INTRODUCERE

În fiecare an, în sezonul rece, ne confruntăm cu "pericolul" afecţiunilor

respiratorii, începând cu banalele răceli şi terminând cu probleme potential
periculoase - gripa, pneumonia, bronhopneumonia. Frigul, umezeala, curentul,
vremea schimbătoare, grefate pe o stare de suprasolicitare fizică sau intelectuală,
ne fac mai susceptibili în această perioadă la acţiunea agenţilor patogeni.
Infecţiile aparatului respirator sunt cele mai frecvente îmbolnăviri ale
copilului mic şi constituie primul factor de morbiditate infantilă la noi în ţară şi în
ţările cu climă temperată. Ele sunt cu atât mai frecvente cu cât copilul este mai
mic.
Frecvenţa sporită, gravitatea, caracterele speciale la sugari şi copii mici ale
infecţiilor acute ale aparatului respirator se explică între ele şi prin unele
particularităţi anatomo-fiziologice ale aparatului respirator şi imunologice la copii.
Sigur, cel mai eficient este să prevenim astfel de probleme. Pe lângă
un
supliment de vitamina C, există multe alte preparate naturale care contribuie la
fortificarea sistemului imunitar. De asemenea, o alimentaţie sănătoasă, din care
nu
trebuie să lipseasca fructele şi legumele proaspete şi un program (cât de cât)
regulat de activitate în aer liber, sunt absolut necesare.
Alegerea acestei teme nu a fost făcută dintr-un motiv anume, ci
datorită
faptului că bronhopneumonia este o boală destul de întâlnită, îndeosebi la copii
mici.
Cadrul mediu trebuie să prezinte veriga intermediară dintre medic şi pacient,
asigurând schimbul de informaţii, urmărind respectarea şi consolidând gradul de
înţelegere a indicaţiilor menite să conserve starea de sănătate condiţionată a acestor
bolnavi.
Îngrijirea profesională în nursing este orientată pe cunoaştere, competenţă şi
comportament etic. Valorile de bază ale îngrijirii sunt: încrederea,
apropierea,
intimitatea cu alţi oameni, confidenţialitatea, prietenia, dragostea, respectul de sine
şi respectul celorlalţi oameni.
Principiile eticii sunt valabile în toate ţările, dar în funcţie de modelul
cultural şi educaţie sunt aplicate diferit pentru fiecare ţară. Enumerate principiile
etice sunt exprimate de binefacere, dreptate, autonomie, veracitate şi
confidenţialitate.
Fără să-şi depăşească limitele de competenţă o asistentă medicală are
obligaţia să fie sinceră, de bună credinţă, să spună adevărul despre bolnavi, boală,
să promoveze sănătatea, să prevină îmbolnăvirile, să redea sănătatea, speranţele şi
să aline suferinţele.
 CAPITOLUL
I.
PREZENTAREA TEORETICĂ A
BOLII

NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI
FIZIOLOGIE
A APARATULUI
RESPIRATOR

Totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimburilor

gazoase
dintre aerul atmosferic şi organism constituie aparatul respirator.
Anumite
particularităţi anatomo-fiziologice ale aparatului respirator la copii explică
frecvenţa şi graviditatea bolilor aparatului respirator la aceasta vârstă.

Particularităţi
anatomice

Fosele nazale – la copil sunt înguste, mici, nedezvoltate.

Vascularizaţia
internă a mucoasei explică uşurinţa cu care se produc fenomenele de obstrucţie
nazală.
Sinusurile – sunt incomplet dezvoltate la copilul mic. Slaba for dezvoltare
explică raritatea sinuzitelor la aceasta vârstă.
Nazo-faringele – este de asemenea îngust la copilul mic. Scurtimea şi
poziţia orizontală a trompei lui Eustachio favorizează infecţia urechii mijlocii, de
unde frecvenţa otitelor în cursul infecţiilor rino-faringelui.
Faringele – este situat mai sus ca la adulţi, are formă de pâlnie, cu lumenul
mai îngust, iar cartilajele sale sunt mai deprimate şi mai moi. Epiglota este mai
uşor vizibilă la inspecţie.
Traheea – la copil, pereţii traheali sunt relativ groşi, conţin puţin
ţesut
elastic şi nu opun rezistenţă prea mare compresiunii externe. Mucoasa traheală este
bogată în vase şi relativ uscată, datorită dezvoltării reduse a glandelor mucoase.
Bronhiile – sunt mai înguste, cartilajele lor mai moi, fibrele musculare şi
elastice mai slab dezvoltate, mucoasa mai bogat vascularizată, ceea ce favorizează
şi dezvoltarea proceselor inflamatorii. Lumenul bronhiilor se obstruează uşor cu
mucus în caz de
catar.
Plămânii – după naştere plămânii sunt foarte moi faţă de cutia toracică,
dezvoltarea lor făcându-se pe măsura înaintării lor în vârstă.
Mediastinul – este relativ mai mare la copii decât la adulţi, mai deprimat şi
mai elastic. El cuprinde numeroase vase, trunchiuri nervoase şi ganglioni limfatici,
toate slab legate printr-o cantitate mică de ţesut conjunctiv lax şi de ţesut
gros.
Diafragmul – este situat mai sus la copiii mici şi anume, bolta diafragmatică
corespunde cu dreapta marginii superioare a coastei a IV-a sau chiar spaţiul al
III-
lea intercostal. El joacă un rol important în respiraţie.
Cutia toracică – la început diametrul antero-posterior şi cel transvers sunt
aproape egale, apoi diametrul transvers creşte mai mult.

Particularităţi
fiziologice
 Prima particularitate şi cea mai importantă la copilul mic este caracterul ei
superficial. Profunzimea respiraţiei creşte proporţional cu vârsta.
Volumul respirator
este:
la nou născut: 20-25 cm3
 la 6 luni: 50 cm3
 la 12 luni: 80 cm3
 la 2 ani: 130-140 cm3
 la adult: 500 cm3

Frecvenţa respiraţiei – deoarece la copilul mic nevoia de oxigen este foarte

mare, caracterul superficial al respiraţiei se compensează prin frecvenţa acestuia,
care este cu atât mai mare cu cât copilul este mai mic.

Numărul respiraţiilor pe minut este:

 la nou născut 40-44 resp./min.
 între 1 şi 2 ani 35-40 resp./min.
 între 2 şi 6 ani 30 resp./min.
 între 10 şi 14 ani 20 resp./min.
 la adult 15-16 resp./min.
Dacă apar boli respiratorii, frecvenţa în respiraţie ajunge la copilul mic la
60-70 resp./min. şi chiar mai mult.
Tipul respiraţiei – la nou născut, sugar este diafragmatic sau abdominal,
de
la 2 ani este mixt, iar de la 8 ani băieţii prezintă un tip de respiraţie preponderent
abdominal sau toraco-abdominal, iar fetele numai toracic.
Schimburile de gaze – sunt mai intense la copii. Schimbul de gaze este în
strânsă legătură cu echilibrul acido-bazic şi este foarte uşor tulburat în hiperemia
plămânului şi de edemaţierea peretelui alveolar. La copiii mici hipoxemia
şi
anoxemia se pot instala mult mai uşor decât la copii mari şi adulţi. Restabilirea
schimbului de gaze se face pe seama accelerării respiraţiei, al cărei caracter
superficial se accentuează în acelaşi timp.
Reglarea respiraţiei – se face prin intermediul centrului respirator.
Centrul
respirator este format în mod normal dintr-o serie de subcentrii distincţi.
Aceştia
lucrează în mod normal sincronic, activitatea celor mai tineri dominând pe a celor
mai vechi.
Datorită maturităţii imperfecte a centrilor mai moi la copilul mic şi mai ales
la prematuri, survin uşor disocieri în funcţia acestora în sensul unei dezinhibiţii a
centrilor mai vechi. Consecinţa va fi instalarea unor tipuri de respiraţie
rudimentară, care la adult nu se întâlnesc decât în stări patologice grave. Astfel
se
întâlneşte respiraţia Cheyne-Stokes care survine uneori şi la imaturi sănătoşi după
alimentaţie, baie sau la copiii mari care suferă de meningită.
Un alt tip de respiraţie este respiraţia Biot, caracterizată prin inspiraţii făcute
de gura deschisă la limita refractară şi capul extins, fiecare inspiraţie fiind urmată
de o perioadă mai lungă de apnee. Această respiraţie este însoţită de
bradicardie
pune deseori în pericol viaţa copilului.
Dezvoltarea normală a organelor respiratorii depinde de regimul corect
de
viaţă al copilului. Tulburările metabolice la sugari cu distrofie, rahitism ca
şi
rezistenţa scăzută la infecţii, favorizează afecţiunile aparatului respirator şi
caracterul de gravitate al acestora.

1.1. DEFINIŢIE

Bronhopneumonia este o infecţie gravă caracterizată prin focare inflamatorii

bronheopulmonare diseminate în plămâni, cauzate de viruşi sau microbi şi apare
mai frecvent la vârstele mici (sugar în special şi copil mic până la vârsta de 2-3
ani).
 Se individualizează prin componenţă bronşică (exudat purulent în bronhii)
de distribuţie lobulară, prezenţa nodurilor peribronşici şi unele particularităţi
fiziopatologice.

1.2. ETIOLOGIE

Factori
determinanţi

Cauza determinantă este o infecţie bacteriană produsă de o asociaţie de

germeni cu predominanţa uneia dintre ei ca: pneumococ, cel mai frecvent întâlnit,
streptococ, stafilococ, iar la copiii polispitalizaţi, şi de bacili gram-negativi.

Factori
favorizanţi

a) legaţi de copil:
 vârsta mică;
 prematuritate;
 distrofie;
 rahitism;
 diateze (exudative,
 alergică);
alimentaţie neechilibrată (cantitativ şi calitativ);
 aport redus de vitamine;
 boli alergizante (rujeola, tusea convulsivă, gripa, TBC-
ul).
b) care depind de mediu:
 anotimp rece, umed;
 microclimat necorespunzător;
 igiena defectuoasă.
 1.3.
PATOGENIE
În bronhopneumonia aerogenă plămânii apar destinşi cu numeroase pete
roşiiviolacee, subpleurale corespunzătoare unor focare bronhopneumonice
subpleurale. Microscopic, focarele de bronhopneumonie au ca substrat leziuni
sistematizate care constituie nodul peribronşic Chareot.
În bronhopneumonia hematogenă apare aşa numitul "plămân septicemic",
prezentând ca prototip bronhopneumonia stafilococică. Macroscopic pleura este
îngroşată şi acoperită de false membrane violacee multiple, putând cuprinde
anumite zone pulmonare sau chiar întreg plămânul. Bronhiile sunt modificate,
arterele sunt trombozate cu pereţii mult alteraţi, în jurul cărora se constituie
microabcese cu necroza parenchimului pulmonar periarterial. Abcesele
sunt
înconjurate de o zonă de alveolită hemoragică intensă cu înfiltrare leucocitară
difuză, corespunzătoare unui infarct hemoragic. Pot să apară leziuni în alte
organe
metabolice reversibile în cord, ficat, rinichi. În formele grave, toxice, ele pot fi
accentuate: cord dilatat, rinichi cu aspect de nefrită, ficat cu încărcătură gravă,
variabilă.

