravenoasă, se pot face 200-300 mgr Fenobarbital intramuscular.
Perfuziile cu manitol (sol. 40%), Sulfat de Mg (sol. 25%), Ser glucozat hiperton
care prin efectele deshidratante ajută la ameliorarea crizelor. Uneori puncţia
lombară sau insuflaţia de aer poate avea efect de sistare a crizelor de status
epileptic.
Tratamentul complicaţiilor psihiatrice necesită atât un tratament corect al
crizelor comiţiale, care va duce la scăderea gradului de deteriorare intelectuală şi
a tulburărilor de personalitate, cât şi dintr-un tratament simptomatic specific
pentru diferite simptome psihiatrice. În acest fel se vor utiliza medicaţie
28
psihotropă sau psihoterapie. Astfel fenotiazinele (Clordelazin, Neuleptil,
Tioridazin, etc.) sunt foarte utile în combaterea agresivităţii, ostilităţii,
fenomenelor paranoide (aici este util mai ales Haloperidolul). În cadrul
tulburărilor afective se va utiliza un antidepresiv.
Psihoterapia trebuie să fie o preocupare permanentă în toate etapele şi în
toate formele de epilepsie.
d) Tratamentul chirurgical
Are un rol restrâns, dar el rămâne totuşi valabil. Se procedează la excizia
cortexului lezat sau întreruperea căilor responsabile de criză. Numărul
pacienţilor care beneficiază de aceste tratamente este însă foarte mic.
29
CAPITOLUL III
Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientilor cu epilepsie
VIRGINIA HENDERSON definește nursingul astfel:

„Să ajuți individul, fie acesta bolnav sau sănătos, să-și afle calea spre
sănătate sau recuperare, să-și folosească fiecare acțiune pentru a promova
sănătatea sau recuperarea, cu condiția ca acesta să aibă tăria, voința sau
cunoașterea, necesare pentru a face, și să acționeze în așa fel încât acesta să-și
poarte de grijă singur cât mai curând posibil”.
Independenţa și dependenţa în satisfacerea nevoilor fundamentale
Independenţa la adult = atingerea unui nivel acceptabil în satisfacerea

nevoilor prin acțiuni pe care le îndeplinește individul însuși, fără ajutorul unei
alte persoane. Independența este deci în satisfacerea uneia sau mai multor nevoi
prin acțiuni proprii, îndeplinite de persoana însăși.
Dependenţa = incapacitatea persoanei de a adopta comportamente sau de
a îndeplini singură, fără ajutorul unei alte persoane, acțiuni care să-i permită un
nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor astfel încât să fie independentă.
Manifestări de dependență
Atunci când o nevoie fundamentală este nesatisfăcută din cauza unei surse
de dificultate, apar una sau mai multe manifestări de dependență.
30
III.2 Îngrijiri generale şi speciale
 Internarea pacientului în spital
Internarea bolnavului cu epilepsie se face în clinica de psihiatrie când

acesta ia primul contact cu spitalul. Acest prim contact constituie un eveniment
important în viaţa bolnavului, deoarece el se desparte de mediul său obişnuit şi
este nevoit să decurgă la ajutorul oamenilor străini.
Internarea în spital a bolnavului se face pe baza buletinului de identitate, a
biletului de trimitere eliberat de: cabinet medical individual care recomandă
internarea sau de la medicul din ambulatoriul sau pe baza biletului de transfer
eliberat de altă speţă. La internarea unor persoane găsite pe stradă neidentificată,
asistenta de serviciu va anunţa imediat organele de poliţie.
Cazurile grave vor fi primite fără bilet de transfer sau trimitere, bolnavii
internaţi fiind înscrişi în registrul de urgenţă. Acolo se completează foaia de
observaţie cu datele de identitate ale bolnavului şi datele anamnestice culese de
la bolnav sau însoţitori.
În vederea examinării bolnavului de către medic, asistenta va ajuta
bolnavul să se dezbrace şi va asigura condiţii necesare unei bune derulări a
examinării.
Examinarea clinică poate fi completată de prelevări de produse biologice
şi patologice şi de un examen psihologic.
O primire adecvată în secţie diminuează stresul suferit de bolnav la
internare şi uşurează adaptarea lui la mediul spitalicesc. Asistenta de salon
introduce bolnavul în salonul indicat, îi face cunoştinţă cu ceilalţi bolnavi, îl
ajută să-şi aranjeze obiectele în noptieră, îl conduce pentru a cunoaşte secţia,
prezentându-i cabinetul asistentelor, sala de mese, grupul sanitar, îi aduce la
cunoștință regulamentul de ordine interioară.
31
 Asigurarea condiţiilor de spitalizare a pacientului
În spitale de psihiatrie, asigurarea condiţiilor de specialitate a bolnavilor
are un rol foarte important.
Bolnavii internaţi aici să se simtă cât mai confortabil, de aceea se vor
asigura saloane de zi cât şi saloane de noapte. Saloanele trebuie să fie de
dimensiuni mici (2-3), să fie bine aerisite, liniştite. Se va avea însă grijă ca
prizele să fie bine izolate. De asemenea, ferestrele prevăzute cu gratii, iar
rezervele rezervate bolnavilor agitaţi sunt capitonate cu cauciuc moale şi sunt
prevăzute cu vizoare. De asemenea, secţia de psihiatrie trebuie să asigure
bolnavilor şi ateliere pentru ergoterapie.
Fig.3.113 Salon
Pentru că bolnavii stau majoritatea timpului spitalizării, în pat, acesta
trebuie să aibă anumite calităţi: să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite
care să satisfacă atât cerinţele de confort ale bolnavului cât şi ale personalului de
îngrijire, să-i permită bolnavului să se poată mişca în voie, să nu limiteze
mişcările. De asemenea, se va asigura schimbarea lenjeriei de pat de câte ori este
nevoie.
În sala de mese trebuie să se asigure condiţii igienice de mediu, se
aeriseşte, se vor aranja estetic mesele, toate pentru a-i creşte apetitul.
13
https://www.medlife.ro/spitalul-medlife-brasov
32
 Asigurarea condiţiilor igienice a pacientului
Asigurarea igienei generale şi corporale este importantă în evoluţia unei
boli, de aceea asistenta medicală trebuie să fie foarte atentă cu respectarea
regulilor de igienă.
În cazul pacienţilor cu epilepsie asigurarea igienei generale şi corporale
este în majoritatea cazurilor precară pentru că pacientul prezintă dezinteres
pentru propria-i persoană şi pentru cei din jur.
De aceea, asistenta medicală are misiunea delicată de a controla în mod
discret, de a îndruma şi la nevoie, de a efectua, atunci când este cazul toaleta de
dimineaţă şi seară. Astfel ea va îndemna bolnavul să-şi spele faţa, gâtul,
membrele superioare, regiunea axilară. De asemenea să efectueze toaleta
cavităţii bucale şi să-şi îngrijească părul. Dacă este cazul va atrage atenţia şi
asupra lenjeriei de corp să fie tot timpul curată şi îngrijită.
 Observarea poziţiei pacientului în pat
Asistenta medicală trebuie să urmărească, să supravegheze poziţia

bolnavului în pat pentru că în foarte multe boli pacienţii adoptă poziţii care să le
diminueze durerea. În cazul neurasteniei, care este o boală a creierului, bolnavii
nu au o anume poziţie în pat sau în timpul somnului care să atragă atenţia, dar
foarte frecvent lenevesc în pat şi este necesară supravegherea poziţiei pentru a
preveni escarele. Totuşi se poate urmări poziţia bolnavului pentru a sesiza
eventualele modificări survenite în timpul tratamentului.
De asemenea este foarte important de urmărit şi faciesul bolnavului. De
cele mai multe ori, la pacienţii se poate observa foarte uşor un facies care
trădează oboseala, astenia de care el se plânge.
 Pregătirea patului
33
Patul este mobilierul cel mai important din salon, aici petrecându-şi
bolnavul majoritatea timpului de boală şi convalescenţă. Patul trebuie să fie
comod, de dimensiuni potrivite, uşor de manipulat şi uşor de curăţat, pentru ca
îngrijirile, investigaţiile şi tratamentele aplicate bolnavului să fie uşor de
efectuat.
Accesoriile patului sunt: salteaua, perna, pătura, lenjeria, cearşaful,
cearșaful plic, faţa de pernă.
 Schimbarea lenjeriei de pat

Este o problemă în asigurarea condiţiilor de confort pentru odihna şi
îngrijirea bolnavilor.
La intrarea în salon bolnavul găseşte patul pregătit cu lenjerie curată,
salonul bine aerisit. Schimbarea lenjeriei se face de câte ori este nevoie pe
parcursul internării.
 Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative ale pacientului

