3

CUPRINS

ARGUMENT………………………………………………………………………..pag. 5
ISTORIC.....................................................................................................................pag. 6
CAPITOLUL I. DATE GENERALE DESPRE T.B.C....………………………...pag. 9
1.1. Prezentarea noţiunilor de anatomie şi fiziologie a aparatului respirator…………pag. 9
1.2..Tuberculoza pulmonară....... ...............................................................................pag.24
1.2.1. Definiţie………………………………………………………………..pag. 24
1.2.2. Etiologie..................................................................................................pag. 25
1.2.3. Patogenie................................................................................................pag. 27
1.2.4. Diagnostic clinic.....................................................................................pag. 28
1.2.5. Diagnostic paraclinic..............................................................................pag. 31
1.2.6. Diagnostic diferenţial.............................................................................pag. 32
1.2.7. Evoluţie. Prognostic................................................................................pag. 34
1.2.8. Tratament................................................................................................pag. 34
CAPITOLUL II. ÎNGRIJIRI GENERALE.............................................................pag.39
2.1. Internarea bolnavului cu TBC în spital..................................................................pag. 39
2.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare......................................................................pag. 40
2.3. Asigurarea condiţiilor igienice bolnavilor internați...............................................pag. 41
2.3.1. Pregătirea patului şi accesoriilor lui.......................................................pag. 41
2.3.2. Schimbarea lenjeriei de pat.....................................................................pag. 43
2.3.3. Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi...............................pag. 46
2.3.4. Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare a pacientului...pag. 48
2.3.5. Observarea poziţiei pacientului cuTBC..................................................pag. 50
2.3.6. Schimbarea poziţiei şi mobilizarea pacientului.......................................pag. 51
2.3.7.Captarea dejectiilor...................................................................................pag. 53
2.4. Supravegerea funcţiilor vitale şi vegetative...........................................................pag. 55
2.5. Alimentaţia bolnavei cuTBC.................................................................................pag. 62
 5

2.6. Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului...................................pag. 64

2.7. Recoltarea produselor biologice şi patologice.......................................................pag. 72
2.8. Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor impuse de afecţiune .....................pag. 74
2.10. Educaţia pentru sănătate......................................................................................pag. 78
2.11. Externarea pacientului cu TBC............................................................................pag. 80
CAPITOLUL III. ÎNGRIJIRI SPECIFICE.............................................................pag.81
3.1. Cazul I....................................................................................................................pag. 81
3.2. Cazul II..................................................................................................................pag. 91
3.3. Cazul III................................................................................................................pag.100
CAPITOLUL IV. CONCLUZII..............................................................................pag.108
4.1. Evaluare finală.....................................................................................................pag. 108
4.2. Concluzii generale...............................................................................................pag. 108
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................pag.109
 6

ARGUMENT
"Există multe lucruri minunate pe lume, dar niciunul nu este mai minunat decât omul. "
SOFOCLE

 Cei în halate albe sunt consideraţi cei mai buni prieteni şi confidenţi ai bolnavilor, obligaţi
moral să răspundă la orice chemare, ziua sau noaptea, în tot cursul vieţii
 O literatură imensă a încercat să supună opiniei publice judecăţi aspre sau drepte, orice faptă
responsabilă săvârşită de un novice
 Asistentul medical reprezintă pentru toţi membrii societăţii un fel de samaritean, de care îşi
leagă speranţele toţi oamenii bolnavi
 Întregul personal medical este răspunzător de orice act medical pe care îl face, trebuie să aibă o
foarte bună pregătire profesională, să pună un diagnostic cât mai corect şi cât mai precoce, să
intervină la timp în cazurile grave care nu permit temporizare
 Orice minut de amânare este un pericol, deoarece în cazurile grave, evoluţia boli este rapidă şi
cu consecinţe ce nu pot fi prevăzute în gravitatea lor
 Prevenirea se poate face prin sfaturi privitoare la regimul de viaţă şi alimentar, evitarea
consumului exagerat de alcool şi tutun, dezinfecţia căilor respiratorii superioare, spălarea
mâinilor
 Mi-am dorit să fiu asistent medical pentru a mă alătura celor ce luptă împotriva bolii şi fac tot
ce este posibil pentru a vedea cum aceasta este înfrântă iar sănătatea luminează chipurile celor
din jur
 Am ales această temă deoarece tuberculoza este o boala infecto-contagioasă larg raspandita în
întreaga lume, cauzată de bacteria Mycobacterium tuberculosis. Reprezintă o cauza majoră de
 7

deces la nivel mondial şi constituie o importantă problemă de sănătate publică

 Sediu: cel mai adesea afectează plamanii, dar poate interesa orice parte a organismului (pleura,
ganglioni, oase, meninge, aparat uro-genital etc).
 Ţinand cont de aceste realitati tema acestui proiect de absolvire “Îngrijirea pacientului cu
tuberculoză” am considerat-o importantă şi actuală subliniind importanţa capitală a tratării cât
mai precoce a tuberculozei pentru reducerea transmisiei bolii în colectivitate
 Nimic nu te poate face mai fericit decât, ca prin eforturile şi munca ta să vezi cum oamenii îşi
recapătă sănătatea şi încrederea în ei înşişi
 Mulţumesc medicilor si asistentilor medicali care mi-au fost profesori şi m-au ajutat să înţeleg
tainele acestei meserii.

ISTORIC

 Tuberculoza a apărut la oameni încă din antichitate

 Cea mai veche dovadă a bolii o constituie bacteria „M. tuberculosis” descoperită în fosilele
unui bizon care a trăit în urmă cu aproape 17.000 ani
  Pe de altă parte, nu se știe cu exactitate dacă tuberculoza provine de la bovine, fiind transferată
ulterior la om, sau dacă a apărut de la un strămoș comun
  A existat o perioadă în care oamenii de știință credeau că MTBC (complexul M. tuberculosis)
a fost transmis de la animal la om în timpul domesticirii animalelor. Cu toate acestea, prin
compararea genelor complexului „M. tuberculosis” (MTBC) de la oameni cu cele de la
animale, s-a demonstrat că această teorie este falsă. Ambele tulpini bacteriene provin de la un
strămoș comun, care ar fi putut provoca apariția infecției la oameni încă din perioada cunoscută
sub numele de Revoluția neolitică
 Cercetătorii au putut constata o afectare tuberculoasă a coloanei vertebrale la mumiile egiptene
din perioada 3000–2400 î.Hr
  „Ftizie” este termenul grecesc pentru „oftică,” vechea denumire a tuberculozei pulmonare
  În jurul anului 460 î.Hr., Hippocrateconsidera că ftizia era cea mai răspândită boală din acea
vreme. Bolnavii de tuberculoză făceau febră și tușeau cu sânge. De cele mai multe ori, boala
era fatală
 Studiile genetice indică faptul că tuberculoza există în America încă din jurul anului 100 d.Hr.
 8

 Înainte de Revoluția industrială, în tradiția populară, tuberculoza era adesea asociată

cu vampirii. Atunci când unul din membrii unei familii murea din cauza acestei boli, ceilalți
membri ai familiei respective, care contractaseră și ei infecția, se îmbolnăveau și ei treptat. Se
credea că cel care s-a îmbolnăvit primul secătuiește viața celorlalți membri ai familiei sale
 Formațiunile pulmonare asemănătoare unor tuberculi au fost incluse printre simptomele bolii de
către Dr. Richard Morton în 1689
 Cu toate acestea, tuberculoza poate prezenta o mare varietate de simptome, astfel că boala nu a
putut fi identificată ca atare decât în jurul anului 1820
 Numele de tuberculoză i-a fost dat de-abia în anul 1839 de către J. L. Schönlein
 Între 1838 și 1845, Dr. John Croghan, proprietarul Mammoth Cave, obișnuia să ducă bolnavii
de tuberculoză în peșteră, în speranța că aceștia se vor însănătoși datorită temperaturii constante
și aerului curat din interiorul acesteia: bolnavii respectivi au murit după mai puțin de un an
 Hermann Brehmer a deschis primulsanatoriu TBC în 1859, în Sokołowsko, Polonia
 Dr. Robert Koch a descoperit bacilul tuberculozei la 24 martie 1882
 Pentru descoperirea sa, Koch a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 1905
 Koch nu credea că există vreo legătură între tuberculoza la bovine (vite) și tuberculoza la
oameni. Din acest motiv, destul de târziu s-a putut stabili că laptele infectat reprezintă o sursă
de infecție. Ulterior, riscul transmiterii de la această sursă a fost redus în mod simțitor datorită
introducerii procesului de pasteurizare. În 1890, Koch a susținut că un anumit extras
de glicerină din bacilul tuberculozei constituie „leacul” împotriva tuberculozei. A numit acest
extras „tuberculină”. Deși „tuberculina” s-a dovedit ineficientă, aceasta a fost adaptată ca test
de screening pentru identificarea prezenței bolii în faza presimptomatică
 Albert Calmette și Camille Guérin au înregistrat primul succes în imunizarea împotriva
tuberculozei în anul 1906. Aceștia au folosit o tulpină atenuată a bacilului tuberculozei bovine
pentru a crea un vaccin pe care l-au numit vaccinul BCG (bacilul lui Calmette și Guérin).
Vaccinul BCG a fost folosit pentru prima dată la oameni în anul 1921 în Franța.Pe de altă parte,
vaccinul BCG a fost utilizat pe scară largă doar în SUA,Marea Britanie și Germania de-abia
după cel de-al doilea război mondial
 Tuberculoza a creat o profundă îngrijorare în secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-
lea, fiind considerată o boală endemică a populației urbane sărace. În 1815, în Anglia, unul din
patru oameni murea de „oftică”
 În 1918, în Franța, unul din șase oameni murea de tuberculoză
 9

 După ce oamenii de știință au stabilit, în jurul anului 1880, că boala este contagioasă,
tuberculoza a fost inclusă într-o listă a bolilor cu declarare obligatorie în Marea Britanie. Au
fost inițiate campanii care să îi convingă pe oameni să nu mai scuipe în locurile publice, iar
persoanele sărace infectate erau „încurajate” să se interneze în sanatorii care semănau mai
degrabă cu niște închisori. (Sanatoriile pentru clasele de mijloc și cele superioare ofereau
servicii excelente de asistență medicală.)Se presupunea că sanatoriile oferă avantajele unui
mediu cu „aer curat”. Dar chiar și în cele mai bune condiții, 50% dintre cei internați mureau în
următorii cinci ani („cca.” 1916)
 În Europa, rata îmbolnăvirilor de tuberculoză a început să crească la începutul anului 1600.
Îmbolnăvirile de tuberculoză au atins un nivel de vârf în Europa în jurul anului 1800,
constituind cauza a aproximativ 25% din totalul deceselor înregistrate
 Până în 1950, numărul deceselor scăzuse cu aproape 90%
 Schimbările întreprinse în sistemul de sănătate publică au redus în mod semnificativ incidența
tuberculozei chiar înainte ca streptomicina și alte antibiotice să înceapă să fie utilizate. Chiar și
în aceste condiții, boala a rămas o amenințare serioasă la adresa sănătății publice
 La înființarea sa în 1913, Medical Research Council din Marea Britanie punea accent pe
cercetarea în domeniul tuberculozei
 În 1946, dezvoltarea antibioticului numit streptomicină a transformat în realitate tratarea
eficientă și vindecarea bolnavilor de TBC. Înainte de introducerea acestui medicament, singurul
tratament (cu excepția sanatoriilor) consta în intervenția chirurgicală. „Tehnica pneumotorax”
comprima plămânul infectat pentru a-l „imobiliza”, permițând astfel leziunilor tuberculoase să
se vindece
  Deși specialiștii au sperat să elimine complet tuberculoza (vezi variola), apariția
tulpinilor rezistente la medicamente, în jurul anului 1980, a făcut mai puțin probabilă eradicarea
tuberculozei
 Reapariția ulterioară a bolii a determinat OMS să declare tuberculoza o urgență mondială în
anul 1993.
 10

CAP.I. DATE GENERALE DESPRE BOALA

1.1. Prezentarea noţiunilor de anatomie şi fiziologie aparatului respirator
1.1.1. Anatomia şi fiziologia aparatului respirator

Aparatul respirator are 3 componente:

 căile respiratorii - sistem de conducte aerifere;

 ţesutul pulmonar - sistem de transfer al gazelor respiratorii;

 sistemul toraco-pulmonar - sistem mecanic de pompă.

În funcţie de dimensiuni şi caracteristicile funcţionale - 3 zone:

 căile aerifere superioare
 căile aerifere inferioare:

- centrale

- periferice

a.CĂILE RESPIRATORII SUPERIOARE

 Fosele nazale

-etaj respirator cornet inferior şi mijlociu

- etaj olfactiv cornet superior şi parte sup. septului nazal

 11

Roluri:
- curăţirea aerului de particule cu d > 6m

- încălzirea şi umectarea aerului (mucoasa nazală este bine vascularizată)

- zona reflexogenă a strănutului

- în olfacție

 Faringele - diametru 12 mm

 zona reflexogenă asigură trecerea alimentelor spre esofag și trecerea aerului spre trahee

 mucoasa prezintă un bogat inel limfatic, inclusiv amigdalele palatine cu rol în apărarea
antibacteriană (BAL)

b.CĂILE RESPIRATORII INFERIOARE CENTRALE

 Laringele= conductul prin care aerul trece din faringe în trahee.

 Glota,situate între corzile vocale inferioare şi faţa internă cartilajelor aritenoide

- În repaus respirator şi în expir normal glota este deschisă.

- În inspir forţat: glota este larg deschisă

 12

- În vorbire: glota se micşorează

- În expir forţat se poate închide

 Traheea are diametrul de aproximativ 20 mm,cuprinde în structura peretelui:

- cartilaj în formă de “U”(care continuă până la bronhiola de 2 mm) ce nu permite

închiderea căilor respiratorii;

- fibre musculare netede (în completarea cartilajului), mai numeroase în căile mici
crește riscul de bronhospasm

- mucoasa: - grosime = 70 m, cuprinde celule epiteliale caliciforme ce asigură

secreţia de mucus;numarul acestora crește în iritaţii cornice șicelule cilindrice
ciliate – cu aprox. 200 cili/celula; prin mişcări ciliare mucusul este transportat pe
suprafața epiteliului laringelui;

 Bronhiile :
 13

 Bronhia principală, pătrunde în plămân prin hil, se împarte intrapulmonar:

- la dreapta în trei bronhii lobare ( superioară, mijlocie și inferioară ),
- la stanga în două bronhii ( superioară și inferioară ).

Bronhiile lobare:

- au structură asemanatoare bronhiilor principale, se dividă în bronhii segmentare

- Plămânul drept are 10 segmente, iar cel stâng are 9, lipsind segmentul mediobazal
- au limite, aerație, vascularizație și patologie proprie.
 Bronhiile segmentare
- se divid în bronhiole lobulare care deservesc lobulii pulmonari,
- au schelet cartilaginos, însă cartilajul e fragmentat ( insule de cartilaj ),
 Bronhiolele lobulare
- se ramifică în bronhiole respiratorii de la care pleacă ductele alveolare terminate
prin săculeți alveolari.
- bronhiile lobulare și respiratorii pierd complet  scheletul cartilaginos
 14

 Bronhiolele respiratorii,
- împreună cu formațiunile derivate din ele ( ducte alveolare, săculeți alveolari și
alveole pulmonare ) formează acinii pulmonari.
- au un perete fibroelastic, peste care sunt dispuse fibre musculare netede, cu
dispoziție circulară.

Arborele bronşic este divizat în “generaţii”:

 generațiile 1-18zona de conducere a aerului

 generațiile 19-24 teritoriu de schimb gazos
 15

Plãmânii

 reprezintă organele în care se realizează schimbul de gaze : O2 și CO2.

 sunt în numar de doi, drept și stâng, fiind așezați în cavitatea toracica , de o parte și de alta
a mediastinului în cele doua cavități pleurale.
 Greutatea plămânilor reprezintă a 50-a parte din greutatea corpului, plămânul drept fiind
mai greu decât cel stâng.
 Capacitatea plămânului , adică volumul de aer pe care îl conține, este de aproximativ
4500-5000 cmc.
 Culoarea plămânilor variază cu vârsta și cu substanțele care sunt inhalate ,( la fumători și
la cei care lucrează în medii cu pulberi, au o culoare cenușiu- negricioasă; în timp ce la
copii este roz).
 Forma plămânilor este asemănătoare unui trunchi de con cu baza spre diafragm.

Configuratie externa

Unui plămân i se descriu :

• un varf;
• o bază;
• trei fețe: - costală
 16

- mediastinală
- diafragmatică.
• trei muchii : - anterioară
-posterioară
- inferioară

Structura plãmânului

• cãi aeriene intrapulmonare (arbore bronºic)

• parenchim pulmonar

• reþea sanguinã ºi limfaticã

• reþea nervoasã

Organizarea funcţională pulmonară cuprinde:

 lobi: - sunt unități morfologice mari :

o plămânul drept cu 3 lobi : superior,mijlociu,inferior
o plămânul stâng cu 2 lobi:superior,inferior
- sunt delimitați prin șcizuri ;
- sunt organizați în segmente.
 Segmente - sunt alcătuite din lobuli.
Lobulul pulmonar :
- reprezintă unitatea anatomică și fiziologică a segmentului pulmonar;
- sunt în numar foarte mare și fiecare este alcătuit din mai mulți acini
Acinul pulmonar
• unitatea morfofuncţională a plămânului
• format din structurile ce încep la nivelul bronhiolei respiratorii
• se ramifică dihotomic 3 generaţii şi dă naştere canalelor alveolare
• un sac alveolar se continuă cu minimum 3-4 alveole
 17

 la nivelul acinuluieste favorizată difuzia moleculelor de gaz: aerul respirat vine în

contact cu o suprafaţă respiratorie extinsă; viteza aerului 1% din cea de la nivelul traheei
 alveole pulmonare:- în număr de peste 300 milioane
peretele alveolar prezintă trei tipuri celulare:

- celule epiteliale alveolare (alveolocite de tip I)

- pneumocitele granuloase (alveolocite de tip II) - asigură secreţia surfactantului

alveolar

- macrofagele alveolare - aşezate la suprafaţa epiteliului, asigură curăţirea alveolelor.

Pleura
 18

La exterior, plamanii sunt înveliți de o membrană seroasă numită pleură. Acesta este formată din
doua foițe :

 pleura viscerală - este în contact intim cu plămânul;

- la nivelul hilului pulmonar se răsfrânge și merg în continuare cu pleura

parietală ;

 pleura parietală - continuă pleura viscerală începând de la nivelul hilului

- este în contact direct cu pereții cavității toracice.

 Spaþiul dintre aceste membrane este un spațiu virtual încare se găsește o presiune
negativă ,numitã cavitatea pleuralã ce conþine o cantitate micã de lichid- lichid
intrapleural care favorizează aderența și alunecarea foițelor - una pe cealalta - când au loc
mișcările respiratorii;
Vascularizația plămânului
 Reteaua sangvină este reprezentată printr-un sistem al circulației sangvine funcționale și un
sistem al circulației sangvine nutritive.
 Sistemul circulației sangvine funcționale reprezintă mica circulație a sistemului circulator și
este alcătuit din:
 ramuri ale arterei pulmonare - care aduc sângele neoxigenat ventriculului drept;
 ramuri ale venelor pulmonare - care aduc sângele oxigenat în atriul stâng.
 Sistemul circulației sangvine nutritive reprezintă marea circulație și este reprezentat de :
 ramuri ale arterelor bronhice (două pentru plămânulstâng și una pentru
plămânul drept) duc sânge încărcat cu oxigen și nutrimente în pereții
bronhiilor, ganglionii limfatici, arterele și venele pulmonare și în pleură.
 ramuri care iau naștere din artera aorta toracică

Inervația plămânului
 Plămânul este inervat de o rețea nervoasă vegetativă : simpatică și parasimpatică provenită
de la două plexuri mixte :
- plexul pulmonar anterior ;
- plexul pulmonar posterior.
 19

 Aceste plexuri sunt formate din fibre provenite de la nervul vag (X), de la gangloinii simpatici
toracali și de la nervii cardiaci. Toate aceste fibre inerveaza și pleura.

Inervația este :

- motorie, asigurată de simpatic (fibre postganglionare) și parasimpatic(nervul vag)

- senzitivă; anexată simpaticului și parasimpaticului.

Simpaticul are acțiune : bronhodilatatoare și vasodilatatoare, relaxează musculatura bronșică.

Parasimpaticul are acțiune bronhoconstrictorie și hipersecreție de mucus.

Mediastinul :

 regiunea mediană care desparte cele două regiuni pleuro-pulmonare.

 corespunde :- în sens antero-posterior, spațiului dintre stern și coloana vertebrală;
- în sens supero-inferior, orificiului superior al toracelui și diafragmului.
 conține organe apaținând aparatului respirator, cardio-vascular și digestiv.

1.1.2.Fiziologia aparatului respirator

A.Funcția respiratorie
Respiraţia este funcţia prin care se realizează schimbul de O2 şi CO2 al organismului cu mediul
înconjurător şi se asigură homeostazia gazoasă la nivel tisular.
Plãmânii = pompã ce vehiculeazã aerul datoritã alternanþei ritmice a volumului cutiei toracice, de
care sunt solidarizaþi prin intermediul pleurelor. Buna funcþionalitate a pompei ventilatorii
implicã:

 Relaþiile funcþionale ale sistemului mecanic toraco-pleuro-pulmonar;

 Dinamica pompei pulmonare;

 Volumele pulmonare, capacitãþile pulmonare statice ºi poziþiile ventilatorii;

Etape necesare respiraþiei:

 etapa pulmonarã (ventilaþia)

 etapa sanguinã
 20

 etapa circulatorie (transport prin vasele sanguine)

 etapa respiraþiei celulare

1. Volumele pulmonare

 Volumele ºi capacitãþile pulmonare sunt mãrimi anatomice, statice, care variazã

dependent de:dezvoltarea fizicã ,vârstã ,sex ,rasã.