1.4.
SIMPTOMATOLOGIA
Debu
t

Boala este precedată cu câteva zile înainte de prodoame cu caracter viral ca

într-o infecţie banală a căilor respiratorii superioare, caracterizată
prin: 
coriză;
  tuse uscată, spastică;
 obstrucţie nazală;
 agitaţie, anorexie,
 febră moderată.

După acest episod prodromal, debutul este marcat de:

 hipertermie 39-40oC;
 agitaţie;
 tuse productivă;
 dispnee.

Perioada de
stare

1. Sindromul funcţional respirator – caracterizat prin:

 tahipnee cu dispnee de tip mixt moderată cu amplitudine mică, geamăt

respirator;
 bătăi ale aripilor nazale;
 mişcare sacadată a capului odată cu respiraţia;
 tiraj intercostal;
 tuse, la început uscată, apoi productivă, iar dacă aceste semne se

agravează, apare cianoza periorală care apoi se generalizează.

2. Sindromul cardio-vascular – este determinat, pe deoparte de leziunea
directă produsă de bacterii pe miocard, iar pe de altă parte prin tulburări de
metabolism.
Clinic apar semne de insuficienţă cardiacă dreaptă:
 turgescenţa
jugularelor;
  hepatomegalie;
 edeme periferice;
 tahicardie.

Poate să evolueze bine.

3. Sindromul infecţios – este determinat de atingerea toxică a sistemului
nervos şi se manifestă prin:
 febră ridicată şi oscilantă, apariţia fiecărui focar provocând o nouă

ascensiune termică. Durata variază în funcţie de forma clinică şi

precocitatea tratamentului;
 agitaţie, insomnie sau dimpotrivă, apatie, somnolenţă;
 convulsii;
 uneori, semne de iritaţie meningeană.

4. Sindromul metabolic se manifestă prin:

 acidoza respiratorie;
 dezechilibrul hidro-electrolitic.

Simptomele digestive – în forme medii: inapetenţa şi dispersia secundară

moderată, cu câteva vărsături şi 2-4 scaune muco-grunjoase/zi. Meteorismul
abdominal prin pareza intestinală toxică survine ca o complicaţie în
bronopneumonia toxică gravă.
Simptomele renale – oligurie, adesea albuminurie, este prezentă uneori
cilindruria care indică o discretă nefrită – nefroza infecţioasă.
Starea generală – este alterată. Copilul este palid, are buzele uscate,
prezentând, cianoză periorală, este neliniştit, scade în greutate.

DIAGNOSTICUL
 Se pune pe baza anamnezei, a examenului clinic şi a examenelor paraclinice.

Examenul
clinic:

 la inspecţie – polipnee, dispnee, torace destins;

 la palpare – ambele torace participă la mişcările respiratorii;
 la percuţie – se percepe de sus în jos de ambele părţi, comparative, focare

de submatitate uni sau bilateral;

 la ascultare – raluri subcrepitante uni sau bilateral.

Examenul
paraclinic:

1. Radiografia pulmonară – arată microopacităţi uni sau bilateral. Există mai

multe feluri de bronhopneumonii radiologice:
a forma paravertebrală – se caracterizează radiologic prin imagini
paravertebrale, bilaterale, neomogene, rezultate prin confluarea a
numeroase opacităţi macronodulare cu volum, forma şi intensitate
variabilă.
b forma cu focare macronodulare – diseminate sau multiple, se manifestă
prin opacitate cu dimensiuni variate rotunde sau neregulate, dispuse
izolat, uni sau bilateral.
c forma macronodulară – diseminată sau pseudogranulică – creează
dificultăţi de diagnostic diferenţial cu TBC-ul hematogen, dar
repartizarea opacităţilor mai mult hilar şi paravertebral, regiunile costale
fiind identice pledează în favoarea bronhopneumoniei.
 d forma hilio-bazală – se prezintă cu aspectul unor focare congestive, prost
delimitate, neomogene, ocupând regiunile hilare şi paracardiace până în
unghiurile cardiofrenice care opacifică;
e forma segmentară pseudo-lobară – se întâlneşte la sugarul mai mare de 6
luni, la care bronhopneumonia poate realiza o opacitate triunghiulară
zonală, bine delimitată, omogen mai mult sau mai puţin intensă.

2. Examene de laborator
3
Leucograma arată o leucocitoză moderată de 12000-18000 leucocite/mm ,
deseori cu neutrofile şi o uşoară deviere la stânga a formulei leucocitare.
O deviere bruscă la stânga, se observă numai în formele grave, VSH-ul
este
accelerat.

1.5.
TRATAMENT
Tratamentul igieno-
dietetic

 izolarea copilului la domiciliu sau la spital şi dezinfecţia

rufelor,
obiectelor cu care a venit în contact şi a exudatelor patologice pe care le
elimină, dacă este cazul;
 asigurarea unui microclimat favorabil, cameră sau saloane bine aerisite,

luminate, încălzite la 20-30°C şi umiditate peste 40%;

 igiena tegumentelor şi mucoaselor – spălarea tegumentelor şi
 îndepărtarea diferitelor secreţii;
 la copii cu diaree o grijă deosebită trebuie îndreptată către spălarea după

fiecare scaun şi îngrijirea tegumentelor pentru evitarea apariţiei iritaţiilor

tegumentare la acest nivel;
 se asigură un aport sporit de lichide;
 alimentaţia este în funcţie de vârsta copilului, de felul alimentaţiei

(naturală sau artificiale), de gravitatea bolii, gradul de anorexie şi starea

de nutriţie.

Tratamentul
etiologic

Tratamentul etiologic al bronhopneumoniei se face cu

antibiotice:
 Ampicilină 100-200 mg/kg corp,
 Kanamicină 20 mg/kg corp;
 Lincomicină 50 mg/kg corp;
 Penicilină G 25.000-250.000 UI/kg corp.

În cazuri grave se fac asocieri de antibiotic, dar niciodată nu se asociază

bacteriostatice cu bactericide, cefalosporine
i.v.

Tratamentul
simptomatic

1. Febra se combate cu:

 Paracetamol 20 mg/kg corp/zi în 4 prize, oral sau rectal, pentru

combaterea hipertermiei;
 Aminofenazonă, supozitoare-rectal.

2. Dezobstruarea căilor respiratorii superioare se realizează cu ser fiziologic

sau 1-2 picaturi de 4-6 ori pe zi, în fiecare seară, din soluţii diluate de Rinofug,
Picnaz.
Se administrează vitamina C.
3. Pentru a combate agitaţia – Fenobarbital – 0,015g – 1-2 ori/zi.
La temperatură peste 39°C se fac împachetări cu cearceafuri umede în ape
stătute, plus Fenobarbital pentru prevenirea convulsiilor febrile.
4. Antitusive -
Mucosolvan;
- Brofimen;
- Bromhexin.
5. În caz de nevoie se administrează oxigen.

Educaţia sanitară la ieşirea din spital a mamei.

 CAPITOLUL
II.
SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI
DIN
MOMENTUL INTERNĂRII PÂNĂ
EXTERNARE
LA ŞI EFECTUAREA
TEHNICILOR
IMPUSE DE
AFECŢIUNE

2.1. INTERNAREA COPILULUI CU

BRONHOPNEUMONIE

Bronhopneumonia fiind o urgenţă medicală pediatrică, necesită internarea

de
urgenţă în spital şi administrarea unui tratament
adecvat.
După luarea anamnezei şi stabilirea diagnosticului medical, medicul
întocmeşte biletul de internare. În acest timp asistenta pregăteşte instrumentarul
pentru efectuarea următoarelor măsurători:
 greutatea – cântărirea copilului se face cu cântarul special pentru copii,

iar dacă aceştia sunt mai mari, vor fi cântăriţi cu cântarul obişnuit pentru
adulţi;
 lungimea se măsoară cu ajutorul pediometrului sau cu o panglică metrică

de croitorie;
  măsurarea perimetrică se face cu o panglică de măsurat divizată în

centimetri.
Acestea se dezinfectează după fiecare copil.
Perimetrul cranian se măsoară trecînd centimetrul în jurul copilului la
nivelul protuberanţei occipitale şi deasupra arcadelor sprâncenoase. La nou-
născutul eutrofic, perimetrul cranian depăşeşte perimetrul toracic.
Perimetrul toracic se măsoară în dreptul unghiului inferior al omoplatului şi
peste mameloane.
Perimetrul abdominal se măsoară la nivelul ombilicului. Aceste date vor
fi
comparate cu datele măsurătorilor anterioare, dacă ele există şi se raportează la
vârsta copilului.
Intradermoreacţia Mantoux – pentru diagnosticul tuberculozei – se execută
cu tuberculină purificată PPDIX, care este o soluţie de tuberculoproteină elaborată
de microbacterii de tip mamifer. Tuberculina purificată se foloseşte în
următoarele
doze:
 doza I – fiole marcate cu culoare roşie, care cuprind 2 unităţi tuberculină

0,1 ml:
 doza II – fiole marcate cu culoare albastră, care cuprind 10 unităţi

tuberculină 0,1 ml;

Depistarea sensibilităţii la tuberculină începe întotdeauna cu doza I şi numai
dacă rezultatul este îndoielnic sau negativ, se va repeta la 15 zile cu doza
II.
Tuberculina se injectează intradermic. Reacţia se citeşte la 48 şi 72 ore şi
se
consideră pozitivă dacă în jurul injecţiei de tuberculină apare un eritem infiltrat cu
diametrul minim de 5-6 mm care persistă cel puţin 2 zile. Ea indică o stare de
hipersensibilizare faţă de bacilul tuberculos care există în
organism.
Cu biletul de internare asistenta medicală însoţeşte mama şi copilul la
serviciul de ambulanţă unde se va întocmi foaia de observaţie. Aici vor fi
trecute
rezultatele examenului clinic, rezultatele măsurătorilor efectuate şi datele personale
ale copilului.
În cazul în care copilul este internat cu mama, aceasta va fi internată într-
un
salon rezervat mamelor, având acces la copil numai atunci când nu
incomodează
procesul de îngrijire medical.
De la serviciul de ambulanţă asistenta va conduce mama şi copilul cu liftul
sus pe secţie şi îi va da în primire asistentei de serviciu. Aceasta va anunţa
asistenta
şefă despre bolnavul nou venit pe care îl va trece în registrul de internare al secţiei
şi va iniţia mama asupra regulamentului de ordine interioară a secţiei.