Urmărirea funcţiilor vitale este o sarcină foarte importantă pentru asistenta
medicală, atât pentru a urmări evoluţia boli, cât şi pentru a urmări evoluţia
tratamentului deoarece unele medicamente pot influenţa aceste funcţii. Ele vor fi
măsurate de două ori pe zi (dimineaţa şi seara) şi vor fi notate în foaia de
observaţie.
Respiraţia – nevoia omului de a căpăta oxigenul din mediu şi a elimina
dioxid de carbon, poate prezenta unele modificări în neurastenie.
Ritmul respiraţiei (în mod normal este de 16-18 pe minut) este ceva mai
des, iar uneori poate exista o adevărată aritmie.
Temperatura corpului (valori normale 36-37°C) nu prezintă modificări
importante în cazul unui bolnav neurastenic.
Pulsul este expansiunea ritmică a arterelor, cu valori normale cuprinse
între 60-80 bătăi/minut la un adult sănătos.
34
Tensiunea arterială este presiunea exercitată de sângele circulant asupra
pereţilor arteriali, prezintă şi ea unele modificări. Valorile normale la un adult
sănătos sunt cuprinse între 115-140/70-90 mmHg.
Fig.3.214 Tensiometru
În ceea ce priveşte funcţiile vegetative, aici se constată câteva modificări:
- diureza nu prezintă modificări;
- scaunul prezintă unele modificări, bolnavii pot avea fie constipaţie, fie
diaree;
- transpiraţia - mulţi bolnavi pot prezenta o uşoară diaforeză, care însă
creează doar un uşor disconfort;
- convulsii şi autorănire
Unii bolnavi pot prezenta şi o aparentă hipotiroidie.
 Alimentaţia pacientului
Alimentaţia trebuie să aibă în vedere hrănirea substanţială a bolnavului cu
atât mai mult cât aceştia suferă de foarte multe ori de o lipsă a poftei de
mâncare.
Bolnavii epileptici au un regim alimentar dietetic. Se vor suprima, însă,
alcoolul, condimentele şi excesul de carne sau de conserve. Bolnavul va avea
mai multe mese pe zi, uşoare şi dese, mai ales după stările convulsive.
14
https://targetdeal.ro/tensiometru-manual-stetoscop/2868/INC4?
utm_source=google&utm_term=temson_smart_shop&gclid=EAIaIQobChMIkt2dyN7H6gIVyeFRCh0i0w9_EAQY
AiABEgLDwPD_BwE
35
Alimentaţia va fi bogată în legume şi fructe, care să-i asigure un aport mărit de
vitamine, în special vitamina A, B1, B6, C.
În funcţie de starea pacientului, alimentaţia este: activă sau pasivă. Dar de
cele mai multe ori este pasivă.
Alimentarea activă - se poate face în sala de mese, în salon; la masă sau
la pat.
În sala de mese aerisită, curăţenia trebuie să fie desăvârşită; porţiile
aranjate estetic sunt aşezate pe mese mici (4 persoane). Se invită pacienţii la
masă, se invită să se spele pe mâini. Felurile de mâncare se servesc pe rând,
vesela folosită se ridică imediat. Nu se ating alimentele cu mâna.
Se observă dacă pacientul a consumat alimentele; în caz contrar se află
motivul şi se iau măsuri.
În salon la masă: se îndepărtează tot ce ar putea influenţa negativ apetitul
pacientului (tăviţă, scuipători, ploscă). Se invită pacientul să se spele pe mâini,
se ajută să se aşeze la masă; servirea mesei se face ca în sala de mese.
În salon, la pat: se pregăteşte salonul ca pentru alimentarea în salon la
masă. Se aşează pacientul în poziţie confortabilă, este invitat să se spele pe
mâini, asistenta servindu-i materialele necesare şi protejând lenjeria de pat cu
muşama. Se adaptează masa specială la pat şi se serveşte masa la fel ca în salon
la masă.
Alimentarea pasivă
Când starea generală a bolnavilor nu le permite să se alimenteze singuri,
trebuie să fie ajutaţi.
Scop - vor fi hrăniţi bolnavii:
- imobilizaţi
- paralizaţi
- epuizaţi, adinamici
- în stare gravă
- cu uşoare tulburări de deglutiţie
Pregătiri materiale
36
- tavă
- farfurii
- pahar cu apă sau cană cu cioc
- şervet de pânză
- cană de supă
- tacâmuri
Asistenta
• îmbracă halatul de protecţie
• aşează părul sub bonetă
• se spală pe mâini
Pacientul
 se aşează în poziţie semişezând cu ajutorul rezemătoarelor de pat sau
în decubit dorsal cu capul uşor ridicat şi aplecat înainte pentru a uşura deglutiţia
 i se protejează lenjeria cu un prosop curat
 se protejează cu un prosop în jurul gâtului
 se adaptează măsuţa la pat şi i se aşează mâncarea astfel încât să vadă
ce i se introduce în gură
Servirea mesei
 asistenta se aşează în dreapta pacientului şi îi ridică uşor capul cu
perna
 verifică temperatura alimentelor (pacienţii în stare gravă nu simt
temperatura, nici gustul alimentelor), gustând cu o altă lingură
 îi serveşte supa cu lingura sau din cana cu cioc, taie alimentele solide
 supraveghează debitul lichidului pentru a evita încărcarea peste
puterile de deglutiţie ale pacientului
 este şters la gură, i se aranjează patul
 se îndepărtează eventualele resturi alimentare care, ajunse sub bolnav,
pot contribui la formarea escarelor
 schimbă lenjeria dacă s-a murdărit
 acoperă pacientul şi aeriseşte salonul
37
 strânge vesela şi o transportă la oficiu
Asistenta:
• încurajează pacientul în timpul alimentaţiei, asigurându-l de
contribuţia alimentelor în procesul vindecării
• stimulează deglutiţia prin atingerea buzelor pacientului cu lingura
• oferă pacientului cantităţi nu prea mari - deoarece, neputând să le
înghită, ar putea să le aspire
De evitat:
- servirea alimentelor prea fierbinţi sau prea reci
- atingerea alimentelor care au fost în gura pacientului.
 Administrarea medicamentelor şi hidratarea pacientului

În spital medicamentele sunt prescrise de medicul curant, fiind
consemnate în rubrica „tratament” din foaia de observaţie, cu data
calendaristică, forma de prezentare (fiolă, tablete), doza pe 24h, calea de
administrare, doza unică și orarul.
Medicamentele sunt substanţe de origine minerală, animală, vegetală sau
chimică de sinteză, transformate prin operaţii farmaceutice într-o formă de
administrare (comprimat, fiolă) folosită pentru prevenirea, ameliorarea sau
vindecarea bolilor.
La indicaţia medicului asistenta medicală administrează medicamentele
prescrise ţinând cont de regulile de administrare a medicamentelor.
Administrarea se face progresiv urmărindu-se eventuala apariţie a
semnelor de intoleranţă (uscăciunea gurii, tulburări de acomodare vizuală,
greţuri, acufene, stări convulsive).
Eficacitatea lor este limitată, ameliorând tremurătura şi rigiditatea, fără a
influenţa hipochinezia.
 Recoltarea produselor biologice şi patologice

