ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „GRIGORE

ANTIPA ”

SPECIALIZAREA ASISTENT MEDICAL

GENERALIST

PRОIECT DE ABSOLVIRE

COORDONATOR: TATIANA OGLINDA

ABSOLVENT:
BORZOŞ ANDREEA CERASELA

BRASOV

2018
1
 CUPRINS

Argumentul ............................................................................................................................pag. 3
CAP.I. Îngrijirea pacientului cu epilepsie ............................................................................pag. 6
1.1. Anatomia şi fiziologia SNC .....................................................................................pag. 7
1.2. Epilepsia .................................................................................................................pag. 15
1. Definiţie ..............................................................................................................pag. 15
2. Etiologie şi epidemiologie ..................................................................................pag. 15
3. Etiopatologie ......................................................................................................pag. 15
4. Clasificare ..........................................................................................................pag. 16
5. Diagnostic clinic ................................................................................................pag. 18
6. Diagnostic paraclinic .........................................................................................pag. 20
7. Diagnostic diferenţial ........................................................................................pag. 20
8. Evoluţie şi prognostic ........................................................................................pag. 21
9. Tratament ...........................................................................................................pag. 21
CAP.II. Îngrijiri generale și speciale ..................................................................................pag. 23
2.1. Internarea pacientului în spital .............................................................................pag. 23
2.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare a pacientului ..............................................pag. 23
2.3. Asigurarea condiţiilor igienice a pacientului .......................................................pag. 24
2.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative ale pacientului ...............................pag. 25
2.5. Alimentaţia pacientului .........................................................................................pag. 26
2.6. Administrarea medicamentelor şi hidratarea pacientului ...................................pag. 28
2.7. Recoltarea produselor biologice şi patologice ......................................................pag. 28
2.8. Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor impuse de caz ............................pag. 29
2.9. Educaţia pentru sănătate .......................................................................................pag. 33
2.10. Externarea pacientului ........................................................................................pag. 34
CAP.III. Studii de caz ..........................................................................................................pag. 37
Cazul 1. Plan de îngrijire ..............................................................................................pag. 37
Cazul 2. Plan de îngrijire ..............................................................................................pag. 45
Cazul 3. Plan de îngrijire ..............................................................................................pag. 54
CAP.IV. Concluzii ................................................................................................................pag. 62
Bibliografie ...........................................................................................................................pag. 63

2
 Argumentul

"Epilepsia este ca orice altă boală, nu este mai periculoasă ca alte boli."
Hipocrate 1893

Am ales acest subiect deoarece bolnavii epileptici ridică şi în prezent probleme de reabilitare,
de reîncadrare în familie, societate, comparativ cu bolnavii cu alte infirmităţi corporale. Dacă în Evul
Mediu bolnavul epileptic era total mărginit social, fiind considerat "demonizat", în prezent acesta este
încă frustrat la alegerea profesiei, la alegerea şi primirea funcţiilor, la încadrare, etc., faţă de cei valizi
şi cu aceeaşi pregătire; în aceeaşi măsură epilepticului îi sunt limitate posibilităţile de participare la
activităţi culturale, sportive, artistice, jocuri distractive, etc. Toate acestea, ca şi tendinţa de izolare
cauzată de anxietate, de teama de a nu face criză, fac din epileptic un om retras, singuratic, care se
simte excomunicat din multe satisfacţii şi bucurii ale vieţii.
După unii autori, numeroasele influenţe stresante şi de frustrare pe care le întâmpină bolnavul
de epilepsie se exercită asupra lui mult mai sever şi mai nefavorabil, în formarea unei personalităţii şi a
unui comportament vicios, decât boala însăşi. Această situaţie poate şi trebuie să fie combătută eficient
prin educaţia sanitară, care se adresează în aceeaşi măsură bolnavului cât şi anturajului acestuia. În
special o instruire adecvată anturajului ar duce la popularizarea ideii că epilepsia, departe de a fi o
boală ruşinoasă, este o afecţiune ca oricare alta; ar face mai eficientă supravegherea bolnavului privind
respectarea dietei şi a regimului de viaţă prescris; ar duce, nu în ultimul rând, la înlăturarea
sentimentului de condamnare, de marginalizare resimţit de bolnav şi în consecinţă, la creşterea calităţii
vieţii bolnavului.

Istoric
Epilepsia reprezintă una din bolile cunoscute încă din trecutul îndepărtat al omenirii. Acum
4000 de ani întâlnim prima prevedere legislativă privind statutul bolnavului epileptic – codul lui
Hammurabi care interzicea vânzarea sclavilor epileptici.
Hipocrate şi şcoala sa au făcut primele tentative de a găsi o explicaţie naturală a fenomenelor
convulsive, arătând că răul sacru nu este cu nimic mai divin decât celelalte boli.
În această epocă se invocă la originea epilepsiei forţe supranaturale, substanţe toxice,
menţinându-se totodată ideea originii satanice a acesteia.

3
 Paracelsus realizează un important pas în demistificarea bolii, stabilind un raport direct între
traumatismele craniene şi epilepsie.
La sfârşitul secolului al XVIII-lea epilepticii încep să fie consideraţi bolnavi, iar la sfârşitul
secolului al XIX-lea se fac primele încercări chimioterapeutice.
Huglings Jackson face prima recunoaştere a mecanismului descărcării epileptice. El considera
toate crizele ca având punct de plecare leziunea.
Personalităţi care au avut epilepsie sau simptomele acestei boli
Alexandru cel Mare, Rege al Macedoniei, în urmă cu mai bine de 2300 de ani şi unul dintre cei
mai mari conducători militari din istorie. Prin acţiunile sale armate, Alexandru cel Mare a devenit
stăpânul celui mai mare imperiu cucerit vreodată şi un important promotor al culturii elene în întreaga
lume. În vremea sa, epilepsia era considerată "boală sacră". Oamenii credeau că persoanele care aveau
crize erau, de fapt, posedate de spirite malefice sau atinse de divinitate. Tocmai de aceea, în timpul
unei crize, se rosteau descântece şi se invocau numele zeilor.
Iulius Cezar, un strălucit general roman şi un formidabil politician, care a trăit între anii 100 î
Hr. - 44 î Hr. În cazul său, crizele frecvente au apărut în ultimii doi ani din viaţă, cel puţin patru dintre
ele fiind amintite în documente. În vremea lui Cezar, epilepsia devenise cunoscută ca "boala căderii".
Asta din cauza tipului de criză în timpul căreia bolnavul cădea şi îşi pierdea cunoştinţa. Conceptul de
criză parţială nu era cunoscut şi nici nu a fost descris în documente până în secolul al XIX-lea.
Ioana D’Arc, eroină a Franţei şi sfântă a Bisericii Catolice. A trăit între anii 1412-1431 şi este
considerată cea mai importantă figură din Franţa Evului Mediu. La vârsta de 13 ani, Ioana D'Arc
susţinea cu ardoare că aude vocea lui Dumnezeu care o îndeamnă să lupte alături de armată pentru
eliberarea Franţei de sub dominaţia engleză. Despre acele momente extatice, Ioana povestea că vede
lumini, aude vocile sfinţilor şi bătăi de clopote. Unii dintre neurologi consideră că acele clipe erau, de
fapt, manifestări ale crizelor de epilepsie.
Alfred Nobel, un chimist, inginer şi om de afaceri suedez care a pus bazele fundaţiei ce oferă în
fiecare an premiile Nobel pentru excelenţă în diverse domenii. Epilepsia nu l-a împiedicat pe Alfred
Nobel să ducă o viaţă normală, să strângă o avere considerabilă şi să devină celebru prin invenţia sa
care a schimbat cursul istoriei: dinamita.
Când vorbea despre crizele sale, pictorul le descria ca pe sentimente de furie apărute din senin,
halucinaţii, confuzie şi teamă, pierderi de scurtă durată ale memoriei. Vincent van Gogh a fost chiar
surprins de un martor în timpul unei crize convulsive, care a apărut în timp ce artistul lucra la un
tablou. Medicii care îl tratau îi prescriau deseori bromură de potasiu ca anticonvulsiv şi îl îndemnau să
facă băi în staţiunea Saint-Remy.

4
 Charles Dickens, unul dintre cei mai faimoşi scriitori englezi ai perioadei victoriene, autor al
celebrelor cărţi A Christmas Carol şi Oliver Twist. Dickens a suferit de epilepsie şi a găsit o cale de a
vorbi despre boala lui. Multe dintre personajele operelor sale manifestau semnele bolii şi făceau adesea
crize.
Lewis Carroll, celebru prozator englez, care a trăit în perioada 1823-1898, cea mai populară
operă a sa fiind Alice în ţara Minunilor. Specialiştii cred că atunci când vorbea despre senzaţia
personajului său Alice, de cădere în gol, Carroll descria, de fapt, senzaţiile din timpul unei crize de
epilepsie. Deseori, personajul Alice simte cum corpul ei sau obiectele din jur îşi schimbă dimensiunile,
devenind fie mai mari, fie mai mici. Iar aceasta este o altă manifestare a crizelor. Se pare că scriitorul a
vorbit în jurnalul său despre crizele suferite, spunând că erau întotdeauna urmate de migrene şi
sentimentul de înstrăinare de sine însuşi.
Gustave Flaubert, scriitor francez al secolului al XIX-lea, autor al faimoasei cărţi Doamna
Bovary, pe care medicii l-au diagnosticat cu epilepsie. Crizele începeau cu sentimentul unei greutăţi
împovărătoare şi continuau cu senzaţia de insecuritate, de parcă ar fi fost introdus într-o altă
dimensiune, aşa cum povesteşte însuşi scriitorul. Flaubert chiar a scris despre crize că veneau "ca un
vârtej de gânduri şi de imagini, timp în care cunoştinţa mi se scufunda precum un vas într-o furtună".
Atunci când intra în criză, scriitorul avea halucinaţii, începea să geamă, îşi mişca braţul drept fără
control şi, după 10 minute, îşi revenea. Tatăl său era medic şi îl obliga adesea să îşi lase sângele curăţat
de lipitori. Tratamentul nu a avut niciodată efecte pozitive şi Flaubert a încetat această practică,
obişnuindu-se să trăiască cu boala. A scris chiar despre manifestările epilepsiei în câteva dintre operele
sale.
Ion Creangă, socotit cel mai mare povestitor al românilor, datorită Amintirilor din copilărie a
rămas unul dintre cei mai îndrăgiţi scriitori ai noştri. Pofta de viaţă, jovialitatea şi înzestrarea spirituală
a lui Creangă l-au apropiat pe acesta de personalităţile marcante ale vremii sale. Mihai Eminescu şi
Titu Maiorescu au fost doar doi dintre prietenii care i-au stat alături. În 1883, apar primele simptome
ale epilepsiei. Scriitorul trăieşte cu boala vreme de şase ani, crizele apărând uneori şi la şcoală, în faţa
elevilor cărora le era învăţător. Boala se agravează odată cu aflarea veştii că Eminescu a murit, iar în
1889 Creangă se stinge în bojdeuca sa din Iaşi. Se pare că povestitorul moştenise epilepsia de la mama
lui.

5
 CAPITOLUL I
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU EPILEPSIE

1.1. Anatomia şi fiziologia SNC

Sistemul nervos central (SNC) (sau sistemul nervos al vieții de relație sau sistemul nervos
cerebrospinal) este reprezentat de organele nervoase care constituie encefalul, adăpostit de cutia
craniană și măduva spinării, în canalul medular al coloanei vertebrale.
Dezvoltările din anii '50 din domeniul ciberneticii, au fost adoptate și de neuroștiință, astfel
încât SNC este văzut ca un sistem cu rol de a procesa informațiile din mediul extern, a coordona viața
de relație și de a genera un anumit comportament. 1

Fig 1.Sistemul nervos central

Din perspectiva filogenetică, SNC apare ca forma superioară conducerii neuroide existentă la
bureți și sistemului nervos simpatic existent la viermi și artropode. Gradul de complexitate și
organizare structurală crește filogenetic, astfel că la vertebrate avem sistem nervos de tip tubular. În
timp ce în creierul reptilian telencefalul este doar o zonă apendiculară al bulbului olfactiv, ea reprezintă
majoritatea volumului creierului mamiferelor. Sistemul nervos la vertebrate este situat dorsal tubului
digestiv și prezintă o diferențiere importantă în două porțiuni - una intracraniană (encefal) și o porțiune
extracraniană medulară (măduva spinării) situată în canalul vertebral din interiorul coloanei vertebrale.
La om, sistemul nervos apare în urma dezvoltării intrauterine a ectoblastului regiunii postero-
mediale embrionare, situată anterior nodului lui Hensen și posterior de mugurele cordal. La acest nivel,
ectodermul se îngroașă formând placa neurală, ulterior şanţul neural, care în dezvoltarea acestuia
marginile se îngroașă devenind creste neurale. Dezvoltarea ulterioară facilitează transformarea șanțului

1
Beldean Lumіnіţa, Gal Gherghіnіca, Seuchea Mοnіca,Prοcesul de nursіng – aspecte teοretіce şі practіce,
Edіtura Unіversіtăţіі „Lucіan Blaga”, Sіbіu, 1999;(p.56)

6
neural, care se închide și devine tub neural. Închiderea începe medial către extremități, comunicarea cu
exteriorul realizându-se prin intermediul neuroporului anterior și neuroporului posterior, care se vor
închide ulterior.
Dezvoltarea ulterioară duce la formarea a trei vezicule: prozencefal, mezencefal și
rombencefal. În săptămâna a 6-a, prozencefalul se împarte în telencefal și diencefal, iar rombencefalul
în metencefal și mielencefal.
Organizarea sistemului nervos central

 Fig 2. Encefalul
Encefalul este partea sistemului nervos central situată în cutia craniană. Este alcătuit din:
- trunchiul cerebral
- cerebel
- diencefal
- telencefal (creierul mare)
Trunchiul cerebral
Este format din următoarele componente:
1. bulbul rahidian - este segmentul inferior a trunchiului. Între bulb şi măduvă nu există o
demarcaţie clară, bulbul numindu-se şi măduva prelungită. Are formă de trunchi de con, cu baza mare
orientată în sus şi baza mică orientată în jos, spre măduvă. Limita superioară a bulbului este reprezentat
de şanţul bulbo-pontin (şanţul dintre bulb şi punte). Configuraţia externă: Bulbul prezintă două feţe:
antero-laterală şi posterioară.2
Faţa antero-laterală. Prezintă elementele de configuraţie externă a măduvei astfel: fisura
mediană anterioară se întinde până la şanţul bulbo-pontin. Coarnele anterioare ale măduvei sunt mai
voluminoase, dezvoltate, numite piramide bulbare. Cordoanele laterale prezintă o ridicătură ovoidă
numită olivă bulbară.