2.2 ASIGURAREA CONDIŢIILOR DE

SPITALIZARE
Asistenta de pediatrie de la salon preia copilul de la asistenta din serviciul de
internări.
Sugarul va fi repartizat în salon luminos, fără curenţi de aer,
suficient
încălzit (22-24°C), bine aerisit. Asistenta va asigura aerisirea care poate fi
continuă
dacă temperatura mediului o permite sau împrospătează aerul de mai multe ori pe
zi prin deschiderea ferestrelor, caz în care bolnavii vor fi bine înveliţi pentru a
nu
răci. Verifică dacă în salon s-a efectuat curăţenia şi dezinfecţia urmărind
toate
suprafeţele. Va avea grija să se evite măturatul uscat, folosindu-se aspiratoarele
de
praf sau ştergerea umedă. Corectează în cel mai scurt timp orice
deficienţă
semnalată în acest sens. Verifică lenjeria de pat şi corp, asigură
schimburi
suficiente pentru fiecare copil în raport de vârstă şi afecţiunea pe care o prezintă.
Asistenta se îngrijeşte ca în salon să existe jucării pentru diferite vârste. Jucăriile
trebuie să fie dezinfectate corespunzător şi să nu poată produce accidente.
 2.3 ASIGURAREA CONDIŢIILOR IGIENICE
PACIENŢILOR
INTERNAŢI
Se asigură copilului o ambianţă calmă: odihna este extrem de importantă.
Personalul va efectua şi grupa manevrele terapeutice, pe cât posibil, încât să nu
obosească copilul. Baia va fi făcută cu ½ -1 oră înaintea unei mese.
Bolnavul va fi aşezat cu trunchiul puţin ridicat 30-40 grade, cu toracele bine
sprijinit. Cu ajutorul unui sul, umerii vor fi puţin ridicaţi şi proiectaţi înapoi, iar
corpul în uşoară hiperextensie.
Poziţia trebuie schimbată la fiecare 1-2 ore, prin aşezarea copilului în uşor
decubit drept sau stâng, pentru a facilita evacuarea secreţiilor din arborele
respirator şi a preveni atelectazia.
Copilul poate fi plimbat în aer liber, ţinut în braţe, în poziţie
aproape
verticală, cu capul uşor lăsat pe spate. "Efectele aerului în mişcare" sunt
superioare. Dacă vremea este frumoasă, copilul poate fi ţinut afară câte 4-5 ore pe
zi.
Variaţiile locale ale climei nu au importanţă, însă sunt unele
restricţii:
temperatura exterioară sub +10°C, ceaţa şi vântul puternic.
Oxigenoterapia este o măsură terapeutică majora în sindromul de hipoxie-
hipercapnie. Oxigenul va fi în prealabil umidificat, în concentraţie de aproximativ
40% (debit 2-4 litri/minut) pe mască, sondă endonazală sau sub cort.

Pregătirea patului şi accesoriilor

lui

Satisfacerea acestei nevoi a copilului impune crearea unor condiţii de

confort. Din cauza că, copilul îşi petrece majoritatea timpului în pat, acesta trebuie
să aibă anumite calităţi: să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite, care să
satisfacă atât cerinţele de confort ale copilului, cât şi ale personalului de îngrijire,
să-i permită pacientului să se poată mişca în voie, să nu-i limiteze mişcările.
 asistenta să poată efectua tehnicile de îngrijire, investigaţie şi tratament

cât mai comod, uşor de manipulat şi curăţat;

 patul să fie cu gratii mobile, prevăzute cu dispozitive de siguranţă;
 salteaua să fie confecţionată dintr-o singură bucată, care se curăţă şi
se
dezinfectează mai uşor;
 lenjeria este bine să aibă cât mai puţine cusături;
 cearşafurile – dintr-o singură bucată, să se poată fixa bine sub
 saltea;
muşamaua – confecţionată din cauciuc sau material plastic, cu rol de a
proteja salteaua de diferite dejecţii;
 aleza - acoperă muşamaua – este confecţionata din pânză; va fi de aceeaşi

lungime, însă cu 15-20 cm mai lată decât muşamaua pentru a o acoperi

perfect;
 perina nu este necesară pentru copii.

Schimbarea lenjeriei de
pat

Schimbarea lenjeriei de pat se execută de obicei dimineaţa, înainte de

curăţenie, după măsurarea temperaturii, luarea pulsului şi toaleta pacientului, dar la
nevoie se efectuează de mai multe ori pe zi.
Materiale necesare: cearşaf simplu, cearşaf plic, 1-2 pături.
Efectuarea patului:
 se îndepărtează noptiera de lângă pat;
 se aşează un scaun cu spătar la capătul patului;
  pe scaun se aşează, în ordinea întrebuinţării, lenjeria curată;
 cearşaful se aşează la mijlocul saltelei;
 se desface şi se întinde o parte a cearşafului spre căpătâiul patului,

cealaltă spre capătul opus;

 se introduce cearşaful adânc sub saltea, la ambele capete şi se execută

colţul;
 cearşaful se întinde bine, să nu prezinte cute;
 dacă este nevoie, se aşează muşamaua transversal, la mijlocul patului şi

se acoperă cu aleza;
 pătura se introduce în plic după care se îndoaie în lungime.

Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare a

pacientului

Asistenta va efectua schimbarea lenjeriei de corp şi de pat a copilului, ori de

câte ori este nevoie. La intervale scurte de timp, 15-30 minute, se va verifica
lenjeria de corp şi pat a pacientului pentru a fi schimbată imediat ce se murdăreşte,
pentru a evita escarele.
Toaleta copilului mic, cuprinde ingrijirea tegumentelor, mucoaselor,
părului,
unghiilor. Îngrijirea tegumentelor se face prin baia zilnica parţială, în
perioada
acută a bolii şi totală, pe măsură ce boala se ameliorează, dimineaţa sau seara, dar
întotdeauna înainte de alimentaţie.
Temperatura camerei trebuie să fie 24°C, a apei de 37°C. Dacă nu
există
termometru de apă, controlul temperaturii apei se face cu cotul, regiune unde
pielea este mai sensibilă faţă de variaţiile de temperatură.
Pentru toaleta copilului se vor pregati următoarele:
 cadă sau lighean, spălat şi dezinfectat;
  termometru de apă, săpun neutru;
 mănuşi de baie;
 apă fiartă şi răcită la temperatura de 37°C;
 cearceaf de baie, lenjerie şi scutece curate;
 tampoane de vată;
 ulei de parafină;
 pudră de talc;
 un vas pentru aruncarea tampoanelor şi scutecelor murdare;
 termofor electric sau sticle cu apă caldă pentru încălzirea lenjeriei şi

scutecelor curate;
 perie pentru pieptănat şi foarfecă dezinfectată pentru tăierea unghiilor;

Baia parţială se execută pe masa de înfăşat, acoperită cu muşamaua şi

învelitoarea curate, de pânză sau lână.
Copilul dezbrăcat complet se aşează pe masă şi lângă el se aşează ligheanul
cu apa de baie încălzită la temperatura de 37°C. Copilul se săpuneşte pe masa de
înfăşat, evitând capul. Săpunul se curăţă cu ajutorul mănuşilor de baie, fără să se
introducă copilul în apă.
Faţa copilului se spală separat, învelit în cearşaful de baie, încălzit şi uscat
prin tamponare. Plicile vor fi bine şterse apoi unse cu ulei de parafină sau
undelemn steril, cu ajutorul unei comprese sterile.
Lenjeria este pregătită astfel: camăşuţă şi pieptăraş, pantalonaşi de bumbac
(scurţi pentru vară şi lungi pentru iarnă) prinşi de pieptăraş cu nasturi sau şireturi.
Sub pantalonaşi, copilul va fi înfăşat cu scutecul absorbant dreptunghiular şi
scutecul în triunghi, sau pampers.
În picioare i se vor încălţa botoşei sau şosete cu papuci. Pentru exterior,
în
anotimpurile reci, copilul mare va purta un costumaş, de lână şi ghete.
 Cămăşuta şi pieptăraşul vor fi schimbate o dată sau de două ori pe zi, ori de
câte ori se murdăresc.
Scutecele vor fi schimbate ori de câte ori se vor murdări, schimbarea lor
fiind însoţită de toaleta parţială a regiuni perineale inferioare şi a
coapselor.

Efectuarea toaletei generale şi pe regiuni a pacientului

imobilizat

Toaleta generală se execută în cadă. Aceasta se aşează lângă masa de

înfăşat,
pe care se pregătesc materialele necesare pentru baie şi lenjeria copilului. Pe fundul
căzii se aşează un scutec curat pentru a împiedica alunecarea copilului.
Asistenta îmbracă mănuşa de baie şi introduce copilul în cadă. Cu mâna
stângă, îl ţine de umăr şi braţul stâng în aşa fel încât, pe antebraţul asistentei să se
sprijine spatele şi ceafa copilului, iar cu mâna dreaptă, îl ţine de glezne sau îl
sprijină de regiunea fesieră. Introducerea în apă se face încet şi cu blândeţe. Dacă
cu ocazia primelor băi, temperatura apei a fost prea ridicată sau prea scăzută,
copilul va fi agitat şi va plânge, fiindu-i frică de apă.
După ce copilul a fost scufundat în apă, se lasă libere membrele inferioare.
Cu manuşa de baie se săpuneşte întâi capul, apoi gâtul, toracele, membrele
superioare şi cele inferioare.
Apoi se întoarce copilul, sprijinindu-l cu faţa anterioară a toracelui şi a
bărbiei pe antebraţul stâng al asistentei, susţinând cu aceaşi mână, umărul drept şi
axila. Se spală cu grijă – utilizând mâna dreaptă – spatele copilului, regiunea
fesieră şi la urmă, organele genitale. După îndepărtarea resturilor de săpun,
se
scoate copilul pe masa de înfăşat, pe care s-a pregatit între timp, cearşaful de baie
încălzit. Se şterge copilul prin tamponare şi se îmbracă în lenjerie
încălzită.

Îngrijirea
mucoaselor
 Pentru curăţirea nasului şi conductului auditiv, se folosesc tampoane de
vată
de formă alungită şi răsucite. Pentru nas, tampoanele vor fi înmuiate în soluţie de
acid boric sau eucalipt; pentru ureche se vor utiliza tampoane uscate.
Conductul auditiv extern va fi îndepartat, trăgând pavilionul urechii uşor în
sus şi înapoi, apoi se va pătrunde cu tampoanele numai până la limita vizibilităţii.
Dacă pe suprafeţele respective vor fi depozitate cruste sau mucus uscat, acestea se
vor îndepărta cu un tampon de vată îmbibată în ceai de muşetel.
Ochii copilului se şterg cu tampoane înmuiate cu soluţie de acid boric 1-4
%.
ştergerea se face dinspre comisura externă spre cea internă. Se
întrebuinţează
tampoane separate pentru fiecare ochi.