 Volumele ºi capacitãþile pulmonare reprezintã cantitãþi de aer care existã în plãmân la un

moment dat, au la bazã variaþiile dimensiunilor spaþiale ale plãmânilor în cursul miºcãrilor
respiratorii ºi constituie premiza performanþei pompei de aer.

PIM

PIR

PER
PEM

 Volumul curent (VT) = volumul de aer mobilizat într-un ciclu ventilator de repaus ). La
adult  500 ml.

 Volumul inspirator de rezervã (VIR) - volumul maxim de aer ce poate fi inspirat dupã un
inspir de repaus, în PIM;

 Volumul expirator de rezervã (VER) - volumul maxim de aer ce poate fi expirat, dupã
un expir de repaus, în PEM;

 Volumul rezidual (VR) - volumul de aer care rãmâne în plãmâni la sfârºitul unei
expiraþii maxime, în PEM.

2.Capacitãțile pulmonare
 21

PIM

PIR

PER
PEM

 Capacitatea inspiratorie (CI) - volumul de aer ce poate pãtrunde în plãmâni în cursul

unui inspir maxim care începe dupã un expir de repaus. CI = VT + VIR

 Capacitatea vitalã (CV) - volumul de aer mobilizabil în cursul unei respiraþii maxime
(volumul de aer eliminat de plãmâni în cursul unui expir maxim care urmeazã unui inspir
maxim); reprezinta 75% din CPT. CV = VT + VIR + VER

 Capacitatea rezidualã funcþionalã (CRF) - volumul de aer care se gãseºte în plãmâni la

sfârºitul unui expir normal de repaus. CRF = VER + VR = 50% din CPT;

 Capacitatea pulmonarã totalã (CPT) - volumul de aer conþinut în plãmâni la sfârºitul

unui inspir maximal.

3.Pozițiile ventilatorii

 Poziþia de repaus respiratorsau poziþia expiratorie de repaus(PER)- survine spontan,

în urma revenirii din poziþiile active în virtutea elasticitãþii pentru realizarea expirului de
repaus; asigurã CRF;

 Poziþia inspiratorie de repaus(PIR)- asigurã inspirul normal de repaus, sub acþiunea

diafragmului ºi a muºchilor intercostali externi.

b.Funcțiile nerespiatorii ale plãmânului

 Fonația reprezinta producerea de sunete la trecerea aerului printre corzile vocale:vorbitul,

cântatul, etc. se produc prin controlul centrilor nervoşi superiori asupra musculaturii
respiratorii, care direcţionează fluxul de aer printre corzile vocale spre cavitatea bucală.
 22

 Menținerea echilibrului acido- bazic prin eliminarea excesului de CO2;la nivelul

sistemului nervos central există receptori sensibili la concentraţia CO2 din sânge şi LCR şi
ajustează corespunzător ventilaţia pulmonară
 Mecanismul de apărarepulmonară

 Condiţionarea aerului atmosferic

- ajustarea temperaturii şi umidităţii aerului ambiental la valorile organismului

înainte de a ajunge la nivel alveolar.

- intervin: mucoasa nazală, oro şi nazofaringele.

 Olfacţia - contribuie la detectarea în aerul atmosferic a unor substanţe cu potenţial toxic

din aerul atmosferic.

 Filtrarea şi îndepărtarea particulelor inspirate

- CA mici: sedimentare particule cu d = 0,2 - 5 m

- alveole: depunere particule cu d < 0,1 m

- îndepărtarea particulelor

- reflexe de la nivelul CA

- transportul mucociliar.

 Mecanismul de apărare de la nivelul acinului pulmonar  macrofagele alveolare

înglobează particulele inhalate pe care le distrug, au rol în răspunsul imun şi antiinflamator

c..Funcții nerespiratorii ale circulației pulmonare

 Rezervor al volumului sanguin total - 500-600 ml sânge la adult

 Rolul de filtru al circulaţiei pulmonare

 Menţinerea echilibrului fluido-coagulant

 Absorbţia medicamentelor: halotanul, oxidul nitric.

 Eliminare substante volatile din sânge :alcoolul ,compuşi metabolici

d. Funcțiile metabolice ale plămânului

 23

 Metabolismul substanţelor vaso-active - inactivarea noradrenalinei în proporţie de 30%.

 Formarea şi eliberarea substanţelor cu efect local (histamina, prostaglandine, leucotriene,

factorul activator plachetar)

 Formarea şi eliberarea în sânge a unor mediatori de origine pulmonară :bradikinina,

histamina, serotonina, heparina, PG

 Activareaintrapulmonară a unor substanţe de tiphormonal:angiotensina

REGLAREA RESPIRAÞIEI

 Reglarea nervoasã - asigurã:

- activitatea ventilatorie ritmicã, automatã

- ajustarea ventilatiei pe cale reflexã, prin multiple circuite de retroacþiune cu

punct de plecare receptorii periferici.

- structurile subcorticale participã la adaptarea respiraþiei în diverse situaþii

- scoarþa cerebralã asigurã controlul voluntar al acesteia

 Reglarea umoralã

- adapteazã respiraþia la compoziþia chimicã a sângelui

 24

- modificã excitabilitatea centrilor nervoºi ºi a altor structuri nervoase implicate în

controlul respiraþiei.

1.2.TUBERCULOZA
 25

1.2.1. Definitie
 Tuberculoza pulmonară este o boală infectocontagioasă (transmisibilă), cu caracter endemic,
generată de Mycobacterium tuberculosis
 Ea afectează organismul în întregime, dar prezintă principalele sale manifestări locale,
specifice, la nivelul aparatului respirator
 Tuberculoza reprezintă prezenţa de manifestări clinice şi/sau radiologice determinate de
răspunsul organismului gazdă faţă de multiplicarea bacilului tuberculozei (bK)
 Infecţia tuberculoasă este infecţia latentă cu bK, în sens de formă subclinică (fară manifestări
clinice, bacteriologice sau radiologice)
 Tuberculoza secundară sau ftizia este o tuberculoză de suprainfecţie (fie endogenă, prin
reactivarea leziunilor primare, fie exogenă, prin contaminări noi), care debutează prin leziuni
nodulare apicale sau infiltrate precoce. Domină fenomenele de imunitate specifică relativă;
 Leziunea caracteristică este caverna, a cărei evoluţie este cronică. Diseminările sunt de obicei
bronhogene; se însoţesc de pleurezie iar prognosticul este rezervat.
Tuberculoza, definită în raport cu existenaţa unei infecţii documentate cu micobacterii aparţinând
complexului de specii patogene M. tuberculosis, poate fi clasificată în funcţie de variate criterii:
 în raport cu organul afectat:
 pulmonară (respiratorie sau intratoracică) ;
 extrapulmonară (extrarespiratorie sau extratoracică);
 mixtă (cu localizări multiple);
 26

 în raport cu momentul infecţiei:

 tuberculoză primară,
 tuberculoză secundară;
 în raport cu manifestările clinice, radiologice, cu situaţia bacteriologică.
În schema clasică a lui Ranke se distingeau trei etape ale acestui ciclu (ale tuberculozei
pulmonare):
- primară - cu constituirea complexului primar şi a alergiei tuberculinice
- secundară - cu metastazări extrapulmonare şi manifestări hiperergice
- terţiară - cu leziuni pulmonare localizate pe un fond de imunitate relativă
1.2.2. Etiologie

 Agentul patogen al acestei boli este Mycobacterium tuberculosis sau bacilul Koch:

 Are forma unui bastonas drept sau usor incurbat, de 1-4 microni lungime, lat de 0,5-1,5
microni, cu unele granule in interior, imobil, necapsulat si nesporulat
 Este acido-alcolorezistent, proprietate specifica de gen pe care se bazeaza coloratia clasica
Ziehl-Nielsen
 Bacilii Koch supravietuiesc 30-45 minute la caldură uscată de 100 grade Celsius şi sunt
omorâţi prin fierbere în 15 minute
 Solutiile antiseptice ca sublimat, tricrezol, lizol, acid fenic distrug bacilul Koch în
aproximativ o oră
 27

 Deşi pentru ca să se producă o tuberculoză pulmonară activă prezenţa agentului cauzal specific
este obligatorie, totuşi boala nu survine decât în cazurile cu un teren receptiv sau cu rezistenţa
scăzută faţă de infecţia tuberculoasă
 Sursele obişnuite de infecţie cu Mycobacerium tuberculosis (Mt) sunt înşişi bolnavii de
tuberculoză cu leziuni pulmonare deschise eliminatorii de germeni, în mediul extern
Mycobacteriile nu se dezvoltă şi nu supravieţuiesc decât un timp limitat.

Transmiterea infecţiei:

Căi de transmitere:
• principala cale de transmitere: calea aeriană
• cai mult mai rare: transplacentară (de la mama la făt), cutanată, digestivă- prin consumul de lapte
de la animale cu mastita tuberculoasă

Factori de risc:

• Persoane paupere, fără adăpost

• Infectaţii HIV
• Utilizatorii de droguri si alcool în exces
• Scăderea imunitatii: transplant de organe, boli autoimune, tratament imunosupresor
• Afectiuni cronice: diabet zaharat necontrolat, ciroza, rezectii gastrice, hemodializa etc
• Persoane din colectivitati gen institutii corectionale, penitenciare, camine- spital, azile
• Muncitorii expusi la noxe profesionale cu pulberi silicogene care dezvolta pneumoconioze
• Factori de mediu: cataclisme, razboaie, migraţii
• Vârste extreme: copii mici (<5 ani) si vârstnicii
 28

• Boli maligne: cancere, limfoame, leucemii

• Contactii persoanelor cu tuberculoza: familia, prieteni

1.2.3. Patogenie

 Patogenitatea (capacitatea bacilului de a produce imbolnavirea) este mai mult sau mai
putin amplificata în functie de virulenta germenilor (intensitatea ritmului de diviziune)
 Specia umana prezintă un grad de imunitate naturală (dar nu totală) faţă de micobacterii,
castigată de-a lungul generatiilor anterioare, care au venit în contact cu acesti germeni si
care este transmisibilă genetic
 Ritmul de multiplicare este foarte lent (20 de ore pentru o diviziune, de 60 de ori mai lent
decat la stafilococi sau enterobacterii)
 90% din cazuri sunt produse de bacilul Koch de tip uman.
 Tuberculoza primară se instalează ca o consecinţă directă a primoinfecţiei prin
mecanismele menţionate.
 Instalarea tuberculozei primare (ftiziei):
 în majoritatea cazurilor, prin reactivarea in situ a leziunilor nodulare apicale, datând
din perioada diseminărilor discrete imediat post- primare, din copilărie (nodulii
 29

Simon) sau după o primoinfecţie tardivă la tineri, recentă (focarele iniţiale Malneros-
Hedvoll) cu extindere ulterioară apico-caudală;
 într-un număr mai redus de cazuri printr-un mecanism de însămânţare
gangliobronhogenă a parenchimului "ecvisectorial" (consecutiv unei perforaţii
ganglio-bronşice);
 în cazuri sporadice prin conglomerarea unor noduli solitari cu diverse localizări
(inclusiv bronşică) sau prin alte mecanisme.
 Procesul intim de reactivare constă în reluarea generaţiei microbacteriilor endogene
latente (dormande) prin leziunile nodulare sau ganglionare, dezintegrarea fibrei
colagene sub acţiunea enzimelor locale, a hipersecreţiei de cortizon favorizantă de
factorii de mediu stresanţi sau sub influenţa probabilă hipersensibilizantă a unor
suprainfecţii endogene
 Modificările umorale (imunologice) caracteristice tuberculozei primare, constau în
instalarea, după 4-6 săptămâni, a alergiei de diverse grade la tuberculină (IDR-
pozitivă), cu predominanţa hipersensibilităţii asupra imunităţii (cazurile manifesta
patente) sau invers(cazurile cu vindecare spontană).
 În tuberculoza secundară sunt caracteristice:
 leziuni infiltrative constituite din exudate intraalveolare specifice, cu aflux leucocitar
şi elemente bacilare
 leziunile cazeoase, rezultate din procesul de necroză celulară pe fondul infiltratelor
specifice
 leziunile cavitare sau cavernele tuberculoase rezultate din liza şi eliminarea maselor
(fibrocazeoase)
 leziunile fibroase, constituite precoce sau tardiv pe fondul leziunilor precedente, ca o
modalitate de evoluţie favorabilă.
1.2.4. Diagnostic clinic (simptomatologia )

Formele manifestante ale tuberculozei primare sau secundare, pot să prezinte o simptomatologie
variată şi de intensitate diferită, care, tară ar fi în parte, caracteristică tuberculozei, realizează în
ansamblu, mai ales la adulţi şi mai puţin la copii, tablouri clinice destul de constante (înainte de
aplicarea chimioterapiei).
 Tusea cronică, persistând cel puţin 3 săptămâni, cu sau fără expectoraţie, care atunci când
 30

este prezentă este redusă cantitativ, de aspect mucos, muco-purulent sau striată cu
sânge(hemoptoica), este un simptom adesea neglijat de bolnav şi interpretat uneori greşit
de medic. Practic, orice episod de tuse care durează mai mult de 3 săptămâni, mai ales dacă
este precedat sau însoţit de simptome generale (deficit ponderal, oboseală aparent
justificată, subfebrilitate şi/sau transpiraţii instalate progresiv) trebuie să determine
solicitarea unui examen radiologie toracic.

 Subfebrilitatea prelungită, este foarte frecventă în faza iniţială, preterapeutică. Se pot

realiza şi sindroame febrile (38-38,5°C), mai ales în formele extensive, grave, dar şi ca
prolog al unei primoinfecţii manifeste sau în faze secundare de puseu evolutiv.
 Transpiraţiile, sunt mai rare şi mai puţin profuze decât în descrierile clasice, dar însoţesc
destul de frecvent stările febrile, mai ales nocturne, din formele acute sau grave sau din
cursul unor pusee evolutive.
 Astenia, este destul de frecventă, probabil pe fondul unei insuficienţe
corticosuprarenaliene, dar înainte de instituirea tratamentului.
 Expectoraţia se întâlneşte de obicei în leziunile cavitare, secretante, sub formă de spută
muco-purulentă, verzuie, cu miros fad, de aspect mumular, eliminându-se aproximativ 40-
60 ml/24h, cantitate ce descreşte rapid sub chimioterapie. O expectoraţie mai abundentă,
constantă, implică supraadăugarea unui proces supurativ banal.
 Durerile, nu sunt caracteristice în tuberculoza strict pulmonară, dar se întâlnesc în cazul
interesăm pleurei, ca şi sub formă de dureri vagi, reflectate la musculatura toracelui, în
diverse tipuri de leziuni.
 Inapetenţaeste un simptom constant în numeroase cazuri şi este determinată de toxemia
 31

bacilară persistentă înainte de chimioterapie sau de eşuarea tratamentelor în cazurile

hipercronice.
 Pierderea în greutateeste o consecinţă atât a inapetenţei cât şi a unor tulburări metabolice,
se produce mai ales în puseele evolutive, înainte de instituirea tratamentului sau la
hipercronici lipsiţi de posibilităţi terapeutice.
 Dispneea, mai ales după efort, se întâlneşte frecvent, ca expresie a eforturilor de
compensare ventilatorie a unei insuficienţe pulmonare de tip restrictiv sau mixt, mai mult
sau mai puţin marcată.
 Hemoptiziile constituie un simptom alarmant, deşi nu întotdeauna atât de grav al
complicaţiilor neurovasculare. După cantitate şi evoluţie clinică se disting:
• hemoptiziile minimale sau spute hemoptoice frecvente, mai ales în faza de debut a
ftiziei (hemoptizii revelatoare) sau în tuberculozele fibroase, produse prin transvazare
intraalveolară.
• hemoptizii mijlocii, până la 1l de sânge în câteva zile, până la 1- 2 săptămâni, cedând
lent, sau cu spute hemoptoice prelungite (trena hemoptiziei), eliminarea sângelui
survine după tuse.
• hemoptizii fulgerătoare, de obicei masive, care duc la exitus în câteva minute, fie prin
inundarea arborelui bronşic şi asfixie consecutivă, fie prin mecanism de şoc.
Semne obiective:
 Faciesul şi aspectul general al bolnavului, chiar în cazuri când sunt prezente leziuni mai
avansate, pot să fie complet normale
 Frecvent bolnavii sunt uşori palizi, mai anxioşi, cu figura obosită, dar în cazurile cronice
aspectul lor se apropie de tipul clasic de "habitus phthisicus" caracterizat prin topirea ţesutului
subcutanat, oblicitatea pronunţată a coastelor, uşoară cifoză dorsală, omoplaţii depărtaţi ca nişte
aripioare, fosele supra şi subclaviculare înfundate
 Se produc atrofii musculare de origine neurodistrofică, cu punct de plecare pulmonar (atrofii
ale musculaturii superioare a toracelui) sau pleural (atrofii ale musculaturii inferioare)
 Vibraţiile vocale sunt sporite la nivelul zonelor de condensare sau al cavernelor. Se percep
submatităţi însoţite de respiraţie suflantă şi raluri subcrepitante, însoţite uneori de raluri
bronşice
 În cazul cavernelor mai mari şi mai superficiale, cu inel de condensare în jur, se percepe un
sindrom cavitar tipic, sau mai puţin tipic, cu suflu cavitar şi raluri cosonante sau garguimente,
 32

în cavernele profunde cu perete subţire (deterjate) nu se percepe de obicei nimic (caverne

mute).
1.2.5. Diagnostic paraclinic

Diagnosticul pozitiv al tuberculozei de toate formele se bazează pe interpretarea complexă în

context, a tuturor datelor clinice, radiologice şi de laborator amintite.
Explorarea şi formularea lui trebuie să conţină mai multe elemente:
 Diagnosticul de etapă (primară sau secundară) în ciclul infecţiei tuberculoase:
 Pentru tuberculoza primară pledează surprinderea virajului intradermoreacţiei sau
existenţa unui IDR negativ în antecedentele recente, precum şi tablourile caracteristice
ale primoinfecţiei.
 Existenţa sechelelor primoinfecţiei sau a unei alergii mai veche, indică alături de
aspectele nosologice menţionate o tuberculoză secundară
 Diagnosticul de formă clinică într-una dintre formele clinice expuse mai înainte, după criteriile
menţionate la fiecare
 Diagnosticul topografic pe lobi şi segmente pulmonare
 Diagnosticul de activitate lezională şi de stadiu evolutiv bazat pe simptomatologia clinică,
evoluţia radiologică, examenul bacteriologic şi unele eventuale teste serologice
 Diagnosticul funcţional respirator de stadiu:
 compensat;
 subcompensat fără insuficienţă pulmonară de repaus dar cu insuficienţă de efort
decompensat, cu insuficienţă pulmonară şi în repaus;
 Diagnosticul bacteriologic, este considerat în prezent ca fiind cel mai important, nu numai sub
aspect epidemiologie, dar şi pentru aprecierea stabilizării şi a vindecării leziunilor;
 Diagnosticul afecţiunilor asociate, cu evoluţia respectivă;
 Aprecierea capacităţii de muncă a bolnavului.
Aspectele radiologice variază în funcţie de forma clinică respectiv de configuraţia leziunilor:
 opacităţi de diverse mărimi şi intensităţi, corespunzătoare leziunilor nodulare infiltrative,
cazeoase, fibroase
 imagini hidro-aericevariate, corespunzătoare leziunilor cavitare de diverse tipuri
 modificări de statică şi dinamică ale diferitelor elemente ale toracelui (mediastinul, scizurile,
diafragmele, coastele), în procesele retractile, deformante.
 aspecte scizurale.
 33

Formele radiologice de tuberculoză a aparatului respirator sunt:

 pleurezia serofibrinoasă tuberculoasă
 tuberculoza infiltrativă
 tuberculoza nodulară
 tuberculoza cazeos-circumscrisă
 tuberculoza cazeos-extensivă
 tuberculoza cavitară
 tuberculoza miliară

1.2.6. Diagnostic diferential

Diagnosticul diferenţial al tuberculozei pulmonare trebuie făcut cu numeroase boli cu manifestări
pulmonare, dintre care amintim pe cele mai frecvente:
 Adenopatiile tuberculoase mediastinale trebuie diferenţiate de:
 Limfagranulomatoza (boala Hodgkin), care prezintă adenopatii mai voluminoase, cu
contur policiclic, febră ondulantă, prurit, adenopatii periferice, aspect histologic specific
la biopsie.
 Sarcoidoza, adenopatiile sunt bilaterale, leziunile nodulare perihilare, modificări
extrarespiratorii particulare (chisturi cutanate osoase, parotidite, iridociclite) aspect
histologic caracteristic, citologie pozitivă
 Cancerul bronşic hilar: adenopatii rău delimitate, cu prelungiri în parenchim, tablou clinic
mai sever, citologie pozitivă
 Tumorile mediastinale maligne de tipul limfosarcomului sau reticulosarcomului sunt
însoţite de sindrom mediastinal, stare generală alterată, mediastinoscopie cu citologie
pozitivă.
 Tuberculozele miliare şi în general de tip diseminativ, micro sau macronodulare, trebuie
diferenţiate de bolile cu tablou radiologie asemănător, cum sunt:
-silicoza de gradul II
-carcinoza miliară
-sarcoidoza
-bronşioalveolitele toxice
 Tuberculozele cu aspect de infiltrate difuze, lobite sau segmentite, cu leziuni mai extinse, se pot
confunda cu:
 34

 pneumonia pneumococică: debut brusc, solemn, febră în platou, herpes, facies vulturos,
dispnee, leucocitoză, răspuns prompt la penicilină
 supuraţiile difuze: febră, expectoraţie fetidă, leucocitoză
 infiltratele virale: opacificări difuze în 2/3 inferioare, reacţie de criohemaglutinare
pozitivă.
 infiltratele Loffer: eozinofilie, labilitate radiologică
 pneumoniile cronice: opacităţi segmentare persistente, sindrom de supuraţie discretă
 atelectaziile: opacităţi segmentare lobare, omogene, retractile, reversibile.
 Tuberculozele cu leziuni rotunde macronodulare, de tip tuberculom, comportă o diferenţiere cu:
 cancerul rotund, periferic, mai intens, dar mai puţin bine delimitat, la vârstnici,
citodiagnostic pozitiv, evoluţie malignă
 tumorile benigne, rare, asimptomatice
 chistul hidatic: opacitate mai puţin intensă, deformabilă cu mişcările respiratorii,
eozinofilie, reacţie Casoni pozitivă.
 Tuberculozele cavitare impun diferenţierea de:
 abcesele pulmonare, imagini hidro-aerice cu nivel înalt şi zonă infiltrată pericavitară,
sindrom de supuraţie, spută fetidă, leucocitoză, labilitate radiologică.
 chisturile aeriene: pereţi fini, rigide, asimptomatice.
 dilataţii bronşice de formă chistică: imagini inelare fine, fixate, sindrom supurativ,
hemoptizii mici, repetate, sezoniere, degete hipocratice, aspect bronhografic caracteristic.
 chistul hidatic evacuat, de obicei infectat, contur mai gros, semnul decolării membranei,
clarifiere semilunară la polul superior sau contur ondulat la suprafaţa lichidului.
 silicoza pseudotumorală cavitară: cavităţi anfractuoase în cuprinsul unui placard silicotic,
pe fond de nodulaţie silicotică, anamneză profesională pozitivă.
 Tuberculozele care cuprind un plămân în întregime trebuie diferenţiate de:
 pleureziile masive: deplasarea mediastinului contralateral, sindrom clinic de pleurezie
 atelectaziile masive ale unui hemitorace: hemoptizie masivă, dispnee, deplasarea
inspiratorie a mediastinului de partea opusă
 pahipleuritele şi calcificările pleurale masive: aspect de scut, localizate superficial
 status postpneumonectomie.
Se înţelege că în toate situaţiile enunţate, în afară de semnele menţionate, diferenţierea se bazează
 35

şi pe lipsa BK din spută, IDR negativă, lipsa intoxicaţiei bacilare.