2
Tіtіrcă Lucreţіa – Tehnіcі de evaluare şі îngrіjіrі acοrdate de asіstenţіі medіcalі, Edіtura
„Vіaţa Rοmânească”, Bucureştі, 1996;(p78)

7
 Faţa posterioară. Canalul ependimar al măduvei rămâne nemodificat în partea inferioară a
bulbului. În partea superioară a bulbului devine superficial şi se lărgeşte, se dilată, formând ventriculul
4 care se conturează şi pe faţa posterioară a punţii. Prezintă pedunculii cerebeloşi inferiori, cu ajutorul
cărora se leagă de cerebel.

Fig 3.Structura internă

Structura internă: Bulbul este alcătuit din substanţă cenuşie şi substanţă albă. Substanţa cenuşie
este situată la interior. În jumătatea inferioară a bulbului dispoziţia este ca în măduvă, dar în jumătatea
superioară nu mai este dispusă sub formă de coloane, ci se fragmentează în grămezi de celule nervoase
care alcătuiesc nucleii bulbului. Această fragmentare are loc datorită încrucişării fasciculelor substanţei
albe. Nucleii sunt motori, senzitivi, vegetativi şi proprii. Nucleii motori corespund coanelor anterioare
ale măduvei. Reprezintă originea fibrelor motorii care alcătuiesc anumiţi nervi cranieni. Nucleii
senzitivi corespund coanelor posterioare a măduvei. Nucleii vegetativi corespund coanelor laterale ale
măduvei. Sunt centri ai unor reflexe vegetative. Nucleii proprii nu au echivalent la nivelul măduvei.
Substanţa albă este alcătuită din fibre ascendente, descendente şi proprii sau de asociere, care fac
legătura între diferiţi nuclei ai bulbului.
2. puntea lui Varolio - reprezintă segmentul mijlociu al trunchiului cerebral, fiind situată între
bulb şi pedunculii cerebrali. Are forma unei benzi de substanţă nervoasă, lată de 3 cm, dispusă
transversal între emisferele cerebeloase. Este delimitată inferior de şanţul bulbo-pontin, iar superior de
şanţul ponto-peduncular (care o separă de pedunculii cerebrali ai mezencefalului).
3. Mezencefalul - este situat între punte şi diencefal, fiind străbătut de apeductul cerebral sau al
lui Sylvius, care reprezintă un canal strâmt care leagă ventriculul 4 de ventriculul 3.
Configuraţia externă. Mezencefalul prezintă două feţe: antero-laterală şi posterioară. Faţa
antero-laterală reprezentată în cea mai mare parte de pedunculii cerebrali. Acestea sunt două cordoane

8
de substanţă nervoasă, situate între puntea lui Varolio şi diencefal, continuându-se spre creierul mare.
Faţa posterioară prezintă corpii sau coliculii cvadrigemeni (2 superiori şi 2 inferiori).
Structura internă a mezencefalului. Mezencefalul este format din substanţă albă şi substanţă
cenuşie, aflată la interior sub formă de grămezi care formează nucleii mezencefalului (motori, senzitivi,
vegetativi şi proprii). Substanţa albă este formată din fascicule ascendente şi descendente, precum şi
din fibre nervoase care leagă diferiţi nuclei ai mezencefalului între ei.
Nervii cerebrali (cranieni) sunt nervi perechi şi simetrici inervând extremitatea cefalică. Sunt
analogii nervilor spinali, alcătuind împreună cu aceştia sistemul nervos periferic. La om sunt 12
perechi de nervi cranieni, notate cu cifre romane. După funcţie se împart în trei grupe: senzitivi, motori
şi micşti.

 Fig 4. Cerebelul (creierul mic)

Este aşezat în loja posterioară a cutiei craniene, deasupra trunchiului cerebral sub lobii
occipitali ai creierului mare.
Configuraţia externă. Cerebelul are formă ovoidă, cu diametrul mare dispus transversal.
Prezintă o porţiune mediană numită vermis şi două porţiuni laterale numite emisfere cerebeloase.
Cerebelul are trei feţe: superioară în raport cu cortul cerebelului; inferioară în raport cu fosele
cerebeloase ale occipitalului; anterioară în raport cu trunchiul cerebral. Feţele cerebelului sunt brăzdate
de 2 feluri de şanţuri: profunde care despart lobii şi lobulii; superficiale care separă lamelele sau foliile.
Cerebelul este împărţit de un şanţ orizontal în 2 porţiuni: superioară sau corp al cerebelului şi inferioară
sau lobul floculondular sau arhicerebral. 3 Corpul cerebelului are un lob anterior şi unul posterior.
Cerebelul este legat de trunchiul cerebral prin pedunculii cerebeloşi. Pedunculii inferiori leagă
cerebelul cu bulbul, cei mijlocii leagă cerebelul cu puntea, iar cei superiori realizează legătura cu
mezencefalul. Împreună cu trunchiul cerebral, cerebelul delimitează ventriculul 4.
Structura internă: Substanţa cenuşie este dispusă la periferie, formând cortexul sau scoarţa
cerebeloasă. Există substanţă cenuşie şi în interiorul celei albe formează nucleii cerebeloşi. Cortexul
3
Clοcοtіcі Lucreţіa, Prοfesіa de asіstentă medіcală, Edіtura Іnfο-Team, 1995;(p.45)

9
cerebelos este format din 3 straturi de celule dispuse uniform pe toată suprafaţa cerebelului. Nucleii
cerebelului sunt perechi situaţi atât în vermis cât şi în emisferele cerebeloase. Substanţa albă este
formată din 3 feluri de fibre: de asociere care leagă diferitele zone ale substanţei cenuşii din cadrul
aceleiaşi emisfere, comisurale care leagă cele două emisfere cerebeloase între ele şi fibre de proiecţie,
leagă cerebelul de alte etaje ale sistemului nervos. Fibrele de proiecţie pot fi aferente care vin la cerebel
şi eferente care pleacă de la cerebel.
Diencefalul (creierul intermediar)
Este interpus între mezencefal şi creierul mare. Se află în prelungirea trunchiului cerebral, sub
emisferele creierului mare. Este alcătuit din mai multe mase de substanţă nervoasă: talamusul,
metatalamusul, epitalamusul, hipotalamusul şi subtalamusul. În interiorul diencefalului se află
ventriculul 3.
Configuraţia externă. Are două feţe: bazală vizibilă la exterior şi posterioară acoperită de
emisferele cerebrale. Faţa bazală prezintă chiasma optică care este un cordon de substanţă albă format
din fibrele nervoase ale nervilor optici. Tot pe faţa bazală se află şi glanda hipofiză. Faţa posterioară
prezintă epifiza sau glanda pineală sub forma unui corpuscul culcat pe coliculii cvadrigemeni superiori.
Structura internă. Substanţa cenuşie este dispusă la interior sub formă de nuclei, iar substanţa
albă la exterior.

Fig 5. Creierul mare (Telencefalul sau Emisferele cerebrale)

Reprezintă partea cea mai voluminoasă a sistemului nervos central, motiv pentru care este
numit creierul mare. Este împărţit în 2 emisfere cerebrale, una dreaptă şi una stângă separate printr-un
şanţ adânc numit fisură interemisferică sau longitudinală. În partea bazală a acestei fisuri, emisferele
sunt unite printr-o lamă de substanţă albă numită corpul calos.
Configuraţie externă. Creierul mare are formă ovoidă, cu axul mare orientat antero-posterior.
Fiecare emisferă prezintă 3 extremităţi sau poli, 3 feţe şi 3 margini. Extremităţile sunt: anterioară (pol

10
frontal); posterioară (pol occipital) şi latero-inferioară (pol temporal). Feţele sunt: dorso-laterală aflată
în raport cu bolta craniană; medială orientată spre fisura interemisferică şi bazală în raport cu baza
craniului. Marginile sunt: laterală, supero-medială şi infero-medială. Feţele emisferelor cerebrale
prezintă numeroase şanţuri numite scizuri sau fisuri. Şanţurile adânci delimitează între ele lobi
cerebrali, iar cele superficiale delimitează circumvoluţiile sau girusurile. Astfel, având suprafaţa cutată,
creierul mare al omului este un girencefal (encefal cu girusuri), în opoziţie cu creierul animalelor
inferioare care are suprafaţa netedă, numindu-se lisencefal.
Cele mai importante şanţuri sunt:
• şanţul lateral sau scizura lui Sylvius situată pe faţa dorso-laterală şi inferioară
• șanţul central sau scizura lui Rolando situată pe faţa dorso-laterală şi medială
• șanţul calcarin pe faţa medială a părţii posterioare
• șanţul parieto-occipital sau scizura perpendiculară pe faţa medială şi dorso-laterală
• șanţul cingulum pe faţa medială paralel cu corpul calos
Lobii emisferelor cerebrale sunt numiţi după oasele cutiei craniene cu care se află în raport.
Fiecare emisferă este împărţită prin şanţurile mai adânci în patru lobi: frontal în raport cu osul frontal
situat înaintea şanţului central; parietal în raport cu osul parietal; temporal în raport cu osul temporal
situat sub şanţul lateral; occipital în raport cu osul occipital. Fiecare lob prezintă mai multe
circumvoluţiuni delimitate de şanţurile cele mai superficiale. 4 Pe faţa bazală a emisferelor cerebrale se
află bulbul şi tractul olfactiv. Pe faţa inferioară a lobului frontal se află cel mai vechi segment al
creierului mare, anume creierului olfactiv care prelucrează informaţiile legate de miros. Creierul
olfactic are suprafaţa netedă fără circumvoluţii, alcătuind paleocortexul.
Structura internă. Creierul mare este alcătuit din substanţă cenuşie şi albă. Substanţa cenuşie
este dispusă la suprafaţă formând scoarţa cerebrală sau cortexul cerebral, dar este prezentă şi la baza
emisferelor, unde alcătuieşte nucleii bazali sau corpul striat. Scoarţa cerebrală este alcătuită din neuroni
de tip, formă şi mărimi diferite, dispuşi pe mai multe straturi repartizate neuniform. În afară de celulele
nervoase, scoarţa mai conţine nevroglii, fibre nervoase şi vase sangvine.

 Măduva spinării (Medulla spinalis) face parte din sistemul nervos central al vertebratelor,
fiind protejată de canalul vertebral, legat de gât, trunchi și extremitățile corpului prin intermediul
nervilor spinali, fiind învelit la fel ca și creierul într-o membrană conjunctivă (meninge).

4
Cοldea Lіlіana, Beldean Lumіnіţa, Aspecte nursіng în afecţіunі ale aparatuluі lοcοmοtοr, Edіtura Unіversіtăţіі
„Lucіan Blaga”, Sіbіu, 2001;(p.98)

11
 Fig 6.Structura măduvei
Măduva prezintă mai multe învelişuri.
Meningele măduvei spinării (Meninges medullae spinalis) are în principiu același rol ca
meningele cerebral, și aici se poate distinge stratul exterior dura mater, stratul mijlociu arahnoida și
stratul alipit de măduvă pia mater.
În comparație cu meningele cerebral sunt anumite diferențe ca: dura mater nu este strâns lipit
de țesutul osos al vertebrelor ci între ele se află un spațiu (important pentru injecții epidurale) epidural
sau peridural căptușit cu un strat conjunctiv și adipos. Altă diferență este existența ligamentelor din pia
și dura mater, Ligamentum denticulatum, aceste spații fiind umplute cu lichid cerebrospinal (Liquor
cerebrospinalis).
Forma măduvei se prezintă sub forma unui cordon îngroşat la capete, Intumescentia cervicalis
și Intumescentia lumbosacralis, de aici pornesc nervii spinali ce inervează membrele inferioare și
superioare.
În partea inferioară (caudală) măduva se termină cu o porțiune ascuțită Conus medullaris.
Ventral (dedesubt la animale) și în față la om, măduva prezintă un șanț Fissura mediana anterior (la
om) și (la animale: Fissura mediana ventralis) pe partea opusă Sulcus medianus posterior. Aceste
adâncituri (șanțuri) împart măduva în cordoane (Funiculus anterior), (Funiculus posterior) și între ele
(Funiculus lateralis). Rădăcinile (originea) nervilor spinali sunt între cordonul lateral și cel dorsal sau
ventral.
Măduva spinării este împărțită în 5 zone, după originea nervilor spinali:
- primul orificiu intravertebral fiind între vertebrele atlas și axis.
· măduva cervicală (sau a gâtului) (8 segmente, vertebre la mamifere)
· măduva toracică (12 vertebre)
· măduva lombară (5 vertebre)
· măduva sacrală (5 vertebre)
· măduva codală (coccigiană, la om rudimentar).
12
 Fig 7. Structura măduvei
Măduva spinării este formată din substanță cenușie unde predomină celulele nervoase și
substanță albă, aici predomină prelungirile nervoase (axonii) celulelor nervoase.
Într-o secțiune transversală, măduva apare ca un fluture, cu două coarne anterioare şi două
coarne posterioare, unite prin comisura cenuşie, străbătută de canalul ependimar. Între coarnele
anterioare şi posterioare se află coarnele laterale, mai pronunţate în regiunea toracică şi lombară. 5 În
secţiune longitudinală, substanţa cenuşie medulară apare sub formă de coloane. Înconjurând substanţa
cenuşie, la exterior se află substanţa albă, organizată, de fiecare parte, în trei cordoane: anterior, lateral
şi posterior.

Fig 8. Măduva spinării

1.2. Epilepsia

5
Beldean Lumіnіţa, Cοldea Lіlіana, Helju Alіna, Aspecte nursіng în afecţіunі ale aparatuluі dіgestіv şі renal,
Edіtura Unіversіtăţіі „Lucіan Blaga”, Sіbіu, 2000;(p.56)

13
 1. Definiţie
Epilepsia este o dereglare a sistemului nervos central care produce descărcări bruşte şi intense
de activitate electrică în creier. Această activitate electrică anormală de la acest nivel se manifestă
clinic prin convulsii care afectează controlul mişcării, al vorbirii, al vederii sau chiar al stării de
conştiență.

2. Etiologie şi epidemiologie
Sunt cunoscute multe cazuri de epilepsie şi frecvenţa lor variază cu vârsta. La nou-născut
cauzele cele mai frecvente sunt traumatismele obstetricale, malformaţiile congenitale, tulburări
metabolice şi injecţiile.
La adulţi şi vârstnici cauzele cele mai frecvente sunt boala aminomusculară, Tcc, şi tulburarea
aminală degenerativă, tumori cerebrale, droguri şi intoxicaţii.
La cel puţin jumătate dintre pacienţi nu se găseşte vreo cauză după investigaţii detaliate; în
asemenea cazuri factorii genetici par a avea o semnificaţie mai mare decât cei cu patologie
demonstrabilă.

Fig 9.cazuri de epilepsie

Prevalența epilepsiei este de cel puţin 4-6 ‰. Rata de debut, mai mare în prima copilărie şi
există vârfuri ulterioare la adolescenţă şi peste vârsta de 65 de ani. În puţine cazuri din cele cu debut în
copilărie, epilepsia este asociată cu handicapul mintal.