Îngrijirea
părului

Părul fin al copilului nu necesită pieptanare, ci se va peria cu o perie deasă,

moale.

Îngrijirea
unghiilor

Unghiile copilului se taie scurt, cu o foarfecă dezinfectată şi se face cu grijă,

ori de câte ori este nevoie.

Observarea poziţiei pacientului în

pat

Asistenta observă de la prima privire faţa copilului, care exprimă în cele mai
multe cazuri starea generală a acestuia, poziţia acestuia în pat, comportamentul,
starea de igienă, integritatea, culoarea, umiditatea, elasticitatea pielii, prezenţa
erupţiilor de orice natură.
Orice modificare a coloraţiei tegumentelor se raportează medicului. Poate să
apară cianoză a tegumentelor, roşeaţă în caz de
febră.
În bronhepneumonie, jumătatea de faţă de partea afectată este mai roşie,
congestionată cu bătai ale aripilor nazale.

Schimbarea poziţiei şi mobilizarea

pacientului

Copilul se aşează în decubit dorsal sau lateral, stâng sau drept, pentru
evitarea aspirării secreţiilor bronşice, iar poziţia se va schimba la una-două ore
pentru evitarea apariţiei escarelor de decubit.
Mobilizarea bolnavului se face la indicaţia medicului sau cu scopul de a
preveni complicaţiile ce pot apărea din cauza imobilizării şi pentru recâştigarea
independenţei.

2.4. CAPTAREA
ELIMINĂRILOR
Captarea
vărsăturilor
Vărsăturile survin în numeroase şi variate afecţiuni ale aparatului
digestiv,
precum şi în îmbolnăviri extradigestive. Uneori vărsăturile domină tabloul clinic şi
reprezintă prin sine o stare de urgenţă datorită efectului lor asupra
organismului,
având ca efecte dezhidratarea şi demineralizarea organismului, cu
perturbarea
echilibrului hidroelectrolitic şi acido-bazic.
Când apare vărsătura, asistenta va ţine ea însăşi cu o mână tăviţa renală sub
gură şi bărbie, iar cu cealaltă va susţine fruntea bolnavului.
Asistenta medicală îndepărtează taviţa renală folosită, dar se păstrează
conţinutul ei în caz de nevoie pentru a se arăta medicului sau pentru analize de
laborator
.

Captare de materii
fecale
Diareea poate apărea singură sau însoţeşte vărsăturile. Diareile acute
constituie urgenţă datorită tulburărilor hidroelectrolitice şi ale echilibrului
acido-
bazic, mai ales dacă sunt asociate cu vărsăturile.
Asistenta notează numărul şi caracterul scaunelor în foaia de temperatură.
Pentru analiza de materii fecale, unele emisii vor fi captate în bazinet.
Semnele ce pot însoţi eliminarea scaunului, dureri abdominale, temesme vor fi
comunicate medicului.

Recoltarea
urinei
Asistenta va întreprinde o evaluare a funcţiei vezicii urinare – eliminări
urinare – precum şi asupra tuturor modificărilor stării pacientului.
Se măsoară macroscopic urina, culoarea, mirosul, cantitatea. Se efectuează
examenul sumar de urină. Se măsoară densitatea urinei. Se observă numărul
micţiunilor şi prezenţa simptomelor funcţionale care traduc infecţii sau alte
afecţiuni cum ar fi polakiuria sau disuria.

Recoltarea sputei prin spălătură

gastrică
Se utilizează adesea la copii pentru captarea de germeni, deoarece ei nu ştiu
să expectoreze şi înghit sputa.
Se introduce sonda Einhorn sau Faucher în stomac, dimineaţa pe nemâncate.
Prin sondă se introduc 200 ml apă distilată, bicarbonată, calduţă, care este evacuată
imediat sau extrasă cu seringa. Lichidul recoltat se trimite imediat la laborator
pentru că germenii căutaţi pot fi distruşi dacă stau mult timp în contact cu mediul
acid al sucului gastric.
Dacă recoltarea se face pentru însămânţare şi lichidul trebuie trimis la alt
laborator, sucul obţinut poate fi neutralizat cu bicarbonat de
sodiu.
Se informează medicul despre orice modificare observată. Asistenta va ţine
o
strictă evidenţă a pierderilor de lichide prin vărsături, urină, diaree, la care se
adaugă şi pierderile prin respiraţie şi perspiraţie.

2.5. SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE

ŞI
VEGETATIV
E
Respiraţi
a
Supravegherea tulburărilor de respiraţie prezintă o importanţă deosebită la
copilul bolnav. Se va observa frecvenţa, amplitudinea, ritmicitatea şi
caracterul
respiraţiei. Aceste elemente se vor completa cu unele caractere accesorii:
bătăile
aripilor nazale, geamătul expirator şi zgomote anormale produse de mişcările
respiratorii de origine nazală sau traheo-bronşică. Observarea lor la timp este cu
atât mai importantă cu cât la copii afecţiunile pulmonare pot evolua numai cu
simptome funcţionale. Tulburările de respiraţie pot să ajungă până în faza
de
asfixie care apar în bronhopneumoniile intense.

Temperatur
a
Pentru copilul mic măsurarea cea mai corectă a temperaturii se face rectal de
către asistentă. Se foloseşte termometrul maximal gradat după scara Celsius.
Copilul se aşează în decubit dorsal. Se scutură termometrul şi se verifică dacă este
coborât. Termometrul este ţinut în mâna dreaptă, iar cu mâna stângă se
apucă
picioarele copilului la nivelul gleznelor, îndoindu-le din articulaţia şoldului.
Printr-
o mişcare de rotaţie, rezervorul de mercur al termometrului se introduce în
întregime în rect. După 3-5 minute în care îl ţinem cu mâna dreaptă, se scoate şi se
citeşte temperatura. Din valoarea temperaturii citite pe termometru se scad 0,5
unităţi şi vom obţine valoarea reală a temperaturii. Notarea temperaturii grafice în
foaia de temperatură se face cu un creion de culoare albastră. Pentru fiecare
diviziune a foii se socotesc două diviziuni de grad. După citirea temperaturii,
termometrul se şterge cu un tampon de vată sau cu o compresă sterilă de
tifon,
înmuiată în apă şi săpun sau alcool, după care se dezinfectează, punându-se într-
un
pahar cu cloramină.
În cazul bronhopneumoniei apare hipertermia marcată 39-40°C.

Diurez
a
În cazul diurezei asistenta va urmări:
 tulburări de emisie urinară;
 cantitatea de urină emisă în 24 ore;
 caracterul calitativ al urinei.

Scaunu
l
Aprecierea scaunului se face în funcţie de vârstă şi alimentaţia copilului. Se
va ţine seama de:
1 culoare;
2 aspect;
3 consistenţă;
4 numărul
scaunelor.
 1) Culoare:
 brună – la adult coloraţia fiind dată de stereobilină;
 galbenă – la nou născut şi copil mic alimentat la sân:
 închisă – cu aspect de suc de mac la nou născut în primele zile de viaţă

numit meconiu;
 negru – în caz de hemoagie digestivă care are loc în porţiunea superioară

a tubului digestiv (varice esofagiene, ulcer gastric hemoragic) şi sângele

eliminat este digerat – melană (scaun negru lucios ca păcura).
2)
Aspect:
 de zeamă de pepene sau supă de linte în febra tifoida;
 de zeamă de orez în lambliază, în intoxicaţii alimentare, holeră.

3) Consistenta:
 păstoasă, omogenă, cilindrică cu diametrul 3-5 cm;
 scăzută, scaunele putând fi moi, lichide sau apoase.

4) Numărul scaunelor poate fi diferit în funcţie de afecţiune:

 3-6 scaune pe zi în enterite şi enterocolite;
 20-30 scaune pe zi în dizenterie;
 80-100 scaune pe zi în holeră.

Alături de numărul scaunelor, în foaia de temperatură se notează

unele
caracteristici ale acestuia. Scaunul normal se notează sub forma unei linii verticale,
cel moale printr-o linie oblică, iar cel diareic printr-o linie orizontală.
Dacă
numărul scaunelor este mare, se va trece numărul global însoţit de semnul
convenţional:
 mucus "x";
 puroi "p";
 sânge "s".
 Vărsăturil
e
Asistenta va nota vărsăturile sub forma unor cerculeţe în dreptul rubricii
afectate în acest scop, va raporta medicului intoleranţa gastrică faţă de
medicamentul respectiv, precum şi faptul că medicamentul a fost evacuat
prin
vărsătură. Conţinutul stomacal evacuat se va păstra pentru a fi arătat medicului.
Asistenta va urmări la vărsături:
 cantitatea:
 culoarea;
 mirosul;
 conţinutul;
 orarul.

Transpiraţiil
e
Apar frecvent în bronhopneumonie la sfârşitul bolii. Copiii mici transpiră
puţin.

2.6. ALIMENTAŢIA COPILULUI MIC CU

BRONHOPNEUMONIE

Copilul mic are nevoie de 80-90 calorii/kg corp/zi. Necesarul hidric scade
treptat de la 85-80 ml/kg corp/zi la 60 ml/kg corp/zi. Alimentaţia se compune
din: 
lapte 500ml/zi sub formă de lapte dulce simplu, cu cacao, iaurt, creme,
budinci, derivate din lapte, brânzeturi;
 oua intregi fierte moi, administrate o dată la două zile;
  carne de pasăre, vită, peşte slab, în cantitate de 30-40 g la un prânz, de 3

ori pe săptămână sub formă de carne fiartă, budinci de carne;

 vegetale sub formă de legume uscate (peste 2 ani) sau morcovi, cartofi,

spanac, fructe 150 g/zi;

 lichide sub formă de apă simplă sau de suc natural de fructe.

Bomboanele, dulciurile nu se dau înainte de ora mesei, deoarece scad pofta

de mâncare.
Copilul fiind febril, transpiră şi se deshidratează de aceea se va administra
ceai îndulcit, călduţ, ori de câte ori este nevoie.
Lipsa totală sau parţială a poftei de mâncare poate provoca scăderea bruscă a
curbei ponderale. Alimentaţia făcută cu neatenţie, lovirea unui mugure dentar
sau
folosirea unor alimente fierbinţi, creează reflexe condiţionate negative faţă de
alimentaţie, ce se va menţine timp îndelungat.

2.7. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR ŞI

HIDRATAREA
ORGANISMULUI
Asistenta medicală va aduce medicamentele prescrise de medic de la
farmacie. Verifică după foaia de observaţie a copilului, dacă medicaţia
adusă
corespunde cu aceea din fişă, verifică dacă în ambalaj este medicamentul prescris
şi termenul de valabilitate al medicamentelor. În caz de erori accidentale,
anunţă
medicul.
Nu se administrează medicamente care prezintă modificari de transparenţă,
culoare, miros, gust, cu deteriorări ale ambalajului.
Asistenta repartizează medicamentele prescrise pentru fiecare copil în parte,
punându-le în cutii compartimentate, pe saloane şi paturi.