38
Regulile de bază în aplicarea precauţiilor universale:
· considerarea că toţi pacienţii sunt potenţiali infectaţi;
· considerarea că sângele, alte fluide biologice şi ţesuturile sunt
contaminate cu HIV şi HBV;
· considerarea că acele şi alte obiecte folosite în practica medicală sunt
contaminate după utilizare.
Unul din rolurile cele mai importante pe care asistenta medicală le are în
îngrijirea bolnavilor îl reprezintă şi efectuarea recoltărilor de produse biologice
şi patologice.
Examenele de laborator efectuate produselor biologice şi patologice
completează simptomatologia bolii cu elemente obiective ce exprimă
modificările apărute. Ele confirmă sau infirmă diagnosticul clinic.
Asistenta medicală se spală pe mâini, îmbracă mănuşile de cauciuc sterile,
aspiră în seringă 0,4 ml citrat de sodiu, sol. 3,8 %. Se puncţionează vena şi se
aspiră 1,6 ml sânge. Se scurge seringa în eprubetă şi se agită. Se etichetează şi se
trimite la laborator.
Recoltarea sângelui pentru examene serologice – cercetează prezenţa sau
absenţa anticorpilor în serul bolnavului. Sângele se recoltează prin puncţie
venoasă direct în eprubetă într-o cantitate de 5-10 ml.
După coagulare se desprinde cheagul de sânge de pe peretele eprubetei şi
după 30 de minute se decantează serul într-o eprubetă sterilă. Din el se fac mai
multe reacţii, în funcţie de boala suspicionată (tifos, sifilis, scarlatină, viroze).
Examen de urină
După toaleta organelor genitale externe se recoltează 150 ml de urină.
Examenul de laborator furnizează:
- date macroscopice (culoare, luciu, miros, densitate);
- date microscopice (sediment în care se găsesc elemente figurate, cilindri,
celule epiteliale);
- date fizico-chimice (pH, ionogramă, proteinurie, creatinină).
39
 Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor impuse de caz
Electrocardiograma (ECG) - înregistrarea grafică a rezultantei
fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac.
Pregătirea pacientului pentru EKG:
- se pregăteşte bolnavul din punct de vedere psihic pentru a înlătura
factorii emoţionali;
- se transportă bolnavul în sala de înregistrare, de preferinţă cu căruciorul
cu 10-15 min. înainte de înregistrare;
- aclimatizarea bolnavului cu sala de aclimatizare;
- bolnavul va fi culcat comod pe patul de consultaţie şi va fi rugat să-şi
relaxeze musculatura.
Montarea electrozilor:
- Montarea electrozilor pe membre
roşu – mâna dreaptă;
galben – mâna stângă;
verde – picior stâng;
negru – picior drept.
- Montarea electrozilor precordiali
V1 - spaţiul VI intercostal, pe marginea dreaptă a sternului;
V2 - spaţiul VI intercostal, pe marginea stângă a sternului;
V3 - între V2 şi V3;
V4 - spaţiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară;
V5 - la intersecţia de la orizontală dusă din V4 şi linia axilara anterioară
stânga;
V6 - la intersecţia dintre orizontala dusă din V4 şi linia axilară mijlocie
stângă.
Îngrijirea pacientului după EKG: ajută bolnavul să se îmbrace.
Tomografia computerizată:
40
- această tehnică realizează imagini detaliate (este mai eficientă şi pentru
detecţia neoplaziei creierului)
Pregătirea pacientului:
- camera de examinat trebuie să aibă temperatura de minim 20 oC, pentru
că pacientul va fi dezbrăcat
- pacientul va fi însoţit de asistentă
- i se vor înlătura bijuteriile şi obiectele de metal
- pacientului i se va explica în ce constă tehnica şi de ce este necesară
- asistenta nu va sta în vecinătatea aparatului care emană radiaţii
- medicul va purta şorţ şi echipament de protecţie
Sunt câteva situaţii în care pacientul necesită o pregătire prealabilă:
• În cazul în care examinarea CT necesită administrarea substanţei de
contrast injectată intravenos este necesar să fie ţinut post cu 4-6 ore înainte de
examinare (astfel se evită senzaţia de vomă după injectarea substanţei de
contrast intravenos).
• Pentru examinarea abdomenului şi pelvisului, pacienţii vor fi rugaţi să
bea substanţă de contrast sau apă înainte de examinare, la sosirea lor în
departament, conform cu diagnosticul suspectat.
• Pacientul îşi va goli vezica urinară cu 30-40 de minute înaintea
examinării, pentru evitarea distensiei vezicale importante.
• În situaţia în care examinarea CT presupune şi administrarea de
contrast rectal (clismă), sau se efectuează în scopul diagnosticării unor afecţiuni
enterice, pacientul va primi recomandări de a urma un anumit tratament cu 24 de
ore înaintea examinării pentru evacuarea completă a tubului digestiv.
Administrarea substanţei de contrast.
Cele mai multe dintre examinările CT pot solicita administrarea pe cale
orală şi/sau intravenoasă a unei substanţe de contrast. Aceasta este o substanţă
pe bază de iod, şi se foloseşte pentru a evidenţia diferenţa dintre diversele
ţesuturi ale corpului.
41
Atunci când substanţa de contrast este administrată intravenos, de obicei
pacienţii ar putea simţi o senzaţie tranzitorie de căldură la nivelul întregului
organism şi un gust metalic. Aceste simptome dispar foarte repede, fără nici un
tratament. Pacientul va fi informat înainte de examinare cu privire la aceste
efecte secundare minore. Orice alte senzaţii percepute de către pacient trebuie să
fie comunicate imediat tehnicienilor/asistenţilor radiologi.
 Educaţia pentru sănătate
Boala este o reacţie a organismului faţă de factori nocivi de materii.
Restabilirea completă a bolnavului nu poate fi concepută, decât prin
îndepărtarea cauzelor care au determinat-o, adică acelor cauze care se datorează
mediului înconjurător.
Asistenta trebuie să-şi desfăşoare în aşa fel activitatea educaţional
sanitară, încât aceasta să constituie un factor de influenţă pozitivă asupra
psihicului bolnavului, să constituie la crearea unor emoţii pozitive, care
urmăresc optimismul şi încrederea bolnavului în medic şi asistenta medicală şi
în eficacitatea măsurilor terapeutice. Trebuie să dezvoltăm încrederea bolnavului
în vindecarea sau ameliorarea stării lui, dacă va respecta conştiincios şi riguros
prescripțiile şi recomandările medicale.
Cuvântul medicului şi al asistentei, joacă un rol important în întărirea
neuropsihică a bolnavului. Un cuvânt cald de lămuriri şi îmbărbătarea totodată
dau forţe noi organismului în lupta sa cu boala, după cum un cuvânt nechibzuit,
care ar îngrijora pacientul sau i-ar distruge speranţa în vindecare, poate scădea
puterea organismului şi înrăutăţi cursul bolii.
Profilaxia bolii, "duşmanul cunoscut este pe jumătate învins". Acelaşi
lucru şi pentru epilepsie. Pentru a o depista din vreme, pentru a o preveni, este
bine ca fiecare să-i cunoască bine manifestările pentru a lua din vreme măsurile
energice care se impun. Elementul principal cade pe trei elemente principale
asupra cărora trebuie să luăm aminte: întărirea sănătăţii, psihoprofilaxia şi
organizarea activităţii atât în ce priveşte regimul de muncă cât şi regimul de
odihnă.
42
 Externarea pacientului
Momentul plecării bolnavului din spital este stabilit de medicul curant şi
şeful de secţie. Asistenta aduce toate documentele referitoare la bolnav pe care
le va pune la dispoziţia medicului de salon.
Asistenta va fixa cu bolnavul ora plecării, pentru a-i putea asigura
alimentaţia până în ultimul moment. Asistenta, cu 2-3 zile înaintea ieşirii din
spital va anunţa familia bolnavului şi va da explicaţiile primite de la medic,
cuprinse în biletul de ieşire. Va lămurii în special prescripţiile referitoare la
tratamentul medicamentos, dacă bolnavul şi-a însuşit în mod corespunzător.
Îngrijiri speciale
Dispensarizarea bolnavilor epileptici
Dispensarizarea teritorială a epilepticilor la nivelul unor servicii de
specialitate este cea mai eficientă metodă de asistenţă ambulatorie a bolnavilor.
Dispensarizarea trebuie să înceapă cu întocmirea unei evidenţe teritoriale
exhaustive a bolnavilor.
Fig.3.315 Acordarea Primului Ajutor

Bolnavii ajunşi la tratament conservator vor fi dirijaţi terapeutic de un
medic specialist neurolog şi psihiatru. Asistenta medicală aduce indicaţii şi
sfaturi la cunoştinţa bolnavului şi a persoanelor care ajung în contact zi de zi cu
bolnavul, sfaturi în ceea ce priveşte modul de viaţă al acestuia.
15
https://www.prostemcell.ro/primul-ajutor/primul-ajutor-in-caz-de-criza-epileptica.html
43
Atât bolnavul cât şi aparţinătorii trebuie să cunoască şi să respecte
disciplina tratamentului, modul de viaţă ce se cere realizat precum şi locurile
periculoase care trebuie evitate: foc, ape, înălţime. Se insistă asupra pericolului
de consumare a băuturilor alcoolice şi asupra evitării stresurilor şi a
suprasolicitărilor.
Dispensarizarea se face conform unui program periodic, şi anume: în
cazul unei evoluţii favorabile a bolii, aceştia vor fi chemaţi la serviciul de
specialitate cam la 6 luni interval, şi mai frecvent în cazul unor evoluţii
nefavorabile.
Epilepsia şi căsătoria
Căsătoria pentru mulţi epileptici este o adevărată dilemă, frământările
îndelungate, care se finalizează până la urmă în situaţii nerezolvate, tentative
falimentare şi frustraţii. Complexul de inferioritate în care trăiesc majoritatea
epilepticilor, neîncrederea şi inhibiţia lor, precum şi încadrarea într-o anumită
categorie de handicapaţi ai societăţii îngreunează întemeierea unei căsătorii.
De aceea se impune imperativul social-moral, că epilepsia nu poate fi
tăinuită între partenerii care vor să se căsătorească.
Epilepsia şi sarcina
Epilepsia nu este o boală ereditară, dar ţine cont de o predispoziţie
convulsivantă crescută. Actualmente se estimează transmiterea genetică la o
frecvenţă de 2-3%. Viaţa sexuală echilibrată nu dăunează epilepticului.
Statisticile arată că dintre femeile epileptice, în perioada de gestaţie au născut
feţi vii, în vreme ce 100% dintre bărbaţii epileptici au avut descendenţi vii.
44
Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu epilepsie
Fig.3.416 Acordarea Primului Ajutor

Persoana cu epilepsie este adesea dezavantajată total. Unele studii pe
pacienţii epileptici arată că aceştia au dificultăţi serioase cu serviciul. Numeroşi
pacienţi suferă mai mult datorită concepţiilor greşite şi prejudecăţilor altor
persoane în legătură cu epilepsia, decât afecţiunii ca atare. Problemele apar la
şcoală, la locul de muncă şi în viaţa de familie. Pot fi afectate perspectivele de
căsătorie. În cadrul îngrijirii persoanelor cu epilepsie este important a se încerca
reducerea acestor neînţelegeri şi a susţine pacientul şi familia sa.
În îngrijirea pacientului cu epilepsie se va ţine seama de faptul că acesta
este adesea pus în situaţii dificile cauzate de declanşarea crizelor în cele mai
diferite locuri. Vom discuta cu pacientul pentru a-l face să înţeleagă reacţia celor
din jur, şi să o accepte pe cât posibil.
Pacientul va trebui să-şi accepte suferinţa şi eşecurile cauzate de boală, să
înţeleagă că în afara perioadelor de rău sunt normali, la fel ca ceilalţi, că această
problemă nu-i face infimi.
Va primi explicaţii referitoare la tratament, la boală, la necesitatea de a se
prezenta periodic la medic.
Importante sunt discuţiile cu familia, care va fi învăţată cum să se poarte
cu ei în cazurile de declanşare a crizelor şi după. Pacienţii cu epilepsie au mare
nevoie de suportul familiei. Împreună, familia şi pacientul, vor trebui să
16
https://www.prostemcell.ro/primul-ajutor/primul-ajutor-in-caz-de-criza-epileptica.html
45
depăşească această situaţie, să o accepte, să nu se culpabilizeze. Faptul că se
culpabilizează îi face să aibă un comportament foarte grijuliu şi supraprotectiv.
În îngrijirea bolnavului epileptic se ţine seama de faptul că această boală
creează anxietate, teamă de a nu face crize. Din această cauză există tendinţa de
izolare, modificându-şi comportamentul, devenind răutăcioşi. Pacientul cu
epilepsie va fi susţinut şi integrat în grupuri, unde este acceptat, ţinându-se
seama şi de indicaţiile medicale, forma de epilepsie, vârstă.
Se urmăreşte diminuarea reactivităţii convulsivante a creierului şi o
încadrare socială corespunzătoare. Tratamentul medicamentos trebuie să fie
accesibil şi eficient, inofensiv pentru organism.
Copiii cu epilepsie pot duce o viaţă obişnuită şi pot participa la diverse
activităţi specifice vârstei. Doar în cazul sporturilor ei trebuie să fie mai precauţi
şi atent monitorizaţi. Epilepsia nu afectează performanţele şcolare ale unui copil.
Doar crizele epileptice care se pot declanşa ar putea întrerupe ritmul de învăţare.
Însă coeficientul de inteligenţă sau intelectul copilului nu este afectat în niciun
fel de această boală. Mai degrabă problemele la şcoală cu învăţatul apar din
cauza absenţelor necesare pentru vizitele la medic, a tratamentului sau a crizelor
epileptice. Deşi nu are niciun efect asupra comportamentului copiilor, aceştia
pot deveni mai izolaţi şi mai apatici sau iritaţi atunci când suferă de epilepsie.
Fig.3.517 Criză de epilepsie la copil
17
http://www.medtorrents.com/blog/epilepsia_la_copii/2013-08-26-38
46
CAPITOLUL IV
CAZURI CLINICE
Cazul clinic nr.1