1.2.7. Evolutie. Prognostic
 Evoluţia şi prognosticul sunt în general benigne, ducând la sechele obişnuite
 Primoinfecţia extensivă cazeoasă se caracterizează prin complicaţii maligne cu substrat cazeos:
caverne primare, focare pneumonice cazeoase, bronhopneumonice, diseminări nodulare
 De asemenea, se produc metastazări la distanţă, inclusiv meningite. Evoluţia pleureziilor
tuberculoase fără leziuni în parenchim este benignă. Pot rămâne sechele pleurale, mai ales în
formele complicate (simfize, pahipleurite, calcifieri)
 Transformarea purulentă este extrem de rară în prezent
 Pleurezia poate fi prima manifestare a unei ftizii ulterioare în parenchim, de aceea tratamentul
tuberculos trebuie prelungit peste 6 luni, sub formă de chimioprofilaxie a ftiziogenezei
postpleuretice
 Evoluţia infiltratelor duce în majoritatea cazurilor la resorbţii, cu restitutio ad integram sau cu
cicatrici reziduale. Se produc însă frecvent şi cazeificări cu evoluţie spre formele cavitare
 Infiltratele gangliobronhogene, de obicei multiloculare, în zonele perihilare, au mai puţin
tendinţă spre excavare, rezolvându-se mai frecvent prin resorbţii
 Evoluţia hidartrozelor tuberculoase de obicei este cronică. Deseori exudatele se resorb complet
şi starea generală se ameliorează complet până la vindecare
 Uneori, procesul general şi local recidivează, şi se ajunge la artrite cronice fibroase cu deficite
funcţionale şi anatomice. Cronicizarea hidartrozei, duce frecvent la laxitate articulară. Evoluţia
se face lent şi progresiv, ajungându-se la faze de impotenţă funcţională a mâinilor şi la
imposibilitatea mersului. După câteva luni apare deseori o retrocedare a simptomelor locale şi
generale cu ameliorare, până la vindecarea cronică
 Bolnavii rămân totusi astenici şi slăbiţi
 Frecvent după remisiuni de câteva luni, sau chiar ani, boala recidivează cu leziuni articulare şi
mai intense, ajungând la anchiloze fibroase, dureri, subluxaţii şi deformări articulare deficitare
 In această fază poliartrita tuberculoasă ia aspectul unei poliartrite cronice evolutive.

1.2.8. Tratament

Tratamentul tuberculozei pulmonare a suferit în ultimele decenii cele mai profunde înnoiri.
 36

Dintre numeroasele chimioterapice antituberculoase descoperite şi folosite până acum, s-au

selecţionat prin eficacitatea lor ridicată şi toleranţa acceptabilă, în special:
 Chimioterapice primare:
 Izoniazida (HIN), per oral,15mg/kg de 2 ori /sapt
 Rifampicina (RPM),
 Etambutolul (EMB) ,20-25 mg/kg corp iar intermitent 40mg/kg corp
 Streptomicina (SM),lg, în administrarea intermitentă (2/7) tot în doza de 1 g/zi i.m., în
infecţii, nu se aplică per os.
 Chimioterapice secundare:
 Etionamida (ETM), cea mai activă din acest grup, se administrează 0,5-lg/24b per os sau în
perfuzii i.v.;
 Pirazinamida (PZM), se administrează în doze de 2,5-3g/24h, posibil şi intermitent.
Acţionează asupra BK în multiplicarea lentă
 Cicloserina (CCS), se administrează zilnic în doze progresive, începând cu 0,2 5mg până la
maxim lg/24h
 Kanamicina (KM): doza zilnică lg sau intermitent 2g.
Mecanismul de acţiune al chimioterapicelor antituberculoase constă în alterări metabolice şi
consecutiv morfologice ale celulei bacteriene, incompatibile cu multiplicarea şi variabilitatea
acesteia.
Chimiorezistenta, instalarea rezistenţei germenilor la drogurile majore, prin multiplicarea unor
mutanţi rezistenţi anteriori tratamentului.
Rezistenţa primară a germenilor la bolnavii aflaţi la primul tratament, este mai puţin frecventă şi
comportă un prognostic mai bun decât rezistenţa secundară unor tratamente incorecte. Aceasta din
urmă, prezentă în aproape toate cazurile cronicizate, fiind ea însăşi un factor de cronicizare.
 37

Prognosticul cazurilor cu germeni rezistenţi este cu atât mai rezervat cu cât interesează un număr
mai mare de chimioterapice, şi, în primul rând pe cele majore.
În clinică, chimiorezistenţa se apreciază pe baza antibiogramelor. In lipsa condiţiilor de efectuare a
unor antibiograme corecte, chimiorezistenţa poate fi apreciată şi indirect, pe baza anamnezei
terapeutice, care arată cantităţi mari de droguri aplicate anterior, concomitent cu o evoluţie clinică
nefavorabilă ca şi pe baza creşterii numărului de germeni în spută de la o examinare la alta.
Pentru prevenirea chimiorezistenţei se recomandă, respectarea întocmai a principiilor şi tehnicii
corecte a chimioterapiei, şi anume:
 asocierea a două chimioterapice majore sau a unuia major şi două secundare
 administrarea strict supravegheată a medicaţiei
 asigurarea unor tratamente corect dozate, regulate şi pe o perioadă suficientă de timp.
Regimurile standardizate pentru a putea fi aplicate trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
 să utilizeze chimioterapicele cele mai eficace
 să fie uşor administrabile, bine tolerate şi acceptate de bolnavi
 să nu aibă o durată mai lungă decât este necesar
 să poată fi aplicate ambulator şi sub stricta supraveghere directă a personalului medical
În tratamentul iniţial, respectiv al cazurilor aflate la primul tratament, se recomandă două regimuri
principale, bazate pe o fază de atac de 3 luni, cu o schemă mai puternică, urmată de o fază de 6
luni, de consolidare, şi anume:HIN (15mg/kgc) + RMP (900mg/24h) - 2/7, timp de 3 luni, urmate
de HIN (15mg/kgc)+EMB(40mg/kgc,sauSM(lg)2/7încă6luniHIN(15mg/kgc)+EMB(40mg/kgc)
+SM(lg) -2/7, timp de 3 luni, urmate de HIN (15mg/kgc)+EMB (40mg/kgc) încă 6 luni. Aceste
două regimuri dau rezultate echivalente, cu deosebirea că primul determină o debacilare sau
negativare a sputei mai rapidă decât al doilea.
Concomitent cu negativarea sputei se obţine şi resorbţia completă a leziunilor sau resorbţia
parţială cu remanenta unor scleroze cicatriciale. Cavernele se închid în majoritatea cazurilor, dar o
parte din ele se3 pot vindeca şi prin deterjarea şi sterilizarea deschisă.
În cazuri speciale de intoleranţă, chimiorezistenţă, sarcină, tratamentele se individualizează de la
caz la caz.
Schema clasică aplicată până acum la noi şi încă valabilă în ţări care nu dispun de RMP şi EMB
este:
 HIN (10 mg/kgc)+SM(lg)+PAS(12g)zilnic sau HIN (15mg)+ SM(lg)+PAS(12g)-2/7
 La copii, în primoinfecţiile benigne, schema recomandată în prezent este: HIN (20 mg/kgc)
 38

+EMB (40 mg/kgc) - 2/7, pe un interval de 6 luni, urmat de HIN (20mg/kgc) - 2/7 încă 3
luni
 în primoinfecţiile maligne, cu diseminări, meningite, granulii, bronhopneumonii cazeoase:
HIN (10 mg/kgc)+RMP (15mg/kgc) — 7/7 timp de 3 luni, urmat de HIN (20 mg/kgc)
+RMP (15 mg/kgc) - 2/7 încă 3 luni şi HIN (20 ng/kgc) - 2/7 încă 6 luni.
 în tratamentele de reluare, în cazurile cronice, se aplică următoarea schemă: RMP (900
mg)+EMB (40 mg/kgc) — 2/7 timp de 6 luni, urmate de EMB+ 2 droguri secundare alte 6
luni.
Tratamentul simptomatic:
 febra persistentă se tratează cu:
o Aminofenazona 6x0,10 g/zi
o Fenilbutazona 3x0,20 g/zi
 tusea iritativă este calmată cu:
o Codeinum 3x0,01g/zi (Codenal, Calmotusin)
o expectoraţia este facilitată de secretolitice pe bază de Kaliumsulfogaiacolic,
benzoat de sodiu, clorură de amoniu, Sirogal, sirop expecorant
 contra tusei emetizante se prescriu apa cloraformată cu Aqua menthae şi Aqua melissae
sau clordelazin 3 x0, 03g/zi
 transpiraţiile se combat cu frecţii cu alcool, antidiaforetice pe bază de atropină, 3x1 cp/zi
 inapetenţă:eupeptice, stricnina, tonice generale, Insulina, vitaminele A, D2, B forte, C,
anabolizante
 în durerile toracice se dau analgezice 2-3 cp/zi
 în dispepsia cu hipoaciditate — Acidopeps 3x1 cp/zi în timpul meselor.
 contra stărilor anxioase şi a insomniei: Bromsedin, Bromval, Fenobarbital, Meprobamat.
 dispneea de origine bronhospastică necesită bronhodilatatoare, cea de origine
cardiopulmonară necesită Miofilină 3x0,1 g/zi
 hemoptizii:
 hemostatice (gluconat de calciu 1 fiolă de 1 g i.m.
 vitamina K 1-2 f/zi i.m. sau s.c.
 Adrenostazin 2-3 f i.m./zi
 Etamsilat 1f x4 / zi)
 39

Recuperarea:
 Graţie tratamentelor moderne, care duc la sterilizarea leziunilor în 3-4 luni, tendinţa este să se
scurteze cât mai mult stadiul de incapacitate temporară de muncă de la 1-2 ani cât era înainte la
maxim 6-9 luni
 Reâncadrarea în muncă se face pe baza unui examen complex în care se apreciază soliditatea
stabilizării leziunilor (BK constant negativ în culturi), ca şi gradul de recuperare funcţională,
mai ales în cazurile în care respiraţia a fost vădit afectată
 Sunt şi situaţii în care, deşi tuberculoza propriu-zisă se vindecă, sindroamele posttuberculoase
remanente întreţin incapacitatea de muncă (de exemplu sindromul de insuficienţă pulmonară
cronică marcată), îngreunând şi chiar împiedicând recuperarea şi reâncadrarea foştilor bolnavi
 Recuperarea capacităţii de muncă poate fi integrală, parţială sau nulă. In primul caz bolnavii se
reâncadrează cu normă întreagă în acelaşi loc de muncă sau într-un loc echivalent, în cazul
recuperării parţiale sunt pensionaţi, până la recuperarea integrală. Reâncadrarea în muncă
constituie şi testul cel mai bun de verificare a vindecării.
 40

CAP.II. INGRIJIRI GENERALE

2.1. Internarea pacientului în spital

 Internarea bolnavului reprezinta primul contact al sau cu spitalul, concomitent intrerupandu-se

si legaturile permanente cu munca, familia, prietenii. Atitudinea corespunzatoare
a  personalului medical influenteaza tonusul optimist al bolnavului,  ajutandu-l sa depaseasca
cu bine problemele legate de spitalizarea de durata si motivandu-l sa-si efectueze tratamentul
complet.
 Internarea bolnavului se va face pe baza buletinului de identitate, biletului de trimitere si a
dovezii de asigurat CAS (adeverinta de salariat, cupon de pensie etc.),cardul de asigurat
respectand regulamentul privind circuitele functionale ale spitalului
 Bolnavul internat este indrumat la serviciul de primire care este alcatuit din mai multe incaperi:
sala de asteptare, cabinet de consultatii. In acest cabinet va fi trecut in registrul de internari, aici
se completeaza prima parte a fisei de observatie cu datele de identitate si adresa exacta.
Bolnavul este pregatit pentru examenul medical, fiind ajutat sa se dezbrace. Asistenta se va
comporta cu multa atentie si delicatete, pentru a-l convinge ca va fi bine ingrijit. Cu datele
culese de la bolnav sau/si apartinatori, in urma consultatiei, medicul va completa o parte a fisei
de observatie
 41

 Obiectele de imbracaminte si alte eventuale bunuri care se afla asupra bolnavului vor fi
inventariate de asistenta, inregistrate, daca este necesar vor fi dezinfectate si deparazitate, apoi
invelite intr-o manta de protectie si depozitate la magazia de efecte, pe baza unui proces verbal
competat in doua exemplare
 Bolnavul este insotit in camera de imbaiere, unde, la nevoie, se va face si deparazitarea. El este
ajutat in cazul in care starea lui necesita, sa-si efectueze baia generala sau dus, fiind servit cu:
sapun, prosoape, perie de dinti si forfecuta pentru unghii. In camera de imbracare i se dau rufe
curate: pijama, papuci, ciorapi, halat apoi este condus pe sectie, la salonul stabilit de medic
 Asistenta de salon prezinta bolnavul celorlalti pacienti si il ajuta sa-si aranjeze lucrurile in
noptiera, informandu-l asupra regulamentului de ordine interioara
 Se vor masura tensiunea arteriala, pulsul, respiratia si temperatura, se vor nota in foaia de
observatie si vom instrui bolnavul referitor la ce are de facut in vederea recoltarii analizelor de
laborator.

2.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare

 Saloanele bolnavilor pulmonari trebuie sa fie orientate cu ferestrele spre nord pentru a
beneficia de o luminozitate intensa si permanenta, fara actiunea directa a razelor solare
 Este bine daca în fata saloanelor exista terase mari, unde bolnavii, în cursul zilei, pot fi
dusi afara, pentru aeroterapie
 Saloanele trebuie sa fie incalzite moderat, eventual cu 1-2 grade mai putin decât
temperatura optima a saloanelor şi sa aiba o ventilatie bună
 Paturile distanţate, astfel ca bolnavii să nu se deranjeze unii pe alţii, dau posibilitatea
respectării cubajului indicat de normele de igienă (3-4 metri pătraţi pentru un bolnav).
 Aerisirea se face prin deschiderea ferestrelor dimineaţa după toaleta bolnavului, după
tratamente, vizita medicului, după mese, vizitatori şi ori de câte ori este cazul.
 Pentru confortul olfactiv se vor pulveriza substanţe odorizante.
 Umidificarea aerului din încăpere, într-un procent de 55-60%, este absolut obligatoriu să se
facă, pentru că o atmosferă prea uscată, irită căile respiratorii superioare
 Iluminatul natural este asigurat de ferestre largi, care trebuie să prezinte cel puţin ¼ din
suprafaţa salonului. Lumina solară are şi rol de a distruge agenţii patogeni, dar uneori
trebuie redusă cu ajutorul stolurilor pentru a favoriza repaosul bolnavului.
 42

 Încălzirea se realizează prin încălzire centrală,temperatura se controlează continuu cu

termometre de cameră;
 temperatura trebuie să fie de 20° -22°;

2.3. Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi

2.3.1.Pregătirea patului şi accesoriilor lui

Din cauză că pacientul îşi petrece majoritatea timpului de boală şi de convalescenţă în

pat, acesta trebuie să aibă anumite calităţi:
Patul:

 trebuie să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât cerinţele de
confort ale pacientului, cât şi ale personalului de îngrijire: lungime 2 m, lăţime 80-90 cm,
înălţimea de la duşumea până la saltea de 60 cm;

 trebuie să-i permită pacientului să se poate mişca în voie, să nu-i limiteze mişcările, să
poată, la nevoie, să coboare din pat, să poată sta în poziţie şezând, sprijinindu-şi picioarele
comod pe podea;

 asistenta să poată efectua tehnicile de îngrijire, investigaţiile şi tratamentul cât mai comod;

 trebuie să fie uşor de manipulat şi curăţat;

 43

 confecţionat din tuburi uşoare din metal (vopsite în alb),aşezat pe rotiţe prevăzute cu
cauciucuri, sau pe dispozitiv de ridicat prevăzut cu rotiţe.

Somiera(partea principală a patului):

 trebuie să fie confecţionată din sârmă inoxidabilă, să fie puternică, elastică, bine întinsă,
pentru a nu ceda sub greutatea pacientului.

Tipuri de paturi:
-simplu cu rezemător mobil;
-cu somieră mobilă;
-ortopedic-cadranul somierei confecţionat din mai multe bucăţi;
-universal;
Accesoriile patului:
 Salteaua

 va fi confecţionată din burete, material plastic, care se curaţă şi se dezinfectează mai

uşor;

 poate fi din cauciuc sau din material plastic, umplute cu apă sau cu aer, având avantajul
că permit umflarea succesivă a compartimentelor după necesitate (pentru prevenirea
escarelor).

 Pernele

 trebuie să fie în număr de două: una umplută cu iarbă de mare, iar cealaltă din burete,
material plastic sau puf

 Dimensiunea lor: 55 cm lăţime, 75 cm lungime.

Pătura confecţionată din lână moale, trebuie să se poată spăla uşor.

Lenjeria este bine să aibă cât mai puţine cusături
 Lenjeria necesară: două cearşafuri, doua feţe de pernă, o aleză sau traversă şi muşama.

Cearşaful dintr-o singură bucată, dimensiunile 2,60 m x 1,50 m ca să se poată fixa bine sub saltea
Muşamaua confecţionată din cauciuc sau material plastic, cu rol de a proteja salteaua de diferite
dejecţii se foloseşte numai la anumiţi bolnavi; dimensiunea 1,50 m x 1,10 m.
Aleza ce acoperă muşamaua
 44

 este confecţionată din pânză;

 va fi de aceeaşi lungime, însă cu 15-20 cm mai lată decât muşamaua pantru a o acoperi
perfect;

Faţa de pernă, confecţionată din acelaşi material ca şi restul lenjeriei, se va încheia cu şnur pe
partea laterală sau fără şnur, cu deschizătura suprapusă.
Utilaj auxiliar:
 sprijinitor de perne,

 rezemător de picioare,

 apărătoare laterale,

 coviltir sau

 susţinătorul de învelitoare,

 mese adaptate la pat,

 agăţătoarele pentru uşurarea mobilizării active

2.3.2.Schimbarea lenjeriei de pat

Lenjeria de pat se să schimbă la 2-3 zile sau ori de câte ori este necesar. Este nevoie de
lenjerie curate, complete şi schimbarea se va face în funcţie de gravitatea stării pacientului.
Schimbarea lenjeriei de pat fără pacient
Scop
 asigurarea igienei şi confortului pacientului;

 îndepărtarea lenjeriei murdare/folosite sau pătată cu sânge, secreţii, dejecţii.

Material necesar
 lenjerie curată;

 sac pentru colectarea lenjeriei murdare;

 mănuşi de cauciuc (pentru lenjeria pătată cu dejecţii).

Efectuarea procedurii
 se strânge lenjeria murdară în sacul de colectare;
 45

 se spală mâinile, se pun mănuşi;

 se întinde cearceaful de pat foarte bine pentru a nu rămâne cute şi se fixează la colţurile saltelei
în formă de plic;dacă cearceaful nu are dimensiuni corespunzătoare fixarea se face la partea
dinspre picioarele pacientului;

 se schimbă faţa de pernă şi cearceaful plic.

Încheierea procedurii
 se îndepartează lenjeria murdară, se depozitează în saci speciali;

 se îndepartează mănuşile de cauciuc;

 se spală mâinile.

Schimbarea lenjeriei de pat cu pacientul imobilizat

Schimbarea lenjeriei se va efectua întotdeauna după toaleta pacientului. La schimbarea lenjeriei
trebuie să participe două persoane iar alegerea metodei de schimbare a lenjeriei de pat, se face
în funcţie de poziţia în care poate fi aşezat pacientul (limitele sale de mobilizare).
Scop
 asigurarea igienei şi confortului pacientului;

 evitarea complicaţiilor la pacientul imobilizat.

Material necesar
 lenjerie curată;

 sac pentru colectarea lenjeriei murdare;

 mănuşi de unică folosinţă.