Administrarea orală a
medicamentelor

Asistenta:
 se va spăla pe mâini;
 pregăteşte linguriţe de dimensiuni adecvate;
 pisează tabletele şi drajeurile şi le divide după medicaţia medicului;
 corectează gustul neplacut prin adaos de zahăr, miere, lichide cu
gust
plăcut, înglobate într-un aliment
 păstos;
aşează în jurul gâtului copilului, un prosop curat.
Copilul, în timpul administrării medicamentului, va fi ţinut şezând
imobilizat cu blândeţe şi răbdare. Se ia linguriţa cu medicamentul pregătit pentru
administrare. Deschiderea cavităţii bucale se asigură prin stimularea buzelor cu
linguriţa. Se introduce linguriţa aproape de baza limbii şi se varsă conţinutul,
avându-se grijă ca aceasta să intre pe calea digestivă. Retragând linguriţa,
permitem închiderea cavităţii bucale. Asistenta va aduna materialul folosit şi
va
supraveghea efectul imediat al medicamentelor. Asistenta se va spăla pe mâini
cu
apă şi săpun.

Administrarea medicamentelor prin injecţia

intramusculară

Se va aşeza copilul în decubit ventral. Se imobilizează copilul cu

ajutor,
fixând membrele inferioare cu mâna pe faţa posterioară a articulaţiei genunchiului
şi regiunea toraco-lombară. Injecţia se va efectua în masa musculară fesieră,
cadranul supero-extern.
 Administrarea
supozitoarelor

Asistenta se spală pe mâini, dezbracă copilul, observând zona perianală,

dacă aceasta nu prezintă leziuni, infecţii urme de fecale, efectuează igiena regiunii
perianale. Dezambalează supozitorul apreciindu-se dimensiunea şi gradul de
lubrefiere. Copilul va fi aşezat în poziţie de decubit lateral, cu mâna stângă se
îndepărtează uşor fesele copilului, iar cu mâna dreaptă se introduce supozitorul
complet în orificiul anal. Se strâng apoi fesele între police şi degetele mâinii
drepte, aşteptând circa un minut pentru a favoriza ridicarea supozitorului în rect şi
depăşirea sfincterului anal, în caz contrar, supozitorul este eliminat prin reflexul
de
evacuare.
Asistenta strânge materialele folosite punându-le la locul lor şi se spală pe
mâini cu apă şi săpun.

Administrarea intravenoasă a
medicamentelor

Asistenta se spală pe mâini, pregăteşte tot materialul necesar, tava

medicală
acoperită cu un câmp steril, seringa sterilă cu soluţie medicamentoasă, ace de
puncţie venoasă, alcool, benzină iodată, tinctură de iod, tampoane de vată fixate pe
port-tampon, garou de cauciuc, casoletă cu comprese sterile, leucoplast, muşama.
Asistenta va alege locul cel mai favorabil puncţiei venoase, inspectând cu
atenţie regiunea vaselor epicraniene, faţa dorsală a mâinii sau piciorului.
Copilul va fi imobilizat cu blândeţe pentru puncţionarea reuşită a venei
jugulare. În cazul aplicării perfuziei, imobilizarea copilului pentru menţinerea
perfuziei, se face astfel:
 pe braţ, picior fixează atela;
  pentru venele epicraniene, infaşă copilul cu braţele pe lângă corp şi

fixează un colac moale sub capul copilului.

Supravegherea clinică a copilului şi observarea apariţiei reacţiilor
alergice
sau de intoleranţă şi anunţă pe loc medicul.
După efectuarea administrării medicamentelor, înregistrează în caietul de
pe
secţie, numele medicamentului, doza, ora, reacţia copilului bolnav, dacă l-a
primit
sau l-a varsat.

Tratamentul etiologic al bronhopneumoniei la copilul

mic

Constă în administrarea de :
 AMPICILINĂ: 100-200 mg/kg corp, intramuscular;
 KANAMICINĂ: 20 mg/kg corp, intramuscular;
 LINCOMICINĂ: 50 mg/kg corp;
 PENICILINA G: 25.000-250.000 U.I./kg corp.
În cazurile grave se fac asocieri de antibiotice, dar niciodată nu se
administrează bacteriostatice cu bactericide, cefalosporine.
În stafilococia pulmonară se administrează:
 OXACILINĂ: 100-200 mg/kg corp;
 GENTAMICINĂ: 5 mg/kg corp;
 CEFALOSPORINE: 50 mg/kg corp.

Tratamentul simptomatic al bronhopneumoniei la copilul

mic

 PARACETAMOL sau AMINOFENAZONĂ (supozitoare): 20

mg/kg
corp/zi în 4 prize, oral sau rectal, pentru combaterea hipertermiei;
  SER FIZIOLOGIC călduţ, pentru dezobstruarea mecanică a nasului;
 EFEDRINĂ sau soluţie de RINOFUG, PICNAZ – 1-2 picături, de 4-6 ori

pe zi;
 FENOBARBITAL – 0.015 g de 1-2 ori pe zi, pentru a combate
 agitaţia;
BROFIMEN – 5 picături/kg corp pe zi.

2.8. RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE ŞI

PATOLOGIC
E

Recoltarea sângelui pentru examinări

hematologice
Recoltarea sângelui pentru examinări hematologice la copilul mic se face în
salon, deci la patul bolnavului.
Se recoltează o cantitate mică de sânge din sângele capilar sau vasele mici
(pulpa degetului de la mână, faţa plantară a degetului mare de la picior,
lobul
urechii).
Fiind o tehnică puţin dureroasă, copilul va plânge, de accea după terminarea
tehnicii, asistenta va linşti copilul, oferindu-i jucării, vorbindu-i şi luându-l în
braţe, dacă este cazul. În bronhopneumonie apare o leucocitoză 12.000-18.000
leucocite/mm3.

Recoltarea sângelui pentru determinarea VSH-

ului
VSH reprezintă viteza de sedimentare a
hematiilor.
Recoltarea sângelui pentru determinarea VSH-ului la copii, se face
prin
puncţie venoasă, la patul bolnavului. La copilul mic, sângele se recoltează de la
nivelul venelor epicraniene.
În bronhopneumonie VSH-ul este crescut moderat. Sângele recoltat
pentru
examinări hematologice se trimite la laborator, împreună cu un bilet pe care
se
trece numele şi prenumele copilului, vârsta, salonul, data recoltării, diagnosticul şi
analizele care se cer făcute.

Recoltarea urinii pentru examene

bacteriologice
Cantitatea de urină necesară pentru urocultură este de 10-20 ml i se
recoltează în salon, la patul bolnavului.
Pregătirea fizică: înainte de urinare se face toaleta riguroasă a
meatului
urinar şi a vulvei. Recoltarea se face în vase sterilizate prin fierbere.

Tehnica
recoltării
Recoltarea urinei la copilul mic se face în vase fixate pe organele
genitale.
La băieţi, se fixează o eprubetă pe penis, iar la fetiţe, un balonaş cu gât lung pe
vulvă, cu ajutorul unei benzi de leucoplast. Fâşia de bandă adezivă lată de
aproximativ 30 cm, se despică la mijloc şi la cele două extremităţi. Prin despicătura
de la mijloc se trece eprubeta, respectiv gâtul balonaşului, având grijă la suprafaţa
adezivă a leucoplastului, să rămână îndreptată în sus, cu cele 4 extremităti ale
benzii se fixează recipientul în plica inghinală, respectiv regiunea fesieră a
copilului.
Pentru a preveni smulgerea recipientului de pe locul fixat şi mai ales
spargerea lui, este bine ca membrele inferioare ale copilului să fie imobilizate
de
marginea pătuţului. Copiii astfel pregătiţi trebuie să fie controlaţi cât mai
des
pentru a îndepărta recipientul imediat după urinare.
Urina recoltată se trimite la laborator fiind însoţită de un bilet conţinând
urmatoarele date:
  nume, prenume;
 salon, secţie;
 diagnosticul şi analizele solicitate.

Recoltarea exudatului
faringian
Pentru recoltarea exudatului faringian, se pregătesc următoarele materiale:
 un tampon sau o ansă de platină;

 spatula linguală;
 medii de cultură;
 lame de microscop;
 mască de protectie, pentru asistentă.

Tehnica
recoltării
Recoltarea se face dimineaţa pe nemâncate sau la câteva ore după masă
(minimum 4 ore), căci trecerea bolului alimentar prin cavitatea bucală şi faringe,
antrenează şi o parte a produselor patologice.
Asistenta îşi pune masca de protecţie, copilul este luat în braţe de o altă
persoană, imobilizându-i capul, mâinile şi picioarele. Dacă nu vrea să deschidă
gura, se va apăsa cu degetul în dreptul molarilor sau i se va obtura nasul, imediat
după deschiderea gurii introducându-i între arcadele dentare un depărtător de
maxilar. Se apasă apoi limba şi se şterge cu un tampon faringian steril sau ansă
de
platină, depozitul de pe faringe şi amigdale dezlipind dacă este cazul şi o mică
portiune din falsa membrană. Gura eprubetei în care se introduce tamponul se
flambează. Produsul obţinut se întinde pe lama de sticlă pentru frotiuri colorate sau
se însămânţează pe medii de cultură.
Însămânţarea trebuie facută la patul bolnavului. Dacă acest lucru nu este
posibil, se va trimite eprubeta etichetată cu nume, prenume, vârstă, număr de salon,
cât mai repede la laborator. În acest caz tamponul trebuie în prealabil umezit cu
ser
fiziologic sau glicerină 15%. Timpul scurs de la recoltare până la însămânţare
nu
trebuie să depăşească 5-6 ore. Spatula linguală şi ansa de platină se dezinfecteaza
imediat după recoltare. Se scoate depărtătorul de maxilare şi asistenta va linişti
copilul oferindu-i jucarii şi hrană.

Recoltarea materiilor fecale pentru examenul

bacteriologic
Recoltarea materiilor fecale se face la patul copilului bolnav, fie după
o
defecare spontană, după administrarea unor substanţe purgative sau clisme,
direct
din rect.
Condiţii bune de recoltare se realizează cu sonda Nelaton, care asigură
recoltarea direct din colonul sigmoid. Copilul nu necesită nici un fel de pregătire în
vederea recoltării. Se utilizează sonde Nelaton nr.16-18. Este bine ca
însămânţarea
produsului rectal să se facă imediat după recoltare.
Pentru examenul parazitologic, materiile fecale se vor recolta în vase curate.
Examenul coproparazitologic pentru paraziţi trebuie repetat de mai multe ori.
Scaunul va fi recoltat într-un vas perfect uscat şi curat. Dacă s-au eliminat în
scaun
paraziţii, aceştia se trimit de asemenea la laborator pentru identificare.
Recoltarea ouălor de paraziţi se poate face şi prin raclarea pielii din jurul
orificiului anal cu ajutorul unei spatule sau a unei baghete de lemn plată şi bine
lustruită care va fi în prealabil înmuiată în glicerină cu apă. Este recomandat ca,
raclarea să se facă la 2-3 ore după culcare sau dimineaţa devreme.