Culegerea datelor
Numele: T.
Prenumele: B.
Sex: masculin
Vârsta: 36 ani
Domiciliu: Rural
Starea civilă: Căsătorit
Cultură: profesionala
Nu prezintă proteze fixe sau mobile, instrumente ajutătoare, alergii.
Elemente fizice: I=1,75 m; G=69 kg;
Relaţii familiale armonioase
Antecedente personale: căsătorit, un copil sănătos, soţia aparent sănătoasă.
Neagă TBC şi afecţiuni infecto-contagioase. Stagiul militar satisfăcut.
Lucrează ca muncitor necalificat.
Antecedente heredo-colaterale: tatăl decedat în urma unui accident. Mama
aparent sănătoasă.
Istoricul bolii: bolnavul vine la internare pentru creşterea frecvenţei
crizelor caracterizate prin cădere cu pierderea cunoştinţei, contracturi tonico-
clonice, spumă roză la gură (îşi muşcă limba).
Acuză: cefalee, insomnie, irascibilitate. Recunoaşte consumul de băuturi
alcoolice. Nu prezintă diaree, vărsături sau pierderi sangvinolente.
Examen psihiatric
Pacient cunoscut spitalului de psihiatrie prin internări anterioare, revine la
internare cu trimitere de triaj pentru creşterea frecvenţei crizelor şi a intensităţii
acestora. La internare este agitat psihomotor, prezintă tremurături ale
47
extremităţilor şi semne de impregnare etanolică. Este orientat temporo-spaţial.
Acuză cefalee, amorţeli, hipopraxie voluntară. Prezintă tulburări de percepţie.
Conţinutul gândirii este redus (bradilalie, bradipsihie).
Imaginaţie săracă.
Diagnostic de internare: Epilepsie
Data internării: 13.01.2020
ANALIZA NEVOILOR LA INTERNARE

Culegerea datelor privind satisfacerea celor 14 nevoi fundamentale:
Tabel nr.4.1 Nevoile fundamentale ale pacientului
Nevoia Manifestări de
Problema Sursa de dificultate
fundamentală dependenţă
1. Nevoia de a - - -
respira şi a avea o
bună circulaţie
2. Nevoia de a se - dificultate de - alimentaţie în - alcoolism
hidrata şi a se a se alimenta surplus - bulimie
alimenta
elimina
4. Nevoia de a se - - necoordonarea - convulsii
mişca şi a avea o hiperactivitate mişcărilor
bună postură
5. Nevoia de a se - insomnia - oboseală - criza epileptică
odihni şi a dormi predormiţială - consumul de alcool
6. Nevoia de a se - - -
îmbrăca şi a se
dezbrăca
7. Nevoia de a fi - - carenţe de igienă - dezinteres
curat, îngrijit, de a
proteja tegumentele
şi mucoasele
menţine
temperatura
corpului în limite
normale
9. Nevoia de a evita - - probabilitate de - necoordonare a
48
pericolele vulnerabilitate atingere a mişcărilor
faţă de pericole integrităţii fizice
10. Nevoia de a - ineficace la - conversaţii - spitalizarea şi
comunica nivel minime şi tendinţa despărţirea de familie
intelectual şi la izolare
afectiv
acţiona conform
propriilor
convingeri şi valori,
de a practica religia
12. Nevoia de a fi - dificultate de - devalorizare - eşec profesional
preocupat în a-şi asuma
vederea realizării rosturile
sociale
13. Nevoia de a se - dezinteres în - izolare - spitalizarea
recrea
a participa la - stresul
activităţi
14. Nevoia de a - cunoştinţe - lipsa - lezarea integrităţii
învăţa cum să-ţi
insuficiente cunoştinţelor fizice şi psihice
păstrezi sănătatea
despre afecţiune
Tabel nr.4.2 Tratament

ORAR
Medicamente administrate per/os
6,00 12,00 18,00 24,00
1 cp 1 cp -
Carbomazepină 1 cp
Romparkin 1 cp 1 cp 1 cp -
Haloperidol 50 pic 50 pic 50 pic -
Napoton 1 cp - 1 cp -
ORAR
Medicamente administrate IM 6,00 12,00 18,00 24,00
Fenobarbital - - 1f -
Diazepam - - 1f -
Vitamina B1 - 1f - -
Vitamina B6 - 1f - -
49
PLAN DE INGRIJIRE
Ziua I
Tabel nr.4.3Plan de Îngrijire
Nevoia
Diagnostic Intervenţii autonome
deficitar Obiective Evaluare
de îngrijire şi delegate
ă
1. Nevoia - alimentaţie - pacientul
- creez condiţii de - pacientul e
de a se exagerată să se microclimat nemulţumit şi
alimenta datorită alimenteze
- liniştesc pacientul irascibil dar
consumului conform - porţionez cantitatea de acceptă regimul
de alcool vârstei alimente alimentar impus
- calculez cantitatea de
calorii necesară
pacientului pe 24 de ore
- îi ofer 6 mese pe zi în
porţii mici
- aşez alimentele pe
tavă şi i le ofer
pacientului urmărindu-l
dacă înghite
- îi interzic consumul de
alcool
- hidratez pacientul cu
apă plată, sucuri de
fructe, supe
2. Nevoia - dificultate - scoaterea - asigurarea repausului - pacientul se
de a avea de a-şi pacientului fizic mobilizează
o bună coordona din criza - aşezarea bolnavului în normal
postură mişcările dată epileptică decubit dorsal - nu prezintă
de criza - prevenirea - introducerea între traumatisme
epileptică crizei dinţi în partea laterală a - valorile F.V.:
epileptice unui obiect moale R=17 p/min,
- desfacerea gulerului T=36,2oC,
pentru a nu fi TA=120/70
împiedicată respiraţia mmHg,
- întoarcerea capului P=63 p/min,
într-o parte pentru a rezultatele
favoriza respiraţia analizelor de
- verificarea laborator:
permeabilităţii căilor uree=18 mg%,
respiratorii glicemie=99 mg
50
- imobilizarea %,
pacientului pentru a Hb=12,26 g%,
evita lovirea şi VSH=31/42
autorănirea mm,
- măsurarea şi notarea calcemie=8,6
F.V. mg%,
- pregătirea pacientului AST=22 U/L,
pentru investigații AST=32U/L,
clinice şi paraclinice VDRL=negativ,
- la indicaţia medicului Sumar urină
administrez: =albumină,
Carbamazepină 200 glucoză, nitraţi –
mg. 1cpx3/zi, absenţi;
Haloperitol 50 rare leucocite
pic.x2/zi, Vit. B1, B6
1fi/zi i.m.
3. Nevoia - dificultate - pacientul - asigur condiţii de - pacientul
de a de a dormi să se poată microclimat doarme datorită
dormi dată de odihni şi - verific patul (să nu somnului indus
agitaţia dormi aibă resturi alimentare, medicamentos
psihomotorie conform să nu prezinte cute)
vârstei - sfătui pacientul să-şi
aleagă o poziţie comodă
- la indicaţia medicului
administrez pacientului:
Napoton 1cpx2/zi,
Rivotril 1cp/zi
4. Nevoia - deficit de - pacientul - identific factorii care - pacientul are
de a comunicare la să exprime au declanşat anxietatea capacitatea de
comunica nivel diminuarea împreună cu persoanele control a
intelectual şi agresivităţii cheie agresivităţii sale
afectiv - pacientul - evaluez nivelul de - s-a adaptat la
- lipsă de să exprime anxietate noua situaţie
cunoaştere a sentimente - evaluez funcţia
mijloacelor de calm şi cognitivă
eficace de linişte - facilitez exprimarea
omunicare - sentimentelor şi modul
comunicare în care percepe această
a cu alţii să atitudine
se facă de o - sesizez percepţia
manieră irealistă a pacientului
pozitivă - favorizez exprimarea
sentimentelor şi a
lucrurilor care-l
51
preocupă
- pacientul este ajutat
să-şi cunoască punctele
forte şi valoarea sa
- pacientul este ajutat
să-şi exprime
preferinţele şi să ia
decizii
- planific intervenţii în
aşa fel încât să nu
cuprindă elemente
anxiogene: frustrare,
surprindere
- pacientul nu va fi
contrazis
5. Nevoia - - pacientul - asigur condiţii de - pacientul se
de a evita vulnerabilitat să mediu adecvate pentru simte în
pericolele e faţă de beneficieze a evita pericolele prin siguranţă şi este
pericole de un mediu accidentare liniştit
- lezare de siguranţă - amplasez pacientul în
datorită crizei fără salon în funcţie de
epileptice accidente starea sa, afecţiunea şi
receptivitatea sa
- informez şi stabilesc
împreună cu pacientul
planul de recuperare a
stării de sănătate şi
creştere a rezistenţei
organismului
- ajut şi suplinesc
pacientul în satisfacerea
nevoilor organismului
- determin pacientul să
participe la luarea
deciziilor privind
îngrijirile
- administrez tratament
medicamentos prescris
de medic
52
Ziua a IIa
Tabel nr.4.4 Plan de Îngrijire
Nevoia Diagnostic Intervenţii autonome şi