Efectuarea procedurii:
 Este în funcţie de starea pacientului şi de posibilitatea de a fi mişcat

 Asistentul medical stabileşte metoda după culegerea datelor referitoare la capacitatea acientului
de a se ridica sau nu în poziţia şezând

 Pentru realizarea schimbării lenjeriei este nevoie de ajutor.

a) La pacientul care se poate ridica:

 46

Cearceaful de pat se rulează pe dimensiunea mică.

 se spală mâinile, se îmbracă mănuşi;

 pacientul rămâne acoperit cu cearceaful folosit sau cu alt pled;

 se degajă cearceaful murdar de sub saltea;

 se ridică pacientul în poziţia şezând fiind susţinut cu câte o mână de cele două persoane care
realizează procedura următoare:

 cu cealaltă mână se rulează cearceaful murdar şi se derulează cu grijă cel curat până aproape de
pacient;

 se schimbă faţa de pernă, se aşează perna pe pat;

 pacientul este culcat în decubit dorsal şi este rugat dacă poate, sau este ajutat să-şi ridice
regiunea fesieră;

 se continuă rularea cearceafului murdar spre picioarele pacientului şi derularea celui curat;

 se ridică apoi membrele inferioare continuând rularea şi derularea;

 cearceaful murdar se introduce în sac, cearceaful curat se întinde bine şi se fixează la colţuri.

 La pacientul care rămâne în decubit

Cearceaful de pat se rulează pe dimensiunea mare.

 se spală mâinile, se îmbracă mănuşi;

 cearceaful plic se schimbă şi împreună cu pledul se împachetează în armonică;

 se degajă cearceaful murdar de sub saltea;

 se întoarce pacientul în decubit lateral şi se trage perna spre marginea patului;

 cearceaful murdar se rulează până lângă pacient;

 cearceaful curat aşezat de-a lungul patului se derulează până aproape de cel murdar;

 pacientul de întoarce în decubit dorsal apoi în decubit lateral pe partea opusă;

 se continuă derularea cearceafului murdar şi derularea celui curat;

 47

 cearceaful murdar se pune în sacul colector;

 pacientul este readus în decubit dorsal;

 cearceaful curat se întinde şi se fixează.

Schimbarea cearceafului plic (cu pătura în interior)

 este nevoie de participarea a două persoane;

 se aşează cearceaful cu pătura (împăturit în armonică) deasupra pacientului astfel încât

marginea liberă de dedesubt să fie sub bărbia pacientului, iar cea de deasupra spre picioarele
pacientului;

 cele două persoane se poziţionează de o parte şi de alta a patului, prind colţul cearceafului curat
cu mâna dinspre capul pacientului, şi cu cealaltă mână colţul cearceafului murdar;

 cu o mişcare rapidă se întinde cearceaful curat şi se îndepărtează cel murdar.

Încheierea procedurii
 lenjeria murdară se colecteaza în saci;

 se îndepărtează mănuşile, se spală mâinile.

Observaţii
Aleza şi muşamaua pot fi schimbate după aceleaşi metode ţinând cont de posibilitatea de
schimbare a poziţiei pacientului.

2.3.3.Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare a pacientului

Schimbarea lenjeriei de corp
Scop
1* menţinerea stării de igienă şi confort;

2* menţinerea/creşterea demnităţii pacientului;

3* prevenirea escarelor de decubit.

Procedura ţine seamă de tipul de îmbrăcăminte (pijama, cămaşă de noapte) şi de starea pacientului.
Se obţin informaţii despre posibilităţile de imobilizare.
Schimbarea pijamalei
 48

4* se explică pacientului cum poate colabora şi se apreciază în acelaşi timp resursele acestuia;

5* se spală mâinile, se îmbracă mănuşi.

Dezbrăcarea bluzei murdare şi îmbracarea celei curate

6* se descheie nasturii;

7* se ridică pacientul în poziţia şezând şi se îndepărtează bluza murdară;

8* se rulează pe rând fiecare mânecă a bluzei curate şi se îmbracă fiecare membru superior;

9* pacientul este aşezat în decubit, se întinde bluza şi se încheie nasturii;

10* dacă pacientul nu se poate ridica, se întoarce în decubit lateral, se dezbracă şi se îmbracă
partea accesibilă după care pacientul se întoarce pe cealaltă parte şi se procedează la fel
rulând pe rând mânecile bluzei;

11* la sfârşit, pacientul este adus în decubit dorsal, se întinde bluza şi se încheie nasturii.

Îmbrăcarea şi dezbrăcarea pantalonilor

12* se menajează pudoarea pacientului;

13* se ridică regiunea lombosacrală, se trag pantalonii jos;

14* se ridică membrele inferioare şi se continuă dezbrăcarea;

15* se rulează pantalonii curaţi şi se îmbracă pe rând fiecare membru inferior, după care se
ridică regiunea fesieră şi se trag în sus spre mijloc.

Observaţii
În toate cazurile descrise
16* se verifică punctele de sprijin şi se anuntă orice modificare premergătoare escarelor;

17* se pudrează cu talc punctele de sprijin;

18* se verifică dacă la terminarea procedurii, lenjeria este bine întinsă şi dacă pacientul
exprimă stare de confort.

Schimbarea cămăşii de noapte

Se apreciază capacitatea pacientei de a participa la efectuarea procedurii.
 49

Dacă pacienta se poate ridica în pozitie şezând se procedează astfel:

19* se ridică întâi regiunea fesieră şi se trage uşor cămaşa murdară;

20* se strânge (rulează) cămaşa murdară de la spate şi se trece peste cap dezbrăcând membrele
superioare;

21* se rulează fiecare mânecă a cămaşii curate şi se îmbracă fiecare membru superior după care
cămaşa este trecută peste cap şi întinsă până aproape de şezutul pacientei;

22* se aşează în decubit, se ridică regiunea fesieră şi se întinde bine cămaşa.

Dacă pacienta nu se poate ridica:

Pentru dezbrăcare
23* se întoarce pacienta pe o parte şi pe alta, strângând de fiecare dată cămaşa până aproape de
axilă;

24* pacienta în decubit dorsal se ridică uşor şi se trage cămaşa peste cap;

Pentru îmbrăcare
25* se rulează cămaşa de la poale, se ridică uşor capul se şi trece cămaşa peste cap;

26* se rulează fiecare mânecă şi se îmbracă pe rănd membrele superioare;

27* se întoarce apoi pacienta pe o parte şi pe alta întinzând cu grijă cămaşa;

28* se întinde bine cămaşa;

29* se întinde şi se fixează cearceaful.

Observaţii
Asistentul medical trebuie să fie prezent la schimbarea lenjeriei pacientului cu perfuzii sau la care
prin planul terapeutic mişcarea este limitată/interzisă.
La pacientul inconştient este de preferat ca partea inferioară a corpului să nu fie îmbrăcată. Dacă
pacientul prezintă dureri la mobilizare sau după proceduri se poate administra calmant
2.4.Efectuarea toaletei generale şi pe regiuni a pacientului imobilizat

 Toaleta zilnică trebuie executată în aşa fel încît să pretindă cît mai puţine eforturi din
partea pacientului, dar acest lucru nu poate fi un pretext de a neglija spălarea lui parţială.
 50

 Se va face prin ştergerea tuturor regiunilor corpului cu mănuşă de baie umezită în apă
călduţă

 Trebuie să avem trei mănuşi de baie, una pentru faţă, una pentru corp iar una pentru
extremităţi.

 Se vor proteja regiunile lezate sau escarele de decubit

 Toaleta cavităţii bucale este obligatorie

 La pacienţii conştienţi cu ajutorul asistentei iar la pacienţii inconştienţi efectuată de

asistentă cu tampon îmbibat în glicerină boraxată ştergîndu-se limba, bolta palatină, suprafaţa
internă şi externă a arcadelor dentare cu mişcări dinăuntru în afară

 Se şterg dinţii cu un alt tampon, iar la sfîrşit se ung buzele

 Toaleta pacientului face parte din îngrijirile de bază, adică din îngrijirile acordate de
asistenta medicală cu scopul de a asigura confortul şi igiena bolnavului.

 Consta în menţinerea pielii în stare de curaţenie perfectă şi în prevenirea apariţiei leziunilor

cutanate, fiind o condiţie esenţială a vindecării.

Toaleta pacientului poate fi :

- zilnică pe regiuni ;
- săptămanală sau baia generală;
În funcţie de tipul îngrijirii pacientului, acesta:
- nu are nevoie de ajutor ;
- are nevoie de sprijin fizic şi psihic ;
- are nevoie de ajutor parţial ;
- necesită ajutor complet .
Obiective :
● îndepartarea de pe suprafaţa pielii a stratului cornos descuamat şi împregnat cu secreţiile
glandelor sebacee si sudoripare, amestecată cu praf, alimente, resturi de dejecţie şi alte substanţe
straine, care adera la piele ;
● deschiderea orificiilor de escreţie ale glandelor pielii;
● înviorarea circulaţiei cutanate şi a întregului organism;
● producerea unei hiperemii active a pieli, care favorizează mobilizarea anticorpilor ;
● liniştirea bolnavului, crearea unei stări placute de confort;
 51

Tehnică:
● se verifică temperatura ambiantă, pentru a evită răcirea bolnavului ;
● se evită curenţi de aer prin închiderea geamurilor şi a usilor;
● se izolează bolnavul de anturajul său;
● se pregătesc în apropriere materialele necesare toaletei, schimbării lenjeriei a patului şi a
bolnavului pentru a preveni escarele;
● bolnavul va fi dezbrăcat complet şi se va acoperi cu cearşaf şi pătură;
● se descoperă progresiv numai partea care se va spăla;
● se stoarce corect buretele sau manuşa de baie, pentru a nu se scurge apă în pat sau pe bolnav;
● se săpuneşte şi se clăteşte cu o mână fermă, fără brutalitate pentru a favoriza circulatia sanguina;
● apa caldă trebuie să fie din abundenţă, schimbată ori de câte ori este nevoie, fără a se lăsa
sapunul în apă;
● se insistă la pliuri, sub sâni, la mâini şi în spaţiile interdigitale, la coate şi axile
● se imobilizează articulaţiile în toată amplitudinea lor şi se masează zonele predispuse escarelor;
● ordinea în care se face toaleta pe regiuni: spălat, clătit, uscat;
● se mută muşamaua şi aleza de protecţie în funcţie de regiunea pe care o spălăm.
Etapele toaletei :se va respecta următoarea succesiune:
 se începe cu faţa, gâtul şi urechile;

 apoi braţele şi mâinile, partea anterioară a toracelui, abdomen, faţa anterioara a coapselor;

 se întoarce bolnavul în decubit lateral şi se spală spatele, fesele şi faţa posterioară a

coapselor,

 se întoarce din nou în decubit dorsal, se spală gambele şi picioarele, organele genitale
externe, toaleta cavităţii bucale.

2.3.5.Observarea poziţiei pacientului

 Poziţia pacientului în pat poate fi:

- decubit dorsal;
- decubit lateral;
- sezând;
- semişezând;
 52

 Pacienţii cu TBC îşi pot alege poziţia în funcţie de starea fizică,nivelul de durere,statusul
operator,faza de boală,complicaţiile apărute,bolile cronice;

 Asistenta trebuie să ţină sub supraveghere toţi pacienţii din salon. Numai astfel poate
sesiza orice schimbare în starea pacienţilor şi să facă o apreciere corectă în ceea ce priveşte
evoluţia boli;

 Repausul fizic îndelungat la pat pentru pacienţii cuTBC, prin reducerea vitezei de
circulaţie, favorizează formarea trombozelor venoase la nivelul membrelor inferioare, de unde pot
porni embolii pulmonare;

 Mai ales în cazurile operatorii ,este indicat tratament anticoagulant şi masajul gambelor şi
picioarelor;

 Se va ţine seama întotdeauna de tendinţa la formarea edemelor de stază în părţile declive

ale corpului şi se va căuta,în măsura în care starea pacientului o permite, să se ţină ridicate părţile
edemaţiate.

2.3.6.Schimbarea poziţiei şi imobilizarea pacientului

 În funcţie de evoluţia bolii poziţia pacientului trebuie schimbată în pat după indicaţiile
medicului,dar fără indicaţie poziţia pacientului în pat trebuie lăsată la latitudinea lui;

 Asistenta nu trebuie să insiste pentru readucerea pacientului într-o poziţie standard;

 Mobilizarea pacienţilor în pat poate fi efectuată numai la stricta indicaţie a medicului;

 O imobilizare prelungită la pat predispune organismul la complicaţii vasculare, flebotromboze

sau flebite latente, generatoare de embolii. Din acest motiv se permit mişcări dirijate de
respiraţie, precum şi ale membrelor;

 Mobilizarea se face în funcţie de:

 natura bolii

 starea generală

 tipul de reactivitate a pacientului

 53

 perioada de exerciţii pasive şi active pt.refacerea condiţiei musculare şi

anvergura de mişcare tb.începută încet, mărindu-se treptat, în funcţie de răspunsul
fiziologic al pacientului (creşterea frecvenţei pulsului, semne de slăbiciune
musculară, diaforeză)

 Exerciţiile se fac înainte de mese:

 pacientul va fi învăţat să intercaleze exerciţiile de mişcare cu exerciţiile de

respiraţie

 momentul în care se încep mobilizarea şi scularea din pat, precum şi ritmul vor
fi hotărâte de medic:

 În funcţie de tipul de mişcare impus se pregătesc halat , papuci, fotoliu, cârje.

 Se informează pacientul despre procedeu, scopul mobilizării.

 Se măsoară pulsul, TA, se observă starea pacientului, expresia feţei (coloraţia

tegumentelor, respiraţia).

 Mobilizarea bolnavului

 începe cu mişcări active şi pasive: mişcarea capului, degetelor, mâinii,

gleznelor, mişcarea şi schimbarea de poziţie a membrelor superioare şi inferioare,
păstrând poziţia de decubit.

 Urmează :

-aşezarea în poziţia şezând, în mod pasiv la început;

-aşezarea în poziţia şezând – în mod activ, de mai multe ori /zi;
-aşezarea în poziţie şezând la marginea patului, fotoliu în mod pasiv, apoi activ;
-aşezarea pacientului în poziţie ortostatică şi primii paşi cu ajutorul cârjelor
ortopedice;
Mobilizarea bolnavului în poziţie şezândă la marginea patului:
 Asistenta se aşează la marginea patului cu picioarele depărtate şi cu genunchii flectaţi;

 introduce o mână la spatele pacientului sub omoplat, iar cealaltă mână sub regiunea poplitee
 54

 Bolnavul se poate ajuta, fie sprijinindu-se de marginea patului, fie îmbrăţişând gâtul asistentei;

 odată cu ridicarea pacientului în poziţie şezând, asistenta va roti picioarele bolnavului într-un
unghi de 90° urmărind poziţia coloanei vertebrale a acestuia;

În cazul pacienţilor care nu se pot sprijini sau prinde cu mâinile:

 asistenta aşează braţele pacientului peste abdomen;

 membrul inferior dinspre asistentă îl trece peste celălalt din partea opusă;

 as. aşează o mână sub omoplatul pacientului cu dosul palmei, iar cealaltă sub genunchii
acestuia ;

 ridică pacientul în poziţie şezând, rotindu-i în acelaşi timp picioarele într-un unghi de 90°
urmărind poziţia coloanei vertebrale a acestuia;

 Asistenta medicală se va îngriji de masajul extremităţilor pentru înviorarea moderată a

circulaţiei.

2.3.7.Captarea eliminarilor

2.3.7.1.Captarea sputei

 urmăreşte prevenirea răspândirii infecţiei, observarea aspectului sau obţinerea unor mostre
pentru examene de laborator;
 captarea se face în cutii petri sau pahare conice gradate cu soluţie dezinfectantă (cu excepţia
situaţiei în care se recoltează pentru laborator);
 pacientul este instruit cum să colecteze sau sa recolteze sputa pentru examenul de laborator,
eliminând numai în colectoarele oferite;
 scuipătoarea se schimbă cel puţin de două ori pe zi;
 se ajută pacientul să-şi clătească gura cu apă;
 se sfătuieşte pacientul să stea într-o poziţie care să favorizeze eliminarea;
 se golesc cutiile sau paharele folosite şi se sterilizează corect în vederea refolosirii;
 se notează cantitatea, aspectul, compoziţia;
 se respectă cu stricteţe precauţiile universale.

2.3.7.2.Captarea materiilor fecale

 55

Materialele necesare:
-        paravan;
-        ploscă (bazinet);
-        o plosca şi materiale pentru toaletă;
-        acoperitoare pentru ploscă;
-        hartie igienică;
-        materiale pentru spălarea mâinilor;
-        muşama şi aleză (pentru protejat patul).
Etape de execuţie:
 Pregătirea materialelor. Se pregătesc materialele necesare

 Efectuarea tehnicii:

 Patul bolnavului se separă cu un paravan de restul salonului.

 Patura şi cearsaful care acopera bolnavul se pliază sub forma de armonică la picioarele
bolnavului.

 Se protejează patul bolnavului cu muşamaua şi aleza.

 Se ridică bolnavei camaşa de noapte.

 Cu mâna stângă introdusă cu palma în sus sub regiunea sacrala, se ridică bolnavul şi, în
acelaşi timp, cu mana dreapta se introduce plosca sub bolnav (plosca care in prealabil a fost
incalzita cu apa fierbinte).

 Se acoperă bolnavul şi se menţine astfel până termină actul defecării.

 Se oferă bolnavului hârtie igienică şi la nevoie se face toaleta regiunii perianale pe plosca
special pregatită.

 Se îndepărtează plosca cu multa precauţie.

 Se acoperă plosca şi se îndepartează din salon.

 Se spală mâinile bolnavului în ligheanul special pregătit.

 Se îndepărtează muşamaua şi aleza, se îmbracă bolnavul şi se reface patul bolnavului.

 Se îndepartează paravanul şi se aeriseşte salonul.

 Spălarea mâinilor.
 56

 Materiile fecale se păstrează, dacă este necesar, până la vizita medicală în camera specială
a grupului sanitar (plosca va avea ataşat un bilet cu numele bolnavului, numărul salonului, al
patului şi ora defecării).

2.3.7.3.Captarea urinei
 Materiale necesare: urinar, comprese uscate.

 Captarea urinei bolnavului imobilizat la pat se face în urinare (recipiente confecţionate din
metal emailat, sticlă sau material plastic), cu deschizătura diferită: pentru barbaţi în forma de tub,
pentru femei mai scurta şi lată.

 După utilizare, urinarele se golesc imediat, se spală cu apă caldă în jet, cu săpun şi se
dezinfectează.

2.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative

2.4.1. Măsurarea şi notarea temperaturii

Scop: evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză.
Locuri de măsurat:
- cavităţi semi închise: axila, plica inghinală, cavitatea bucală;
- cavităţi închise: rect, vagin.
Materiale necesare:
 termometru digital;
 casoletă cu tampoane de vată şi comprese sterile;
 recipient cu soluţie dezinfectantă (alcool sanitar, alcool iodat, )
 tăviţă renală;
 ceas;
 foaie de observaţie;
 pix de culoare albastră;
 carneţel individual.
 57

Intervenţiile asistentei medicale:

- pregătirea materialelor lângă bolnav;
- pregătirea psihică a bolnavului;
- spălarea pe mâini;
- se scoate termometrul din cutie şi îl deschide prin apasarea unicului buton,
- se verifică ca acesta să afişeze pe ecranul digital gradaţia o.
A). Pentru măsurarea în axilă:
- se aşează pacientul în poziţie de decubit dorsal sau în poziţie sezândă;
- se ridică braţul bolnavului;
- se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului;
- se aşează termometrul cu senzorul ( vârful metalic) în centrul axilei, paralel cu toracele;
- se apropie braţul de trunchi, cu antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară a toracelui;
- la pacienţii slăbiţi, agitaţi, precum şi la copii, braţul va fi menţinut în această poziţie de
către asistenta medicală;
- termometrul se menţine pînă la semnalul sonor
B). Pentru măsurarea în cavitatea bucală
- se introduce termometrul în cavitatea bucală, sub limbă sau pe latura externă a arcadei
dentare;
- pacientul este rugat să închidă gura şi să respire pe nas;
- se menţine termometrul timp de 5 min.
C). Pentru măsurarea rectală:
- se lubrefiază termometrul;
- se aşează pacientul în decubit lateral,cu membrele inferioare însemi flexie,asigurandu-i
intimitatea; 
- se introduce tubul termometrului în rect, prin mişcări de rotaţie şi înainte;
- termometrul va fi ţinut cu mâna tot timpul măsurării;
- se menţine termometrul timp de trei minute;
 58

- după terminarea timpului de menţinere,se scoate şi se şterge cu o compresă;;

- se dezinfetează partea de plastic cu soluţia dezinfectantă;
- se notează valoarea obţinută pe foaia de temperatură;
- notarea unui punct pe verticală,corespunzătoare datei şi timpului zilei, scoţând pentru
fiecare linie orizontală, două diviziuni de grad;
- se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară, pentru obţinerea curbei termice;
- în alte documente medicale se notează cifric.
Interpretarea rezultatelor:
Temperatura normală (fiziologică) = 36-37° C
Valori patologice:
a) starea de hipertermie:
- subfebrilitate 37-38° C
- febră moderată 38-39° C
- febră ridicată 39-40° C
- hiperpirexie 40-41° C
b) starea de hipotermie < 36° C
Recomandări:
- măsurarea temperaturii dimineaţa între orele7-8 şi seara între orele 18-19
- susţinerea termometrului la copii, bătrâni, inconştienţi, agitaţi şi măsurarea în cavităţile semi
închise;
2.4.1.Observarea şi măsurarea respiraţiei
Scop: evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului, fiind un indiciu al evoluţiei bolii, al apariţiei
unor complicaţii şi al prognosticului.
Elemente de apreciat:
- tipul respiraţiei;
- amplitudinea mişcărilor respiratorii;
- ritmul;
- frecvenţa.
Materiale necesare:
- ceas cu secundar;
- pix cu pastă verde;
- foaie de temperatură.
 59

Intervenţiile asistentului:
- aşează bolnavul în decubit dorsal, fără a explica tehnica ce urmează a fi efectuată;
- plasarea mâinii cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui;
- numărarea inspiraţiilor timp deun minut;
- consemnarea valorii obţinute printr-un punct p foaia de temperatură ( fiecare linie orizontală
a foii reprezintă două respiraţii);
- unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară, pentru obţinerea curbei;
- în alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obţinută, cât şi caracteristicile
respiraţiei ( R = 18 resp/min, amplitudine medie);
- aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei respiratorii se face prin simpla observare a
mişcărilor respiratorii.
Calităţile respiraţiei:
1. Frecvenţa: reprezintă numărul respiraţiilor pe minut
- nou-născut : 30-50 R/min;
- 2 ani: 25-35 R/min;
- 12 ani: 15-25 R/min;
- adult: 16-18 R/min;
- vârstnic: 15-25 R/min.
2. Amplitudinea: este dată de volumul de aer ce pătrunde şi se elimină din plămâni la fiecare
respiraţie. Poate fi:
- profundă;
- superficială.
3. Ritmul: reprezintă pauzele dintre respiraţii.
4. Simetria: ambele hemitorace prezintă aceeaşi mişcare de ridicare şi coborâre în timpul
inspiraţiei şi expiraţiei.
2.4.3. Măsurarea şi notarea pulsului
Scop: evaluarea funcţiei cardio-vasculare.
Elemente de apreciat:
- ritmicitatea;
- frecvenţa;
- amplitudine.
Locuri de măsurat: orice arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată pe un plan osos:
 60

- artera radială,
- artera carotidă,
- artera temporală,
- artera humerală,
- artera femurală,
- artera poplitee.
Materiale necesare:
- ceas cu secundar;
- pix cu pastă roşie;
- foaia de temperatură.
Intervenţiile asistentului:
- pregătirea psihică a pacientului;
- asigurarea repausului fizic şi psihic 10-15 min;
- spălarea pe mâini;
- reperarea arterei;
- fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei;
- exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor;
- numărarea pulsaţiilor timp de un minut;
- consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foia de temperatură, ţinând cont că
fiecare linie orizontală a foii reprezintă patru pulsaţii;
-unirea valorii prezente cu cea anterioară cu o linie, pentru obţinerea curbei;
- consemnarea în alte documente medicale a valorii obţinute şi a caracteristicilor pulsului
( AV = 82 b/min, puls regulat);
Valori fiziologice:
 la nou-născut 130-140 p/min
 la copilul mic 100-120p/min
 la 10 ani 90-100 p/min
 adult 60-80p/min
 vârstnic 80-90 p/min
2.4.4. Măsurarea şi notarea tensiunii arteriale
Scop: evaluarea funcţiilor cardio-vasculare ( forţa de contracţie a inimii, rezistenţă determinată de
elasticitatea şi calibrul vaselor).
 61

Elemente de evaluat:
- tensiunea arterială sistolică ( maximă);
- tensiunea arterială diastolică ( minimă).
Materiale necesare:
- aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale (tensiometru);
- stetoscop biauricular;
- tampon de vată cu alcool;
- pix cu pastă roşie.
Metode de determinare:
- palpatorie;
- ascultătorie.