Explorări
radiologice
Examenul radiologic toracic pentru evidenţierea organelor intratoracice
se
face fără pregatirea lor prealabilă.
 Explorările radiologice încep cu radioscopia, care dă o imagine dinamică a
inimii şi
plămânilor.
Copii mici vor fi suspendaţi în hamuri sau târâţi pe scândură pentru a evita
susţinerea lor de asistentă sau de mamă, care astfel ar putea să fie iradiate cu raze
Roentgen. Copiii care trebuie susţinuţi vor fi ajutaţi sub protectia şortului şi a
mănuşilor speciale, iar asistenta va pune ochelarii cu lentile de culoare închisă 10-
15 minute înainte de examinare pentru a se obişnui mai uşor în camera obscură.
Asistenta va îmbrăca copilul şi va aştepta rezultatul explorării. După primirea
rezultatului, asistenta va duce copilul în salonul în care este internat iar rezultatul
radiologiei îl va pune pe foaia de observaţie, urmând să-l prezinte medicului în
ziua următoare, la vizită sau chiar în ziua respectivă dacă este posibil.
Rezultatele investigatiilor radiologice şi ale tuturor examinărilor de
laborator, asistenta le va trece în foaia de
observaţie.

2.9. EDUCAŢIE PENTRU

SĂNĂTATE
Asistenta medicală are rolul de a educa mama asupra modului de îngrijire a
copilului cu bronhopneumonie. Asistenta medicală va încerca cu blândeţe să
se
apropie de mamă, să o asigure că copilul este spre vindecare, va îndruma mama să
asigure copilului o igienă corporală riguroasă, să nu-l expună, în perioada de
convalescenţă, la frig şi umezeală, dar nici la căldură prea mare. Va
asigura
copilulului dieta corespunzătoare cantitativ şi calitativ, să-l ferească de contactul
cu
alţi bolnavi, copii sau adulţi şi să respecte doza, ritmul şi orarul de administrare a
medicamentelor prescrise. Se va recomanda mamei să ofere copilului un climat
adecvat pe perioada de convalescenţă la o staţiune balneară sau pe litoral.
 Profilaxia
bolii
În bronhopneumonie, profilaxia constă în asigurarea de condiţii
corespunzătoare de viaţă a copilului. Se va feri copilul de supunerea la temperaturi
joase sau trecerea bruscă de la temperaturi ridicate la temperaturi scăzute. Se va
evita umezeala excesivă, precum şi persoanele bolnave, deoarece copiii au o
sensibilitate crescută şi pot contacta diverse afecţiuni. În cadrul profilaxiei se va
avea în vedere alimentaţia copilului, care trebuie să fie echilibrată. De asemenea, o
atenţie deosebită se va da copilului în cazul unor boli infecţioase (rujeola, gripa,
tusea convulsivă, TBC) care pot constitui poarta de plecare spre o
bronhopneumonie.

2.10. EXTERNAREA
PACIENTULUI
Ziua externării copilului este stabilită de medicul primar şef de sectie.
Asistenta va anunţa mama sau aparţinătorul copilului, data ieşirii din spital şi
va fixa cu aceasta, ora plecării, pentru a-i putea asigura alimentaţia şi medicaţia
până în ultimul moment.
La externare, mama sau aparţinătorul, vor primi biletul de ieşire care
cuprinde: epicriza efectuată de medic pe perioada spitalizarii şi reţeta pentru
perioada de covalescenţă.
Asistenta aprofundează cu familia copilului, indicaţiile primite de la medic
asupra modului de continuare a tratamentului la domiciliu şi va insista ca la data
indicată să se prezinte la control.
 CAPITOLUL
PLANURI
III. DE ÎNGRIJIRE
Cazul nr.1 – Plan de
îngrijire Anexa 1

Culegerea
datelor
 A.A. în vârstă de 2 ani;
 sex feminin.
Din discuţiile purtate cu mama aflăm că este primul copil, născut la termen,
din sarcină cu evoluţie normală, cu greutate la naştere de 3,500 g. Provine din
părinţi sănătoşi, neagă bolile cronice în familie.
Domiciliază în localitatea Sălcud, judeţul Mureş, prezintă situaţie familiară
bună, este singură la părinţi, condiţiile de locuit sunt corespunzătoare.
Micuţa se internează în secţia pediatric II, în data de 06.01.200 6, la ora
10.00, cu următoarele manifestări de dependenţă:
 dispnee;
 tuse uscată;
 stare febrilă 38° C;
 whesing agitaţie.

Istoricul bolii:

Din relatările mamei deducem că, boala fetiţei debutează brusc în urmă cu 2
zile, cu tuse uscată, dispnee expiratorie, obstrucţie nazală, agitaţie. Se prezintă
pentru consult de specialitate în urma căruia se optează pentru internare.

Diagnosticul medical: bronhopneumonie.

Problemele
pacientei:
 dificultate de a respira datorită dispneei, obstrucţie nazală;
 temperatura peste valorile normale;
 alterarea stării de nutriţie datorită procesului inflamator;
 incapacitatea de a se odihnii datorită agitaţiei;
 dificultate de autoîngrijire datorată vârstei mici;
 incapacitatea de a comunica datorită vârstei mici.
 Anexa 2

În urma
EVALUAR şi ritmul
medicamentos
îngrijirilor
copilul apropie
tratamentului şirespirator
respiră deuşor
acordate, limita
se valorileadministrarea
anormalului.
mai Temperatura normale după
atratamentului
medicamentos,
revenit
fenomenul
deshidratare
la produs.
iar
de nuasigură
s-a la
Apetitul
revenit zilnicdezvoltării.
necesară
copilului
normal alimentaţia
creşterii
aşi i se şi
E

În primele zile amdeshitratarea

asigurat o dietă
prinzilnică
transpiraţie;
pentru a preveni
Amumidificat
asigurat oaerul
temperatură
cu ajutorul
INTERVENŢI optimă
aplicate
 unorînavase
pe
salon
administrat
Pentru cuşicopilului
preveniapă
am sau
aerisit
prosoape
salonul,
ceaiuri
deshidratarea caumede
amsau lapte
calde
siropuri,
urmare asupe;îndulcit cu
temperaturii miere,
(38,5 C) am
I calorifer.
zahăr,

OBIECTIVE
Copilul respiratorii
eliberate,
respiraţie înadecvată
să prezinte
bună, salon
temperatura
să
o fie
căile Temperatura
umidificat
să şi
fieaerul să se restabilească
mai repedecât Asigurarea
regim
corespunzător
alimentar
şiunui
procesului
patologic
vârstei
Am copilului
administrat

antitermice;

Am asigurat mese echilibrate

acoperepenecesarul
plan cantitativ
caloric;şi calitativ care să

Am îndepărtat
respiratorii
secreţiilecunazale
tampoane
 pentru
umede
a favoriza
cu sereliberarea
fiziologic;căilor
 Hipertermie
manifestată
febră, frison
prin nutriţie
Alterarea datorită
procesului
stării
inflamator
de
DIAGNOSTIC DE datorită
Dificultate
respira
dispneei,deobstrucţiei
a
nazale

Nr
. 1 2 3
crt.
INGRIJIRE

Starea
au dispărut,
de agitaţie
copilului
EVALUAR şi de iar
odihneşte aacum.
copilul
nelinişte
mult mai seprimeşte
Copilulprezintă
bine eriteme,
zilnic
curată.
este curat, nulenjerie Când
ameliorează
are
boala
Ţinut
devine mişcări
sese
copilul
de
ridică
voios, marginea
mânuţă
spontane.
în picioare
zâmbitor acesta la
E patului.

I-am făcut băi parţialepuţin odată

de mai pe ori
multe săptămână;
pe zi, baie generală cel
Am asigurat un INTERVENŢI
climat
în limitele de linişte
normale  în salon,
pentru o bunătemperatură
odihnă În şi umiditate
a copilului;
decubit
primele
ridice
preveni
dorsal,
înzile
şezut
copilul
eventualele
darsau
cu în
timpul
a fost
picioare
complicaţii
 slăbit
am ajutat
şide
i-am
boală,
cum
copilul
schimbat
ar
a stat
fi
săatelectazia
se
mai
des
întoarcă
poziţia
mult în
sau
şipentru
să
escarele.
se a
I
 Somnul
nu copilului
OBIECTIVE fie întrerupt
agitat să
şi Asigurarea
de igiena
totcondiţiilor
corporală
parcursul
spitalizării de 1-2
pe Schimbarea
copilului ore,
activă a mişcarea
poziţiei
la interval
superioare
membrelor
anterioare
şi

DIAGNOSTIC DEagitaţiei
Incapacitatea
odihni datorită
de a se Dificultate
vârstei mici Imposibilitatea
dedatorită
autoîngrijire seprocesului
mişca datorită
depatologic
a

Nr
. 4 5 6
crt.
INGRIJIRE
 Anexa 3
FUNCŢII
VITALE
DAT TA (mm PULS RESPIRAŢIE TEMPERATUR
A Hg) Ă
06.01.2006 75/90 mm Hg 140 puls/min 40 resp/min 38,5° C

07.01.2006 75/90 mm Hg 137 puls/min 36 resp/min 37,5° C

08.01.2006 75/90 mm Hg 138 puls/min 39 resp/min 37,8° C

09.01.2006 75/90 mm Hg 138 puls/min 36 resp/min 37,2° C

10.01.2006 75/90 mm Hg 130 puls/min 39 resp/min 36,6° C

11.01.200 75/90 mm Hg 130 puls/min 35 resp/min 36,5° C

6
RECOLTĂRI DE PRODUSE BIOLOGICE ŞI
PATOLOGICE
EXAMEN VALORIL VALORIL
MODUL DE
CERUT PACIENTULU
E NORMALE
E
RECOLTARE
 prin înţepare, pulpa degetului I L: 50000-9000/mm3
L: 14000/mm3
de la mână, faţa plantară a
degetului mare de la picior, H: 4,5-5,5 mil/mm3
H: 4780000 mm3
HEMOLEUCO  lobul urechii.
Se înţeapă pulpa degetului, se Hgb: 13,5-15,5 g%
- Hgb: 13,6 g%
GRAMA şterge prima picătură, se
aspiră în pipetă până la Htc: 40-45 %
Htc: 38,7 %
diviziunea 0,5 şi se aspiră
soluţia Hayen. 3 T:
T:
150000- /mm3
3000000
 Prin puncţie venoasă, de la 269000/mm
VSH
nivelul venelor epicraniene,
pe anticoagulant citrat de 1h : 11 1h : 6-12 mm
sodiu 3,8%. mm
 Se recoltează 2 ml sânge în 2h : 27 mm 2h : 28 mm
care s-a aspirat 0,4 ml
soluţie citrat Na.
EXUDA  Dimineaţa pe nemâncate sau
T
FARINGIA la câteva ore după ora mesei.
N  Nu trebuie să fie utilizate negativ negativ
antibiotice înainte şi în
timpul recoltării.