Obiective Evaluare
deficitară de îngrijire delegate
1. Nevoia - dificultate - pacientul să - determin pacientul să-şi - pacientul
de a se de a se participe la exprime emoţiile şi prezintă
recrea recrea activităţi sentimentele stare de bine
manifestată recreative şi -învăţ pacientul tehnici de fizic şi psihic
prin refuz, să prezinte relaxare, îl ajut să le
izolare şi stare de bine execute şi observ modul
neadaptarea fizic şi psihic cum le realizează
la rolul de - organizez activităţi
bolnav recreative cu pacientul dar
care să nu îl solicite prea
mult
- facilitez consultul de
specialitate (psiholog,
psihiatru)
2. Nevoia - somnolenţă - combaterea - asigur condiţii de - în urma
de a dormi datorită stării de microclimat (cameră îngrijirilor
reacţiilor somnolenţă a aerisită, temperatura de acordate,
adverse a pacientului 20oC, luminat natural) somnolenţa
medicaţiei - execut cu pacientul dispare
exerciţii de înviorare
- sfătui pacientul să facă
plimbări în parcul din
curtea spitalului
3. Nevoia - alimentaţie - pacientul să - explic cu calm - pacientul
de a se deficitară fie alimentat pacientului necesitatea respectă
alimenta şi prin refuz de corespunzăto respectării regimului regimul
hidrata a respecta r pentru evoluţia bolii alimentar
regimul - întocmesc regimul
alimentar alimentar împreună cu el
ţinând cont de ceea ce-i
place
- fac bilanţul ingesta-
excreta
53
Ziua III-a

Obiective Evaluare
1. Nevoia - dificultate - pacientul - câştig încrederea - pacientul
de a se de a se să participe bolnavului şi-l ajut să prezintă
recrea recrea la activităţi depăşească momentele stare de bine
manifestată recreative şi dificile fizic şi
prin refuz, să prezinte - învăţ pacientul tehnici de psihic
stare de bine relaxare, îl ajut să le
fizic şi execute şi observ modul
psihic cum le realizează
- îl implic în activităţile
zilnice şi-l încurajez
2. Nevoia - carenţă de - pacientul - explic pacientului - pacientul
de a avea igienă să prezinte necesitatea igienei prezintă
tegumentel manifestată tegumente - ajut pacientul la stare de bine
e curate prin curate şi efectuarea igienei zilnice
dezinteres integre - încurajez pacientul în
progresele făcute
- ofer pacientului lenjerie
de corp curată adecvată
anotimpului
Zilele IV-V
Nevoia Diagnostic Intervenţii autonome

Obiective Evaluare
deficitară de îngrijire şi delegate
1. Nevoia - dificultate - combaterea - incit pacientul să-şi - pacientul
de a se în a-şi asuma izolării exprime temerile şi începe să-şi
realiza rolurile pacientului emoţiile asume rolul
sociale dată - ajut pacientul în social iar
de neputinţă satisfacerea celorlalte starea sa este
şi izolare nevoi dependente ameliorată
- răspund cu calm la
întrebările pacientului
- încurajez pacientul
- planific ore de
54
psihoterapie pentru
pacient
2. Nevoia - insuficiente - pacientul să - explorez nivelul de - pacientul
de a învăţa cunoştinţe acumuleze noi cunoştinţe al pacientului înţelege
cunoştinţe pe privind boala, modul de informaţiile
tot parcursul manifestare, măsurile primite, şi-a
spitalizării preventive şi curative, îmbogăţit
- pacientul să modul de participare la cunoştinţele
dobândească intervenţii şi procesul de despre boala
atitudini, recuperare sa pe perioada
obiceiuri şi - verific dacă a înţeles spitalizării
deprinderi noi mesajul corect şi dacă
şi-a însuşit noile
cunoştinţe
- să aibă un mod de
viaţă raţional
- sănătatea o fac prin
conversaţie, ocazie cu
care şi verific dacă
înţelege ceea ce îi explic
SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE

Tabel nr.4.7Foie de Temperatură
Data T.A. Puls Resp T Diureza Scaun

13.01.2020 10/6,5 mmHg 96 p/min 22 resp./min 36,9oC 1500 ml 1 la 2 zile
10,5/60
14.01.2020 98 p/min 22 resp./min 36,7oC 1400 ml 1/zi
mmHg
10,5/6,5
mmHg
10,5/6,5
mmHg
10,5/6,5
mmHg
EPICRIZA:
55
Pacientul T.B. in varsta de 36 de ani se interneaza la data de 13.01.2020
Bolnavul vine la internare pentru creşterea frecvenţei crizelor caracterizate prin
cădere cu pierderea cunoştinţei, contracturi tonico-clonice, spumă roză la gură
(îşi muşcă limba).
Acuză: cefalee, insomnie, irascibilitate. Recunoaşte consumul de băuturi
alcoolice. Nu prezintă diaree, vărsături sau pierderi sangvinolente.
Se externează la data de 17.01.2020 cu recomandările:
- continuarea tratamentului conform Rp. cu: Clorpromazină, Fenobarbital,
Diazepam
- evitarea locurilor cu risc pentru viaţa bolnavului (sursă de foc, apă,
locurile prea aglomerate, înălţimile mari)
- C.M. pe perioada internării
CAZUL CLINIC NR. 2

56
Culegerea datelor
Numele: G.
Prenumele: N.
Sex: feminin
Vârsta: 58 ani
Domiciliu: Rural
Starea civilă: divorţată
Cultură: liceu
Nu prezintă proteze, instrumente ajutătoare, alergii.
Elemente fizice: I=1,58 m; G=66 kg;
Antecedente personale: două surori aparent sănătoase, divorţată, N=0,
A=1. Prima menstruaţie la 13 ani, ultima menstruaţie la 38 ani. A lucrat în
cadrul CAP. Studii – patru clase (rezultate şcolare slabe). Pensionară.
Antecedente heredo-colaterale: părinţi decedaţi.
Anamneza medicală: Pacienta vine la internare cu salvarea cu bilet de
trimitere din policlinică pentru creşterea frecvenţei crizelor comiţiale. Acuză
cefalee, insomnie, tulburări de comportament, irascibilitate. Orientată temporo-
spaţial şi la propria persoană. Ţinută vestimentară neordonată, igienă corporală
necorespunzătoare.
Examen psihiatric
Bolnava este în evidenţa spitalului de psihiatrie si este internată pentru
mărirea frecvenţei crizelor comiţiale. Acuză cefalee, insomnie, ameţeli. Ţinută
neîngrijită, mimică anxioasă, privire imobilă. Atenţie involuntară, inhibiţie
psihomotorie. Orientată temporo-spaţial. Se consideră bolnavă psihic. Nu
declară implicaţii judiciare.

57
Nevoia Manifestări de Sursa de

Problema
fundamentală dependenţă dificultate
respira şi a avea
o bună circulaţie
2. Nevoia de a se - dificultate de a se - inapetenţă - pierderea
hidrata şi a se alimenta temporară a
alimenta mirosului
(anosmie)
3. Nevoia de a - dificultate de a - constipaţia - reacţie adversă la
elimina elimina medicaţie
4. Nevoia de a se - hiperactivitate - necoordonarea - parestezii la
mişca şi a avea o mişcărilor nivelul membrului
bună postură inferior stâng
odihni şi a dormi
îmbrăca şi a se
dezbrăca
7. Nevoia de a fi - dificultate de a-şi - criza epileptică - carenţa de igienă
curat, îngrijit, de acorda îngrijiri de
a proteja păstrare a igienei
tegumentele şi
mucoasele
menţine
temperatura
corpului în limite
normale
evita pericolele
10. Nevoia de a - ineficace la nivel - conversaţii - spitalizarea şi
comunica afectiv minime şi tendinţa despărţirea de
la izolare familie
acţiona conform
58
propriilor
convingeri şi
valori, de a
practica religia
12. Nevoia de a fi - - -
preocupat în
vederea realizării
13. Nevoia de a se - dezinteres în a - izolare - spitalizarea
recrea participa la - stresul
activităţi
14. Nevoia de a - cunoştinţe - lipsa - lezarea
învăţa cum să-ţi insuficiente cunoştinţelor integrităţii fizice şi
păstrezi despre afecţiune psihice
sănătatea
Tabel nr.4.9Tratament
ORAR
Medicamente administrate per os
6,00 12,00 18,00 24,00
- 1 cp -
Fenobarbital -
Fenilopină 1 cp - 1 cp -
Clorpromazin 1 cp 2 cp 1 cp -
Brofimen 1 cp 1 cp 1 cp -
Diazepam 1 cp - 1 cp -
Multivitamin 2 cp 2 cp 2 cp -
ORAR
Medicamente administrate IM 6,00 12,00 18,00 24,00
Glucoză 33% - 1f - -
Sulfat de magneziu - 1f - -
Ferosemid - 1f - -
ORAR
Medicamente administrate rectal
6,00 12,00 18,00 24,00
Supozitoare de glicerină - 1 sup - -
PLAN DE INGRIJIRE
59
Ziua I