3. Etiopatologie
I. Epilepsia idiopatică - nu se cunoaşte cauza.
II. Epilepsia simptomatică - se crede că ar fi cauzată de un factor ereditar indispozant.
Factori:
- prenatali
- natali

14
 - postnatali
Factori prenatali - factori exogeni ce acţionează asupra mamei în timpul sarcinii:
- traumatisme abdominale
- infecţii ale mamei
- factori toxici (alcool, noxe profesionale)
Factori natali:
- distocii de naştere
- traumatismele fătului în timpul naşterii
- incompatibilitate Rh
Factori postnatali:
- traumatisme cranio-cerebrale
- infecţii la cap
- factori alergici
- tulburări în metabolismul calciului, glucozei, glucidelor

4. Clasificare
Liga Internaţională Împotriva Epilepsiei a redactat versiunea clasificării crizelor convulsive
(Gastaut 1969), care este acum în utilizare generală într-o versiune uşor revizuită (Dreifuss 1981).

Clasificarea crizelor convulsive

I. Crize parţiale sau cu debut focal Fig 10. crize convulsive

1. cu simptomatologie elementară (fără tulburări de conştiinţă)
- motorii
- vegetative
2. cu simptomatologie complexă - secundar generalizate - cu tulburări de conştiinţă

15
 - psihomotorii
- intelectuale
- ideaţionale
- afective
- exclusiv alterarea conştiinţei
3. cu simptomatologie compusă (simptome elementare şi complexe)
II. Crize generalizate - fără debut focal
1. Neconvulsive (PM)
- crize astatice
- absenţe tipice sau atipice
- crize epileptice comatoase, fără convulsii
2. Convulsive
- mioclonice
- clonice
- tonice
- tonico-clonice (convulsii majore)
- absente
III. Crize unilaterale sau predominant unilaterale
- clonice
- tonice
- tonico-clonice
IV. Crize eratice ale nou-născutului (convulsii variabile tonice, clonice sau tonico-clonice,
unilaterale, alternante sau generalizate)
V. Stările de rău epileptic
Criza parţial simplă - include criza motorie jacksoniană şi o varietate de crize senzoriale în care
fenomenele sunt limitate, conştiinţa nu este afectată.
Criza parţial complexă - sau “epilepsie de lob temporal”. Este adesea precedată de o criză
parţială simplă ce durează câteva secunde şi care poate lua forma unor halucinaţii olfactive, gustative,
vizuale, auditive sau a unor senzaţii corporale. Pacientul poate prezenta modificări de gândire,
percepţie sau emoţie, conştiinţă, tulburări.
Criza tonico-clonică generalizată - este criza epileptică obişnuită, cu instalare bruscă, fazele
tonică şi clonică şi o perioadă privată de mai multe minute, în timpul cărora pacientul nu poate fi trezit.

16
 Criza mioclonică, atonică - este criza cu contracţii mioclonice extinse sau atacuri de cădere şi
care nu pune probleme psihiatrului.
Absentă - este tipul clinic ce cere ca trăsătură cardinală tulburarea de conştiinţă. Atacurile
încep brusc, fără aură, au o durată de ordinul secundelor şi se termină brusc.

5. Diagnostic clinic
Se pune pe baza anamnezei, a examenului fizic şi al simptomelor.
Forme clinice:
 epilepsia generalizată:
o criză majoră (Grand-mal)
o criză minoră (Petit-mal)

 epilepsie localizată:
o motorie
o senzitivă
o vegetativă
forme particulare
Criza paroxistică majoră are mai multe faze:
o prodromul
o aura epileptică
o accesul convulsivant
o faza stertoasă
Prodromul - de obicei precede cu câteva ore sau zile instalarea crizei. Apar manifestări de tip
motor, senzitiv, vegetativ, tulburări psihice. Bolnavii sunt conştienţi de aceste simptome. Simptomele
care apar în prodrom, de tip motor - mioclonii localizate într-un anumit segment, de tip vegetativ
(căscat, strănut, mestecat involuntar), de tip senzitiv (amorţeli), tulburări de auz (acufene), tulburări de
vedere (puncte strălucitoare), gust, miros neplăcut, tulburări psihice, depresie, indispoziţie, anxietate,
euforie, nelinişte.
Aura epileptică - are o durată foarte scurtă şi prezintă particularităţi individuale. Bolnavul
poate să-şi ia primele măsuri de precauţie. Manifestări: tulburări ale analizatorului olfactiv, gustativ,
senzitiv, motor. Aura nu apare întotdeauna. Debutul este în general brutal, cu paloare bruscă, strigăt şi
pierderea cunoştinţei precum şi prăbuşirea bolnavului. 6

6
Dan Prelіpceanu, Psіhіatrіe clіnіcă, Edіtura Medіcală, 2013;(p.26)

17
 Accesul convulsivant - are două faze: una tonică, scurtă, care durează 20-30 de secunde cu
contractura generalizată, ochii imobili, pupile midriatice, abolirea reflexului fotomotor şi a reflexului
cornean, cianoză, apnee – prin contractura diafragmului, emisiuni involuntare de urină şi materii
fecale, şi o fază clonică.
Faza clonică - bolnavul prezintă contracturi succesive şi ritmice de scurtă durată, generalizate,
urmate de muşcarea limbii şi apariţia la nivelul gurii a unei spume abundente şi uneori sangvinolente.
Faza clonică durează 1-2 minute.
Faza stertoasă - durează de la câteva minute până la câteva ore. Bolnavul se află într-un somn
profund (comatos), musculatura este relaxată, reflexele fotomotor cornean şi reflexele osteotendinoase
sunt abolite. Poate exista reflexul Babinski lateral. 7
Uneori crizele se repetă la nesfârşit – crize “subinrante”, instalându-se starea de rău comiţial,
care constituie o urgenţă medicală – exitusul putându-se produce prin edem pulmonar acut, edem
cerebral sau hemoragii cerebrale.
Criza paroxistică minoră (petit mal, absente)
Accesul este de scurtă durată (câteva secunde), suprimarea conştiinţei nu este urmată de cădere
şi convulsii. Bolnavul îşi întrerupe brusc activitatea, devine palid, scapă obiectele din mâini, stă
împietrit, apoi îşi reia activitatea fără a avea cunoştinţa crizei.
La copil se pot întâlni frecvente crize de genul absenţelor, chiar până la 50-100/zi –
pienolopsia.
Epilepsia motorie – paroxisme convulsive localizate la nivelul unui segment al corpului (faţă,
membre). Bolnavul este conştient de aceste crize (secuse motorii de contractură – crize Jacksoniene,
urmate sau nu de o criză majoră).
Epilepsia senzitivă – crize Jacksoniene senzitive: amorţeală, răceală, fierbinţeală, cu
posibilitate de extindere. Criza durează puţin (până la un minut), bolnavul este conştient.
Epilepsia vegetativă – localizată la nivelul hipotalamusului, este manifestată prin tulburări sub
formă de accese vasomotorii: căldură, răceală, tulburări de culoare: paloare, roşeaţă, cianoză, crize de
salivaţie, epigastralgii, crize ambulatorii motorii, chiar complexe, cu deplasarea bolnavului.
Echivalenţa comiţială – localizată la nivelul unui lob temporal. Bolnavul prezintă stări de vis,
halucinaţii, crize ambulatorii motorii, chiar complexe cu deplasarea bolnavului.

7
Dan Prelіpceanu, Radu Mіhăіlescu, Lіdіa Nіca - Udangіu, Ghіd de urgenţe în psіhіatrіe, Edіtura Scrіpta, 2003;

18
 Sunt şi forme particulare cum ar fi:
a) Mioclonii – crize de tip motor (focale) Jacksoniene. Sunt crize localizate la un anumit
segment. Generalizarea este foarte rară, deschisă mai ales la copil.
b) Epilepsia reflexă – criza este declanşată de anumiţi factori: auditivi (zgomote, muzică),
vizuali (lumina prea puternică, vizionarea TV).
Epilepsia catamenială – la femei, în perioada premenstruală.

Fig 11.Investigații paraclinice

6. Diagnostic paraclinic
Investigaţii paraclinice.
- EEG normală în stare de veghe este compusă din unde alfa (frecvenţa de 8-12Hz) şi beta (13-
30Hz), activitatea electrică a celor două emisfere fiind simetrică.
- EEG patologic înregistrată în stare de veghe, poate prezenta asimetrie emisferică,
grafoelemente patologice persistente sub formă de focar precum undele teta (4-7Hz) şi delta (1-3Hz),
descărcări de vârfuri şi vârf-undă.
- CT şi RMN, pot evidenţia patologia organică sau malformativă.
7. Diagnostic diferenţial
Se face cu:
- sincopa
- AIT-ul
- mişcările involuntare (spasm hemifacial)
- narcolepsia,
- cataplexia,
- migrena,
- crizele psihogene.

19
 8. Evoluţie şi prognostic
Evoluţia şi prognosticul epilepsiei depinde de cauzele care au produs-o, de contextul social în
care se află pacientul, de felul în care se instituie şi este urmat tratamentul.
Evoluţia bolii este cronică şi, aşa cum am văzut, pe lângă crizele paroxistice apar şi alte
numeroase tulburări psihice, inclusiv modificări permanente de personalitate.
Dacă tratamentul de întreţinere este corect administrat, individul poate duce o viaţă normală. O
mare importanţă o are statusul epileptic, care pune probleme vitale de mare urgenţă.
În 10-20% din cazuri ar putea exista în epilepsie şi vindecări spontane.
Evoluţia epilepsiei şi prognosticul ei depind în mare măsură şi de numeroşi factori externi
(consum de alcool, droguri, mediul ambiant).

9. Tratament
a) igieno-dietetic
Regimul alimentar ar fi de preferinţă lactovegetarian, sărac în lichide şi sare, dar se va evita
foamea din cauza hipoglicemiei care poate favoriza crizele.
Tratamentul igieno-dietetic trebuie să asigure individului o viaţă cât mai apropiată de normal.
La regimul alimentar descris mai sus mai trebuie adăugată evitarea alcoolului. Se vor evita şi stresurile
iar vizionarea de filme sau de emisiuni TV se va limita. Sporturile permise vor ţine cont de
posibilităţile de accidentare în perioada unei eventuale crize neprevăzute, la fel ca şi încadrarea
pacientului într-o profesie, unde trebuiesc evitate locurile periculoase (apă, foc, înălţime, mecanisme în
mişcare).8
Familia trebuie conştientizată de toate problematicile epilepticului şi ea trebuie să colaboreze
atât în administrarea tratamentului, în evitarea supraprotecţiei dar şi a protejării pacientului.
O importanţă mare o au prejudecăţile sociale privind criza epileptică, adeseori medicul trebuie
să se lupte cu autorităţile şcolare pentru menţinerea pacientului în sistemul normal de şcolarizare. În
acest sens educaţia sanitară în şcoli şi chiar în societate este foarte importantă.
b) Tratamentul curativ poate fi etiologic sau simptomatic.
Tratamentul etiologic devine radical acolo unde este posibil (extirparea unor malformaţii,
cicatrici cerebrale, parazitoze, etc.). Acest tip de tratament este însă foarte limitat în stadiul actual şi
rolul principal îl are tratamentul simptomatic, reprezentat prin măsuri igieno-dietetice şi prin
tratamentul medicamentos.

c) Tratamentul medicamentos

8
Tіtіrcă Lucreţіa – Ghіd de nursіng, Edіtura „Vіaţa Rοmânească”, Bucureştі, 1996;(p.128)

20
 Tratamentul medicamentos este esenţial şi el vizează scăderea sau evitarea descărcărilor
patologice la nivelul focarului epileptogen, blocarea circuitelor neuronale.
Au existat foarte multe droguri propuse, dar foarte puţine au trecut proba timpului. Tratamentul
anticonvulsivant se dă în funcţie de tipul crizei, se pot administra singure sau în combinaţii, ţelul final
al tratamentului fiind sistarea completă a crizelor.
Există anticonvulsivante de ordinul I (Fenobarbital, Fenitoin, Trepal, Zarozin) care au o mare
eficienţă şi o bună toleranţă, în timp ce restul se vor utiliza în funcţie de toleranţă şi efect.
În cele ce urmează vom expune sumar maniera de tratament, aşa cum se face el în activitatea
clinică.
În petit mal, succinimidele (Zarozin) sunt preferate în crizele mici (250 mgr de 3-6 ori pe zi la
adult). Se pot combina cu Fenobarbitalul. Tridionele (Trepalul) s-au utilizat mult în petit mal, dar azi se
utilizează mai puţin (150-300 mgr de 2 ori pe zi), şi uneori pot agrava crizele.
În crizele mioclonice, Diazepamul şi Nitrazepamul sunt deosebit de eficiente. Tot în acest
cadru se pot utiliza şi derivaţi primidindionici (Mysolin).
Supradozarea duce la hipersedare, bradikinezie, impotenţă, cefalee, depresie.
Fenitoinele sunt de ales dacă fenobarbitalul eşuează (unii le preferă barbituricilor). Se
utilizează în toate formele de epilepsie cu excepţia crizelor de petit mal. Dozele sunt de 100 mgr de
două ori pe zi, până la maxim 400 mgr la adult. Se pot combina cu fenobarbitalul.
Carbamazepina (Tegretolul) este foarte utilă în grand mal şi în epilepsia temporală (doze de
200 mgr de 3 ori pe zi, până la 1200 mgr).
Diazepamul este un anticonvulsivant potenţator, puţin toxic, foarte bun în statusul epileptic dar
şi în tratamentul cronic al epilepsiei. Se utilizează totuşi ca adjuvant pe lângă alte anticonvulsivante.
Valproatul de sodiu este un anticonvulsivant recent cu efect atât în grand mal, epilepsie focală
sau petit mal. Dozele sunt de 200 mgr de 3 ori pe zi, până la 1400 de mgr.
Statusul epileptic se tratează cu Diazepam intravenos (cu injectare lentă de 5 mgr/minut) urmat
imediat de 250 mgr Fenobarbital (tot intravenos, cu viteză de 50 mgr/minut) şi 10 ml de paraldehidă
intramuscular. Dacă nu se poate folosi calea intravenoasă, se pot face 200-300 mgr Fenobarbital
intramuscular. Perfuziile cu manitol (sol. 40%), Sulfat de Mg (sol. 25%), Ser glucozat hiperton care
prin efectele deshidratante ajută la ameliorarea crizelor. Uneori puncţia lombară sau insuflaţia de aer
poate avea efect de sistare a crizelor de status epileptic.
d) Tratamentul chirurgical
Are un rol restrâns, dar el rămâne totuşi valabil. Se procedează la excizia cortexului lezat sau
întreruperea căilor responsabile de criză. Numărul pacienţilor care beneficiază de aceste tratamente
este însă foarte mic.