Intervenţiile asistententei medicale:

- pregătirea psihică a pacientului;
- asigurarea repausului fizic şi psihic timp de 15 minute;
- spălarea pe mâini;
- se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului, sprijinit şi în extensie;
 62

- se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub marginea inferioară a manşetei;

- se introduc olivele stetoscopului în urechi ( care în prealabil au fost dezinfectate);
- se pompează aer în manşeta pneumatică, cu ajutorul parei de cauciuc, până la dispariţia
zgomotelor palsatile;
- se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei, până când se percepe
primul zgomot arterial ( care prezintă valoareatensiunii arteriale maxime);
- se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau acul manometrului, pentru a fi
consemnată;
- se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice;
- se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul manometrului, în momentul în
care zgomotele dispar, aceasta reprezentând tensiunea arterială minimă;
- se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare roşie,
socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur;
- se unesc liniile orizontale cu liniile verticale şi se haşurează spaţiul rezultat;
- se dezinfectează olivele.
Valori normale:
Valorile fiziologice ale tensiunii arteriale

Vârsta Tensiunea maximã (mm Tensiunea minimã (mm

Hg) Hg)
1-3 ani 75-90 50-60
4-11 ani 90-110 60-65
12-15 ani 100-120 60-75
adult 115-140 75-90
vârstnic >150 >90

2.4.5. Monitorizarea diurezei

Diureza reprezintă cantitatea de urină eliminată din organism timp de 24 ore.
Scop:
 Obţinerea datelor privind starea morfofuncţională a aparatului renal şi asupra altor
îmbolnăviri;
 Cunoaşterea volumului diurezei;
 Efectuarea unor determinări caliatative (analize biochimice) din cantitatea totală de urină
emisă;
 Urmărirea bilanţului circulaţiei lichidului în organism = bilanţul lichidul (intrări – ieşire).
 63

Materiale necesare:
 Se pregătesc recipiente : vase cilindrice gradate, cu gât larg, spălate şi clătite cu apă
distilată (pentru a nu modifica compoziţia urinei) şi acoperite; se poate utiliza orice borcan
de 2-4 litri pe care-l vom grada noi cu creion dermograf sau pe benzi de leucoplast;
 Se informează pacientul asupra necesităţii colectării corecte a urinei şi asupra procedeului;
 Alături de înregistrarea valorii diurezei se va nota şi cantitatea de lichide ingerate;
 Raportul dintre cantitatea de lichide ingerate şi cele eliminate reflectă bilanţul circulaţiei
apei în organism;
 Se va nota atent cantitatea de lichide ingerate, primite prin perfuzii şi cantitatea de urină
emisă, făcîndu-se bilanţul pe fiecare 24 de ore;
 Valoarea normală este circa 1500 ml/24 de ore, la bărbaţi este ceva mai mare 1200-1800
ml/24 de ore, la femei 1000-1400 ml/24 de ore.
2.5. Alimentaţia bolnavului cu TBC

 Pentru om alimentatia constituie substratul vietii fiind realizata prin aportul permanent de
substante nutritiv
 Deoarece prin alimentatie se mentine energia organismului, ingrijirea bolnavilor are in vedre
atat stabilirea unui regim alimentar corespunzator bolii cat si administrarea lui
 64

 Alimentatia bolnavilor cu tuberculoza trebuie sa fie adaptata perioadei de evolutie a bolii

 In perioadele febrile, dieta bolnavului trebuie sa fie alcatuita din alimente lichide si pastoase,
bogate in vitamina C
 Mai tarziu, va primi o dieta mixta, hipercalorica, dar alcatuita din alimente usor digerabile.
 Trebuie asigurat si aportul cantitativ de lichide, luand in considerare si pierderile prin
expectoratie, daca aceasta este abundenta
 Supravegherea are o importanta deosebita la bolnavii varstnici care se deshidrateaza foarte
repede
 Asistenta medicala se va ingriji de tranzitul intestinal regulat al bolnavului

Alimentarea activă

 Masa poate fi servită la sala de mese, în salon la masă, în salon la pat în poziție șezând, sau în
decubit lateral
 Dacă este cazul, se protejează lenjeria cu un prosop
 Alimentele sunt servite în condiții igienice pe o tavă, masă portabilă, acoperite
 Pacientul este ajutat să își porționeze alimentele
 Se observă consumul de alimente de către pacient, respingerea unor alimente.

În decubit lateral:

 se ridică ușor capul pacientului, se protejează patul;

 alimentele se așează lângă pacient;

 pacientul este așezat cu partea sănătoasă accesibilă;

 se asigură administrarea lichidelor cu paiul sau din căni cu cioc.

Alimentarea pasivă

Se practică pentru pacienții care nu se pot alimenta singuri.

 în funcție de starea generala, pacientul este așezat în poziție șezând, sau cu capul ridicat;
 se protejează lenjeria de pat și cea de corp;
 se plasează tava lângă pacient în așa fel încât să vadă alimentele;
 se verifică temperatura alimentelor;
 se administrează cantități mici, verificându-se dacă a înghițit cantitatea de alimente dată
 65

anterior;
 alimentele se taie bucăți mici, nu se ating cu mâna;
 resturile de alimente se îndepărtează din salon. mirosul sau vederea lor poate declanșa
reflex de vomă;

Observații

 dacă masa se servește în salon, acesta trebuie aerisit înainte;

 se îndepărtează ploștile urinare; nu se asociază ora mesei cu ora de tratament;
 se identifică motivele pentru care pacientul refuză alimentația sau anumite alimente;
 se consemneaza toate acuzele din timpul mesei;
 pacientul inapetent trebuie stimulat cu tact să accepte hrana;
 pacienții cu tulburări de degluție sunt atent observați
 se folosesc alimente semisolide dacă pacientul are tulburări de degluție.

2.6. Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului

 Tratamentul de baza în afectiunile tuberculoase este medicaţia cu tuberculostatice

 Acestea se vor administra strict supravegheat, asistenta urmărind cu atentie bolnavul pe
parcursul ingerarii tabletelor si capsulelor, deoarece exista posibilitatea ca acesta,
inconstient de gravitatea bolii si de importanta medicamentelor in tratarea ei, având în
vedere şi numarul relativ mare de tablete ce alcatuiesc priza zilnica (10-15), să încerce să le
înghită doar partial, sau chiar deloc
 Asistenta se va abtine de la administrarea oricarui medicament în afara celor indicate de
către medic
 Administrarea se va face respectand doza, calea si ritmul de administrare
 Asistenta trebuie să cunoasca efectele secundare ale tuberculostaticelor iar în cazul în care
apar, să anunte imediat medicul.

Montarea cateterului venos periferic

Constă în puncţionarea unei vene periferice, în condiţii de asepsie riguroasă, şi administrarea

unor soluţii medicamentoase, intermitent sau continuu, în circulaţia venoasă

 Acest cateter este lãsat pe loc în funcþie de nevoi ºi/sau în funcþie de durata tratamentului.
 66

Principii generale

 ablaþia cateterului se face numai la indicaþia medicului;

 retragerea sa va fi imperativã ºi imediatã înaintea oricãrei suspiciuni de inflamaþie sau
infecþie a locului puncþionat sau în cazul unor semne generale de infecþie susceptibile de
a fi legate de prezenþa cateterului;
 cateterul nu poate fi menþinut (în condiþii normale, fãrã complicaþii) mai mult de 96 de
ore (8 zile); de regulã, se schimbã locul inserþiei la 48-72 ore;
 soluþiile de bazã cele mai utilizate sunt: clorurã de sodiu 0,9%, glucozã 5%, 10%, soluþii
hidroelectrolitice (soluþie ringer):
.toate medicamentele ºi soluþiile adãugate se amestecã cu soluþia de bazã prin rãsturnãri
succesive înainte de începerea administrãrii;
.medicamentele adãugate în soluþie trebuie menþionate pe o bandã adezivã lipitã pe pungã
sau flacon cu denumirea corectã, cantitatea prescrisã;
.prepararea unei perfuzii mixte ºi manipularea ei, trebuie efectuate în condiþii de asepsie
deoarece soluþiile de perfuzie sunt un mediu bun pentru dezvoltarea germenilor;
. se exclud de la amestecuri de orice tip:
.sângele ºi derivatele de sânge;
.soluþiile de aminoacizi;
.emulsiile lipidice;
.soluþiile concentrate pentru tratament osmotic (manitol, osmofundin);
.soluþii molare pentru corectarea echilibrului acido-bazic (bicarbonat de sodiu 4,8%, 8,4%,
clorurã de potasiu 7,45%);
.data expirãrii unei soluþii trebuie verificatã întotdeauna pentru a evita administrarea unei
soluþii devenitã inactivã sau toxicã;
.sistemul de perfuzie cu filtru de aerisire încorporat în camera de picãturi, trebuie închis
înainte de introducerea unor soluþii medicamentoase în recipientul de perfuzie, pentru a
evita umezirea filtrului cu lichidul de perfuzie ºi a se pãstra funcþionalitatea acestuia;
.stabilirea numãrului de picãturi de soluþie pe minut se poate face dupã urmãtoarele formule:
.numãr picãturi/minut = volumul total/timpul în minute x 3
.numãr picãturi/minut = volumul total al soluției (în ml) x picãturi/ml sau durata perfuziei (în
minute)
 67

Exemplu de calculare a numărului de picături după formula a doua: Volumul total = 1 litru
soluţie Glucoză 5% Durata perfuziei = 24 h (1440 min.) 1 ml. soluţie = 20 picături Numărul
de pic./minut = 1000 ml x 20 / 1440 = 13,88 (cca. 14 pic./ minut)

Indicaţii terapeutice

.hidratare ºi aport electrolitic;

.alimentaþie parenteralã;
.aport de medicamente;
.transfuzie cu sânge ºi derivate de sânge.

Indicaţii pentru diagnostic

.prelevãri de sânge, repetate într-un interval de timp scurt;

.administrarea de substanþe de contrast; Aceste indicaþii trebuie limitate la strictul necesar ºi
revãzute zilnic în funcþie de starea pacientului, ºi în particular, în funcþie de aptitudinea sa
de a primi tratamentul pe cale digestivã.

Contraindicaţii

Constraindicaţii absolute

Nu se va puncţiona braţul care prezintă:

 fistulã arterio-venoasã;
 implant ortopedic;
 ablaþia ganglionilor axilari.

Constraindicaţii relative

În cazul în care:

 braþul este paralizat sau traumatizat;

 existã leziuni cutanate ºi infecþii la locurile de puncþionare.

Pregătirea pacientului

 se identificã pacientul;
 se abordeazã de regulã, braþul nedominant al pacientului;
 68

 se instaleazã confortabil;
 se depileazã zona în caz de pilozitate importantã;

Pregătirea materialelor

 suport pentru perfuzie la picioarele patului, de preferinþã mobil dacã pacientul este autonom;
 material pentru protecþia patului;
 o pereche de mãnuºi de unicã folosinþã;
 un garou;
 comprese sterile/tampoane de vatã;
 soluþii antiseptice iodate sau clorhexidinã alcoolicã dacã pacientul este alergic la iod;
 pungi cu soluþii de perfuzat, indicate de medic;
 medicamentele prescrise pentru administrarea în perfuzie;
 trusa de perfuzat sterilã cu debitmetru ºi una sau mai multe cãi de perfuzat;
 robinet trifazic pentru racordarea simultanã a 2 perfuzii la aceeaºi linie venoasã;
 catetere / branule de dimensiuni diferite;
 plasturi, pansamente adezive de tip folie sau plasã;
 perne pentru poziþionare, eventual atele pentru o poziþie confortabilã a braþului mai ales la
pacienþii agitaþi.

Pregătirea liniei de perfuzie

 se verificã prescripþia medicalã;

 se spalã mâinile ºi se îmbracã mãnuºi de unicã folosinþã;
 se adapteazã tubulatura principalã la punga cu soluþie sterilã;
 se adaugã robinetul la cãile de perfuzare a soluþiilor, dacã sunt necesare mai multe derivaþii,
apoi prelungitorul ce va fi adaptat la cateterul / branula endovenoasã;
 se clampeazã tubul perfuzorului;
 se umple camera picurãtorului la jumãtate;
 se deschide prestubul / clema pentru a purja ansamblul liniei de perfuzat;
 se clampeazã apoi tubul principal al perfuzorului ºi se acoperã steril;
 se dateazã tubulatura principalã ºi se schimbã la fiecare 24 h. dacã perfuzia dureazã mai multe
zile.

Efectuarea procedurii
 69

 se spalã mâinile;
 se îmbracã mãnuºi sterile;
 se plaseazã braþul pacientului deasupra materialului de protecþie;
 se cerceteazã vena de puncþionat luând în calcul principiul progresiei centripete la schimbarea
locurilor de puncþionare;
 se aplicã garoul (nu se menþine mai mult de 3 minute) ºi se dezinfecteazã larg zona de
puncþionare;
 se face stazã venoasã (pulsul arterial periferic se palpeazã, în caz contrar se mai slãbeºte puþin
garoul);
 cu mâna nedominantã se exercitã o presiune uºoarã asupra pielii pentru a stabiliza vena
cercetatã;
 se introduce cateterul / branula cu vârful mandrenului orientat în sus ºi se puncþioneazã vena;
 se opreºte înaintarea acului în momentul în care pe ac vine sânge;
 se fixeazã cu tamponul cateterul în timp ce se retrage mandrenul;
 se desface garoul;
 se aruncã mandrenul în recipientul special;
 se adapteazã amboul perfuzorului la branulã;
 se deschide tubul perfuzorului;
 se fixeazã cateterul / branula cu un pansament oclusiv steril, incluzând racordul terminal;
 se adapteazã numãrul de picãturi la prescripþia medicalã dupã formule standard;
 se reorganizeazã locul de muncã;
 se îndepãrteazã mãnuºile, se spalã mâinile;
 se noteazã procedura în Fiºa de proceduri (nume, datã, ora administrãrii, tipul soluþiei, doza).

Incidente/Accidente

 extravazarea soluþiei în afara venei ºi tumefierea dureroasã a zonei;

 necroza þesutului în caz de extravazare de soluþii hipertone;
 infecþia localã detectatã prin semne inflamatorii locale: eritem, durere, cãldurã localã,
tumefacþie ºi lezarea funcþiei segmentului respectiv;
 obstruarea cateterului / branulei cu cheaguri de sânge în absenþa manevrelor standard de
întreþinere zilnicã;
 70

 edemul pulmonar acut prin hiperhidratare în cazul în care nu se calculeazã corect numãrul de
picãturi pe minut ºi nu se respectã timpul de perfuzare.

Menţinerea şi îngrijirea unei linii venoase existente

Îngrijirea unei linii venoase presupune:

 verificare permeabilitãþii cateterului;

 permeabilizarea cateterului;
 schimbarea pansamentelor ºi a fixatoarelor;
 schimbarea perfuzoarelor ºi a soluþiilor perfuzabile.

Linii directoare

 fixatoarele sau/ºi pansamentele se schimbã atunci când se udã sau se murdãresc, sau odatã cu
inserþia unui nou cateter;
 la pacienþii cu administrare intravenoasã continuã, perfuzoarele se schimbã la 48 ore iar
soluþiile la 24 ore;
 locul de inserþie a cateterului trebuie schimbat la fiecare 72 ore ºi trebuie inspectat la fiecare 4
ore prin fixatorul transparent si semipermeabil;
 permeabilitatea canulei/branulei în caz de perfuzie/administrare intermitentã se verificã prin
aspirare înaintea oricãrei administrãri intravenoase.

Pregătirea materialelor

 Pentru verificarea ºi permeabilizarea branulei:

 paduri alcoolizate;
 seringi sterile de 5 ml cu ace sterile;
 fiole cu ser fiziologic, heparinã;
 mãnuºi de unicã folosinþã;
 tãviþã renalã.
 Pentru schimbarea pansamentului / fixatorului
 mãnuºi sterile;
 paduri alcoolizate sau cu betadinã;
 bandaj adeziv/leucoplast;
 comprese sterile sau fixator transparent ºi semipermeabil.
 71

 Pentru schimbarea soluþiilor

 flaconul/punga cu soluþia de administrat;
 paduri alcoolizate;
 benzi adezive pentru notarea eventualelor medicamente introduse în soluþia perfuzabilã.
 Pentru schimbarea perfuzorului
 trusã de perfuzat sterilã;
 mãnuºi sterile;
 etichete;
 comprese sterile.
 Se pregãtesc materialele necesare pe cãruciorul de lucru respectând regula de bazã în ce
priveºte separarea materialelor sterile ºi curate de cele murdare ºi de recipientele de colectare.

Efectuarea procedurii

Reguli generale :

 se verificã prescripþia medicalã;

 se identificã pacientul;
 se spalã mâinile;
 se îmbracã, obligatoriu, mãnuºi sterile când se lucreazã în zona de inserþie a cateterului.

Permeabilizarea branulei cu ser fiziologic

 se ataºeazã seringa cu ser fiziologic la branulã respectând tehnica asepticã;

 se aspirã ºi se observã dacã a apãrut sânge în seringã;
 dacã nu apare sânge în seringã, aplicã un garou deasupra locului de inserþie al cateterului, timp
de 1 minut, dupã care se aspirã din nou;
 dacã nici de data aceasta nu apare sânge în seringã, se injecteazã lent serul fiziologic simplu
dupã ce se desface garoul;
 dacã se întâmpinã rezistenþã la injectare, se întrerupe operaþia considerând branula înfundatã.

Permeabilizarea branulei cu heparină (dacă heparina este compatibilă cu serul administrat)

 se ataºeazã seringa cu heparinã ºi ser fiziologic la branulã respectând tehnica asepticã;

 se injecteazã lent soluþia pânã când rezistenþa la injectare este diminuatã ºi fluxul se reia.
 72

Schimbarea pansamentului sau fixatorului :

 se îndepãrteazã vechiul fixator;

 se dezinfecteazã mâinile cu un gel antiseptic
 se îmbracã mãnuºile sterile;
 se pregãteºte noul fixator;
 se fixeazã cateterul cu mâna nedominantã pentru a preveni miºcãrile accidentale urmate de
ieºirea din venã sau perforarea venei;
 se curãþã cu atenþie zona cu paduri alcoolizate sau cu betadinã, prin miºcãri circulare;
 se lasã pielea sã se usuce ºi apoi se aplicã fixatorul nou sau pansamentul;
 dacã la locul puncþionãrii se observã semne de inflamaþie (congestie, tumefacþie, durere) sau
de tromboflebitã (roºeaþã, flebalgie, edem) se procedeazã astfel:
 se acoperã zona de puncþionare cu un pansament steril ºi se extrage cateterul din venã;
 se comprimã locul pânã se opreºte sângerarea;
 se aplicã apoi un bandaj adeziv, compresiv; - se puncþioneazã o altã venã ºi se monteazã un
nou cateter.

Schimbarea soluţiei de perfuzat

 se spalã mâinile;
 se inspecteazã punga sau flaconul cu soluþia de perfuzat pentru a identifica eventualele
modificãri: decolorarea soluþiei, aspect tulbure, expirarea termenului de valabilitate, fisurarea
flaconului sau pungii;
 se clampeazã tubul perfuzorului pentru a împiedica pãtrunderea aerului în sistemul circulator
(în cazul în care perfuzorul este adaptat la flacon);
 pe cãruciorul de lucru se pregãteºte flaconul sau punga de schimb: se îndepãrteazã capacul sau
dopul flaconului ºi se dezinfecteazã cu pad alcoolizat;
 se îndepãrteazã flaconul vechi din stativ ºi se scoate trocarul perfuzorului din acesta;
 se introduce imediat trocarul perfuzorului în flaconul perfuzorului în flaconul sau punga nouã ºi
se suspendã în stativ;
 se declampeazã tubul perfuzorului (atenþie sã nu existe aer pe tub) ºi se lasã soluþia sã curgã la
ritmul anterior sau la alt ritm prescris de medic.