Obiective Evaluare
1. Nevoia - deficit de - pacienta - dau pacientei - pacienta
de a a elimina, să aibă alimentaţie echilibrată prezintă
elimina manifestat eliminări (fructe, cereale, legume) eliminări
prin normale, să - ingestie adecvată de normale
constipaţie prezinte lichide (2000 ml/zi)
scaun la 1-2 - stabilesc un orar regulat
zile de eliminare
- să nu mai - pacienta să prezinte
prezinte zona perianală curată, o
distensie ajut la efectuarea toaletei
abdominală - schimb lenjeria de corp
, flatulenţă la nevoie
- asigur suport psihic
pacientei
- exerciţii fizice zilnic
administrez laxativ
Dulcolax 1dr/zi
2. Nevoia - deficit de - pacienta - previn infecţiile - pacienta a
de a fi curat autoîngrijir să se nosocomiale prin învăţat că
şi cu e datorat preocupe, respectarea măsurilor de îngrijirea sa o
tegumentel problemelor să se asepsie şi antisepsie face să se simtă
e protejate cu care se îngrijească - pacienta va fi educată mai bine
confruntă şi de să consume legume şi - pacienta are
manifestat aspectul ei fructe tegumente
printr-un exterior - stimulez pacienta să se intacte și
aspect - pacienta spele, să se îmbrace, să-şi normal colorate
exterior să aibă o aranjeze părul
neîngrijit stare de - ajut pacienta în
bine fizic și efectuarea toaletei şi o
psihic încurajez în progresele
făcute
3. Nevoia - dificultate - realizarea - execut cu pacienta - pacienta se

de a se în a se unei bune exerciţii de mobilizare mobilizează cu
mişca mişca mobilităţi - redau încrederea ajutor -
datorită - efectuarea pacientei rezultatele
60
paresteziei de exerciții - înlătur stimulii analizelor de
la nivelul la nivelul exageraţi din mediul laborator:
membrului tuturor înconjurător (zgomote, uree=19 mg%,
stâng articulaţiilo lumină puternică, număr glicemie=110
inferior r mare de vizitatori) mg%,
- alterarea - să se - măsor şi notez în F.O. Hb=12,26 g%,
spațiului menţină în valorile funcţiilor vitale VSH=8/13
personal limite - pregătesc pacienta mm,
normale pentru explorări clinice şi calcemie=9,6
funcţiile paraclinice mg%,
vitale la indicaţia medicului se AST= 33 U/L,
administrează: AST=35 U/L,
Fenobarbital 1cpx2/zi VDRL=
Clorpromazin 1cpx3/zi negativ,
Multivitamin1cp x2/zi Ht=44%;
Fenilopină 1cp x2/zi Colesterol seric
MemoPlus 1 cp/zi total=220
Ibuprofen 1 cp.2/zi mg/dl;
Sumar urină
=albumină,
glucoză, nitraţi
–
Ziua II
Diagnosti
Nevoia Intervenţii autonome şi
c de Obiective Evaluare
deficitară delegate
îngrijire
1. Nevoia - - pacienta - port discuţii cu pacienta - pacienta
de a se dificultate să fie dacă anosmia este colaborează şi
alimenta de a se hidratată intermitentă sau este se alimentează
alimenta şi permanentă şi aflu că lipsa corect
prin alimentată mirosului apare din când în - pacienta nu
pierderea conform când şi nu durează perioade prezintă semne
temporară vârstei lungi de timp de malnutriție
a - monitorizez ingestia de
mirosului alimente şi lichide, a greutăţii
- stimulez apetitul pacientei
prin asigurarea alimentaţiei
în funcţie de preferințele ei
- ajut pacienta să se
hrănească cu alimente uşor
61
digerabile cu un grad crescut
de vitamine şi minerale
aranjate frumos pe farfurie
pentru a o atrage să le
consume
programez şi însoţesc
pacienta pentru a efectua o
electroencefalogramă somn-
veghe
2. Nevoia - - pacienta - schimb poziţia pacientei în - pacienta se
de a se mobilitate să aibă pat la interval de 2 ore mobilizează
mişca redusă tonusul - masez regiunile expuse singură dar cu
tranzitorie muscular riscului de apariţie a teamă
şi forţa escarelor, le pudrez cu talc,
musculară efectuez şi asigur igiena
păstrată perfectă a regiunilor
predispuse la escare
- supraveghez pacienta
- o ajut în satisfacerea
celorlalte nevoi
- o servesc la pat cu cele
necesare
Ziua III

Obiective Evaluare
1. Nevoia - comunicare - pacienta - asigur un mediu liniştit, - pacienta s-a
de a ineficientă la să plăcut adaptat la
comunica nivel afectiv folosească - evaluez funcţia cognitivă a noua situaţie
mijloace de pacientei - este calmă,
comunicare - facilitez exprimarea nu este
adecvate sentimentelor şi modul în agresivă
stării sale care percepe această - cunoaşte
- pacienta atitudine mijloacele
să fie - sesizez percepţia irealistă eficace de
echilibrată a pacientei comunicare
psihic - favorizez exprimarea - pacienta
sentimentelor şi a lucrurilor este orientată
care-o preocupă în timp şi
62
- pacienta este ajutată să-şi spaţiu
cunoască punctele forte şi - este
valoarea sa echilibrată
- colaborez cu medicii din psihic
echipă şi cu membrii
familiei pentru a rezolva
problema
- explic pacientei că trebuie
să colaboreze şi să
comunice cu cadrele
medicale şi cu cei din jurul
său
2. Nevoia - dificultate - pacienta - explorez ce activități îi - pacienta nu
de a se de a se să-și plac pacientei mai stă
recrea angaja într-o recapete - analizez și stabilesc dacă izolată și
activitate stima de acestea sunt în concordanță participă la
recreativă sine cu starea sa psihică și fizică activităţile
- pacienta - notez reacțiile și recreative
să fie manifestările pacientei cu simţind o
echilibrată referire directă la: stare de
din punct starea de plictiseală și confort fizic
de vedere tristeţe şi psihic
psihic
Ziua IV

Obiective Evaluare
1. Nevoia - alterarea - - asigur mediu confortabil - pacienta
de a dormi nevoii de a asigurarea - învăţ pacienta să stea în doarme 6 ore
si odihni dormi şi a se unui somn poziţia corespunzătoare pe noapte
odihni odihnitor pentru golirea completă a
manifestată vezicii urinare
prin treziri - discut cu pacienta care sunt
dese 3-4 ori cauzele disconfortului
pe noapte - creez pacientei senzaţie de
bine prin discuţiile purtate
- asigur condiţii de
microclimat
(semiobscuritate, linişte,
cameră aerisită)
63
Ziua V
Diagnostic
Nevoia Intervenţii autonome şi
de Obiective Evaluare
deficitară delegate
îngrijire
1. Nevoia de - - pacienta - ajut pacienta să-şi exprime - pacienta
a acţiona incapacitat să disconfortul spiritual este
conform e de a acţioneze - îi citesc cărţi religioase şi echilibrată
convingerilo participa la conform îi răspund cu calm la psihic
r activităţile propriilor întrebări
grupului credinţe şi - facilitez întâlnirea dintre
său de valori preot şi pacientă
apartenenţă - pacienta
religioasă să fie
- frustrare echilibrată
în faţa psihic
atitudinii
altora
2. Nevoia de - deficit de - - identific obiceiurile şi - pacienta a
a învăţa cunoaștere acumulare deprinderile greşite ale asimilat şi
a afecțiunii a de noi pacientei înţeles
şi a cunoștințe - ţin lecţii: de formare a informaţiile
evoluției deprinderilor igienice, de despre natura
sale alimentaţie raţională, mod afecţiunii
de viaţă echilibrat, de sale
administrare a diferitelor
tratamente
- efectuez demonstraţii
practice
- încurajez şi o ajut la
dobândirea noilor
deprinderi
- verific împreună cu
pacienta dacă şi-a însușit
noile cunoștințe şi
deprinderi
64
Tabel nr.4.15Foaie de Temperatura

11/6,5
23.01.2020 96 p/min 22 resp./min 36,9oC 1500 ml 1 la 2 zile
mmHg
12,5/60
mmHg
12,5/6,5
mmHg
120/60
26.01.2020 98 p/min 22 resp./min 36,6oC 1300 ml
mmHg
120 /60
mmHg
EPICRIZA:
Pacienta G.N. in varsta de 58 de ani se interneaza la data de 23.01.2020.