21
 CAPITOLUL II
ÎNGRIJIRI GENERALE ȘI SPECIALE

2.1. Internarea pacientului în spital

Internarea bolnavului epilepsie se face în clinica de psihiatrie când acesta ia primul contact cu
spitalul. Acest prim contact constituie un eveniment important în viaţa bolnavului, deoarece el se
desparte de mediul său obişnuit şi este nevoit să decurgă la ajutorul oamenilor străini.
Internarea în spital a bolnavului se face pe baza buletinului de identitate, a biletului de trimitere
eliberat de: cabinet medical individual care recomandă internarea sau de la medicul din ambulatoriul
sau pe baza biletului de transfer eliberat de altă speţă. La internarea unor persoane găsite pe stradă
neidentificată, asistenta de serviciu va anunţa imediat organele de poliţie.
Cazurile grave vor fi primite fără bilet de transfer sau trimitere, bolnavii internaţi fiind înscrişi
în registrul de urgenţă. Acolo se completează foaia de observaţie cu datele de identitate ale bolnavului
şi datele anamnestice culese de la bolnav sau însoţitori.
În vederea examinării bolnavului de către medic, asistenta va ajuta bolnavul să se dezbrace şi
va asigura condiţii necesare unei bune derulări a examinării.
Examinarea clinică poate fi completată de prelevări de produse biologice şi patologice şi de un
examen psihologic.
O primire adecvată în secţie diminuează stresul suferit de bolnav la internare şi uşurează
adaptarea lui la mediul spitalicesc. Asistenta de salon introduce bolnavul în salonul indicat, îi face
cunoştinţă cu ceilalţi bolnavi, îl ajută să-şi aranjeze obiectele în noptieră, îl conduce pentru a cunoaşte
secţia, prezentându-i cabinetul asistentelor, sala de mese, grupul sanitar, îi aduce la cunoștință
regulamentul de ordine interioară.9

2.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare a pacientului

În spitale de psihiatrie, asigurarea condiţiilor de specialitate a bolnavilor are un rol foarte

important.

9
Beldean Lumіnіţa, Cοldea Lіlіana, Helju Alіna, Aspecte nursіng în afecţіunі ale aparatuluі dіgestіv şі renal,
Edіtura Unіversіtăţіі „Lucіan Blaga”, Sіbіu, 2000;(p.159)

22
 Bolnavii internaţi aici să se simtă cât mai confortabil, de aceea se vor asigura saloane de zi cât
şi saloane de noapte. Saloanele trebuie să fie de dimensiuni mici (2-3), să fie bine aerisite, liniştite. Se
va avea însă grijă ca prizele să fie bine izolate. De asemenea, ferestrele prevăzute cu gratii, iar
rezervele rezervate bolnavilor agitaţi sunt capitonate cu cauciuc moale şi sunt prevăzute cu vizoare. De
asemenea, secţia de psihiatrie trebuie să asigure bolnavilor şi ateliere pentru ergoterapie.
Pentru că bolnavii stau majoritatea timpului spitalizării, în pat, acesta trebuie să aibă anumite
calităţi: să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât cerinţele de confort ale
bolnavului cât şi ale personalului de îngrijire, să-i permită bolnavului să se poată mişca în voie, să nu
limiteze mişcările. De asemenea, se va asigura schimbarea lenjeriei de pat de câte ori este nevoie.
În sala de mese trebuie să se asigure condiţii igienice de mediu, se aeriseşte, se vor aranja
estetic mesele, toate pentru a-i creşte apetitul.

2.3. Asigurarea condiţiilor igienice a pacientului

Asigurarea igienei generale şi corporale este importantă în evoluţia unei boli, de aceea asistenta
medicală trebuie să fie foarte atentă cu respectarea regulilor de igienă.
În cazul pacienţilor cu epilepsie asigurarea igienei generale şi corporale este în majoritatea
cazurilor precară pentru că pacientul prezintă dezinteres pentru propria-i persoană şi pentru cei din jur.
De aceea, asistenta medicală are misiunea delicată de a controla în mod discret, de a îndruma şi
la nevoie, de a efectua, atunci când este cazul toaleta de dimineaţă şi seară. Astfel ea va îndemna
bolnavul să-şi spele faţa, gâtul, membrele superioare, regiunea axilară. De asemenea să efectueze
toaleta cavităţii bucale şi să-şi îngrijească părul. Dacă este cazul va atrage atenţia şi asupra lenjeriei de
corp să fie tot timpul curată şi îngrijită.
Observarea poziţiei pacientului în pat
Asistenta medicală trebuie să urmărească, să supravegheze poziţia bolnavului în pat pentru că
în foarte multe boli pacienţii adoptă poziţii care să le diminueze durerea. În cazul neurasteniei, care
este o boală a creierului, bolnavii nu au o anume poziţie în pat sau în timpul somnului care să atragă
atenţia, dar foarte frecvent lenevesc în pat şi este necesară supravegherea poziţiei pentru a preveni
escarele.
De asemenea este foarte important de urmărit şi faciesul bolnavului. De cele mai multe ori, la
pacienţii cu Parkinson se poate observa foarte uşor un facies care trădează oboseala, astenia de care el
se plânge. Este un facies puţin mobil, cu trăsăturile trase.
Pregătirea patului şi accesoriile lui

23
 Patul este mobilierul cel mai important din salon, aici petrecându-şi bolnavul majoritatea
timpului de boală şi convalescenţă. Patul trebuie să fie comod, de dimensiuni potrivite, uşor de
manipulat şi uşor de curăţat, pentru ca îngrijirile, investigaţiile şi tratamentele aplicate bolnavului să fie
uşor de efectuat.
Accesoriile patului sunt: salteaua, perna, pătura, lenjeria, cearşaful, cearșaful plic, faţa de
pernă.
Schimbarea lenjeriei de pat
Este o problemă în asigurarea condiţiilor de confort pentru odihna şi îngrijirea bolnavilor.
La intrarea în salon bolnavul găseşte patul pregătit cu lenjerie curată, salonul bine aerisit.
Schimbarea lenjeriei se face de câte ori este nevoie pe parcursul internării.

2.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative ale pacientului

Urmărirea funcţiilor vitale este o sarcină foarte importantă pentru asistenta medicală, atât
pentru a urmări evoluţia boli, cât şi pentru a urmări evoluţia tratamentului deoarece unele medicamente
pot influenţa aceste funcţii. Ele vor fi măsurate de două ori pe zi (dimineaţa şi seara) şi vor fi notate în
foaia de observaţie.
Respiraţia – nevoia omului de a căpăta oxigenul din mediu şi a elimina dioxid de carbon, poate
prezenta unele modificări în neurastenie.
Ritmul respiraţiei (în mod normal este de 16-18 pe minut) este ceva mai des, iar uneori poate
exista o adevărată aritmie.
Temperatura corpului (valori normale 36-37°C) nu prezintă modificări importante în cazul
unui bolnav neurastenic.
Pulsul este expansiunea ritmică a arterelor, cu valori normale cuprinse între 60-80 bătăi/minut
la un adult sănătos.
Tensiunea arterială este presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor arteriali,
prezintă şi ea unele modificări. Valorile normale la un adult sănătos sunt cuprinse între 115-140/70-90
mmHg.
În ceea ce priveşte funcţiile vegetative, aici se constată câteva modificări:
- diureza nu prezintă modificări;
- scaunul prezintă unele modificări, bolnavii pot avea fie constipaţie, fie diaree;
- transpiraţia - mulţi bolnavi pot prezenta o uşoară diaforeză, care însă creează doar un uşor
disconfort;
- convulsii şi autorănire

24
 Unii bolnavi pot prezenta şi o aparentă hipotiroidie.

2.5. Alimentaţia pacientului

Alimentaţia trebuie să aibă în vedere hrănirea substanţială a bolnavului cu atât mai mult cât
aceştia suferă de foarte multe ori de o lipsă a poftei de mâncare.
Bolnavii epileptici au un regim alimentar dietetic. Se vor suprima, însă, alcoolul, condimentele
şi excesul de carne sau de conserve. Bolnavul va avea mai multe mese pe zi, uşoare şi dese, mai ales
după stările convulsive. Alimentaţia va fi bogată în legume şi fructe, care să-i asigure un aport mărit de
vitamine, în special vitamina A, B1, B6, C.10
În funcţie de starea pacientului, alimentaţia este: activă sau pasivă. Dar de cele mai multe ori
este pasivă.
 Alimentarea activă se poate face în sala de mese, în salon; la masă sau la pat.
În sala de mese aerisită, curăţenia trebuie să fie desăvârşită; porţiile aranjate estetic sunt
aşezate pe mese mici (4 persoane). Se invită pacienţii la masă, se invită să se spele pe mâini. Felurile
de mâncare se servesc pe rând, vesela folosită se ridică imediat. Nu se ating alimentele cu mâna.
Se observă dacă pacientul a consumat alimentele; în caz contrar se află motivul şi se iau
măsuri.
În salon la masă: se îndepărtează tot ce ar putea influenţa negativ apetitul pacientului (tăviţă,
scuipători, ploscă). Se invită pacientul să se spele pe mâini, se ajută să se aşeze la masă; servirea mesei
se face ca în sala de mese.
În salon, la pat: se pregăteşte salonul ca pentru alimentarea în salon la masă. Se aşează
pacientul în poziţie confortabilă, este invitat să se spele pe mâini, asistenta servindu-i materialele
necesare şi protejând lenjeria de pat cu muşama. Se adaptează masa specială la pat şi se serveşte masa
la fel ca în salon la masă.
 Alimentarea pasivă
Când starea generală a bolnavilor nu le permite să se alimenteze singuri, trebuie să fie ajutaţi.
Scop - vor fi hrăniţi bolnavii:
- imobilizaţi
- paralizaţi
- epuizaţi, adinamici
- în stare gravă
- cu uşoare tulburări de deglutiţie
10
Salvage Jane, Nursіngul în acţіune, prіn Bіrοul Reg. Ο.M.S, 1993;(p.55)

25
 Pregătiri materiale
- tavă
- farfurii
- pahar cu apă sau cană cu cioc
- şervet de pânză
- cană de supă
- tacâmuri
Asistenta
• îmbracă halatul de protecţie
• aşează părul sub bonetă
• se spală pe mâini
Pacientul
 se aşează în poziţie semişezând cu ajutorul rezemătoarelor de pat sau în decubit dorsal cu
capul uşor ridicat şi aplecat înainte pentru a uşura deglutiţia
 i se protejează lenjeria cu un prosop curat
 se protejează cu un prosop în jurul gâtului
 se adaptează măsuţa la pat şi i se aşează mâncarea astfel încât să vadă ce i se introduce în
gură
Servirea mesei
 asistenta se aşează în dreapta pacientului şi îi ridică uşor capul cu perna
 verifică temperatura alimentelor (pacienţii în stare gravă nu simt temperatura, nici gustul
alimentelor), gustând cu o altă lingură
 îi serveşte supa cu lingura sau din cana cu cioc, taie alimentele solide
 supraveghează debitul lichidului pentru a evita încărcarea peste puterile de deglutiţie ale
pacientului
 este şters la gură, i se aranjează patul
 se îndepărtează eventualele resturi alimentare care, ajunse sub bolnav, pot contribui la
formarea escarelor
 schimbă lenjeria dacă s-a murdărit
 acoperă pacientul şi aeriseşte salonul
 strânge vesela şi o transportă la oficiu
Asistenta:
• încurajează pacientul în timpul alimentaţiei, asigurându-l de contribuţia alimentelor în
procesul vindecării

26
 • stimulează deglutiţia prin atingerea buzelor pacientului cu lingura
• oferă pacientului cantităţi nu prea mari - deoarece, neputând să le înghită, ar putea să le
aspire
De evitat
- servirea alimentelor prea fierbinţi sau prea reci
- atingerea alimentelor care au fost în gura pacientului

2.6. Administrarea medicamentelor şi hidratarea pacientului

În spital medicamentele sunt prescrise de medicul curant, fiind consemnate în rubrica

„tratament” din foaia de observaţie, cu data calendaristică, forma de prezentare (fiolă, tablete), doza pe
24h, calea de administrare, doza unică și orarul.
Medicamentele sunt substanţe de origine minerală, animală, vegetală sau chimică de sinteză,
transformate prin operaţii farmaceutice într-o formă de administrare (comprimat, fiolă) folosită pentru
prevenirea, ameliorarea sau vindecarea bolilor. 11
La indicaţia medicului asistenta medicală administrează medicamentele prescrise ţinând cont
de regulile de administrare a medicamentelor.
Administrarea se face progresiv urmărindu-se eventuala apariţie a semnelor de intoleranţă
(uscăciunea gurii, tulburări de acomodare vizuală, greţuri, acufene, stări convulsive).
Eficacitatea lor este limitată, ameliorând tremurătura şi rigiditatea, fără a influenţa
hipochinezia.

2.7. Recoltarea produselor biologice şi patologice

Regulile de bază în aplicarea precauţiilor universale:

· considerarea că toţi pacienţii sunt potenţiali infectaţi;

· considerarea că sângele, alte fluide biologice şi ţesuturile sunt contaminate cu HIV şi

HBV;
· considerarea că acele şi alte obiecte folosite în practica medicală sunt contaminate după
utilizare.
Unul din rolurile cele mai importante pe care asistenta medicală le are în îngrijirea bolnavilor îl
reprezintă şi efectuarea recoltărilor de produse biologice şi patologice.

11
Revіsta A.A.M.R. nr. 1/03.1998 Nursіng;(p.88)

27
 Examenele de laborator efectuate produselor biologice şi patologice completează
simptomatologia bolii cu elemente obiective ce exprimă modificările apărute. Ele confirmă sau infirmă
diagnosticul clinic.
Asistenta medicală se spală pe mâini, îmbracă mănuşile de cauciuc sterile, aspiră în seringă 0,4
ml citrat de sodiu, sol. 3,8 %. Se puncţionează vena şi se aspiră 1,6 ml sânge. Se scurge seringa în
eprubetă şi se agită. Se etichetează şi se trimite la laborator.
Recoltarea sângelui pentru examene serologice – cercetează prezenţa sau absenţa anticorpilor
în serul bolnavului. Sângele se recoltează prin puncţie venoasă direct în eprubetă într-o cantitate de 5-
10 ml.
După coagulare se desprinde cheagul de sânge de pe peretele eprubetei şi după 30 de minute se
decantează serul într-o eprubetă sterilă. Din el se fac mai multe reacţii, în funcţie de boala suspicionată
(tifos, sifilis, scarlatină, viroze).
Examen de urină
După toaleta organelor genitale externe se recoltează 150 ml de urină.
Examenul de laborator furnizează:
- date macroscopice (culoare, luciu, miros, densitate);
- date microscopice (sediment în care se găsesc elemente figurate, cilindri, celule epiteliale);
- date fizico-chimice (pH, ionogramă, proteinurie, creatinină).