Schimbarea perfuzorului
 73

 se clampeazã perfuzorul cu camera de picurare pe jumãtate plinã;

 se scoate trocarul perfuzorului din flacon ºi se agaþã în stativ;
 se dezinfecteazã dopul flaconului nou ºi se introduce trocarul noului perfuzor în flacon;
 se evacueazã aerul de pe tubul perfuzorului ºi apoi se închide prestubul;
 se spalã mâinile cu un agent antiseptic;
 se îmbracã mãnuºi sterile;
 se pune o compresã sterilã deasupra locului de inserþie a cateterului ºi se preseazã cu un deget
pentru a preveni sângerarea;
 se deconecteazã, cu atenþie vechiul perfuzor fãrã sã scoatem accidental ºi branula;
 se îndepãrteazã capacul protector al noului perfuzor ºi se adapteazã la cateterul venos;
 se fixeazã cateterul ºi tubul perfuzorului la tegument cu un fixator transparent ºi semipermeabil
având grijã sã permitã libertate de miºcare pacientului ºi sã previnã ieºirea cateterului din venã
la o miºcare bruscã;
 se îndepãrteazã perfuzorul vechi ºi se aruncã în recipientul cu materiale contaminate;
 se supravegheazã ritmul de scurgere, locul puncþionat ºi comportamentul pacientului.

2.7. Recoltarea produselor biologice şi patologice

2.7.1. Punctia venoasă
Reprezintă crearea accesului la o venă cu scopul recoltării sângelui pentru examenul de laborator,
evacuarea unei cantităţi de sânge sau introducerea unor medicamente în circulaţia venoasă. este
metoda cea mai folosită pentru toate tipurile de examene putându-se recolta o cantitate suficientă
de sânge;
Scop - prelevarea venoasă vizează un eşantion de sânge dintr-o venă superficială cu ajutorul unui
ac steril în vederea examinării în laborator;
 74

Materiale necesare
 garou;
 mănuşi de unică folosinţă;
 seringi; - vacuumuri;
 ace pentru seringi;
 o canulă Butterfly;
 tampoane, comprese de bumbac;
 soluţii dezinfectante: betadină sau alcool 70%
 etichete/cod de bare;
 muşama, aleză;
 pansament adeziv;
 recipiente pentru colectarea materialelor folosite conform precauţiilor universale.

Pregătirea pacientului
 se identifică pacientul;
 se asigură poziţia corespunzătoare în conformitate cu starea pacientului, scopul şi locul
puncţiei (decubit dorsal sau mai rar şezând) cu braţul întins, sprijinit;
 se examinează calitatea venelor şi se alege locul.

Efectuarea puncţiei
 se spală mâinile şi se pun mânuşile;
 se pregătesc vacuumurile, se etichetează;
 75

 se alege locul: venele de la plica cotului (vena mediană, cubitală, vena cefalică şi bazilică);
venele antebraţului şi cele de pe faţa dorsală a mâinii folosind ace mai mici;
 se selectează venele uzuale;
 dacă venele nu sunt vizibile, se procedează astfel:
 se încălzesc aplicând o compresă caldă sau se masează braţele;
 se balansează braţele în jos (sub nivelul inimii) câteva minute pentru a se umple venele;
 se loveşte uşor cu indexul fosa anterocubitală;
 se pune materialul de protecţie sub braţul pacientului pentru a nu păta patul cu sânge sau
dezinfectant;
 se palpează vena aleasă cu indexul (nu cu policele pentru a diferenţia de arteră);
 se pregăteşte vacuumul prin îndepărtarea capacului necolorat al acului dublu (care acoperă
partea de ac în înveliş de cauciuc/prin răsucire uşoară;
 se înşurubează bine în holder;
 se verifică poziţia braţului care trebuie să fie îndreptat în jos;
 se aplică garoul la 5-8 cm deasupra locului puncţiei;
 se face dezinfecţia locului cu mişcări circulare de la centru spre periferie (evitând transportul
germenilor spre locul înţepăturii);
 se lasă să se usuce sau se şterge cu un tampon;
 se îndepărtează capacul colorat al acului dublu;
 se fixează vena aplicând policele mâinii nedominante la 2-3 cm. sub abord pentru a evita
accidentele determinate de mişcarea bruscă a pacientului;
 se introduce acul în venă cu bizoul în sus, orientat oblic sub un unghi de 10-30° în funcţie de
calibrul şi profunzimea venei;
 după intrarea în venă se constată scăderea rezistenţei la înaintare şi se pătrunde în lumenul
vasului 1-2 cm.;
 se alege primul tub şi se împinge în holder apăsând cu degetele mijlociu şi arătător pe
marginea holderului până ce partea acului dublu dinspre tub străpunge diafragma de cauciuc a
capacului tubului (acul trebuie să înţepe zona centrală a capacului);
 vacuumul din tub extrage din venă cantitatea de sânge prestabilită;
 se îndepărtează garoul (nu se lasă mai mult de 1 minut);
 când primul tub este plin şi sângele nu mai curge, se scoate din holder şi din ac (apăsând cu
degetul mare bordura holderului);
 76

 se umplu cu sânge celelalte tuburi conform recomandării şi respectând schema de recoltare;

 tuburile cu anticoagulant se răstoarnă cu mişcări lente pentru a realiza un amestec omogen.

Observații:
 În timpul recoltării, tuburile sunt menţinute cu capacul în sus
 Conţinutul tubului nu trebuie să atingă capacul sau capacul acului pe durata veno-puncţiei
 Braţul pacientului trebuie să fie plasat în jos
 După umplerea ultimului tub, acul se scoate din venă.
Recoltarea urinii
Recoltarea de către pacient din micţiune spontană

 se face toaleta perineală;

 se spală mâinile;
 se declanşează micţiunea şi primul jet se elimină în toaletă;
 se opreşte voluntar micţiunea (dacă este posibil) şi se recoltează eşantionul pentru
examinare;
 se continuă micţiunea;
 se închide colectorul fără a atinge interiorul;
 se etichetează, se trimite la laborator.

2.8. Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor impuse de afecţiune

Explorarea radiologica a toracelui :

       Examenul radiologic e un important semn de eliminare sau descoperire a altor boli

pneumonice, el constituind infirmarea diagnosticului de astm.
 Radioscopia si radiografia - dau o imagine asupra modificarilor petrecute la nivelul
plamanilor si inimii:
 Se anunta bolnavul si i se explica conditiile in care se face examinarea.
 Bolnavul va fi condus la serviciul de radiologie.
 Se explica bolnavului cum trebuie sa se comporte in timpul examinarii.
 Va efectua cateva miscarii de respiratie, iar radiografia se face in apnee dupa o inspiratie
profunda.
 Se dezbraca complet regiunea toracica.
 Parul lung al femeilor se leaga pe crestetul capului, se indeparteaza obiectele radioopace.
 77

 Se aseaza bolnavul in pozitie ortostatica cu mainile pe solduri si coatele aduse inainte fara
sa ridice umerii in spatele ecranului cu pieptul apropiat de ecran sau caseta care poarta
filmul.
 Cand pozitia verticala e contraindicat se aseaza bolnavul in pozitie sezand sau in decubit.
 In timpul examenului radiologic se ajuta bolnavul sa ia pozitiile cerute de medic.
 Dupa examinare bolnavul va fi ajutat sa se imbrace si va fi condus la pat.
 Se noteaza in foaia de observatie examenul radiologic efectuat si data.
 Bronhoscopia - reprezinta explorarea arborelui traheobronsic cu ajutorul unui aparat numit
bronhoscop.
 Materiale necesare : masti de unica folosinta, casolete cu masti, manusi sterile, casolete
cutampoane, comprese de tifon sterile, pense, port tampon, oglinda frontala, seringa
laringiana, tavita renala, aparatele cu toate anexele sterilzate, flaconul cu anestezic,
xilina 2%, flaconul cu ser fiziologic, flaconul cu solutie de adrenalina 1%, seringi de 10
ml de unica folosinta, tampoane, comprese de tifon.
 pregatirea psihica a pacientului(despre necesitatea examenului,riscuri,incidente) si
obtinerea consimtamintului
 Se creeaza bolnavului un climat de siguranta pentru a asigura cooperarea lui in toate
momentele examinarii punandu-l in legatura cu alti bolnavi carora li sa efectuat o
bronhoscopiesau o fibroscopie
 In ziua premergatoare examinarii se executa o testare la xilina 2% pentru a depista o
alergie la acest anestezic.
 La indicația medicului bolnavul va fi sedat atat în seara premergatoare explorării, cat și
în dimineata zilei respective.
 Bolnavul trebuie anuntat ca nu trebuie sa manance dimineata.
 Medicul executa anestezia si bolnavul e condus in camera de bronhoscopie.
  La efectuarea tehnicii sunt necesare 2 asistente:Prima asistenta aseaza bolnavul pe
masa de examinare in decubit dorsal cu extremitatea cefalica in extensie. Sub umerii lui
se plaseaza o perna tare care ridica capul cu 12-15 cm, ajuta la extensia acestuia.
Orienteaza capul in directia indicate de medic pentru a permite acestuia o orientare cat
mai completa. A doua asistenta ii serveste medicului instrumentele si materialele
necesare. Daca masa de examinare e prevazuta cu o tetiera e nevoie de o singura
 78

asistenta. Ambele asistente inainte de examinare se vor spala pe maini si vor purta
masca sau cagula.
 Dupa examinare bolnavul nu are voie sa manânce 1 oră.
 Asistenta va supraveghea in acest timp parametric vitali anuntand imediat medicul daca
survin modificari ale acestora.
 Asistenta va avea la indemana hemostatice care le va administra in cazul unor
hemoragii, chiar inainte de a anunta medicul (Adrenostazin, Dicinone, Venostat ).
  In urma bronhoscopiei pot aparea urmatoarele incidente si accidente :
-       hemoragii
-       diseminari tuberculoase
-       suprainfectii cu diferiti germeni
-       dureri in gura
-       disfagie sau orofagie
-       dureri retrosternale
-       cefalee
-       insomnii
-       tuse
-       expectoratie
-       stare subfebrila

 Explorarea functionala a aparatului respirator :

1.Spirometria 

 reprezinta explorarea ventilatiei pulmonare si se realizeaza cu ajutorul spirometrului care e

alcatui dintr-un cilindru gradat ce comunica cu exteriorul printr-un tub de cauciuc prin
care sulfa bonavul.
 Cilindrul gradat e scufundat intr-un cilindru mai mare plin cu apa. Aerul expirat de bolnav
face ca cilindrul sa se ridice deasupra apei putandu-se citi pe el volumul de aer expirat.
 Metoda cerceteaza numai capacitatea vitala.
 79

Testarea cutanata la alergeni :

• Testele cutanate la alergeni reprezinta baza diagnosticului clinic la alergie, respective baza
diagnosticului de astm bronsic alergic
• Locul de electie pentru efectuarea testelor cutanate  este fata interna a antebratului.
• Asistenta are ca sarcina sa ii explice bolnavului in ce consta examinarea, ii atrage atentia
pacientului fata de posibilitatea aparitiei unor semen ce prevestesc o posibila hiperreactie din
partea organismului si care pot duce  chiar la aparitia edemului glotic sau a socului anafilactic.
 80

•  Rezultatele se citesc la 15 minute si consta in masurarea diametrului eritemului, caci prin

acest test se pot reproduce simptomele bolii.

2.10. Educaţie pentru sănătate

 Profilaxia bolii

 Profilaxia deţine o pondere importantă în combaterea tuberculozei şi are următoarele obiective

principale:
 Întărirea rezistenţei nespecifice a organismului, prin cultură fizică şi sport şi prin
îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de mediu
 Întărirea rezistenţei specifice se obţine prin vaccinarea antituberculoasă, care urmăreşte
creşterea rezistenţei la suprainfecţiile cu bacii Koch. Se ştie, prin descrierea fenomenului
Koch, că un animal infectat cu bacii Koch este refractar la o nouă infecţie, prezentând o
stare de imunitate. Vaccinarea se face cu vaccinul B.C.G., numit astfel după Calmette şi
Guerin, care, în 1922, cultivând pe medii specifice cu bilă, bacili bovini virulenţi, au
obţinut bacili care şi-au pierdut virulenţa, dar şi-au păstrat calităţile antigenice,
imunizante. Vaccinarea BCG este o metodă care urmăreşte protejarea individului
împotriva tuberculozei-boală, conferindu-i artificial o infecţie latentă, care-i dă, fără
riscuri, o stare de rezistenţă asemănătoare primoinfecţiei benigne. Se realizează deci o
primoinfecţie neevolutivă, cu instalarea alergiei la tuberculină. Astfel apare o rezistenţă la
reinfecţia cu bacii Koch.
 Vaccinarea BCG vizează prevenirea infecţiilor manifeste sau a îmbolnăvirilor, dar nu prin
inactivarea agentului patogen ci prin întărirea rezistenţei specifice a terenului respectiv
 Se aplică în primul rând la sugar şi copilul mic cu rezistenţă scăzută, dar şi la copii mai
mari şi la tineri până în 25 de ani, care nu au făcut încă o infecţie naturală (sunt IDR
negativi sau anergici)
 Metoda utilizată în prezent constă în testarea prealabilă la tuberculină (2 u.t.), urmată de
vaccinarea intradermică a celor negativi
 Corectitudinea vaccinării se verifică prin reacţia locală vaccinală care apare după câteva
zile, caşi prin IDR postvaccinală pozitivă după 4-6 săptămâni. în caz negativ, vaccinarea
se repetă imediat
 Durata imunităţii vaccinale este de 5-7 ani, astfel că vaccinarea se repetă din 7 în 7 ani.
Apariţia alergiei postvaccinale la tuberculină se testează după 6-8 săptămâni
 81

 O vaccinare eficientă duce la apariţia alergiei în 80-90% din cazuri, la scăderea

morbidităţii de patru până la 10 ori şi a mortalităţii de şase ori, comparativ cu indivizii
nevaccinaţi
 Vaccinarea BCG duce şi la identificarea unor cazuri noi de primoinfecţii la copilul mic,
ca şi la descoperirea indirectă a unor surse de infecţie posibile Ia chimioterapie
 Alte măsuri antituberculoase sunt:
 lupta în focare, în afară de rezolvarea sursei şi a contacţilor şi dezinfecţia focarului,
urmăreşte cunoaşterea şi limitarea sau neutralizarea tuturor focarelor de contaminare, este
un alt obiectiv profilactic important
 ancheta epidemiologică,
 educaţia sanitară, menită să transmită populaţiei o anumită comportare în vederea
prevenirii tuberculozei.
Lupta în focar presupune:
 izolarea şi tratarea bolnavilor cu leziuni deschise
 sterilizarea sputei prin fierbere cu sodă 2% timp de 20-30 minute, cu clorură de var 10-20% sau
cloramină 5%
 sterilizarea veselei, lenjeriei de pat, de corp, a obiectelor şi a hainelor prin fierbere, etuvare,
expunere la soare sau la raze ultraviolete
 dezinfecţia încăperii prin văruire, spălarea duşumelelor cu petrol, vapori de cloramină etc.
 izolarea, vaccinarea BCG şi chimioprofilaxia contacţilor, de la caz la caz.
Depistarea şi tratamentul precoce se adresează tuturor cazurilor de tuberculoză, în faze cât mai
precoce, adică în stadiul de tuberculoză primară sau în primele faze ale tuberculozei secundare.
Depistarea poate fi:
 biologică, constă în testarea în masă a tuturor copiilor şi adolescenţilor tineri, prin IDR la
tuberculină. Se consideră pozitive reacţiile în care induraţia dermică depăşeşte 9 mm;
 radiofotografică, constă în examinarea grupelor de populaţie cu risc crescut la
îmbolnăvire: bolnavii în supraveghere, foştii bolnavi, contacţii, hiperergicii, sechelarii,
copiii, adolescenţii şi tinerii, bolnavii cu simptome respiratorii care durează mai mult de o
lună. bacteriologică, constă în examinarea sistematică a sputei colectate în recipiente
speciale de la toţi tuşitorii; examenul direct în lumină fluorescentă şi culturi pe mediul
Lowenstein-Jensen.
Educaţia sanitară joacă un rol important în combaterea tuberculozei:
 82

 pe de o parte se adresează bolnavilor, pentru a respecta măsurile de preîntâmpinare a

răspândirii bolii (protecţia cu batista în timpul tusei, utilizarea scuipătorii, veselă şi obiecte
de toaletă separate etc.) şi recomandările medicului;
 pe de alta se adresează întregii populaţii, pentru a se feri de contaminare sau a se prezenta
de timpuriu la control.
2.11. Externarea pacientului

 Momentul plecarii pacientului din spital este stabilit de medicul primar si seful de sectie
 Asistenta aduna toata documentia de la bolnav pe care o pune la dispozitia medicului de
salon
 Asistenta fixeaza cu bolnavul ora plecarii pentru a-i putea asigura alimentatia pana  in
ultimul moment
 Verifica mai departe recuperarea hainelor de la magazia de efecte a bolnavului pe baza
procesului verbal intocmit la internare
 Asistenta aporofundeaza cu bolnavul indicatiile primite de la medic, care sunt cuprinse in
biletul de iesire, insistand pe necesitatea efectuarii in continuare a tratamentului
antituberculos complet prin dispensarul teritorial antituberculos.

CAP III . INGRIJIRI SPECIFICE

3.1.Cazul 1 - Plan de îngrijire

Culegera datelor :

Date fixe :
 83

Nume : B.

Prenume : A.

Sex : Feminin

Varsta : 67 ani

Greutate : 70 kg

Inaltime : 1,59 m

Nationalitate : romana

Domiciliul: loc.Bogdana,jud.Vaslui

Data internării 15.01.2016

Data externării 21.04.2016

Diagnostic de internare : TBC pulmonar secundar fibro-cazeos policavitar LSD si nodular

infiltrativ LSS cu diseminari. Pleurezie bazala bilaterala.

Motivele internarii:tuse cu expectoratie muco-purulentă,transpiratii nocturne, inapetentă,

astenie,scădere accentuata în greutate,febră

Anamneza :

Antecedente heredo - colaterale - neimportante

Antecedente personale - HTA

Istoricul bolii : Boala debutează în urma cu cateva luni prin transpiratii nocturne, febra, tuse,
scadere marcata in greutate. Bolnavul fiind un tusitor cronic, afirma ca nu a dat importanta
simptomatologiei, a urmat doar un tratament naturist ( cu ceaiuri). Ulterior, datorita accentuarii
simptomatologiei mai sus mentionate, se prezinta la medicul de familie, acesta il indruma catre
Ambulatorul TBC pentru un examen de specialitate, in urma caruia se decide internarea in
serviciul nostru pentru investigatii suplimentare si tratament de specialitate

Manifestari de dependenta : 

 tuse cu expectoratie muco-purulentă,

 84

 transpiratii nocturne,
 inapetentă,
 astenie,
 scădere accentuata în greutate,
 febră

Problemele pacientului :

 alterarea functiei respiratorii

 alterarea functiei circulatorii
 imposibilitatea de a se odihni
 incapacitatea de a-si acorda ingrijiri igienice corporale
 anxietate;
 disconfort;
 alterarea comunicarii.