COPROPARA După administrarea unei negativ negativ
-
ZITOLOGIC substanţe purgative sau
clisme cu ajutorul sondei
Nelaton.
 EXPLORĂRI
PARACLINICE

EXAMEN PREGĂTIREA ÎNGRIJIREA

DAT ORA
CERUT PENTRU
EXAMEN DUPĂ EXAMEN
A
Asistenta va
Copii mici vor fi suspendaţi
îmbrăca copilul şi
în hamuri, ei vor fi ajutaţi
07.01.2006 0800 Rtg pulmonar va aştepta
sub protecţia şorţului şi a
rezultatul
mănuşilor speciale
explorării

ADMINISTRAREA
MEDICAMENTELOR

MOD DE MOD DE ACŢIUNE

MEDICA- REACŢII
DOZA PREZEN- FARMACO
MENTE ADVERSE
TAR -DINAMICĂ
E
ADMINIS-
Uritcarie,
4x
Antibiotic convulsii
PENICILINA 400000 FLACON I.M.
bacterian anemie
G U. I.
hemolitică
PARACETAM COMPRIMA Analgezic, Urticarie,
¼ tb ORAL
L
O T antipiretic dermatită
Precipitarea
COMPRIMA Antioxidant,
VITAMINA 2 ¼ tb ORAL uraţilor în
T imunostimulator
C urina acidă
Fluidifică secreţia Rareori
bronşică, tulburări
BROFIMEN 5 pic SIROP ORAL
favorizează gastro-
expectoraţia intestinale
 REGIM
ALIMENTAR

ALIMENTE
PERIOADA ALIMENTE PERMISE
INTERZISE

 lapte 500 ml/zi sub formă de lapte dulce, simplu,

cu cacao, iaurt, creme, budinci, brânzeturi;
 oua întregi, fierte moi, administrate o dată la două 
bomboanele,
zile;
 came de pasăre, vită, peşte slab 30-40 gr. la dulciurile nu se dau
06.01- un înainte de ora mesei
prânz;
11.01.200  deoarece scad pofta
vegetale sub formă de legume uscate, morcovi,
6 de mâncare;
cartofi, spanac, fructe 150  alimente fierbinţi.
 gr./zi; sub formă de apă simplă sau suc natural de
lichide
fructe;
 ceai îndulcit.
Cazul nr.2 – Plan de
ingrijire Anexa 1

Culegerea
datelor: R.M. în vârstă de 1 an şi 7 luni;
 sex masculin.
Din relatările mamei, am aflat că este primul copil, născut la termen din
sarcină cu evolutie fiziologică, naştere asistată fără semne de suferinţă fetală, cu
greutate la naştere de 3500 g. Provine din părinţi sănătoşi, neagă boli cronice în
familie.
Locuieşte în Târgu Mureş, prezintă situaţie familială bună, locuiesc
persoane
treiîn două camere. A fost internat în repetate rânduri cu infecţii
respiratorii.
Micul pacient se internează în secţia Pediatrie II în data de 10.01.2006 ora
9.00, cu următoarele manifestări de dependenţă:
 coriza;
 tuse uscată spastică;
 obstrucţie nazală;
 febră 38,5°C;
 agitaţie;
 anorexie.

Istoricul bolii
Din afirmaţiile mamei, aflăm că, copilul în vârstă de 1 an şi 7 luni, a
prezentat cu două zile înainte de internare, obstrucţie nazală, tuse spastică, stare
febrilă, dispnee, weesing, agitaţie, anorexie. Cu două zile înainte, copilul devine
palid, iar tusea devine productivă. Se adresează serviciului medical teritorial de
unde i se indică tratament simptomatic, de la o zi temperatura a crescut şi ca
urmare se prezintă la policlinică pentru consult, internare în vederea efectuării
tratamentului
corespunzator.
Diagnostic medical: Bronhopneumonie bilaterală asociată cu bronşită
obstructivă.

Problemele
 dificultate de a respira, datorită dispneei şi obstrucţiei căilor respiratorii;
pacientului:
 creşterea temperaturii peste valorile normale (38,5°C);
 alertarea stării de nutriţie datorită anorexiei;
 lipsa de control a sfincterelor datorită vârstei;
 incapacitatea de a se odihni datorită agitaţiei;
 dificultate de autoîngrijire datorită vârstei mici;
 incapacitatea de a comunica datorită vârstei mici.
 Anexa 2

Se ameliorează
şi sunt
EVALUAR tusea,
dedispneea,
libere,
lacăile
spitalizare
dispneea
în
aeriene
aiar
5 –a
încadrează normale.
dispare
zi limitele
respiraţia
în se După
lichide,
administrarea
a medicaţiei,
de
E

transpiraţia
temperatura diminuă
extinde.nu
procesul infecţios
scade, şi se

în În lichide,
perioadaavând
febrilă
înam
vedere
asigurat
 pierderile
cantităţi
prinsuplimentare
febră, transpiraţii.
de
Am îndepărtat
realizarea unei secreţiile nazale,
respiraţii normale,
INTERVENŢI care
oxigen. sunt obstacol
la nevoie am administrat
I

Micuţul
căile pacient
respiratorii
să respire
să eficient.
aibă
libere temperatura
Pacientul normale.
să la limite
aibă
OBIECTIVE
C, măsurând zilnic temperatura

Am
semilichidă
asigurat repaus
şi am la
aplicat corporală.
pat, oprişniţe
alimentaţie
până lichidă
la coborârea
şi

Am efectuat instilaţii de picături

 Picnaz.
de nas în fosele nazale cu Prevenirea supra-
o

temperaturii sub 38
 AlterareaDE
DIAGNOSTIC respiraţiei
Incapacitatea de copilului
temperatura a menţine
limite normale din cauza
în

INGRIJIRE 1 2
Nr
. căilor
Obstrucţia
crt. şirespiratorii
inflamaţia
manifestate
uscată, spastică,
prin
dispnee.
tuse
rinoree,

EVALUAR corespunzator
Bolnavulşisehidratează vârstei.
alimentează Starea
copilului
au dispărut,
odihneşte
de agitaţieCopilul
şi de iar primeşte
prezintă
nelinişte
mult este
acopilul
mai bine curată.
se curat,
eriteme,
zilnic
nulenjerie
Când
ameliorează
boala
devine
are sese
Ţinut copilul
voios,
mişcări
de
ridică
zâmbitor
mânuţă
spontane.
în picioare
acesta la
E

acum.
marginea
patului.

Am administrat cu ajutorul
 biberonului ceaiuri şi sucuri;
INTERVENŢI Am asigurat unui
umiditate climat
înI-am
limitelede
făcut linişte
normale în
celsalon,
băicopilului;
pentru
puţin
parţiale
multÎnde
în temperatură
odecubit
obună
maidată
întoarcă pe
multe
schimbat
primele seşiridice
odihnă
ori ape
săsăptămână;
complicaţii
şidorsal,
zile des zi, baie
poziţia
dar
copilul cum
acuîn generală
timpul
pentru
ar
şezut
fost fi atelectazia
sau
slăbitam
a de
preveni
în
ajutat
picioare
boală,sau
copilul
eventualele
escarele.
şi i-am
a stat să se
mai
I
 Micuţul
nutriţie
OBIECTIVEpacient
şieficientă.
alimentaţie
să aibă Somnul copilului
fie agitat să detot
igiena
Asigurarea
nu
şi întrerupt corporală
parcursul
condiţiilor pe1-2aore,
spitalizării
copilului
Schimbareamembrelor
lamişcarea
interval
şi anterioare
poziţiei superioare
activă
de

DIAGNOSTIC DE
Incapacitatea de aagitaţiei
odihni datorită se
Incapacitatea
alimenta şimanifestată
hidrata
de inapetenţă.
a se
datorită
bronhopneumoniei prin Dificultate
datorită vârstei Imposibilitatea
mişca datorită
de autoîngrijire
mici de
procesului
a se
patologic

INGRIJIRE 3 4 5 6
Nr
.
crt.
Anexa 3
FUNCŢII
VITALE
DAT TA (mm PULS RESPIRAŢIE TEMPERATUR
A Hg) Ă
10.01.2006 75/95 mm Hg 140 puls/min 40 resp/min 38,5° C

11.01.20 6 78/85 mm Hg 132 puls/min 36 resp/min 37,8° C

0
12.01.2006 70/90 mm Hg 138 puls/min 39 resp/min 38,2° C

13.01.2006 75/90 mm Hg 136 puls/min 36 resp/min 37,9° C

14.01.2006 75/90 mm Hg 130 puls/min 35 resp/min 36,6° C

15.01.2006 75/90 mm Hg 130 puls/min 35 resp/min 36,3° C

RECOLTĂRI DE PRODUSE BIOLOGICE ŞI

PATOLOGICE
EXAMEN VALORIL VALORIL
MODUL DE
CERUT PACIENTULU
E NORMALE
E
RECOLTARE
HEMOLEUCO  prin înţepare, pulpa degetului I 9500/mm3
L: L: 50000-9000/mm3
- de la mână, faţa plantară a
GRAMA degetului mare de la picior, H: 4500000 mm3 H: 4,5-5,5 mil/mm3
 lobul urechii.
 Se înţeapă pulpa degetului, se Hgb: 13,5-15,5 g%
Hgb: 12,5 g%
şterge prima picătură, se
aspiră în pipetă până la Htc: 40-45 %
Htc: 35,2 %
diviziunea 0,5 şi se aspiră
soluţia Hayen. 3 T:
T:
150000- /mm3
3000000
 Prin puncţie venoasă, de la 273000/mm
VSH
nivelul venelor epicraniene,
pe anticoagulant citrat de 1h : 8 mm 1h : 6-12 mm
sodiu 3,8%.
 Se recoltează 2 ml sânge în 2h : 29 mm 2h : 28 mm
care s-a aspirat 0,4 ml soluţie
citrat Na.
EXUDA  Dimineaţa pe nemâncate sau
FARINGIA
T la câteva ore după ora mesei.
N  Nu trebuie să fie utilizate negativ negativ
antibiotice înainte şi în
timpul recoltării.

COPROPARA După administrarea unei
-ZITOLOGIC substanţe purgative sau
negativ negativ
clisme cu ajutorul sondei
Nelaton.