2.8. Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor impuse de caz

Electrocardiograma (EKG) - înregistrarea grafică a rezultantei fenomenelor bioelectrice din

cursul unui ciclu cardiac.
Pregătirea pacientului pentru EKG:
- se pregăteşte bolnavul din punct de vedere psihic pentru a înlătura factorii emoţionali;
- se transportă bolnavul în sala de înregistrare, de preferinţă cu căruciorul cu 10-15 min. înainte
de înregistrare;
- aclimatizarea bolnavului cu sala de aclimatizare;
- bolnavul va fi culcat comod pe patul de consultaţie şi va fi rugat să-şi relaxeze musculatura.
Montarea electrozilor:
- Montarea electrozilor pe membre
roşu – mâna dreaptă;
galben – mâna stângă;
verde – picior stâng;

28
 negru – picior drept.
- Montarea electrozilor precordiali
V1 - spaţiul VI intercostal, pe marginea dreaptă a sternului;
V2 - spaţiul VI intercostal, pe marginea stângă a sternului;
V3 - între V2 şi V3;
V4 - spaţiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară;
V5 - la intersecţia de la orizontală dusă din V4 şi linia axilara anterioară stânga;
V6 - la intersecţia dintre orizontala dusă din V4 şi linia axilară mijlocie stângă.
Îngrijirea pacientului după EKG: ajută bolnavul să se îmbrace.

Tomografia computerizată:
- această tehnică realizează imagini detaliate (este mai eficientă şi pentru detecţia neoplaziei
creierului)
Pregătirea pacientului:
- camera de examinat trebuie să aibă temperatura de minim 20 oC, pentru că pacientul va fi
dezbrăcat
- pacientul va fi însoţit de asistentă
- i se vor înlătura bijuteriile şi obiectele de metal
- pacientului i se va explica în ce constă tehnica şi de ce este necesară
- asistenta nu va sta în vecinătatea aparatului care emană radiaţii
- medicul va purta şorţ şi echipament de protecţie
Sunt câteva situaţii în care pacientul necesită o pregătire prealabilă:
• În cazul în care examinarea CT necesită administrarea substanţei de contrast injectată
intravenos este necesar să fie ţinut post cu 4-6 ore înainte de examinare (astfel se evită senzaţia de
vomă după injectarea substanţei de contrast intravenos).
• Pentru examinarea abdomenului şi pelvisului, pacienţii vor fi rugaţi să bea substanţă de
contrast sau apă înainte de examinare, la sosirea lor în departament, conform cu diagnosticul suspectat.

• Pacientul îşi va goli vezica urinară cu 30-40 de minute înaintea examinării, pentru evitarea
distensiei vezicale importante.
• În situaţia în care examinarea CT presupune şi administrarea de contrast rectal (clismă),
sau se efectuează în scopul diagnosticării unor afecţiuni enterice, pacientul va primi recomandări de a
urma un anumit tratament cu 24 de ore înaintea examinării pentru evacuarea completă a tubului
digestiv.

29
 Administrarea substanţei de contrast.
Cele mai multe dintre examinările CT pot solicita administrarea pe cale orală şi/sau
intravenoasă a unei substanţe de contrast. Aceasta este o substanţă pe bază de iod, şi se foloseşte pentru
a evidenţia diferenţa dintre diversele ţesuturi ale corpului.
Atunci când substanţa de contrast este administrată intravenos, de obicei pacienţii ar putea
simţi o senzaţie tranzitorie de căldură la nivelul întregului organism şi un gust metalic. Aceste
simptome dispar foarte repede, fără nici un tratament. Pacientul va fi informat înainte de examinare cu
privire la aceste efecte secundare minore. Orice alte senzaţii percepute de către pacient trebuie să fie
comunicate imediat tehnicienilor/asistenţilor radiologi.
La 1% dintre cazuri pot să apară reacţii alergice minore la substanţe de contrast administrate
intravenos, simptomele incluzând dureri de cap, greaţă, vărsături, strănut, umflături şi erupţii cutanate.
Aceste simptome se vor rezolva rapid, în general, în termen de 30 de minute după administrarea
agentului de contrast. Ocazional, pot persista şi în acest caz ar putea fi nevoie de medicaţie. 12
Reacţii alergice severe sunt întâlnite foarte rar, la aproximativ 1 din 10.000 de cazuri şi
necesită tratament medical de urgenţă. Riscul unei reacţii alergice majore este crescut la pacienţii
astmatici. Departamentele noastre de computer tomografie sunt localizate în incinta unităţilor
spitaliceşti, astfel încât putem asigura îngrijiri medicale specializate de urgenţă şi intervenţie promptă
în astfel de cazuri.
Pacienţii care prezintă risc de a dezvolta o reacţie alergică la injectarea intravenoasă a
substanţei de contrast sunt cele cu antecedente de alergie la administrare de iod, antecedente de diabet,
astm bronşic, insuficienţă renală şi alte alergii.
Dacă în primele 24 de ore după administrarea intravenoasă a substanţei de contrast apar semne
şi simptome care pot fi acuzate de iod (de exemplu: respiraţie dificilă, umflarea tegumentelor, limbii,
gâtului, roşeaţa tegumentelor), trebuie informat medicul curant.

Administrarea medicamentelor pe cale orală.

 medicamente solide
Asistenta se spală pe mâini; foloseşte mănuşi de protecţie; înainte de administrare se verifică
medicamentul.
Ø Tabletele, drajeurile se aşează pe limba pacientului şi se înghit ca atare; tabletele care se
resorb la nivelul mucoasei sublinguale (nitroglicerina) se aşează sub limbă;
Ø Tabletele se administrează întregi sau porţionate, în stare fărâmiţată sau înmuiate în apă;
12
Paul Pοpescu Neveanu, Tratat de psіhοlοgіe generală, Edіtura Treі, 2013;(p.70-98)

30
 Ø Pilulele pot fi înghiţite cu lichide sau pot fi înglobate în anumite alimente solide; sunt
învelite de obicei cu un strat de zahăr sau altă substanţă solidă cu gust plăcut;
Ø Pulberile divizate în caşete amilacee sau capsule cerate: se înmoaie înainte caşeta în apă şi
se aşează pe limbă pentru a fi înghiţită
Ø Pulberile nedivizate: se dozează cu linguriţa sau cu vârful de cuţit; se pun pe limba
bolnavului, cât mai aproape de rădăcina acesteia, apoi bolnavul bea puţină apă. Dacă praful are un gust
amar, dezagreabil, înghiţirea se va face cu ceai dulce, limonadă, cafea neagră, lapte sau alt lichid
preferat de bolnav şi permis de boala lui de bază;
Ø Din cauza gustului neplăcut prafurile mai pot fi înlocuite cu plăci amilacee (oblate) în care
se împachetează praful, după ce au fost umezite în apă, fiind apoi întinse pe o lingură; pacheţelul
format se pune pe faţa dorsală a limbii, cât mai aproape de rădăcină, şi este înghiţit cu puţină apă;
Ø Caşetele şi capsulele se dizolvă în stomac, medicamentul acţionând în continuare ca şi
cum ar fi fost administrat sub formă de praf;
Ø Numeroase medicamente sunt cuprinse în capsule operculate a căror formă permite
înghiţirea lor uşoară;
Ø Diferitele prafuri pot fi amestecate între ele, pentru a putea fi luate într-o singură priză; nu
se va amesteca însă nici un praf sau altă formă medicamentoasă cu cărbune animal care absoarbe şi
medicamentele, reducând sau suprimând acţiunea lor;
Ø Dacă în cursul unui tratament trebuie totuşi administrat şi cărbune animal alături de alte
medicamente, acesta se va administra la cel puţin 3 ore după celelalte medicamente, când ele s-au
resorbit în mare parte;
Ø Granulele se măsoară cu linguriţa;
Ø Unele pulberi se dizolvă în apă, ceai şi apoi se administrează sub formă de soluţii (ex.
Purgativele saline);
Ø Medicamentele care se resorb în cavitatea bucală se administrează sub formă de tablete
zaharate sau pastile, pe care bolnavul le ţine în gură ca pe o bomboană, până la topirea lor completă,
sau se aşează sub limbă, de unde se resorb integral, fără să mai treacă prin ficat, ca în cazul resorbţiei
intestinale;
Ø Medicamentele care sunt descompuse de sucul gastric sau cu acţiune iritantă asupra
mucoasei stomacale sunt învelite cu un strat de keratină, rezistentă faţă de HCl şi fermenţii stomacali;
tabletele şi capsulele ajung astfel intacte în intestin, unde fermenţii intestinali dizolvă învelişul lor
protector, punând în libertate medicamentul (s.n. medicamente enterosolvente);

31
 Ø Unele medicamente conţin o matriţă de material plastic cu bază de polietilen care
prelungeşte timpul de resorbţie şi deci efectul medicamentului (exp. nitroglicerina retard).
De ştiut
1 linguriţă rasă cu pulbere = 1,5-2,5 g
1 linguriţă cu vârf cu pulbere = 2,5-5 g
1 vârf de cuţit = 0,5-1 g
§ Gustul neplăcut al medicamentului se poate disimula prin diluare cu apă, ceai, sirop.
§ La pacienţii inconştienţi, cu tulburări de deglutiţie se introduc medicamentele prin sondă
Einhorn, în stomac sau duoden, împreună cu alimentele.
§ Administrarea medicamentelor direct în duoden prin sondă se mai utilizează şi pentru
introducerea în tubul digestiv a substanţelor iritante pentru mucoasa stomacală evitând astfel contactul
medicamentului cu peretele stomacal, cum sunt medicamentele vermifuge pentru parazitozele tubului
digestiv cu localizare duodenală precum şi substanţele pentru tratamentul intraduodenal a căilor biliare
extrahepatice, profitând de posibilităţile circulaţiei enterohepatice.
§ Astfel, se pot introduce antibiotice care, resorbindu-se, ajung prin vena portă la ficat, care
le excretă apoi prin căile biliare împreună cu bila.
Trebuie evitat
§ Manipularea comprimatelor direct cu mâna, după scoaterea din ambalajul lor.
§ Amestecarea unor medicamente sub formă de prafuri cu cărbune medicinal care absoarbe
medicamentele reducând din acţiunea lor.
§ Administrarea tabletelor, drajeurilor ca atare la copii < 2ani.
§ Ţinerea în gură a tabletelor cu un gust neplăcut acoperite cu un strat exterior de zahăr
deoarece prin dizolvarea peliculei apare gustul real al medicamentului
§ Folosirea aceloraşi linguri, linguriţe la mai mulţi pacienţi.

2.9. Educaţia pentru sănătate

Boala este o reacţie a organismului faţă de factori nocivi de materii. Restabilirea completă a
bolnavului nu poate fi concepută, decât prin îndepărtarea cauzelor care au determinat-o, adică acelor
cauze care se datorează mediului înconjurător.
Asistenta trebuie să-şi desfăşoare în aşa fel activitatea educaţional sanitară, încât aceasta să
constituie un factor de influenţă pozitivă asupra psihicului bolnavului, să constituie la crearea unor
emoţii pozitive, care urmăresc optimismul şi încrederea bolnavului în medic şi asistenta medicală şi în

32
eficacitatea măsurilor terapeutice. Trebuie să dezvoltăm încrederea bolnavului în vindecarea sau
ameliorarea stării lui, dacă va respecta conştiincios şi riguros prescripțiile şi recomandările medicale.
Cuvântul medicului şi al asistentei, joacă un rol important în întărirea neuropsihică a
bolnavului. Un cuvânt cald de lămuriri şi îmbărbătarea totodată dau forţe noi organismului în lupta sa
cu boala, după cum un cuvânt nechibzuit, care ar îngrijora pacientul sau i-ar distruge speranţa în
vindecare, poate scădea puterea organismului şi înrăutăţi cursul bolii. 13
Măsurile de educaţie sanitară se încadrează tendinţelor mereu actuale ale asistenței psihiatrice
de tip comunitar. În acest scop toţi membrii unei echipe terapeutice trebuie să sensibilizeze anturajul
familial şi profesional în legătură cu modalităţile de debut, evoluţie şi cu particularităţile etapei
terapeutice reabilitative.
Profilaxia bolii, "duşmanul cunoscut este pe jumătate învins". Acelaşi lucru şi pentru epilepsie.
Pentru a o depista din vreme, pentru a o preveni, este bine ca fiecare să-i cunoască bine manifestările
pentru a lua din vreme măsurile energice care se impun. Elementul principal cade pe trei elemente
principale asupra cărora trebuie să luăm aminte: întărirea sănătăţii, psihoprofilaxia şi organizarea
activităţii atât în ce priveşte regimul de muncă cât şi regimul de odihnă.

2.10. Externarea pacientului

Momentul plecării bolnavului din spital este stabilit de medicul curant şi şeful de secţie.
Asistenta aduce toate documentele referitoare la bolnav pe care le va pune la dispoziţia medicului de
salon.
Asistenta va fixa cu bolnavul ora plecării, pentru a-i putea asigura alimentaţia până în ultimul
moment. Asistenta, cu 2-3 zile înaintea ieşirii din spital va anunţa familia bolnavului şi va da
explicaţiile primite de la medic, cuprinse în biletul de ieşire. Va lămurii în special prescripţiile
referitoare la tratamentul medicamentos, dacă bolnavul şi-a însuşit în mod corespunzător.

Îngrijiri speciale

Dispensarizarea bolnavilor epileptici

Dispensarizarea teritorială a epilepticilor la nivelul unor servicii de specialitate este cea mai
eficientă metodă de asistenţă ambulatorie a bolnavilor. Dispensarizarea trebuie să înceapă cu
întocmirea unei evidenţe teritoriale exhaustive a bolnavilor.

13
Dan Prelіpceanu, Psіhіatrіe clіnіcă, Edіtura Medіcală, 2013;

33
 Bolnavii ajunşi la tratament conservator vor fi dirijaţi terapeutic de un medic specialist
neurolog şi psihiatru. Asistenta medicală aduce indicaţii şi sfaturi la cunoştinţa bolnavului şi a
persoanelor care ajung în contact zi de zi cu bolnavul, sfaturi în ceea ce priveşte modul de viaţă al
acestuia.
Atât bolnavul cât şi aparţinătorii trebuie să cunoască şi să respecte disciplina tratamentului,
modul de viaţă ce se cere realizat precum şi locurile periculoase care trebuiesc evitate: foc, ape,
înălţime. Se insistă asupra pericolului de consumare a băuturilor alcoolice şi asupra evitării stresurilor
şi a suprasolicitărilor.
Dispensarizarea se face conform unui program periodic, şi anume: în cazul unei evoluţii
favorabile a bolii, aceştia vor fi chemaţi la serviciul de specialitate cam la 6 luni interval, şi mai
frecvent în cazul unor evoluţii nefavorabile.
Epilepsia şi căsătoria
Căsătoria pentru mulţi epileptici este o adevărată dilemă, frământările îndelungate, care se
finalizează până la urmă în situaţii nerezolvate, tentative falimentare şi frustraţii. Complexul de
inferioritate în care trăiesc majoritatea epilepticilor, neîncrederea şi inhibiţia lor, precum şi încadrarea
într-o anumită categorie de handicapaţi ai societăţii îngreunează întemeierea unei căsătorii.
De aceea se impune imperativul social-moral, că epilepsia nu poate fi tăinuită între partenerii
care vor să se căsătorească.
Descoperirea ulterioară a bolii de către partenerul celălalt, poate duce la o scindare ireparabilă
între parteneri.
Epilepsia şi sarcina
Epilepsia nu este o boală ereditară, dar ţine cont de o predispoziţie convulsivantă crescută.
Actualmente se estimează transmiterea genetică la o frecvenţă de 2-3%. Viaţa sexuală echilibrată nu
dăunează epilepticului. Statisticile arată că dintre femeile epileptice, în perioada de gestaţie au născut
feţi vii, în vreme ce 100% dintre bărbaţii epileptici au avut descendenţi vii.