Nevoi afectate :

 Nevoia de a respira si de a avea o bună circulație

 Nevoia de adormi și a se odihni
 Nevoia de a avea tegumente integre și curate
 Nevoia de a evita pericolele
 Nevoia de a se alimenta și hidrata
 Nevoia de a elimina
 Nevoia de a invăța despre boal
 Nevoia de a practica religia.
 85

NEVOIA DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENÞII EVALUARE

DEFICI- ÎNGRIJIRE
TARA
Nevoia de Alterarea funcției Pacienta să prezinte o -Învăț pacienta să tușească,să expectoreze și să Starea generală a
a respira si respiratorii datorită respirație bună și căi colecteze sputa în recipientși recoltare pentru pacientei se prezintă în
de a avea o procesului inflamator respiratorii examen de laborator continuare alterată
bunã manifestata prin permeabile -administrarea tratamentului de fond pentru TBC starea de anxietate se
circulație accese de dispnee colectarea sputei în vase speciale (măsuri de ameliorează,iar respiratia se
și tuse dezinfecţie) normalizează după 5 zile
cu expectorație -observarea capacităţii pacientului de a tuşi şi
mucopurulenta. expectora
-observarea cantităţii, culorii, consistenţei sputei
instruirea persoanei să utilizeze metode de tuse
controlată potrivite
-asigurarea unei concentraţii adecvate de 02 în aerul
inspirat
- explicarea necesităţii oxigenoterapiei
- administrarea O2  pe masca sau canula
nazală care se va schimba zilnic
- asigurarea igienei orale cu prevenirea uscării
mucoasei orale
- explicarea precauţiilor necesare la utilizarea O2
(pacientului şi familiei)
-Asigur aerisirea salonului, monitorizez respirația
asigur poziția semisezând ,şezândă sau în şezut
aplecat înainte cu sprijin pe o pernă ,care favorizează
o respiratie mai bună
-Fac educație sanitară pentru prevenirea transmiterii
infecție i
-Administrez tratamentului simptomatic prescris de
medic
-Linistesc pacientul psihic în vederea îmbunătă-
țirii stării generale
Nevoia de Alterarea funcției  Pacienta să prezinte -Administrarea medicației prescrise de medic : În urma administrãrii
a respira si circulatorii datorită o circulație cardiotonice,vasodilatatoare antiaritmice, tratamentului ,valorile
de a avea o palpitațiilor și adecvată diuretice,hipotensoare tensionale se normalizeazã
bunã neliniștii manifestă -Urmăresc efectul medicamentelor administrate
 86

circulație prin HTA -aplic tehnici de favorizare a circulației,

-efectuez exerciții pasive și active,masaj al extremi-
Tăților,igienă orală regulată
-încurajarea pacientei să consume lichide
Nevoia de Imposibilitatea de a Pacienta să prezinte -identific cauzele insomniei:tuse,febră,frică 16.01.2016
adormi și a se odihni datorită un somn odihnitor -Calmez tusea și dispneea prin administrarea de Pacienta nu poate dormi
se odihni neliniștii manifestată atât calitativ, cât și medicamente prescrise de medic 18.01.2016:Pacienta
prin cantitativ, -Învăț pacienta tehnici de relaxare, exercitii prezintă un somn odihnitor
insomnia,anxietate respiratorii înainte de culcare 19.01.2016:Pacienta doarme
-asigur un mediu ambient linistitor, fără zgomote suficient
-Sfătuiesc pacienta să consume o băutură caldă
înainte de culcare (ceai sau lapte)
-asigur lenjerie curată și poziție adecvată
-administrez la indicația medicului 1 tb Diazepam
-Psihoterapie calmez și liniștesc bolnava
Nevoia de a Incapacitatea de a-și Pacienta să prezinte -Asigur o stare de curatenie perfecta a corpului Dupa efectuarea unei băi
avea acorda îngrijirii o stare de bine și să pentru a preveni aparitia complicatiilor Bolnava,se declară
tegumente igienice corporale îsi păstreze -Sterg pacienta de transpirații și schimb lenjeria satisfăcu-
integre și datorită alternării tegumentele intacte de corp de câte ori este nevoie. tă si relaxată
curate stării și curate -Asigur un aport important de lichide pentru
generale manifestată reechilibrare hidroeteclorlitica explicându-ipacientei
prin alterarea stării necesitatea acestora în vederea păstrarii elasticității
generale pielii.
Nevoia de a Alterarea ingestiei de Asigurarea unei -Învăț pacienta să evite consumul excesiv de grăsimi Pacienta esteatentã la
se alimenta alimente și lichide nutriții adecvate in și să consume alimente bogate în vitamine, indicțiile legate de regimul
și hidrata datorită raport cu nevoile zarzavaturi și fructe alimentar si este de accord
anxietății,manifestată organismului -conving pacienta de necesitatea adoptării unui regim cu schimbarile survenite in
prin inapetenţă hiposodat,hipolipidic dietã
-asigurarea nutriţiei adecvate,prin mese mici şi
frecvente (pentru a nu reduce amplitudinea mişcărilor
diafragmului şi pentru că digestia unei mese foarte
bogate necesită consum de energie)
-evitarea alimentelor care produc meteorism abdominal
instituirea unui orar de hidratare și încurajarea
consumului de lichide
- canulă nazală în loc de mască dacă oxigenoterapia e
necesară pentru a nu întrerupe oxigenoterapia
 87

- măsurarea greutăţii periodice înfuncţie de vârstă

pentru aprecierea corectă a stării de nutriţie
Nevoia de a Alterarea Restabilirea -Asistentaexplicanecesitatea dea urina de câte ori este - Bolnava elimină în
elimina eliminărilor,datorită mictiunilor si nevoie limite fiziologice pe
aportului inadecvat si prevenirea constipatiei -Urmăresc balanţa hidrică toate căile
imobilității,manifestat -Încurajarea aportului de lichide - Scaun normal
prin perturbarea -combat febra, vărsăturile
schemei urinare și -administrarea i.v. a fluidelor dacă pacienta nu
potential de respectă orarul de hidratare și sunt prescrise
constipatie
Nevoia de a Risc de complicații, Prevenirea escarelor și -educarea pacientei în ceea ce priveste: Pacienta de mobilizează
evita datorat asigurarea unui nivel -creşterea gradată a activităţii motorii conform graficului
pericolele imobiltãții,manifestat optim de activitate -cunoaşterea limitelor la efort (plasarea unui scaun la Nu prezintă escare
prin potential de baie, în curte)
escare -încurajarea activităţilor plăcute, relaxante
-asigurarea repausului postprandial
-schimbarea poziției la 2 ore şi mobilizare imediat ce
este posibil
-observarea zonelor predispuse la escare și
schimbarea zonei de maximă presiune
-exerciții pasive și active,combinate cu masajul
membrelor inferioare,pentru favorizarea circulației de
întoarcere
Nevoia de a Cunoștințe completarea nivelului -evaluarea nivelului de înţelegere asupra administrării Pacienta este interesatã de
invãța insuficiente despre de cunoştinţe și tratamentului, dietei toate indicațiile oferite
despre boalã si factorii reducerea anxietătii -culegerea datelor despre profilul pacientului pentru cresterea calitãtii
boala agravanți ai bolii - explicarea manoperelor şi tratamentelor ce vor fi vieții și ontrolul crizelor
effectuate
-încurajarea exprimării sentimentelor
- explicarea susceptibilităţii la infecţii a pacienţilor cu
tbc
- necesitatea detectării precoce a simptomelor
(ex: aspectul sputei)
- discutăm despre necesitatea evitării aerului
poluat, a fumatului,a umidității excessive
-adaptarea mediului și a modului de viaţă la
cerintele impuse de boală
 88

- dieta - bogată în calorii, vitamina C, proteine şi

lichide
orientarea pacientului către organizaţii sau literatură
care pot ajuta persoanele cu tbc
Nevoia de a -incapacitate de a-si -restabilirea încrederii -creez bolnavului climatul afectiv care duce la bolnava este satisfăcută din
practica practica religia în forțele proprii și restabilirea încrederii in sine punct de vedere al
religia. creștin-ortodox,prin credința din - Planific împreună cu pacienta activități religioase și-i necesitații practicării religiei
imposibilitate de a Dumnezeu asigur o serie de documente religioase pentru a le citi
asista la slujbele ori de cate ori doreşte
religioase - determin pacienta să-şi exprime propriile convingeri
şi valori religioase și o pun în legătură cu preotul
-ajut bolnava la efectuarea unor ritualuri religioase
creștin-ortodoxe și o insoţesc la capela spitalului
-supraveghez dieta bolnavei în zilele în care conform
credinței există restricții alimentare

SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE

Data T.A Puls Resp T Scaun Diureza

16.01.2016 240/100 mmHg 80 b/min 36,5 ºC 20 resp/min   1 /zi,normal 1200 ml
17.01.2016 180/90 mmHg 80 b/min 36,5 ºC 19 resp/min   1 /zi,normal 1150 ml
18.01.2016 180/80 mmHg 78 b/min 36,3ºC 18 resp/min   1/ zi,normal 1200 ml
19.01.2016 140/70 mmHg 85 b/min 37,2 ºC 19resp/min   1 /zi,normal 1300 ml
20.01.2016 165/75 mmHg 80 b/min 36,8ºC 18 resp/min   1 /zi,normal 1200 ml
....................
21.04.2016 140/80 mmHg 75b/min 36,5 ºC 18 resp/min   1 /zi,normal 1200 ml

.EXAMENUL DE LABORATOR

Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori normale

glicemie 2 ml sînge venos pe 4 mg florurã de sodiu. 77mg%. 80-110mg%.

Acid uric 5-10 ml sînge venos 7,51mg% 2-6mg%

uree 5-10 ml sînge venos 52,72mg%. 20-40mg%.

Creatininã: 5-10 ml sînge venos. 1,14mg%. 0,6-1,2mg%.

Na: 5-10 ml sînge venos. 135mEq/l. 137-152mEq/l.

 89

K: 5-10 ml sînge venos. 4,5mEq/l 3,8-5,4mEq/l

V.S.H. 1,6 ml sînge venos pe 0,4 ml citrat de sodiu 3,8%. 13 mm. 1h:4-6 mm,2h:7-15 mm.

Htc sînge venos pe E.D.T.A.0,5 ml soluþie prin 44%. B:46±6%,F:41±5%.

evaporare.

Hgb puncþie capilarã sau puncþie venoasã 2 ml sînge 13,7g/100ml. B:15±2g/100ml,F:13±2g/100ml

pe E.D.T.A.
Leucocite puncþie capilarã sau venoasã 2ml sînge pe 6500/mm³. 4000-8000/mm³.
E.D.T.A.
eozinofile 2 ml sânge prin puncþie venoasã pe EDTA -9% - 2-3 %
Rezerva l0 ml sânge pe 50 mg oxalat de potasiu, 30 mEq/l 27 mEq/l
alcalinã
Ig E 5-8 ml 5-10 ml sînge venos 463 UI/ml <200 UI/ml
Examen - se face toaleta organelor genitale externe, se Albumine,glucozã,pigmenþ Albumine, glucozã, pigmenþi biliari, corpi
sumar urinã recolteazã 100-150 i biliari, corpi cetonici, cetonici, urobilinogen absent
urobilinogen absent

ALIMENTATIA BOLNAVULUI
Perioada Alimente permise Alimente interzise
16.01-21.04.2016 Regim normocaloric,hiposodat:  sarea
 lapte,iaurt,lapte batut, branzeturi nesarate
 varza, spanac, telina, leguminoase uscate,
 carne de vita, pasare, peste slab ridichi de iarna, sfecla
 unt nesarat, ulei vegetal  branzeturi grase, fermentate,
sarate(cascaval,telemea,braza topita)
 paine intermediara, fara sare, veche de o zi sau prajita
 carne grasa, mezeluri, afumaturi, conserve cu
 fructe
sare, peste sarat,afumat
 legume
 paine cu sare, paine neagra
 dulciuri preparate fara sare, bicarbonat sau praf de copt
 grasimi: slanina,untura,unt sarat, margarina
 90

 miere;gem sau dulceata preparate in casa sarata

 condimente:marar,patrunjel,tarhon,leustean,chimen,cimb  bauturi alcoolice, ape minerale clorurosodice

ru,mustar fara sare
 ceapa prajita, maioneza
 sosuri dietetice
 condimente iuti: boia iute,piper,mustar cu sare
 fainoase fierte, fara sare (gris,orez,paste, fulgi,mamaliga)
 91

INVESTGATII PARACLINICE.

Data Examene curente Pregatirea pt examen Ingrijiri dupa ex.

16.01.2016 Ex.radiologic Pregătirea fizică și psihică a pacientului - pacientul va fi ajutat să se
torace îmbrace;
- se dezbracă în regiunea superioară a corpului;
- după terminarea examenului
- se îndepărtează obiectele metalice de la gât care pot da radiologic, va fi condus la pat;
false imagini;
- se notează în foaia de
- se explică în mare în ce constă procedura, pentru a
observaţie examenul radiologic
obţine colaborarea pacientului; efectuat, data.
- se cere pacientului să execute comenzile medicului
radiolog atunci când i se cere (să inspire profund, să
rămână în apnee, să-şi schimbe poziţia).

16-21.01.2016 Testarea cutanata • Asistenta îi explică bolnavului în ce constă examinarea, Asigurarea confortului
la alergeni
• îi atrage atentia pacientului fata de posibilitatea
aparitiei unor semen ce prevestesc o posibila
hiperreactie din partea organismului si care pot duce  
chiar la aparitia edemului glotic sau a socului anafilactic.
•  Rezultatele se citesc la 15 minute si consta în
masurarea diametrului eritemului, căci prin acest
test se pot reproduce simptomele bolii
16.01.2016-20.01.2016 EKG Bolnavul va fi asezat in decubit dorsal,isi va relaxa Asigurarea confortului
musculatura. Montarea electrozilor:

-pe membre:rosu-mana dreapta ,galben-mana

stanga,negru-picior drept,verde-picir stang.

-precordial
 92

VI-sp 4 intercostal drept

V2-sp 4 intercostal stang

V3-intre V2 siV4

V4-sp 5 intercostal,pe linia medioclaviculara stg

V5-sp 5 intercostal stg pe linia axilara anterioara

V6-sp 5 intercostal stg pe linia axilara mijlocie

TRATAMENT MEDICAMENTOS

Data Medicamente Mod de administrare

16.01.- Codeina Oral, 1tb seara
21.04.2016
Paracetamol Oral ,2x1tb
Vit B6 Oral,1tb dim.
Algocalmin Oral ,2x1tb
HIN 100mg Oral,1+1tb
PZM 500mg Oral,1+1tb
Bromhexin Oral ,2x1tb
Captopril Tb 3x1/zi per os.
Nitropector tb 3x1/zi per os.
Aspacardin tb 3x1/zi per os.
Furosemid 1tb la 2 zile per os
Dipiridamol 3x1 tb/zi per os
Diazepam 1 tb,per os,seara
 93

3.2 .Plan de ingrijire nr. 2 

CULEGEREA DATELOR :

Date fixe :

Nume : B.

Prenume : L-E.

Sex : Feminin

Vârsta : 48 ani

Greutate : 66 kg

Inăltime : 1,67 m

Naționalitate : română

Data internării 01.02.2016

Data externării 07.05.2016

Diagnostic de internare : TBC pulmonar secundar ulcero-cazeos poliulcerat extins

bilateral

Antecedente heredo - colaterale - nesemnificative.

Antecedente personale - la 7 ani a avut varicela.

Istoricul bolii : Boala debuteaza insidios, cu trei saptamani inainte. Bolnava slabeste în
greutate si forte fizice, prezinta tuse, dureri toracice, dispnee la efort. Bolnavul se prezinta la
medicul de familie si urmeaza tratament timp de o saptamana, dar nu poate preciza cu ce.
Deoarece simptomatologia bolii nu se amelioreaza, bolnavul se prezinta la Dispensarul TBC
Vaslui pentru un consult de specialitate, in urma caruia este trimis in serviciul nostru pentru
investigatii suplimentare si tratament de specialitate.

Manifestari de dependenta : 

 tuse cu expectoratie muco-purulentă,

 94

 transpiratii nocturne,
 inapetentă,
 astenie,
 scădere accentuata în greutate,
 febră

Problemele pacientului :

 alterarea functiei respiratorii

 alterarea functiei circulatorii
 imposibilitatea de a se odihni
 incapacitatea de a-si acorda ingrijiri igienice corporale
 anxietate;
 disconfort;
 alterarea comunicarii.

Nevoi afectate :

 Nevoia de a respira si de a avea o bună circulație

 Nevoia de adormi și a se odihni
 Nevoia de a avea tegumente integre și curate
 Nevoia de a evita pericolele
 Nevoia de a se alimenta și hidrata
 Nevoia de a elimina
 Nevoia de a invăța despre boal
 Nevoia de a practica religia.
 95

NEVOIA DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENÞII EVALUARE

DEFICI- ÎNGRIJIRE
TARA
Nevoia de Alterarea funcției Pacienta să prezinte o -Învăț pacienta să tușească,să expectoreze și să Starea generală a
a respira si respiratorii datorită respirație bună și căi colecteze sputa în recipientși recoltare pentru pacientei se prezintă în
de a avea o procesului inflamator respiratorii examen de laborator continuare alterată
bunã manifestata prin permeabile -administrarea tratamentului de fond pentru TBC starea de anxietate se
circulație accese de dispnee colectarea sputei în vase speciale (măsuri de ameliorează,iar respiratia se
și tuse dezinfecţie) normalizează după 5 zile
cu expectorație -observarea capacităţii pacientului de a tuşi şi
mucopurulenta. expectora
-observarea cantităţii, culorii, consistenţei sputei
instruirea persoanei să utilizeze metode de tuse
controlată potrivite
-asigurarea unei concentraţii adecvate de 02 în aerul
inspirat
- explicarea necesităţii oxigenoterapiei
- administrarea O2  pe masca sau canula
nazală care se va schimba zilnic
- asigurarea igienei orale cu prevenirea uscării
mucoasei orale
- explicarea precauţiilor necesare la utilizarea O2
(pacientului şi familiei)
-Asigur aerisirea salonului, monitorizez respirația
asigur poziția semisezând ,şezândă sau în şezut
aplecat înainte cu sprijin pe o pernă ,care favorizează
o respiratie mai bună
-Fac educație sanitară pentru prevenirea transmiterii
infecție i
-Administrez tratamentului simptomatic prescris de
medic
-Linistesc pacientul psihic în vederea îmbunătă-
țirii stării generale
Nevoia de Alterarea funcției  Pacienta să prezinte -Administrarea medicației prescrise de medic : În urma administrãrii
a respira si circulatorii datorită o circulație cardiotonice,vasodilatatoare antiaritmice, tratamentului ,valorile
de a avea o palpitațiilor și adecvată diuretice,hipotensoare tensionale se normalizeazã
 96

bunã neliniștii manifestă -Urmăresc efectul medicamentelor administrate

circulație prin HTA -aplic tehnici de favorizare a circulației,
-efectuez exerciții pasive și active,masaj al extremi-
Tăților,igienă orală regulată
-încurajarea pacientei să consume lichide
Nevoia de Imposibilitatea de a Pacienta să prezinte -identific cauzele insomniei:tuse,febră,frică
adormi și a se odihni datorită un somn odihnitor -Calmez tusea și dispneea prin administrarea de Pacienta nu poate dormi
se odihni neliniștii manifestată atât calitativ, cât și medicamente prescrise de medic
prin cantitativ, -Învăț pacienta tehnici de relaxare, exercitii Pacienta prezintă un somn
insomnia,anxietate respiratorii înainte de culcare odihnitor
-asigur un mediu ambient linistitor, fără zgomote
-Sfătuiesc pacienta să consume o băutură caldă Pacienta doarme
înainte de culcare (ceai sau lapte) suficient
-asigur lenjerie curată și poziție adecvată
-administrez la indicația medicului 1 tb Diazepam
-Psihoterapie calmez și liniștesc bolnava
Nevoia de a Incapacitatea de a-și Pacienta să prezinte -Asigur o stare de curatenie perfecta a corpului Dupa efectuarea unei băi
avea acorda îngrijirii o stare de bine și să pentru a preveni aparitia complicatiilor Bolnava,se declară
tegumente igienice corporale îsi păstreze -Sterg pacienta de transpirații și schimb lenjeria satisfăcu-
integre și datorită alternării tegumentele intacte de corp de câte ori este nevoie. tă si relaxată
curate stării și curate -Asigur un aport important de lichide pentru
generale manifestată reechilibrare hidroeteclorlitica explicându-ipacientei
prin alterarea stării necesitatea acestora în vederea păstrarii elasticității
generale pielii.
Nevoia de a Alterarea ingestiei de Asigurarea unei -Învăț pacienta să evite consumul excesiv de grăsimi Pacienta esteatentã la
se alimenta alimente și lichide nutriții adecvate in și să consume alimente bogate în vitamine, indicțiile legate de regimul
și hidrata datorită raport cu nevoile zarzavaturi și fructe alimentar si este de accord
anxietății,manifestată organismului -conving pacienta de necesitatea adoptării unui regim cu schimbarile survenite in
prin inapetenţă hiposodat,hipolipidic dietã
-asigurarea nutriţiei adecvate,prin mese mici şi
frecvente (pentru a nu reduce amplitudinea mişcărilor
diafragmului şi pentru că digestia unei mese foarte
bogate necesită consum de energie)
-evitarea alimentelor care produc meteorism abdominal
instituirea unui orar de hidratare și încurajarea
consumului de lichide
 97

- canulă nazală în loc de mască dacă oxigenoterapia e

necesară pentru a nu întrerupe oxigenoterapia
- măsurarea greutăţii periodice înfuncţie de vârstă
pentru aprecierea corectă a stării de nutriţie
Nevoia de a Alterarea Restabilirea -Asistentaexplicanecesitatea dea urina de câte ori este - Bolnava elimină în
elimina eliminărilor,datorită mictiunilor si nevoie limite fiziologice pe
aportului inadecvat si prevenirea constipatiei -Urmăresc balanţa hidrică toate căile
imobilității,manifestat -Încurajarea aportului de lichide - Scaun normal
prin perturbarea -combat febra, vărsăturile
schemei urinare și -administrarea i.v. a fluidelor dacă pacienta nu
potential de respectă orarul de hidratare și sunt prescrise
constipatie
Nevoia de a Risc de complicații, Prevenirea escarelor și -educarea pacientei în ceea ce priveste: Pacienta de mobilizează
evita datorat asigurarea unui nivel -creşterea gradată a activităţii motorii conform graficului
pericolele imobiltãții,manifestat optim de activitate -cunoaşterea limitelor la efort (plasarea unui scaun la Nu prezintă escare
prin potential de baie, în curte)
escare -încurajarea activităţilor plăcute, relaxante
-asigurarea repausului postprandial
-schimbarea poziției la 2 ore şi mobilizare imediat ce
este posibil
-observarea zonelor predispuse la escare și
schimbarea zonei de maximă presiune
-exerciții pasive și active,combinate cu masajul
membrelor inferioare,pentru favorizarea circulației de
întoarcere
Nevoia de a Cunoștințe completarea nivelului -evaluarea nivelului de înţelegere asupra administrării Pacienta este interesatã de
invãța insuficiente despre de cunoştinţe și tratamentului, dietei toate indicațiile oferite
despre boalã si factorii reducerea anxietătii -culegerea datelor despre profilul pacientului pentru cresterea calitãtii
boala agravanți ai bolii - explicarea manoperelor şi tratamentelor ce vor fi vieții și ontrolul crizelor
effectuate
-încurajarea exprimării sentimentelor
- explicarea susceptibilităţii la infecţii a pacienţilor cu
tbc
- necesitatea detectării precoce a simptomelor
(ex: aspectul sputei)
- discutăm despre necesitatea evitării aerului
 98

poluat, a fumatului,a umidității excessive

Nevoia de a -incapacitate de a-si
practica practica religia
religia. creștin-ortodox,prin
imposibilitate de a
asista la slujbele
religioase
-adaptarea mediului și a modului de viaţă la
cerintele impuse de boală
- dieta - bogată în calorii, vitamina C, proteine şi
lichide
orientarea pacientului către organizaţii sau literatură
care pot ajuta persoanele cu tbc
-restabilirea încrederii -creez bolnavului climatul afectiv care duce la bolnava este satisfăcută din
în forțele proprii și restabilirea încrederii in sine punct de vedere al
credința din - Planific împreună cu pacienta activități religioase și-i necesitații practicării religiei
Dumnezeu asigur o serie de documente religioase pentru a le citi
ori de cate ori doreşte
- determin pacienta să-şi exprime propriile convingeri
şi valori religioase și o pun în legătură cu preotul
-ajut bolnava la efectuarea unor ritualuri religioase
creștin-ortodoxe și o insoţesc la capela spitalului
-supraveghez dieta bolnavei în zilele în care conform
credinței există restricții alimentare

SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE

Data T.A Puls Resp T Scaun Diureza

01.02.2016 120/70 mmhg 60 b/min 16/min 38,8 C 1400 ml/24h normal

02.02.2016 115/60 mmhg 66 b/min 17/min 37,3 C 1500 ml/24h normal

03.02.2016 110/60 mmhg 68 b/min 16/min 36,7 C 1600 ml/24h normal

04.02.2016 115/65 mmhg 79 b/min 18/min 36,9 C 1700 ml/24h normal

05.02.2016 110/60 mmhg 65 b/min 16/min 36,5 C 1800 ml/24h normal

06.02.2016 115/65 mmhg 72 b/min 17/min 36,8 C 1700 ml/24h normal

.....................