Bolnava este internată pentru mărirea frecvenţei crizelor comiţiale. Acuză
cefalee, insomnie, ameţeli.
Se externează la data de 27.01.2020 în stare ameliorată la solicitarea
bolnavei.
Se recomandă:
- tratament conform Rp: Fenobarbital, Clorpromazin, Diazepam
- interzicerea consumului de alcool
- reinternare la nevoie
65
CAZUL CLINIC NR. 3
Culegerea datelor
Numele: F.
Prenumele: A.
Sex: masculin
Vârsta: 10 ani
Domiciliu: Rural
Ocupația: nu merge la școală
Nu prezintă proteze fixe sau mobile, instrumente ajutătoare, alergii.
Elemente fizice: Î=1,46 m; G=34kg;
Antecedente personale: poliomielită la vârsta de 4 luni.
Antecedente heredo-colaterale: Bolnavul vine la internare insotit de mama
sa, cu bilet de trimitere de la medicul de familie pentru o nouă decompensare
caracterizată clinic prin: cefalee, insomnii, tulburări de comportament, creşterea
frecvenţei crizelor comiţiale. Nu prezintă diaree, vărsături sau pierderi
sangvinolente.
Examen psihiatric
La vârsta de 4 luni bolnavul a suferit de poliomielită. A fost spitalizat la
spitalul de copii. Chiar în timpul spitalizării a prezentat crize comiţiale.
Frecvenţa actuală a crizelor afirmată de mamă: “face 2 zile la rând crize multe
apoi se mai opreşte; are momente când vorbeşte şi momente când nu vorbeşte.
Nu poate desfăşura activităţi uşoare zilnic. Prezintă momente de irascibilitate”.
Se constată un deficit psihic global la nivel de oligofrenie gradul I. Relativ
orientat global. Discernământ critic diminuat.
Diagnostic la internare: Crize comițiale, convulsii - epilepsie
66
Nevoia Manifestări de Sursa de
Problema
fundamentală dependenţă dificultate
respira şi a avea
o bună circulaţie
2. Nevoia de a se - dificultate de a se - inapetenţă - spitalizarea
hidrata şi a se alimenta
alimenta
elimina
4. Nevoia de a se - hiperactivitate - necoordonarea - convulsii
mişca şi a avea o mişcărilor
bună postură
5. Nevoia de a se - somn insuficient - insomnie - criza convulsivă
odihni şi a dormi predormiţială
6. Nevoia de a se - dificultate de a se - dezinteres - spitalizare
îmbrăca şi a se îmbrăca şi
dezbrăca dezbrăca
7. Nevoia de a fi - dificultate de a-şi - criza epileptică - carenţa de igienă
curat, îngrijit, de acorda îngrijiri de
a proteja păstrare a igienei
tegumentele şi
mucoasele
8. Nevoia de a - probabilitate de - mişcări - criza convulsivă
menţine atingere a necoordonate
temperatura integrităţii fizice
corpului în limite
normale
evita pericolele
10. Nevoia de a - ineficace la nivel - conversaţii - spitalizarea şi
comunica afectiv minime şi tendinţa despărţirea de
la izolare familie
acţiona conform
propriilor
convingeri şi
valori, de a
practica religia
67
12. Nevoia de a fi - - -
preocupat în
vederea realizării
13. Nevoia de a se - dezinteres în a - izolare - spitalizarea
recrea participa la - stresul
activităţi
14. Nevoia de a - cunoştinţe - lipsa - lezarea
învăţa cum să-ţi insuficiente cunoştinţelor integrităţii fizice şi
păstrezi despre afecţiune psihice
sănătatea
PLAN DE INGRIJIRE
Ziua I
Nevoia
Diagnostic Intervenţii autonome şi
de îngrijire delegate
ă
1. Nevoia - dificultate - pacientul să - monitorizez ingestia de - pacientul
de a se de a se fie alimentat şi alimente şi lichide, este hrănit şi
alimenta alimenta echilibrat greutatea, pliul cutanat hidratat
şi hidrata manifestată hidroelectroliti - stimulez apetitul corespunzător
prin c bolnavului prin
inapetenţă - pacientul să asigurarea alimentaţiei în
aibă greutatea funcţie de preferințele lui
în limite - ajut pacientul să se
normale hrănească sau în
imposibilitate, este hrănit
cu alimente uşor
digerabile cu un grad
crescut de vitamine şi
minerale
- efectuez toaleta bucală
a pacientului după
alimentare şi îl așez într-
o poziţie comodă
- fac bilanţul ingesta-
excreta
- explic pacientului pe
înţelesul său orice
investigaţie pe care o
68
întreprind
- pregătesc şi însoţesc
pacientul la investigaţiile
clinice şi paraclinice
- observ în permanenţă
starea pacientului şi
raportez medicului orice
schimbare apărută
2. Nevoia - dificultate - reducerea - asigur repausul fizic - pacientul se

de a se de a-şi crizelor ca - pacientul prezintă mobilizează
mişca coordona frecvenţă şi mişcări violente ale normal după
mişcările intensitate membrelor, tegumente administrarea
dată de palide şi cianotice medicaţiei
criza - aşez bolnavul în
convulsivă decubit dorsal
- introduc între dinţi în
partea laterală un obiect
moale
- desfac gulerul pentru a
nu fi împiedicată
respiraţia
- îi întorc capul într-o
parte pentru a favoriza
respiraţia
- verific permeabilitatea
căilor respiratorii
- imobilizez pacientul
pentru a evita lovirea şi
autorănirea
administrez:
Fenobarbital 1cpx1/zi,
Timonil 1cpx2/zi
Carbamazepină 1cp/zi,
Pikovit 1dj.x3/zi
3. Nevoia - alterarea - asigurarea - asigur repausul fizic şi - pacientul
e a dormi somnului unui somn psihic al pacientului doarme 8 ore
şi a se datorită corespunzător - asigur condiţii de pe noapte dar
odihni insomniei din punct de favorizare a somnului, se trezeşte
manifestată vedere calitativ semiobscuritate, linişte şi obosit
prin şi cantitativ rog şi ceilalţi membri ai
69
nelinişte, echipei de îngrijire să
irascibilitat procedeze la fel
e - respect tăcerile şi
plângerile pacientului
pentru a-i permite să-şi
controleze emoţiile
- învăţ pacientul tehnici
de relaxare, modalități
care favorizează somnul
prin discuţii,
demonstraţii
Ziua II
Nevoia
Diagnostic Intervenţii autonome şi
de îngrijire delegate
ă
. Nevoia - - prevenirea - respect regulile de - sub tratament
de a evitavulnerabilitat crizelor asepsie antiepileptic,
pericolelee faţă de comiţiale - favorizez adaptarea criza dispare şi
pericole, pacientului la noul mediu pacientul este
manifestată - furnizez informaţiile de mai calm
prin risc de care are nevoie
autolezare - ajut pacientul să-şi
recunoască anxietatea
- asigur siguranţa şi
însoţirea pacientului
- menţin permanent
legătura cu aparţinătorii
pacientului şi sunt
informați despre starea sa
- încurajez pacientul în
tot ceea ce face
2. Nevoia - dificultate - - asigur condiţii de - pacientul
de a de combaterea microclimat comunică cu
comunica comunicare la mutismului - port conversaţii cu greutate
nivel afectiv, şi ceilalţi pacienţi din salon
manifestată încurajarea pentru a-i stârni interesul
prin mutism pacientului - facilitez ore de
în a psihoterapie
comunica
70
Ziua III

Obiective Evaluare
1. Nevoia - deficit de - pacientul să - previn infecţiile - pacientul a
de a fi autoîngrijirese preocupe, nosocomiale prin învăţat că
curat datorată să se respectarea măsurilor de îngrijirea sa
problemelor îngrijească şi asepsie şi antisepsie îl face să se
cu care se de aspectul lui - pacientul va fi educat să simtă mai
confruntă exterior consume legume şi fructe bine
manifestat - pacientul să - stimulez pacientul să se - pacientul
printr-un aibă o stare de spele, să se îmbrace, să-şi are
aspect bine fizic și aranjeze părul tegumente
exterior psihic - ajut pacientul în intacte și
neîngrijit efectuarea toaletei şi se normal
încurajează în progresele colorate
făcute
- schimb lenjeria de corp
şi de pat de câte ori este
nevoie
- masez zonele
predispuse escarei
2. Nevoia - - stimularea - creez condiţii de - starea
de a recrea incapacitatea pacientului, microclimat pacientului
de a convingerea - fac împreună cu s-a ameliorat
desfăşura să participe la pacientul plimbări
activităţi activităţi - port conversaţii care îi
recreative recreative fac plăcere şi îl recreează
- limitez atenţia acordată
gândurilor triste (se
readuce persoana la
timpul prezent)
- antrenez pacientul în
activităţi de grup
71
Ziua IV

Obiective Evaluare
1. Nevoia - - prevenirea - asigur condiţii de - sub
de a evita vulnerabilitat crizelor mediu adecvate pentru a tratament
pericolele e faţă de comiţiale evita accidentele antiepileptic,
pericole, - iau măsuri pentru criza dispare
manifestată evitarea transmiterii şi pacientul
prin risc de infecţiilor (izolare, este mai
autolezare respectarea circuitelor, calm
curăţenie, dezinfecţie,
sterilizare)
- aleg proceduri de
investigaţii şi tratament
cu risc minim de infecţie
2. Nevoia - deficit de - pacientul să - identific factorii care au - capacitatea

de a comunicare la exprime declanşat anxietatea de control a
comunica nivel diminuarea împreună cu persoanele agresivităţii
intelectual şi agresivităţii cheie sale
afectiv - pacientul să - evaluez funcţia - s-a adaptat
- lipsă de exprime cognitivă la noua
cunoaştere a sentimente de - facilitez exprimarea situaţie
mijloacelor calm şi linişte sentimentelor şi modul
eficace de - în care percepe această
comunicare comunicarea atitudine
cu alţii să se - sesizez percepţia
facă de o irealistă a pacientului
manieră - favorizez exprimarea
pozitivă sentimentelor şi a
lucrurilor care-l
preocupă
- pacientul este ajutat să-
şi cunoască punctele
forte şi valoarea sa
- pacientul este ajutat să-
şi exprime preferinţele şi
72
să ia decizii
Ziua V
Tabel nr.4.21Plan de Îngrijire

Obiective Evaluare
1. Nevoia - dificultate - educaţie - asigur pacientului un - pacientul îşi
de a învăţa de a învăţa sanitară climat sănătos însuşeşte
data de: - - explorez nivelul de recomandările
disconfort recomandări cunoştinţe al pacientului medicului
psihic, medicale despre afecţiune
deficit de - stimulez dorinţa de
informaţii acumulare a unei noi
cunoştinţe
- conștientizez pacientul
asupra responsabilităţii
privind sănătatea
- se întocmesc
documentele de
externare, cu
recomandările aferente
Tabel nr.22Foaie de Temperatură