34
 Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu epilepsie

Fig 12. primul ajutor

Persoana cu epilepsie este adesea dezavantajată total. Unele studii pe pacienţii epileptici arată
că aceştia au dificultăţi serioase cu serviciul. Numeroşi pacienţi suferă mai mult datorită concepţiilor
greşite şi prejudecăţilor altor persoane în legătură cu epilepsia, decât afecţiunii ca atare. Problemele
apar la şcoală, la locul de muncă şi în viaţa de familie. Pot fi afectate perspectivele de căsătorie. În
cadrul îngrijirii persoanelor cu epilepsie este important a se încerca reducerea acestor neînţelegeri şi a
susţine pacientul şi familia sa.14
În îngrijirea pacientului cu epilepsie se va ţine seama de faptul că acesta este adesea pus în
situaţii dificile cauzate de declanşarea crizelor în cele mai diferite locuri. Vom discuta cu pacientul
pentru a-l face să înţeleagă reacţia celor din jur, şi să o accepte pe cât posibil.
Importante sunt discuţiile cu familia, care va fi învăţată cum să se poarte cu ei în cazurile de
declanşare a crizelor şi după. Pacienţii cu epilepsie au mare nevoie de suportul familiei. Împreună,
familia şi pacientul, vor trebui să depăşească această situaţie, să o accepte, să nu se culpabilizeze.
Faptul că se culpabilizează îi face să aibă un comportament foarte grijuliu şi supraprotectiv.
În îngrijirea bolnavului epileptic se ţine seama de faptul că această boală creează anxietate,
teamă de a nu face crize. Din această cauză există tendinţa de izolare, modificându-şi comportamentul,
devenind răutăcioşi. Pacientul cu epilepsie va fi susţinut şi integrat în grupuri, unde este acceptat,
ţinându-se seama şi de indicaţiile medicale, forma de epilepsie, vârstă.
Se urmăreşte diminuarea reactivităţii convulsivante a creierului şi o încadrare socială
corespunzătoare. Tratamentul medicamentos trebuie să fie accesibil şi eficient, inofensiv pentru
organism.

CAPITOLUL III STUDII DE CAZ

Cazul 1. Plan de îngrijire

14
Mіrcea Mіclea, Psіhοlοgіe cοgnіtіvă, Edіtura Pοlіrοm, 1999;(p.147)

35
 Culegerea datelor
Numele: R.
Prenumele: N.
Sex: masculin
Vârsta: 36 ani
Domiciliu: Rural
Starea civilă: Căsătorit
Cultură: profesionala
Nu prezintă proteze fixe sau mobile, instrumente ajutătoare, alergii.
Elemente fizice: I=1,75 m; G=69 kg;
Relaţii familiale armonioase
Antecedente personale: căsătorit, un copil sănătos, soţia aparent sănătoasă. Neagă TBC şi
afecţiuni infecto-contagioase. Stagiul militar satisfăcut.
Lucrează ca muncitor necalificat.
Antecedente heredo-colaterale: tatăl decedat în urma unui accident. Mama aparent
sănătoasă.Istoricul bolii: bolnavul vine la internare pentru creşterea frecvenţei crizelor caracterizate
prin cădere cu pierderea cunoştinţei, contracturi tonico-clonice, spumă roză la gură (îşi muşcă limba).
Acuză: cefalee, insomnie, irascibilitate. Recunoaşte consumul de băuturi alcoolice. Nu prezintă
diaree, vărsături sau pierderi sangvinolente.
Examen psihiatric
Pacient cunoscut spitalului de psihiatrie prin internări anterioare, revine la internare cu
trimitere de triaj pentru creşterea frecvenţei crizelor şi a intensităţii acestora. La internare este agitat
psihomotor, prezintă tremurături ale extremităţilor şi semne de impregnare etanolică. Este orientat
temporo-spaţial. Acuză cefalee, amorţeli, hipopraxie voluntară. Prezintă tulburări de percepţie.
Conţinutul gândirii este redus (bradilalie, bradipsihie).
Imaginaţie săracă.
Diagnostic de internare: Epilepsie
Data internării: 12.02.2016 ora 1130

APLICAREA PROCESULUI DE NURSING

36
 Culegerea datelor privind satisfacerea celor 14 nevoi fundamentale:
Manifestări de
Nevoia fundamentală Problema Sursa de dificultate
dependenţă
1. Nevoia de a respira - - -
şi a avea o bună
circulaţie
2. Nevoia de a se - dificultate de a se - alimentaţie în surplus - alcoolism
hidrata şi a se alimenta - bulimie
alimenta
3. Nevoia de a elimina - - -
4. Nevoia de a se - hiperactivitate - necoordonarea - convulsii
mişca şi a avea o mişcărilor
bună postură
5. Nevoia de a se - insomnia - oboseală - criza epileptică
odihni şi a dormi predormiţială - consumul de alcool
6. Nevoia de a se - - -
îmbrăca şi a se
dezbrăca
7. Nevoia de a fi - - -
curat, îngrijit, de a
proteja tegumentele şi
mucoasele
8. Nevoia de a - - -
menţine temperatura
corpului în limite
normale

9. Nevoia de a evita - vulnerabilitate faţă de - probabilitate de - necoordonare a

pericolele pericole atingere a integrităţii mişcărilor
fizice
10. Nevoia de a - ineficace la nivel - conversaţii minime şi - spitalizarea şi
comunica intelectual şi afectiv tendinţa la izolare despărţirea de familie
11. Nevoia de a - - -
acţiona conform
propriilor convingeri
şi valori, de a practica
religia

37
12. Nevoia de a fi - dificultate de a-şi - devalorizare - eşec profesional
preocupat în vederea asuma rosturile sociale
realizării
13. Nevoia de a se - dezinteres în a - izolare - spitalizarea
recrea participa la activităţi - stresul
14. Nevoia de a învăţa - cunoştinţe - lipsa cunoştinţelor - lezarea integrităţii
cum să-ţi păstrezi insuficiente despre afecţiune fizice şi psihice
sănătatea

ANALIZA, INTERPRETAREA ŞI IMPLEMENTAREA DATELOR

Ziua I

Nevoia Diagnostic de
Obiective Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
deficitară îngrijire

1. Nevoia de - alimentaţie - pacientul să se - creez condiţii de microclimat - pacientul e

a se alimenta exagerată datorită alimenteze - liniştesc pacientul nemulţumit şi
consumului de conform vârstei - porţionez cantitatea de alimente irascibil dar
alcool - calculez cantitatea de calorii acceptă regimul
necesară pacientului pe 24 de ore alimentar impus
- îi ofer 6 mese pe zi în porţii mici
- aşez alimentele pe tavă şi i le ofer
pacientului urmărindu-l dacă înghite
- îi interzic consumul de alcool
- hidratez pacientul cu apă plată,
sucuri de fructe, supe
2. Nevoia de - dificultate de a- - scoaterea - asigurarea repausului fizic - pacientul se
a avea o bună şi coordona pacientului din - aşezarea bolnavului în decubit mobilizează
postură mişcările dată de criza epileptică dorsal normal
criza epileptică - prevenirea - introducerea între dinţi în partea - nu prezintă
crizei epileptice laterală a unui obiect moale traumatisme
- desfacerea gulerului pentru a nu fi - valorile F.V.:
împiedicată respiraţia R=17 p/min,
- întoarcerea capului într-o parte T=36,2oC,
pentru a favoriza respiraţia TA=120/70

38
 - verificarea permeabilităţii căilor mmHg,
respiratorii P=63 p/min,
- imobilizarea pacientului pentru a rezultatele
evita lovirea şi autorănirea analizelor de
- măsurarea şi notarea F.V. laborator:
- pregătirea pacientului pentru uree=18 mg%,
investigații clinice şi paraclinice glicemie=99 mg
- la indicaţia medicului administrez: %,
Carbamazepina 200mg.1cpx3/zi, Hb=12,26 g%,
Haloperitol 50 pic.x2/zi. Vit. B1, B6 VSH=31/42 mm,
1fi/zi i.m. calcemie=8,6 mg
%,
AST=22 U/L,
AST=32U/L,
VDRL=negativ,
Sumar urină
=albumină,
glucoză, nitraţi –
absenţi;
rare leucocite
3. Nevoia de - dificultate de a - pacientul să se - asigur condiţii de microclimat - pacientul
a dormi dormi dată de poată odihni şi - verific patul (să nu aibă resturi doarme datorită
agitaţia dormi conform alimentare, să nu prezinte cute) somnului indus
psihomotorie vârstei - sfătui pacientul să-şi aleagă o medicamentos
poziţie comodă
- la indicaţia medicului administrez
pacientului: Napoton 1cpx2/zi,
Rivotril 1cp/zi
4. Nevoia de - deficit de - pacientul să - identific factorii care au declanşat - pacientul are
a comunica comunicare la exprime anxietatea împreună cu persoanele capacitatea de
nivel intelectual diminuarea cheie control a
şi afectiv agresivităţii - evaluez nivelul de anxietate agresivităţii sale
- lipsă de - pacientul să - evaluez funcţia cognitivă - s-a adaptat la
cunoaştere a exprime - facilitez exprimarea sentimentelor noua situaţie

39
 mijloacelor sentimente de şi modul în care percepe această
eficace de calm şi linişte atitudine
comunicare - comunicarea - sesizez percepţia irealistă a
cu alţii să se pacientului
facă de o - favorizez exprimarea sentimentelor
manieră şi a lucrurilor care-l preocupă
pozitivă - pacientul este ajutat să-şi cunoască
punctele forte şi valoarea sa
- pacientul este ajutat să-şi exprime
preferinţele şi să ia decizii
- planific intervenţii în aşa fel încât
să nu cuprindă elemente anxiogene:
frustrare, surprindere
- pacientul nu va fi contrazis
5. Nevoia de - vulnerabilitate - pacientul să - asigur condiţii de mediu adecvate - pacientul se
a evita faţă de pericole beneficieze de pentru a evita pericolele prin simte în siguranţă
pericolele - lezare datorită un mediu de accidentare şi este liniştit
crizei epileptice siguranţă fără - amplasez pacientul în salon în
accidente funcţie de starea sa, afecţiunea şi
receptivitatea sa
- informez şi stabilesc împreună cu
pacientul planul de recuperare a
stării de sănătate şi creştere a
rezistenţei organismului
- ajut şi suplinesc pacientul în
satisfacerea nevoilor organismului
- determin pacientul să participe la
luarea deciziilor privind îngrijirile
- administrez tratament
medicamentos prescris de medic

Zilele II-III

40
 Nevoia Diagnostic de
Obiective Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
deficitară îngrijire

1. Nevoia de a - dificultate de a - pacientul să - determin pacientul să-şi exprime - pacientul

se recrea se recrea participe la emoţiile şi sentimentele prezintă stare de
manifestată prin activităţi - câştig încrederea bolnavului şi-l bine fizic şi
refuz, izolare şi recreative şi să ajut să depăşească momentele psihic
neadaptarea la prezinte stare de dificile
rolul de bolnav bine fizic şi - învăţ pacientul tehnici de
psihic relaxare, îl ajut să le execute şi
observ modul cum le realizează
- organizez activităţi recreative cu
pacientul dar care să nu îl solicite
prea mult
- facilitez consultul de specialitate
(psiholog, psihiatru)
2. Nevoia de a - somnolenţă - combaterea - asigur condiţii de microclimat - în urma
dormi datorită reacţiilor stării de (cameră aerisită, temperatura de îngrijirilor
o
adverse a somnolenţă a 20 C, luminat natural) acordate,
medicaţiei pacientului - execut cu pacientul exerciţii de somnolenţa
înviorare dispare
- sfătui pacientul să facă plimbări
în parcul din curtea spitalului
3. Nevoia de a - alimentaţie - pacientul să fie - explic cu calm pacientului - pacientul
se alimenta şi deficitară prin alimentat necesitatea respectării regimului respectă regimul
hidrata refuz de a corespunzător pentru evoluţia bolii alimentar
respecta regimul - întocmesc regimul alimentar
alimentar împreună cu el ţinând cont de ceea
ce-i place
- fac bilanţul ingesta-excreta

Zilele IV-V

Nevoia Diagnostic de Intervenţii autonome şi

Obiective Evaluare
deficitară îngrijire delegate

41
1. Nevoia de a - dificultate în a- - combaterea - incit pacientul să-şi exprime - pacientul începe
se realiza şi asuma rolurile izolării pacientului temerile şi emoţiile să-şi asume rolul
sociale dată de - ajut pacientul în satisfacerea social iar starea sa
neputinţă şi celorlalte nevoi dependente este ameliorată
izolare - răspund cu calm la întrebările
pacientului
- încurajez pacientul
- planific ore de psihoterapie
pentru pacient
2. Nevoia de a - insuficiente - pacientul să - explorez nivelul de cunoştinţe - pacientul înţelege
învăţa cunoştinţe acumuleze noi al pacientului privind boala, informaţiile
cunoştinţe pe tot modul de manifestare, măsurile primite, şi-a
parcursul preventive şi curative, modul de îmbogăţit
spitalizării participare la intervenţii şi cunoştinţele despre
- pacientul să procesul de recuperare boala sa pe
dobândească - verific dacă a înţeles mesajul perioada
atitudini, obiceiuri corect şi dacă şi-a însuşit noile spitalizării
şi deprinderi noi cunoştinţe
- să aibă un mod de viaţă
raţional
- sănătatea o fac prin
conversaţie, ocazie cu care şi
verific dacă înţelege ceea ce îi
explic

Medicaţia prescrisă de medic

Medicamentul Modul de prezentare Acţiune Efecte adverse
Rivotril Comprimate 0,5 mg, 2 Convulsii clonice şi Oboseală, somnolenţă,
mg mioclonice letargie
Haloperidol Sol. uz intern 2 mg/ml Neuroleptic Insomnie, stare
flacon de 10 ml Antipsihotic depresivă, sdr.
Sedativ Parkinsonian
Napoton Drajeuri 10 mg Tranchilizant Somnolenţă, oboseală,
cefalee, apatie
Diazepam Comprimate Tranchilizant, Somnolenţă, oboseală,