07.05.2016 110/60 mmhg 65 b/min 16/min 36,5 C 1800 ml/24h normal

 99

EXAMENUL DE LABORATOR

Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori normale

Leucocite 2 ml sânge prin puncþie venoasã pe EDTA 5,500 mm³ V.N=4000-              8000 mm³

Hematii 2 ml sânge prin puncþie venoasã pe EDTA 4.500.000 mm³ V.N=4,2-5,5 ml/mm³

Hematocrit 2 ml sânge prin puncþie venoasã pe EDTA 29,8 % V.N=40-41 %

Hemoglobina 2 ml sânge prin puncþie venoasã pe EDTA 13,3 g/100 ml V.N=13-15 g/100 ml

Euzinofilie 2 ml sânge prin puncþie venoasã pe EDTA 4.5 % V.N = 2-3 %

VSH 1,6 ml sânge prin puncþie venoasã fără garou 23mm la 2h V.N=7-15 mm la 2 h
+ 0,4 ml citrat de Na 3,8 %,

Rezerva alcalinã l0 ml sânge pe 50 mg oxalat de potasiu, 30 mEq/l 27 mEq/l

Examen sumar urinã se face toaleta organelor genitale externe, se Albumine, glucozã, Albumine, glucozã, pigmenþi
recolteazã urina din jetul mijlociu pigmenþi biliari, corpi biliari, corpi cetonici,
cetonici, urobilinogen urobilinogen absent
absent
Ig E 5 -8 ml sânge prin puncþie venoasã fãrã 485 UI/ml <200 UI/ml
substanþe coagulante

ALIMENTATIA BOLNAVULUI

Perioada Alimente permise Alimente interzise

01.02.2016-07.05.2016
Regim normocaloric:
 lapte,iaurt,lapte batut, branzeturi nesarate
 carne de vita, pasare, peste slab
 unt nesarat, ulei vegetal
 sarea
 varza, spanac, telina, leguminoase uscate,
ridichi de iarna, sfecla
 branzeturi grase, fermentate,
sarate(cascaval,telemea,braza topita)
 100

 paine intermediara, fara sare, veche de o zi sau prajita  carne grasa, mezeluri, afumaturi, conserve
cu sare, peste sarat,afumat
 fructe
 paine cu sare, paine neagra
 legume
 grasimi: slanina,untura,unt sarat, margarina
 dulciuri preparate fara sare, bicarbonat sau praf de copt sarata
 miere;gem sau dulceata preparate in casa  bauturi alcoolice, ape minerale
 condimente:marar,patrunjel,tarhon,leustean,chimen,cimb clorurosodice
ru,mustar fara sare  ceapa prajita, maioneza
 sosuri dietetice  condimente iuti: boia iute,piper,mustar
 fainoase fierte, fara sare (gris,orez,paste, fulgi,mamaliga)

INVESTIGATII PARACLINICE.

Data Examene curente Pregatirea pt examen Ingrijiri dupa ex.

02.02.2016 bronhofibroscopia Pregătirea pacientului: - Se insistă ca pacientul să nu bea nimic 2-3
ore după examen fiindcă există riscul unei
- se explică pacientului scopul și derularea
procedurii; căi false din cauza anesteziei;
-- Se supraveghează tusea şi expectoraţia,
- se obţine consimţământul informat pentru a surprinde o eventuală hemoptizie;

- Se vor pregăti materialele respectând regulile de - Se observă culoarea tegumentelor şi se

asepsie măsoară frecvenţa respiraţiei şi pulsului.
- un vaporizor cu xilină pentru anestezia
faringolaringiană;

- medicamente pentru intervenţie rapidă în caz de

şoc;
01.02.2016 Ex.radiologic Pregătirea fizică și psihică a pacientului - pacientul va fi ajutat să se îmbrace;
 101

torace - se dezbracă în regiunea superioară a corpului;

- se îndepărtează obiectele metalice de la gât care - după terminarea examenului radiologic, va

pot da false imagini; fi condus la pat;

- se explică în mare în ce constă procedura, - se notează în foaia de observaţie examenul

pentru a obţine colaborarea pacientului; radiologic efectuat, data.
- se cere pacientului să execute comenzile
medicului radiolog atunci când i se cere (să
inspire profund, să rămână în apnee, să-şi
schimbe poziţia).

TRATAMENT MEDICAMENTOS

Data Medicamente Mod de administrare

01.02.-07.05.2016 Paracetamol Oral ,2x1tb
01.02.-07.05.2016 Vit B6 Oral,1tb dim.
01.02.-07.05.2016 Algocalmin Oral ,2x1tb
01.02.-07.05.2016 Bromhexin Oral ,2x1tb
01.02.-07.05.2016 EMB 400mg Oral,1+1cp
01.02.-07.05.2016 HIN 100mg Oral,1+1tb
01.02.-07.05.2016 PZM 500mg Oral,1+1tb
 102

3.3 .Plan de ingrijire nr. 3 

Culegera datelor :

Date fixe :

Nume : M

Prenume : A.

Sex masculin

Varsta : 22 ani

Greutate : 50 kg

Inaltime : 1,60 m

Nationalitate : română

Domiciliul: loc.Tanacu,jud.Vaslui

Data internării 20.03.2016

Data externării 25.06.2016

Diagnostic de internare : TBC pulmonar secundar ulcero-cazeos LSD si fibro-cazeos

policavitar plaman stg. BK(+)

Anamneza :-antecedente heredo-colaterale: bunicul - fost bolnav TBC

- antecedente personale - neaga boli cronice si infecto-contagioase

- comportamente: nefumator, nu consuma alcool; recalcitrant

Istoricul bolii : Debut insidios, din luna ianuarie a anului curent, cu slabire in greutate, junghi
toracic, oboseala, febra, bolnavul este diagnostica de catre medicul de familie cu o pneumonie
si tratat 5 zile cu Ampicilina cps.; bolnavul fiind tahicardic, este suspectat si de o pericardita
si trimis la cardiolog. In cadrul investigatiilor efectuate, bolnavului i se cere un examen
ftiziologic. Se efectueaza radiografie P.A. si se depisteaza cu leziuni activ-evolutive. Se
 103

trimite la internare in serviciul nostru pentru investigatii suplimentare si tratament de

specialitate.
Manifestari de dependenta : 

 tuse cu expectoratie muco-purulentă,

 transpiratii nocturne,
 inapetentă,
 astenie,
 scădere accentuata în greutate,
 febră

Problemele pacientului :

 alterarea functiei respiratorii

 alterarea functiei circulatorii
 imposibilitatea de a se odihni
 incapacitatea de a-si acorda ingrijiri igienice corporale
 anxietate;
 disconfort;
 alterarea comunicarii.

Nevoi afectate :

 Nevoia de a respira si de a avea o bună circulație

 Nevoia de adormi și a se odihni
 Nevoia de a avea tegumente integre și curate
 Nevoia de a evita pericolele
 Nevoia de a se alimenta și hidrata
 Nevoia de a elimina
 Nevoia de a invăța despre boal
 Nevoia de a practica religia.
 104

NEVOIA DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENÞII EVALUARE

ÎNGRIJIRE
Nevoia de a Alterarea funcției Pacientul să prezinte aerisesc salonul în care se află pacientul • Starea generală a
o respiraţie asigur pacientului poziţie semişezândă în pat pentru pacientului se prezintă în
respira ºi a
respiratorii datorită corespunzătoare favorizarea respiraţiei
avea o bunã eliberez caile respiratorii continuare alterată
procesului inflamator administrez O2 pacientului
circulaþie
educ pacientul să facă uşoare exerciţii de inspiraţie
manifestata prin şi respiraţie -măsor funcţiile vitale ale pacientulu,
administrez tratamentul la indicația medicului
accese de dispnee Pregătesc materialele necesare recoltării de sânge
pentru analize de laborator.
și tuse
Pregătesc pacientul pentru examene radiologice şi il
însoțesc

Nevoia de a Alterarea somnului,
manifestată prin somn
dormi ºi a
agitat, treziri
se odihni frecvente, nelinişte, corespunzãt or
oboseală, slăbiciune
Pacientul sã fie •identific cauzele care determină nesatisfacerea Pacientul a prezentat un
acestei nevoii:frică,anxietate,agitatie
odihnit, cu un somn somn de 7h
•calmez tusea şi dispneea prin tratamentele
administrate
•învăţ pacientul tehnici de relaxare pe care trebuie
calitativ ºi cantitativ
să le practice înainte de culcare
•creez condiţii de microclimat necesare odihnei
pacientului: aerisesc salonul
• apreciez somnul pacientului din punct de vedere
calitativ şi cantitativ
• învăţ pacientul să bea un pahar cu lapte cald
înainte de culcare
• observ şi notez numărul de ore dormite
• Administrez la indicaţia medicului 1 tb de
Diazepam seara la culcare

Nevoia de a Poziţie inadecvată Pacientul să aibă o -aşez pacientul în salon într-un pat lângă fereastră ca • Pacientul adoptă o poziţie
 105

se miºca ºi datorită dispneei, poziţie normală a să se poată duce la aer care îi îmbunătăţeşte
a avea o manifestată prin corpului ; -aşez câteva perne la spatele pacientului pentru a-i
respiraţia
bunã dificultatea de a se Pacientul să poată uşura respiraţia
posturã mişca, astenie respira uşor, să se -planific un program de plimbări împreună cu • Pacientul se deplasează
deplaseze cu uşurinţă pacientul
mai uşor, dispneea şi
-explic pacientului necesitatea păstrării repausului la
pat şi îi propun activităţi cu o mobilizare mai redusă astenia s-au diminuat

Nevoia de Dificultate de a se • Pacientul să îşi • asigur pacientului mese în cantitate mică şi la Pacientul respectă indicaţiile
intervale scurte de timp
a mânca şi alimenta şi hidrata recapete apetitul
• evaluez gradul de nutriţie al pacientului înregistrând date cu privire la modul de
a bea datorită bolii, • Pacientul să aibă o valorile de greutate şi înălţime în foaia de observaţie
-ofer alimentare
manifestată prin greutate corporală în
• supraveghez pacientul în timpul servirii mesei
inapetenţă funcţie de înălţime • urmăresc apetitul pacientului şi modul de alimentare
al acestuia
şi vârstă
• cântăresc pacientul zilnic şi monitorizez valorile
respective rog pacientul să respecte regimul dietetic,
regimul hiposodat bogat în zarzavaturi şi fructe
• fracţionez mesele pacientului în număr de 4-5 ori/zi
• informez şi supraveghez pacientul asupra
consumului de lichide
• Administrez pacientului ser glucozat 250 ml în
perfuzie endovenoasă

Nevoia de Izolare datorită stării
a depresive manifestată
comunica prin tristeţe, sentiment
de respingere, izolare
de celelalte persoane
din salon
Nevoia de a Hipertermie datorită
menţine procesului infecțios ,
temperatura
• Pacientul să • liniştesc pacientul cu privire la boala sa Pacientul comunică cu
• va încuraja pacientul să pună întrebări membrii din anturajul său
comunice cu
• va da explicaţii clare, calme şi cu echipa medicală
bolnavii din salon • se va asigura că soneria, funcţionează
• va asigura confortul şi sprijinul de care pacientul
are nevoie
Pacientul să îşi • aerisesc încăperea în care se află pacientul În urma îngrijirilor acordate,
menţină temperature • asigur repaus la pat pacientului pe perioada febrilă evoluţia este favorabilă, cu
corpului în limite scăderea temperaturii după
 106

corpului manifestata prin normale • măsor funcţiile vitale, în special temperatura la 1 h la 37,2ºC
intervale regulate de timp, monitorizând cu atenţie
temperatură valorile respective
• administrez la indicaţia medicului Algocalmin 1
fiola im
• hidratez pacientul permanent în funcţie de bilanţul
hidroelectrolitic
• schimb lenjeria de pat şi corp a pacientului ori de
câte ori este nevoie
• supraveghez pacientul în vederea riscului de
complicaţii, semnalând orice modificare patologică
apărută medicului

Nevoia de Cunoştinţe insuficiente Pacientul să acumule- • învăţ pacientul să prevină îmbolnăvirile prin Pacientul încearcă să
a învăţa despre boală datorită ze noi cunoştinţe de protejarea de frig, curenţi dobândească noi cunoştinţe
cum să-şi unei comunicări prevenire a • ajut pacientul, îl încurajez şi îl ajut pentru despre boală
păstreze ineficiente la nivel complicatiilor dobândirea de noi deprinderi datorită bolii
sănătatea afectiv • Receptivitate redusă datorită tulburărilor de
gândire, manifestată prin fuga de idei
• -creez pacientului o stare de bună dispoziţie şi
explic importanţa respectării tratamentului şi a
regimului dietetic
Pacientul să • stimulez dorinţa de cunoaştere şi motivez
acumuleze noi importanţa acumulării de noi cunoştinţe
deprinderi • organizez activităţi educative
pentru modificarea • educ pacientul pentru menţinerea unei poziţii
comportamentului adecvate a corpului
său • Pacientul a dobândit noi cunoştinţe despre boală

Nevoia de a Reducerea autonomiei Pacientul să fie • asigur condiţii de microclimat corespunzătoare, Pacientul este capabil să îşi
fi curat, de în îngrijirile personale ajutat în satisfacerea • pregătesc materialele necesare pentru toaleta pe acorde îngrijiri igienice
a-şi din cauza dispneei, acestei nevoi regiuni şi ajut pacientul pentru satisfacerea acestei ori de câte ori este nevoie
menţine asteniei, manifestate nevoi
tegumente prin diminuarea • protejez patul cu paravan şi conving pacientul cu Pacientul prezintă
le curate posibilităţilor de a-şi tact să accepte toaleta tegumentele şi mucoasele
efectua ingrijirile • schimb lenjeria de pat şi de corp curate
personale
 107

SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE

Data T.A Puls Resp T Scaun Diureza

20.03.2016 95/50 mmHg 80 b/min 37,5 ºC 20 resp/min   1 1200
21.03.2016 100/55 mmHg 80 b/min 36,5 ºC 19 resp/min   1 1150
22.03.2016 90/50 mmHg 78 b/min 36,3ºC 18 resp/min   1 1200
23.03.2016 95/50 mmHg 85 b/min 37,2 ºC 19resp/min   1 1300
24.03.2016 100/55 mmHg 80 b/min 36,8ºC 18 resp/min   1 1200
..................
25.06.2016 90/50 mmHg 75b/min 36,5 ºC 18 resp/min   1 1200

EXAMENUL DE LABORATOR

Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori normale

Hematii 2 ml sânge prin puncþie venoasã pe 4.500.000 mm³ V.N=4000-              8000 mm³
EDTA
Hematocrit 2 ml sânge prin puncþie venoasã pe 29,8 % V.N=40-41 %
EDTA
Hemoglobina 2 ml sânge prin puncþie venoasã pe 13,3 g/100 ml V.N=13-15 g/100 ml
EDTA

Euzinofilie 2 ml sânge prin puncþie venoasã pe 4.5 % V.N = 2-3 %

EDTA
VSH 1,6 ml sânge prin puncþie venoasã 20 mm la 2h V.N=7-15 mm la 2 h
fără garou + 0,4 ml citrat de Na 3,8
%,

Rezerva alcalinã l0 ml sânge pe 50 mg oxalat de 30 mEq/l 27 mEq/l

 108

potasiu,

ALIMENTATIA BOLNAVULUI

Perioada Alimente permise Alimente interzise

20-25.03.2016 • regim hidrozaharat in perioadele febrile
• legume fierte, fructe crude si sub forma de compot , supe
• legume, cartofi, paine neagra;
• cand fenomenele acute dispar, se trece la o alimentatie
hipercalorica);
• Se evită alimentele alergene
• Se evită alimentele prea sarate si
grasimile,mezeluri, slănină, brânză, telemea,
murături, muştar, etc.
• se evita supraalimentatia si regimul bogat in
grasimi;
• se interzic tutunul si alcoolul.

INVESTIGATII PARACLINICE.

Data Examene curente Pregatirea pt examen Ingrijiri dupa ex.

20.03.2016 Recoltarea sputei • anuntam pacientul ca sputa se recolteaza
dimineata, pe nemincate pentru a evita amestecul
cu resturi alimentare;
• educam pacientul pentru a-si clati gura si
faringele cu apa inainte de a expectora;
• solicitam pacientului :
• să indeparteze proteza dentara;
• să nu inghită expectoratia;
• să nu scuipe in batista sau servetele de hartie;
• să expectoreze numai in vasul colector sau
cutia Petri;
• să nu murdareasca exteriorul vasului;
 109

• să nu expectoreze în vasul colector saliva din

gura

TRATAMENT MEDICAMENTOS

Data Medicamente Mod de administrare

20.03.-25.06.2016 Paracetamol 2x1 tb,oral
20.03.-25.06.2016 Bromhexin 1-1-1 tb,oral
20.03.-25.06.2016 Vit B6 1tb dim.
20.03.-25.06.2016 HIN 100mg Oral, 1+1tb
20.03.-25.06.2016 PZM 500mg Oral, 1+1tb
20.03.-25.06.2016 Diazepam Oral,1 tb seara
20.03.-25.06.2016 RMP 150mg Oral, 1+1tb
20.03.-25.06.2016 EMB 400mg Oral, 1+1tb
20.03.-25.06.2016 Metoclopramid Oral, 3x1tb
 110

 CAP. IV. CONCLUZII

Evaluarea finalã

Concluzii generale

 Tuberculoza este considerată azi ca cea mai importantă boală transmisibilă din lume, pentru
că anual se înregistrează peste 10 milioane noi imbolnăviri, dintre care 4-5 milioane cazuri
cu mare contagiozitate, iar numarul lor creşte continuu, mai ales datorita exploziei
demografice
 În ciuda faptului că ea este o boală curabilă, practic ea este în prezent cauza a mai mult de 3
milioane de decese. Deja incidenţa tuberculozei a înregistrat în multe ţari un declin
semnificativ, constant şi de lungă durată — trezind speranţa unei posibile eradicări a bolii
într-un viitor mai apropiat, cel puţin în ţările dezvoltate -global, problema tuberculozei a
crescut în amploare
 În România incidenţa tuberculozei a înregistrat un declin relativ constant şi continuu între
anii 1950-1980, ceea ce a dus la un justificat climat de încredere. Dupa o perioada de
stagnare între anii 1981-1988, în prezent se înregistrează o creştere marcată de la an la an.
Nivelul atins în anul 1998 este mai mare decat cel inregistrat in anul 1975, situaţie care
reprezintă o «întoarcere în trecut» cu peste 20 de ani
 În cazul în care pacienţii nu se prezintă la dispensarele TBC pentru înregistrare şi tratare
apare mortalitatea prin TBC pulmonar, care este de 13l,8% dupa vârsta de 25-30 de ani. În
combaterea tuberculozei ca problemă de sănătate publică, profilaxia ocupa rolul primordial
 Elementele semnalate mai sus justifica atenţia particulară acordată acum tuberculozei.
Deoarece combaterea tuberculozei nu se poate face decat integrat în cadrul activitaţii întregii
reţele sanitare, neputând fi numai apanajul activitaţii specialistilor pneumologi, este evidentă
necesitatea disemmarii largi a cunoştinţelor de baza ale acestui domeniu medical
 Grija constantă a cadrelor medii şi a medicilor îndreptată spre acest obiectiv, constituie o
garanţie a rezolvării ei ca problemă de sănătate publică, într-un termen nu prea îndepărtat.
 111

       

BIBLIOGRAFIE

1.Albu R.M.,” Anatomia şi fiziologia omului”, Editura Medicală, 1987

2.Belaşcu M., “Tratamentul bolilor cronice în medicină internă”, vol. I, Editura Dacia, Cluj-
Napoca, 1985
3.Bruckner I., “Medicină internă” Editura Medicală,1980

4.Borundel C. :"Medicina interna pentu cadre medii" Editura All,vol. II

5.Carol Mozes - Manual de Medicina Interna Specialitati înrudite şi îngrijiri paliative, Editura
Bucuresti,1998.
6.Fodor O.,” Medicină internă” , vol. I, Editura Dacia, Cluj-Napoca,1974
7.Ichim şi colaboratori - Îngrijirea omului sănătos şi a omului bolnav Editura CISON, Bucuresti,
2001
 112

8.L. Morariu si colaboratorii - Bazele teoretice şi practice ale îngrijirii omului sanatos şi bolnav
- nursing , Editura universal, Bucureşti

9.P. P. Groza -Fiziologie, Editura medicala, Bucuresti, 1991

10.Mogos Gh. – Urgenţe în medicina clinică. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992.

11.Papilian V. – Atlas de anatomia omului. Editura medicală, Bucureşti, 1992.

12.Saragea M. – Tratat de fiziopatologie. Editura Academiei Române, Bucureşti, 1994.

13.Titircă, L.:Urgenţe medico-chirurgicale. Editura medicală, Bucureşti, 1994.

14. Titircă, L Breviar de explorări funcţionale. Editura medicală, Bucureşti, 1994.

15 Titircă, L “Tehnici de evaluare si îngrijiri acordate de asistenţii medicali”, Editura Viaţa

Românească,Bucureşti, 2001

16. Titircă, L “Îngrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistenţii medicali” Editura Viaţa
Românească,Bucureşti, 2008
113