03.02.2020 11/6,5 mmHg 96 p/min 22 resp./min 36,8oC 1400 ml 1 /zi
10,5/60
mmHg
11,5/6,5
mmHg
10,5/60
mmHg
10,5/60
mmHg
73
EPICRIZA:
Bolnavul F.A. in varsta de 10 ani vine la internare la data de 03.02.2020,

insotit de mama sa, cu bilet de trimitere de la medicul de familie pentru o nouă
decompensare caracterizată clinic prin: cefalee, insomnii, tulburări de
comportament, creşterea frecvenţei crizelor comiţiale. Diagnostic la internare:
Crize comițiale, convulsii - epilepsie
Se externează la data de 07.02.2020 în stare ameliorată.
Se recomandă:
- tratament conform Rp: Fenobarbital, Carbamazepină
- reinternare la nevoie;
74
CONCLUZII
Pacientul cu epilepsie e un bolnav cu risc, de aceea el va fi îngrijit şi

observat nu numai în timpul crizelor, cât şi în afara acestora.
Asistenta medicală va urmări ca pacientul să păstreze regimul igieno-
dietetic impus pe tot cursul spitalizării. Fără consum de cafea, alcool, sare,
lichide în exces, deoarece consumul acestora poate precipita apariţia crizelor.
Asistenta medicală va comunica zilnic la vizita medicului, eventualele
modificări survenite în evoluţia şi prognosticul bolii. Urmăreşte evoluţia bolii
sub tratamentul anticonvulsivant şi sedativ. Asistenta medicală discută
permanent cu pacientul, pentru a nu-i confirma sentimentele de respingere, dă
relaţii despre tratament, modul de administrare, îl ajută în găsirea unor activităţi
prin care să se simtă valoros, îl ajută şi îl sprijină în comunicarea cu familia.
Răspunde la întrebările familiei, stimulând-o să rămână în contact cu bolnavul,
să nu-l respingă, să-l accepte aşa cum este, să-i dea acestuia sentimentul de
securitate şi de apreciere.
La externare, bolnavului i se explică necesitatea de a urma tratamentul
anticonvulsivant permanent şi să meargă la control periodic. El va cunoaşte
împrejurările periculoase ce trebuie evitate la locul de muncă, cât şi în viaţa
particulară, cum ar fi primejdia focului, a apelor libere, a înălţimii, conducerii
autovehiculelor. Se va insista asupra pericolului de a consuma băuturi alcoolice,
cafea şi asupra importanţei evitării stresurilor şi suprasolicitărilor.
Datoria asistentei medicale este să-l convingă pe pacient că poate să ducă
o viaţă normală sau cel puţin apropiată de normal.
75
Nu trebuie să uităm că 30% din oameni au un acces de epilepsie o dată în
viaţă. Maladia nu stă în calea unei vieţi normale, spun experţii. Mai mult decât
atât, unii dintre bolnavii de epilepsie au intrat în istorie prin geniul lor.
Printre aceştia se numără Iulius Cezar, Alexandru cel Bun, Ion Creangă,
Feodor Dostoievski, Vincent van Gogh, Petru cel Mare, Charles Dickens
BIBLIOGRAFIE
1. Borundel Corneliu, „Medicina interna pentru cadrea medii”, ed. All,

2013
2. Cezar Th. Niculescu, Radu Carmaciu, „Anatomia si fiziologia
omului compendiu”- Editura Corint, 2013
3. Dan Prelipceanu, Radu Mihăilescu, Lidia Nica - Udangiu, Ghid de
urgenţe în psihiatrie, Editura Scripta, 2003;
4. Mircea Miclea, Psihologie cognitivă, Editura Polirom, 1999;
5. Paul Popescu Neveanu, Tratat de psihologie generală, Editura Trei,
2013;
6. Titircă Lucreţia – Ghid de nursing cu tehnici de evaluare si ingrijiri
corespunzatoare nevoilor fundamentale, Editura „Viaţa Medicala
Românească”, Bucureşti, 2008;
7. Titircă Lucreţia -Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre
asistentii medicali, Editura Viata Medicala Romaneasca, 2008
8. Titircă Lucreţia – Tehnici de evaluare si ingrijiri acordate de asistentii
medicali, Editura „Viaţa Românească”, Bucureşti, 2018
9. Titircă Lucreţia – „Explorari functionale si ingrijiri speciale acordate
bolnavului” Editura „Viaţa Medicala Românească”, Bucureşti, 2008;
10. https://materialedidactice.ro/biologieplanse-anatomie/plansa-hartie-
fara-sipci/creierul-si-maduva-spinarii-2/;
11. https://www.webmd.com/brain/picture-of-the-brain#1;
12.https://www.webmd.com/brain/picture-of-the-brain#1
76
13.https://medicineconspectus.blogspot.com/2015/01/sindroamele-de-
nucleu-rosu-sindroamele.html?view=classic
14.https://corpultau.wordpress.com/2013/01/09/functiile-creierului-mare/
15.http://healthmybabies.blogspot.com/2016/01/physiotherapy-and-
treatment-for-spinal.html
16.https://www.pinterest.com/pin/410883165973950633/
17.https://sistemulnervos.wordpress.com/maduva-spinarii/
18.https://www.desprecopii.com/info-id-13759-nm-Epilepsia-la-copil.htm
19.https://www.romedic.ro/epilepsia
20.https://www.romedic.ro/epilepsia
21.https://blogotainment.net/2018/01/04/despre-electroencefalograma/
22.https://www.medlife.ro/spitalul-medlife-brasov
23.https://www.prostemcell.ro/primul-ajutor/primul-ajutor-in-caz-de-
criza-epileptica.html
24.https://www.prostemcell.ro/primul-ajutor/primul-ajutor-in-caz-de-
criza-epileptica.html
25.http://www.medtorrents.com/blog/epilepsia_la_copii/2013-08-26-38
77

Ingrijirea Pacientului Cu Epilepsie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ingrijirea Pacientului Cu Epilepsie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SPECIALIZAREA “ ASISTENT MEDICAL

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU EPILEPSIE

"Epilepsia este ca orice altă boală, nu este mai

Am ales acest subiect deoarece bolnavii epileptici ridică şi în prezent

1.1 Anatomia și fiziologia sistemului nervos central

Fig.1.11Sistemul Central Nervos

Fig.33 Structura Sistem Nervos

1.1.2 Cerebelul (creierul mic)

Creierul mare (Telencefalul sau Emisferele cerebrale)

Fig.1.77 Structura Măduvei

II.2 Etiologie şi epidemiologie

Sunt cunoscute multe cazuri de epilepsie şi frecvenţa lor variază cu vârsta.

I. Epilepsia idiopatică - nu se cunoaşte cauza.

Liga Internaţională Împotriva Epilepsiei a redactat versiunea clasificării

Fig.2.311 Crize convulsive

II. Crize generalizate - fără debut focal

II.5 Diagnostic clinic

Se pune pe baza anamnezei, a examenului fizic şi al simptomelor.

fierbinţeală, cu posibilitate de extindere. Criza durează puţin (până la un minut),

Bolnavul prezintă stări de vis, halucinaţii, crize ambulatorii motorii, chiar

II.6 Diagnostic paraclinic

II.7 Diagnostic diferenţial

II.8 Evoluţie şi prognostic

VIRGINIA HENDERSON definește nursingul astfel:

Independenţa și dependenţa în satisfacerea nevoilor fundamentale

Independenţa la adult = atingerea unui nivel acceptabil în satisfacerea

 Internarea pacientului în spital

Internarea bolnavului cu epilepsie se face în clinica de psihiatrie când

 Observarea poziţiei pacientului în pat

Asistenta medicală trebuie să urmărească, să supravegheze poziţia

 Schimbarea lenjeriei de pat

 Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative ale pacientului

 Administrarea medicamentelor şi hidratarea pacientului

 Recoltarea produselor biologice şi patologice

Fig.3.315 Acordarea Primului Ajutor

Fig.3.416 Acordarea Primului Ajutor

Fig.3.517 Criză de epilepsie la copil

Cazul clinic nr.1

ANALIZA NEVOILOR LA INTERNARE

Tabel nr.4.1 Nevoile fundamentale ale pacientului

Tabel nr.4.2 Tratament

Tabel nr.4.4 Plan de Îngrijire

Nevoia Diagnostic Intervenţii autonome şi

Nevoia Diagnostic Intervenţii autonome şi

Nevoia Diagnostic Intervenţii autonome

SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE

Data T.A. Puls Resp T Diureza Scaun

CAZUL CLINIC NR. 2

ANALIZA NEVOILOR LA INTERNARE

Tabel nr.4.8 Nevoile fundamentale ale pacientului

Nevoia Manifestări de Sursa de

Nevoia Diagnostic Intervenţii autonome şi

3. Nevoia - dificultate - realizarea - execut cu pacienta - pacienta se

Nevoia Diagnostic Intervenţii autonome şi

Nevoia Diagnostic Intervenţii autonome şi

Tabel nr.4.15Foaie de Temperatura

Data T.A. Puls Resp T Diureza Scaun

Pacienta G.N. in varsta de 58 de ani se interneaza la data de 23.01.2020.

- interzicerea consumului de alcool

2. Nevoia - dificultate - reducerea - asigur repausul fizic - pacientul se

Nevoia Diagnostic Intervenţii autonome şi

Nevoia Diagnostic Intervenţii autonome şi

2. Nevoia - deficit de - pacientul să - identific factorii care au - capacitatea