42
 - 2 mg miorelaxant, ameţeli, uscăciunea
- 10 mg anticonvulsivant gurii

Fiole
- 10 mg
Carbomazepină Comprimate 200 mg Antiepileptic, hipnotic Somnolenţă, greaţă,
vomă, tremurături ale
mâinilor, astenie
Vitamina B1 Comprimate Substitutiv în stările de
- 2 mg deficit de tiamină
- 10 mg -
Fiole
- 10 mg
Vitamina B6 Comprimate 250 mg Substitutiv în stările de
-
deficit de piridoxină
Se externează cu recomandările:
- continuarea tratamentului conform Rp. cu: Clorpromazină
Fenobarbital
Diazepam
- evitarea locurilor cu risc pentru viaţa bolnavului (sursă de foc, apă, locurile prea
aglomerate, înălţimile mari)
Cazul 2. Plan de îngrijire

Culegerea datelor
Numele: B.
Prenumele: P.
Sex: masculin
Vârsta: 36 ani
Domiciliu: Urban
Starea civilă: căsătorit
Cultură: 8 clase

43
 Nu prezintă proteze, alergii.
Elemente fizice: I=1,65 m; G=60 kg;
Relaţii familiale armonioase.
Locul de muncă: nu are
Antecedente personale: apendicectomie la 12 ani, neagă afecţiuni infecto-contagioase,
poliomielită la vârsta de 4 luni.
Antecedente heredo-colaterale: Bolnavul vine la internare cu bilet de trimitere de la medicul de
familie pentru o nouă decompensare caracterizată clinic prin: cefalee, insomnii, tulburări de
comportament, creşterea frecvenţei crizelor comiţiale. Nu prezintă diaree, vărsături sau pierderi
sangvinolente.
Examen psihiatric
La vârsta de 4 luni bolnavul a suferit de poliomielită. A fost spitalizat la spitalul de copii. Chiar
în timpul spitalizării a prezentat crize comiţiale. Frecvenţa actuală a crizelor afirmată de mamă: “face 2
zile la rând crize multe apoi se mai opreşte; are momente când vorbeşte şi momente când nu vorbeşte.
Nu poate desfăşura activităţi uşoare zilnic. Prezintă momente de irascibilitate când strică, sparge, sare
la noi”.
Se constată un deficit psihic global la nivel de oligofrenie gradul I. Relativ orientat global.
Discernământ critic diminuat.

APLICAREA PROCESULUI DE NURSING

Culegerea datelor privind satisfacerea celor 14 nevoi fundamentale:

Manifestări de
Nevoia fundamentală Problema Sursa de dificultate
dependenţă
1. Nevoia de a respira - - -
şi a avea o bună
circulaţie
2. Nevoia de a se - dificultate de a se - alimentaţie şi - inapetentă
hidrata şi a se alimenta şi hidrata, hidratare inadecvată - afecţiunea psihică
alimenta dificultate de a urma prin deficit

44
 dieta
3. Nevoia de a - - -
elimina
4. Nevoia de a se - hiperactivitate - necoordonarea - convulsii
mişca şi a avea o mişcărilor
bună postură
5. Nevoia de a se - insomnia - oboseală - criza epileptică
odihni şi a dormi predormiţială - consumul de alcool
6. Nevoia de a se - dificultate de a se - neputință de a se - tulburări de
îmbrăca şi a se îmbrăca şi dezbrăca îmbrăca și dezbrăca comportament
dezbrăca datorată întârzierii
mentale
7. Nevoia de a fi - dificultate în - crize convulsive - imposibilitatea unei
curat, îngrijit, de a autoîngrijire - întârziere mentală bune igiene corporale
proteja tegumentele şi
mucoasele
8. Nevoia de a - - -
menţine temperatura
corpului în limite
normale
9. Nevoia de a evita - vulnerabilitate faţă - probabilitate de - necoordonare a
pericolele de pericole atingere a integrităţii mişcărilor
fizice
10. Nevoia de a - ineficace la nivel - conversaţii minime şi - spitalizarea şi
comunica intelectual şi afectiv tendinţa la izolare despărţirea de familie
11. Nevoia de a - - -
acţiona conform
propriilor convingeri
şi valori, de a
practica religia
12. Nevoia de a fi - dificultate de a-şi - devalorizare - eşec profesional
preocupat în vederea asuma rosturile sociale
realizării
13. Nevoia de a se - dezinteres în a - izolare - spitalizarea
recrea participa la activităţi - stresul
14. Nevoia de a - cunoştinţe - lipsa cunoştinţelor - lezarea integrităţii
învăţa cum să-ţi insuficiente despre afecţiune fizice şi psihice

45
păstrezi sănătatea

ANALIZA, INTERPRETAREA ŞI IMPLEMENTAREA DATELOR

Zilele I-II

Nevoia Diagnostic de Intervenţii autonome şi

Obiective Evaluare
deficitară îngrijire delegate

1. Nevoia de a - dificultate de a - pacientul să fie - monitorizez ingestia de - pacientul este

se alimenta şi se alimenta alimentat şi alimente şi lichide, greutatea, hrănit şi hidratat
hidrata manifestată prin echilibrat pliul cutanat corespunzător
inapetenţă hidroelectrolitic - stimulez apetitul bolnavului
- pacientul să aibă prin asigurarea alimentaţiei în
greutatea în limite funcţie de preferințele lui
normale - ajut pacientul să se hrănească
sau în imposibilitate, îl hrănesc
cu alimente uşor digerabile cu
un grad crescut de vitamine şi
minerale
- efectuez toaleta bucală a
pacientului după alimentare şi îl
așez într-o poziţie comodă
- fac bilanţul ingesta-excreta
- explic pacientului pe înţelesul
său orice investigaţie pe care o
întreprind
- pregătesc şi însoţesc pacientul
la investigaţiile clinice şi
paraclinice
- observ în permanenţă starea
pacientului şi raportez
medicului orice schimbare
apărută
2. Nevoia de a - dificultate de a- - reducerea - asigur repausul fizic - pacientul se

46
se mişca şi coordona crizelor ca - mişcări violente ale mobilizează
mişcările dată de frecvenţă şi membrelor normal după
criza convulsivă intensitate - tegumente palide şi cianotice administrarea
- aşez bolnavul în decubit medicaţiei
dorsal - nu prezintă
- introduc între dinţi în partea traumatisme
laterală un obiect moale - valorile F.V.:
- desfac gulerul pentru a nu fi R=18 p/min,
împiedicată respiraţia T=36,7oC,
- întorc capul într-o parte pentru TA=125/70
a favoriza respiraţia mmHg,
- verific permeabilitatea căilor P=66 p/min,
respiratorii rezultatele
- imobilizez pacientul pentru a analizelor de
evita lovirea şi autorănirea laborator:
- măsor şi notez F.V. uree=18 mg%,
- la indicaţia medicului glicemie =99 mg
administrez: Fenobarbital %,
1cpx2/zi, Hb=12,26 g%,
Haloperidol 60 pic/zi, VSH=8/11 mm,
Romparkin 3 cp/zi calcemie=9,6 mg
%,
AST= 21 U/L,
AST=28 U/L,
VDRL= negativ,
Sumar urină
=albumină,
glucoză, nitraţi –
absenţi;
rare leucocite
3. Nevoia de a - dificultate de - pacientul să fie - favorizez adaptarea - pacientul îşi
se îmbrăca şi autoîngrijire, ajutat în pacientului la noul mediu satisface singur
dezbrăca manifestată prin satisfacerea nevoii asigurând un climat calm şi de nevoia şi este
nepăsare deficitare securitate liniştit

47
 - pacientul să nu - plasez pacientul într-un salon
prezinte luminos, liniştit, fără factori
disconfort perturbatori, prevăzut cu pat
- pacientul să aibă confortabil şi lenjerie curată
o stare de bine - liniştesc pacientul
fizic și psihic comunicând permanent cu el
- încurajez pacientul să-şi
aleagă singur hainele
- aşez îmbrăcămintea
pacientului în ordinea
îmbrăcării şi îl ajut
- încurajez pacientul în
progresele făcute
- îi explic necesitatea unei
lenjerii curate şi comode pentru
confortul propriu
4. Nevoia de a - deficit de - pacientul să se - previn infecţiile nosocomiale - pacientul a
fi curat autoîngrijire preocupe, să se prin respectarea măsurilor de învăţat că îngrijirea
datorată îngrijească şi de asepsie şi antisepsie sa îl face să se
problemelor cu aspectul lui - pacientul va fi educat să simtă mai bine
care se confruntă exterior consume legume şi fructe - pacientul are
manifestat printr- - pacientul să aibă - stimulez pacientul să se spele, tegumente intacte
un aspect exterior o stare de bine să se îmbrace, să-şi aranjeze și normal colorate
neîngrijit fizic și psihic părul
- ajut pacientul în efectuarea
toaletei şi se încurajează în
progresele făcute
- schimb lenjeria de corp şi de
pat de câte ori este nevoie
- masez zonele predispuse
escarei
5. Nevoia de a - alterarea - asigurarea unui - asigur repausul fizic şi psihic - somn indus
se odihni şi a somnului datorită somn al pacientului medicamentos
dormi insomniei corespunzător din - asigur condiţii de favorizare a - pacientul doarme

48
 manifestată prin punct de vedere somnului, semiobscuritate, 7 ore pe noapte
nelinişte, calitativ şi linişte şi rog şi ceilalţi membri
irascibilitate cantitativ ai echipei de îngrijire să
procedeze la fel
- respect tăcerile şi plângerile
pacientului pentru a-i permite
să-şi controleze emoţiile
- învăţ pacientul tehnici de
relaxare, modalități care
favorizează somnul prin
discuţii, demonstraţii
- ca intervenţie delegată se
administrează un sedativ
Clordelazin 3 cp/zi

Zilele III-IV

Nevoia Diagnostic de Intervenţii autonome şi

Obiective Evaluare
deficitară îngrijire delegate

1. Nevoia de a - dificultate de - combaterea - asigur condiţii de microclimat - pacientul nu

comunica comunicare la nivel mutismului şi - creez un climat de înţelegere comunică şi se
afectiv, manifestată încurajarea empatică izolează
prin mutism pacientului în a - port conversaţii cu ceilalţi
comunica pacienţi din salon pentru a-i
stârni interesul
- facilitez ore de psihoterapie
2. Nevoia de a - vulnerabilitate - prevenirea - respect regulile de asepsie - sub tratament
evita faţă de pericole, crizelor comiţiale - favorizez adaptarea antiepileptic criza
pericolele manifestată prin persoanelor la noul mediu dispare şi
risc de autolezare - furnizez informaţiile de care pacientul este
are nevoie mai calm
- ajut pacientul să-şi

49
 recunoască anxietatea
- învăţ tehnici de relaxare
- asigur siguranţa şi însoţirea
pacientului
- menţin permanent legătura cu
aparţinătorii pacientului şi îi
informez despre starea sa
3. Nevoia de a - dificultate de a se - pacientul să fie - ascult activ pacientul pentru - pacientul
se realiza implica într-un rol conştient de a-i permite să-şi exprime efectuează
social propria sa valoare sentimentele privind anumite activităţi
şi competenţă dificultatea de a se realiza (îşi împătureşte
- ajut pacientul să identifice hainele, face
motivele comportamentului curat în noptieră)
său, apreciez posibilităţile
fizice şi intelectuale
- sesizez orice formă de interes
pentru o anumită activitate şi-l
antrenez în desfăşurarea ei
- îndrum spre acele activităţi
care sunt atractive pentru
pacient şi totodată utile
- observ şi notez orice
schimbare în comportamentul
pacientului (depresie,
satisfacţie)
- psihoterapie

Ziua a V-a

Nevoia Diagnostic de Intervenţii autonome şi

Obiective Evaluare
deficitară îngrijire delegate

1. Nevoia de - incapacitatea de - stimularea - creez condiţii de microclimat - starea pacientului

a se recrea a desfăşura pacientului, - fac împreună cu pacientul s-a ameliorat
activităţi convingerea să plimbări

50
 recreative participe la - port conversaţii care îi fac
activităţi recreative plăcere şi îl recreează
- limitez atenţia acordată
gândurilor triste (readuc
persoana la timpul prezent)
2. Nevoia de - dificultate de a - combaterea bolii - explorez nivelul pacientului - pacientul este
a învăţa învăţa psihice de a acumula noi cunoștințe receptiv pe
- greutate în - integrez educaţia în cadrul moment
achiziţionarea de îngrijirilor (de ex. toaleta pe
noi comportări regiuni, baie, spălatul pe mâini,
pieptănatul, etc.)

Medicaţia prescrisă de medic

Medicamentul Modul de prezentare Acţiune Efecte adverse

Fenobarbital Comprimate Anticonvulsivant, Oboseală, somnolenţă,
- 15 mg antiepileptic, hipnotic de agitaţie, confuzie,
- 100 mg lungă durată erupţii cutanate
alergice
Haloperidol Sol. uz intern 2 Neuroleptic Insomnie, stare
mg/ml, flacon de 10 Antipsihotic depresivă, sdr.
ml Sedativ Parkinsonian,
Fiole de 5 mg/ml tulburări
extrapiramidale
Romparkin Comprimate 2 mg Antiparkinsonian Uscăciunea gurii,
tulburări de vedere,
constipaţie, greaţă,
vomă, greutăţi de
micţiune
Clordelazin Drajeuri 25 mg Neuroleptic, antipsihotic, Sedare, somnolenţă,
sedativ tulburări de vedere,
uscăciunea gurii

51
 Se externează în prezenţa familiei, cu următoarele recomandări:
- Tratament cu: Carbomazepină 2 cp/zi
Fenobarbital 20 cp/zi
Diazepam 2 cp/zi
- supraveghere din partea familiei
- va evită locuinţe cu risc pentru vârsta bolnavului, va evita sursele de foc, apa
- să fie dus la control la cabinetul de psihiatrie

Cazul 3. Plan de îngrijire

Culegerea datelor
Numele: S.
Prenumele: G.
Sex: feminin
Vârsta: 62 ani
Domiciliu: Rural
Starea civilă: divorţată
Cultură: 4 clase
Nu prezintă proteze, instrumente ajutătoare, alergii.
Elemente fizice: I=1,58 m; G=66 kg;
Antecedente personale: două surori aparent sănătoase, divorţată, N=0, A=1. Prima menstruaţie
la 13 ani, ultima menstruaţie la 38 ani. A lucrat în cadrul CAP. Studii – patru clase (rezultate şcolare
slabe). Pensionară.
Antecedente heredo-colaterale: părinţi decedaţi.
Anamneza medicală: Pacienta vine la internare cu salvarea cu bilet de trimitere din policlinică
pentru creşterea frecvenţei crizelor comiţiale. Acuză cefalee, insomnie, tulburări de comportament,

52
irascibilitate. Orientată temporo-spaţial şi la propria persoană. Ţinută vestimentară neordonată, igienă
corporală necorespunzătoare.
Examen psihiatric
Bolnava în evidenţa spitalului de psihiatrie este internată pentru mărirea frecvenţei crizelor
comiţiale. Acuză cefalee, insomnie, ameţeli. Ţinută neîngrijită, mimică anxioasă, privire imobilă.
Atenţie involuntară, inhibiţie psihomotorie. Orientată temporo-spaţial. Se consideră bolnavă psihic. Nu
declară implicaţii judiciare.

APLICAREA PROCESULUI DE NURSING

Culegerea datelor privind satisfacerea celor 14 nevoi fundamentale:

Manifestări de
Nevoia fundamentală Problema Sursa de dificultate
dependenţă
1. Nevoia de a respira - - -
şi a avea o bună
circulaţie
2. Nevoia de a se - dificultate de a se - inapetenţă - pierderea temporară a
hidrata şi a se alimenta mirosului (anosmie)
alimenta
3. Nevoia de a elimina - dificultate de a - constipaţia - reacţie adversă la
elimina medicaţie
4. Nevoia de a se - hiperactivitate - necoordonarea - parestezii la nivelul
mişca şi a avea o mişcărilor membrului inferior
bună postură stâng
5. Nevoia de a se - - -
odihni şi a dormi
6. Nevoia de a se - - -
îmbrăca şi a se

53
dezbrăca
7. Nevoia de a fi - dificultate de a-şi - criza epileptică - carenţa de igienă
curat, îngrijit, de a acorda îngrijiri de
proteja tegumentele şi păstrare a igienei
mucoasele
8. Nevoia de a - - -
menţine temperatura
corpului în limite
normale
9. Nevoia de a evita - - -
pericolele
10. Nevoia de a - ineficace la nivel - conversaţii minime şi - spitalizarea şi
comunica afectiv tendinţa la izolare despărţirea de familie
11. Nevoia de a - - -
acţiona conform
propriilor convingeri
şi valori, de a practica
religia
12. Nevoia de a fi - - -
preocupat în vederea
realizării
13. Nevoia de a se - dezinteres în a - izolare - spitalizarea
recrea participa la activităţi - stresul
14. Nevoia de a învăţa - cunoştinţe - lipsa cunoştinţelor - lezarea integrităţii
cum să-ţi păstrezi insuficiente despre afecţiune fizice şi psihice
sănătatea

ANALIZA, INTERPRETAREA ŞI IMPLEMENTAREA DATELOR

Zilele I-II

Nevoia Diagnostic de
Obiective Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
deficitară îngrijire

1. Nevoia de a - deficit de a - pacienta să aibă - dau pacientei alimentaţie - pacienta prezintă

elimina elimina, eliminări echilibrată (fructe, cereale, eliminări normale
manifestat normale, să legume)

54
 prin prezinte scaun la - ingestie adecvată de lichide
constipaţie 1-2 zile (2000 ml/zi)
- să nu mai - stabilesc un orar regulat de
prezinte distensie eliminare
abdominală, - pacienta să prezinte zona
flatulenţă perianală curată, o ajut la
efectuarea toaletei
- schimb lenjeria de corp la nevoie
- asigur suport psihic pacientei
- exerciţii fizice zilnic
- la indicaţia medicului
administrez laxativ
Dulcolax 1dr/1zi
2. Nevoia de a - deficit de - pacienta să se - previn infecţiile nosocomiale prin - pacienta a învăţat
fi curat şi cu autoîngrijire preocupe, să se respectarea măsurilor de asepsie şi că îngrijirea sa o
tegumentele datorat îngrijească şi de antisepsie face să se simtă mai
protejate problemelor aspectul ei - pacienta va fi educată să bine
cu care se exterior consume legume şi fructe - pacienta are
confruntă - pacienta să nu - stimulez pacienta să se spele, să tegumente intacte și
manifestat prezinte se îmbrace, să-şi aranjeze părul normal colorate
printr-un disconfort - ajut pacienta în efectuarea
aspect exterior - pacienta să aibă toaletei şi o încurajez în progresele
neîngrijit o stare de bine făcute
fizic și psihic - schimb lenjeria de corp şi de pat
de câte ori este nevoie
3. Nevoia de a - dificultate în - realizarea unei - execut cu pacienta exerciţii de - pacienta se
se mişca a se mişca bune mobilităţi mobilizare mobilizează singură
datorită - efectuarea de - redau încrederea pacientei dar cu teamă
paresteziei la exerciții la - înlătur stimulii exageraţi din - rezultatele
nivelul nivelul tuturor mediul înconjurător (zgomote, analizelor de
membrului articulaţiilor lumină puternică, număr mare de laborator:
stâng inferior - să se menţină vizitatori) uree=19 mg%,
- alterarea în limite normale - măsor şi notez în F.O. valorile glicemie=110 mg%,
spațiului funcţiile vitale funcţiilor vitale Hb=12,26 g%,

55
 personal - pregătesc pacienta pentru VSH=8/13 mm,
explorări clinice şi paraclinice calcemie=9,6 mg%,
la indicaţia medicului se AST= 33 U/L,
administrează: AST=35 U/L,
Fenobarbital 1cpx2/zi VDRL= negativ,
Clorpromazin 1cpx3/zi Ht=44%;
Multivitamin1cp x2/zi Colesterol seric
Fenilopină 1cp x2/zi total=220 mg/dl;
MemoPlus 1 cp/zi Sumar urină
Ibuprofen 1 cp.2/zi =albumină, glucoză,
nitraţi – absenţi;
rare leucocite
4. Nevoia de a - dificultate de - pacienta să fie - port discuţii cu pacienta dacă - pacienta
se alimenta a se alimenta hidratată şi anosmia este intermitentă sau este colaborează şi se
prin pierderea alimentată permanentă şi aflu că lipsa alimentează corect
temporară a conform vârstei mirosului apare din când în când şi - pacienta nu
mirosului nu durează perioade lungi de timp prezintă semne de
- monitorizez ingestia de alimente malnutriție
şi lichide, a greutăţii
- stimulez apetitul pacientei prin
asigurarea alimentaţiei în funcţie
de preferințele ei
- ajut pacienta să se hrănească cu
alimente uşor digerabile cu un
grad crescut de vitamine şi
minerale aranjate frumos pe
farfurie pentru a o atrage să le
consume
- la indicaţia medicului programez
şi însoţesc pacienta pentru a
efectua o electroencefalogramă
somn-veghe

Zilele III-IV

56
 Nevoia Diagnostic de
Obiective Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
deficitară îngrijire

1. Nevoia de a - comunicare - pacienta să - asigur un mediu liniştit, plăcut - pacienta s-a

comunica ineficientă la folosească - evaluez funcţia cognitivă a adaptat la noua
nivel afectiv mijloace de pacientei situaţie
comunicare - facilitez exprimarea - este calmă, nu
adecvate stării sale sentimentelor şi modul în care este agresivă
- pacienta să fie percepe această atitudine - cunoaşte
echilibrată psihic - sesizez percepţia irealistă a mijloacele
pacientei eficace de
- favorizez exprimarea comunicare
sentimentelor şi a lucrurilor care- - pacienta este
o preocupă orientată în timp
- pacienta nu va fi contrazisă şi spaţiu
- pacienta este ajutată să-şi - este echilibrată
cunoască punctele forte şi psihic
valoarea sa
- colaborez cu medicii din echipă
şi cu membrii familiei pentru a
rezolva problema
- explic pacientei că trebuie să
colaboreze şi să comunice cu
cadrele medicale şi cu cei din
jurul său
2. Nevoia de a - dificultate de a - pacienta să-și - explorez ce activități îi plac - pacienta nu mai
se recrea se angaja într-o recapete stima de pacientei stă izolată și
activitate sine - analizez și stabilesc dacă participă la
recreativă - pacienta să fie acestea sunt în concordanță cu activităţile
echilibrată din starea sa psihică și fizică recreative simţind
punct de vedere - planific activităţi recreative o stare de confort
psihic împreună cu pacienta fizic şi psihic
- notez reacțiile și manifestările
pacientei cu referire directă la:

57
 starea de plictiseală și tristeţe

Ziua a V-a

Nevoia Diagnostic de
Obiective Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
deficitară îngrijire

1. Nevoia de a - incapacitate de - pacienta să - ajut pacienta să-şi exprime - pacienta este

acţiona a participa la acţioneze disconfortul spiritual echilibrată psihic
conform activităţile conform - îi citesc cărţi religioase şi îi
convingerilor grupului său de propriilor răspund cu calm la întrebări
apartenenţă credinţe şi valori - facilitez întâlnirea dintre preot
religioasă - pacienta să fie şi pacientă
- frustrare în faţa echilibrată psihic
atitudinii altora
2. Nevoia de a - deficit de - acumularea de - identific obiceiurile şi - pacienta a
învăţa cunoaștere a noi cunoștințe deprinderile greşite ale pacientei asimilat şi înţeles
afecțiunii şi a - ţin lecţii: de formare a informaţiile despre
evoluției sale deprinderilor igienice, de natura afecţiunii
alimentaţie raţională, mod de sale
viaţă echilibrat, de administrare a
diferitelor tratamente
- efectuez demonstraţii practice
- încurajez şi o ajut la dobândirea
noilor deprinderi
- verific împreună cu pacienta
dacă şi-a însușit noile cunoștințe
şi deprinderi

Medicaţia prescrisă de medic

Medicamentul Modul de prezentare Acţiune Efecte adverse

Fenobarbital Comprimate Anticonvulsivant, Oboseală, somnolenţă,
- 15 mg antiepileptic, hipnotic de agitaţie, confuzie,
- 100 mg lungă durată erupţii

58
Clorpromazin Drajeuri 25 mg Neuroleptic Somnolenţă,
Antipsihotic potenţarea băuturilor
Sedativ alcoolice, tulburări de
Antivomitiv vedere
Dulcolax Drajeuri de 5 mg Laxativ de contact Disconfort abdominal
Supozitoare 10 mg
Ibuprofen Comprimate filmate Antiinflamator şi Erupţii cutanate
de: 400 mg. antialgic Prurit
600 mg. Somnolenţă
Cefalee
MemoPlus capsule 50 mg. Tonic cerebral -

Multivitamin Drajeuri Asociaţie polivita - Nu se administrează la

acţionează în carenţele parkinsonieni în
vitaminice timpul tratamentului
cu levadope

Se externează în stare ameliorată la solicitarea bolnavei.

Se recomandă:
- tratament conform Rp: Fenobarbital
Clorpromazin
Diazepam
- interzicerea consumului de alcool
- reinternare la nevoie

59
 CAPITOLUL IV
Concluzii

Pacientul de epilepsie e un bolnav cu risc, de aceea el va fi îngrijit şi observat nu numai în

timpul crizelor, cât şi în afara acestora.
Asistenta medicală va urmări ca pacientul să păstreze regimul igieno-dietetic impus pe tot
cursul spitalizării. Fără consum de cafea, alcool, sare, lichide în exces, deoarece consumul acestora
poate precipita apariţia crizelor. Asistenta medicală va comunica zilnic la vizita medicului, eventualele
modificări survenite în evoluţia şi prognosticul bolii. Urmăreşte evoluţia bolii sub tratamentul
anticonvulsivant şi sedativ. Asistenta medicală discută permanent cu pacientul, pentru a nu-i confirma
sentimentele de respingere, dă relaţii despre tratament, modul de administrare, îl ajută în găsirea unor
activităţi prin care să se simtă valoros, îl ajută şi îl sprijină în comunicarea cu familia. Răspunde la
întrebările familiei, stimulând-o să rămână în contact cu bolnavul, să nu-l respingă, să-l accepte aşa
cum este, să-i dea acestuia sentimentul de securitate şi de apreciere.
La externare, bolnavului i se explică necesitatea de a urma tratamentul anticonvulsivant
permanent şi să meargă la control periodic. El va cunoaşte împrejurările periculoase ce trebuie evitate
la locul de muncă, cât şi în viaţa particulară, cum ar fi primejdia focului, a apelor libere, a înălţimii,
conducerii autovehiculelor. Se va insista asupra pericolului de a consuma băuturi alcoolice, cafea şi
asupra importanţei evitării stresurilor şi suprasolicitărilor.
Datoria asistentei medicale este să-l convingă pe pacient că poate să ducă o viaţă normală sau
cel puţin apropiată de normal.
Nu trebuie să uităm că 30% din oameni au un acces de epilepsie o dată în viaţă. Maladia nu stă
în calea unei vieţi normale, spun experţii. Mai mult decât atât, unii dintre bolnavii de epilepsie au intrat
în istorie prin geniul lor.
Printre aceştia se numără Iulius Cezar, Alexandru cel Bun, Ion Creangă, Feodor Dostoievski,
Vincent van Gogh, Petru cel Mare, Charles Dickens.

60
 Bibliografie

1. Beldean Luminiţa, Gal Gherghinica, Seuchea Monica, Procesul de nursing – aspecte teoretice şi
practice, Editura Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu, 1999;
2. Beldean Luminiţa, Coldea Liliana, Helju Alina, Aspecte nursing în afecţiuni ale aparatului
digestiv şi renal, Editura Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2000;
3. Beverly Witter du Gas, Introduction aux soins infirmiers – Les Editions HRW Ltée, Montréal,
1980;
4. Clocotici Lucreţia, Profesia de asistentă medicală, Editura Info-Team, 1995;
5. Coldea Liliana, Beldean Luminiţa, Aspecte nursing în afecţiuni ale aparatului locomotor, Editura
Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2001;
6. Dan Prelipceanu, Psihiatrie clinică, Editura Medicală, 2013;
7. Dan Prelipceanu, Radu Mihăilescu, Lidia Nica - Udangiu, Ghid de urgenţe în psihiatrie, Editura
Scripta, 2003;
8. Mircea Miclea, Psihologie cognitivă, Editura Polirom, 1999;
9. Paul Popescu Neveanu, Tratat de psihologie generală, Editura Trei, 2013;
10. Revista A.A.M.R. nr. 1/03.1998 Nursing;
11. Salvage Jane, Nursingul în acţiune, prin Biroul Reg. O.M.S, 1993;
12. Thompson M. June, Clinical Nursing, Mosby Company, 1986;
13. Titircă Lucreţia – Ghid de nursing, Editura „Viaţa Românească”, Bucureşti, 1996;
14. Titircă Lucreţia – Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali, Editura
„Viaţa Românească”, Bucureşti, 1996;
15. https://www.google.ro/search?q=sistemul+nervos+poze&newwindow=1&tbm;
16. https://www.google.ro/search?newwindow=1&biw=1266&bih=838&q=epilepsia+simpto-me

61