EXPLORĂRI
PARACLINICE

EXAMEN PREGĂTIREA ÎNGRIJIREA

DAT ORA
CERUT PENTRU
EXAMEN DUPĂ EXAMEN
A
Asistenta va
Copii mici vor fi suspendaţi
îmbrăca copilul şi
în hamuri, ei vor fi ajutaţi
11.01.20 6 0800 Rtg pulmonar va aştepta
sub protecţia şorţului şi a
0 rezultatul
mănuşilor speciale
explorării

ADMINISTRAREA
MEDICAMENTELOR
 MOD DE MOD DE ACŢIUNE
MEDICA- REACŢII
DOZA PREZEN- FARMACO
MENTE ADVERSE
TAR -DINAMICĂ
E
ADMINIS-
Uritcarie,
3 x 250 Antibiotic
AMICILINĂ FLACON I.M. greaţă,
mg bacterian
vărsături
Urticarie,
COMPRIMA Analgezic,
PARACETAMO ¼ tb ORAL anemie,
T antipiretic
L dermatită
Precipitarea
COMPRIMA Antioxidant, uraţilor în
VITAMINA 2 ¼ tb ORAL
T imunostimulator urina acidă,
C
diaree
Poate provoca
fenomene
FENOBARBIT COMPRIMA Sedativ, paradoxale de
¼ tb ORAL
A
L T hipnotic,
anticonvulsivant agitaţie
nervoasă,
urticarie
Fluidifică Rareori
3x5 secreţia bronşică, tulburări
AMBROXOL SIROP ORAL
pic. favotizează gastro-
expectoraţia intestinale
 REGIM
ALIMENTAR

ALIMENTE
PERIOADA ALIMENTE PERMISE
INTERZISE

 lapte 500 ml/zi sub formă de lapte dulce, simplu,

cu cacao, iaurt, creme, budinci, brânzeturi;
 ouă întregi, fierte moi, administrate o dată la două 
bomboanele,
zile;
 came de pasăre, vită, peşte slab 30-40 gr. la dulciurile nu se dau
10.01- înainte de ora mesei
un
prânz;
15.01.2006  deoarece scad pofta
vegetale sub formă de legume uscate, morcovi,
de mâncare;
cartofi, spanac, fructe 150  alimente fierbinţi.
 gr./zi; sub formă de apă simplă sau suc natural de
lichide
fructe;
 ceai îndulcit.
Cazul nr. 3 – Plan de
îngrijire Anexa 1

Culegerea
datelor:
 Z.L. în vârstă de 2 ani şi 5 luni;
 sex masculin, religie ortodoxă, domiciliat în Reghin, jud. Mureş
Din convorbirea cu mama acestuia aflăm că este singurul copil născut la
termen din sarcină cu evoluţie fiziologică, cu greutate la naştere de 3300 g şi că a
suferit şi de bronşită obstructivă. Factorii de risc legati de modul de viaţă nu există,
situaţia familială este bună, situaţia socială la fel, condiţii de locuit
corespunzătoare.
Copilul este internat la secţia Pediatrie II în data de 13.01.2006 ora 14.00,
prezentând următoarele manifestări de dependenţă:
 tuse productivă;
 obstrucţie nazală;
 scaune apoase;
 anorexie;
 vărsături.

Istoricul bolii

Băiatul în vârstă de 2 ani şi 5 luni, se internează în clinica Pediatrie II cu

următoarele acuze: febră 38,9 oC, dispnee expiratorie, wheesing, tuse seacă care
după 2-3 zile devine productivă. Se adresează D.M.T. unde i se indică
cu Bromhexim şi Ceclor şi internare în Clinica Pediatrie II.
tratamentul

Diagnostic medical: Bronhopneumonie, B.D.A.

Problemele
pacientului:
 alterarea funcţiei respiratorii datorită dispneei;
 modificarea temperaturii normale ca urmare a procesului inflamator;
 modificarea funcţiei eliminatorii datorită diareei şi vărsăturilor;
 incapacitatea de a se odihni datorită anorexiei;
 alterarea funcţiei motorii datorită proceselor inflamatorii.
 Anexa 2

Prin administrarea
tratamentului
copiluluinormal.
medicamentos
EVALUAR revine la
respiraţia valori normale
Temperatura în urma
administrării
a revenit
antitermice.
lade
Apetitul
revenit copilului
asigură
caloric
şi a acestuia.
la dezvoltarea
zilnic
normal;
pentru
necesarul
i creşterea
senormală a
E

Căile respiratorii
recăpătat şi-au
prin permeabilitatea
administrare
picături în nas.
de

Am tratat antitermice:
procesul inflamator prin administrare
Paracetamol 2 x ½ tb./zi. de
Am asigurat respectarea
alimentare,  orarului
mese au fost de masă
echilibrate şi a igienei
cantitativ şi
Amoptime,
asiguratiaraerisirea
umidificarea
desalonului
prosoape
INTERVENŢI aerului
şi
umede
păstrarea
am efectuat-o
pe unei temperaturi
prin aplicarea calitativ.
I calorifer.

Asigurarea
respiraţii
prin dezobstrucţia
eficiente
unei
îndepărtarea
nazalădispneei.
şi copilului
Temperatura
valorile
câtsă-şi
mai
normale regim
posibil.
reia
repede corespunzător
alimentar
Asigurarea procesului
unui inflamator
vârstei şi
OBIECTIVE
.
temperatură.
Am măsurat zilnic temperatura şi am notat în foaia de

Am asigurat
necesarul
o alimentaţie
caloric. Au
 câtfost
maiadministrate
variată care 4să respecte
mese/zi.
Am fiziologic
îndepărtatsau
secreţiile
am administrat
nazale
 cuPicnaz
tampoane
picături. de 3umezite
ori pe ziîncâte
ser 2
 Alterarea DE
DIAGNOSTIC respiraţiei

temperatura
Incapacitatea copilului
normale
de în limite
a menţine
din manifestată
bronhopneumoniei
hidrata
Incapacitatea
cauzaşi datorită
de a se prin inapetenţă.
alimenta

INGRIJIRE

Nr 1 2 3
respiratorii
Obstrucţia
tuse
. uscata,
crt. manifestate
dispnee.
şi inflamaţia
spastică, prin
căilor
rinoree,

infectios
febră, transpiraţii,
procesului manifestat
inflamator inflamaţia
şiprin
căilor respiratorii

Vărsăturile
înlăturate,
vedere
calitativ;
normală au
urina
fost
revenit
Tranzitul
dincantitativ
este
scaunele
punct Evitând
ladeintestinal
normal.
şi
normal.
au zgomotele
respectând
estecopilului,
acestuia şi liniştit
ritmul
neîntrerupt.
este
somnul şi
supravegherii
Ca nevoilor
deficitare,
bine
copilului
urmare atente
fundamentale
şi încopilul
afara
apericol.
aasatisfacerii oricărui
este
EVALUAR
E

Am tratat vărsăturile şi diareea

antiemetice prin administrarea de
şi antidiareice.
INTERVENŢI Am evitat stimulii
somn-veghe, administrarea
Am
fonici,
am efectuat eritemelor,
corp
am supravegheat
tratamentului
acestuia.
respectat
şi i-am
aerisirea schimbat
iar atent
pentru
efectuat
ritmul
salonului poziţia
copilului;
corect;
a preveni
fiziologic
băi
şi în am
parţiale pat
umidificarea am
atelectazia,
la
schimbat
respectat
pentruinterval
lenjeria
de
escarele
a preveni 1-2 ore.
dei-am
apariţia
I
 Restabilirea
hidroelectrolitic apărutşi a Pentru
în urmaechilibrului
OBIECTIVE vărsăturilor
diareei poată
ca
linişte
odihni
respectă
pacientul
somn înAcordarea
însesalon şi deosebite
programul
creează
să se
tot copilul
de unei
secursul astfel
săatenţii
fie încât
oricărui în afara
pericol.

spitalizării

DIAGNOSTIC DE funcţiei
Modificarea
eliminatorii
diareei şi vărsăturilor
datorită
Incapacitatea a seRisc cauza
de anorexiei
odihni datorită de
pericolului
accidentare
dindin
preajmă
necunoaşterii

INGRIJIRE 4 5 6
Nr
.
crt.
 Anexa 3
FUNCŢII
VITALE
DAT TA (mm PULS RESPIRAŢIE TEMPERATUR
A Hg) Ă
13.01.2006 75/90 mm Hg 140 puls/min 40 resp/min 38,5° C

14.01.2006 75/80 mm Hg 132 puls/min 36 resp/min 37,8° C

15.01.2006 75/90 mm Hg 138 puls/min 39 resp/min 38,2° C

16.01.2006 75/80 mm Hg 136 puls/min 36 resp/min 37,9° C

17.01.2006 75/90 mm Hg 130 puls/min 39 resp/min 36,6° C

18.01.2006 75/90 mm Hg 130 puls/min 35 resp/min 36,5° C

RECOLTĂRI DE PRODUSE BIOLOGICE ŞI

PATOLOGICE
EXAMEN VALORIL VALORIL
MODUL DE
CERUT PACIENTULU
E NORMALE
E
RECOLTARE
 prin înţepare, pulpa degetului I L: 50000-9000/mm3
L: 67000/mm3
de la mână, faţa plantară a
degetului mare de la picior, H: 4,5-5,5 mil/mm3
H: 5000000 mm3
HEMOLEUCO  lobul urechii.
Se înţeapă pulpa degetului, se Hgb: 13,5-15,5 g%
- Hgb: 12,5 g%
GRAMA şterge prima picătură, se
aspiră în pipetă până la Htc: 40-45 %
Htc: 35,2 %
diviziunea 0,5 şi se aspiră
soluţia Hayen. 3 T:
T:
150000- /mm3
3000000
 Prin puncţie venoasă, de la 273000/mm
VSH
nivelul venelor epicraniene,
pe anticoagulant citrat de 1h : 10 mm 1h : 6-12 mm
sodiu 3,8%.
 Se recoltează 2 ml sânge în 2h : 30 mm 2h : 28 mm
care s-a aspirat 0,4 ml soluţie
citrat Na.
EXUDA  Dimineaţa pe nemâncate sau
T
FARINGIA la câteva ore după ora mesei.
N  Nu trebuie să fie utilizate negativ negativ
antibiotice înainte şi în
timpul recoltării.

COPROPARA După administrarea unei negativ negativ
-
ZITOLOGIC substanţe purgative sau
clisme cu ajutorul sondei
Nelaton.

EXPLORĂRI
PARACLINICE

EXAMEN PREGĂTIREA ÎNGRIJIREA

DAT ORA
CERUT PENTRU
EXAMEN DUPĂ EXAMEN
A
Asistenta va
Copii mici vor fi suspendaţi
îmbrăca copilul şi
în hamuri, ei vor fi ajutaţi
15.01.2006 0800 Rtg pulmonar va aştepta
sub protecţia şorţului şi a
rezultatul
mănuşilor speciale
explorării

ADMINISTRAREA
MEDICAMENTELOR

MOD DE MOD DE ACŢIUNE

MEDICA- REACŢII
DOZA PREZEN- FARMACO
MENTE ADVERSE
TAR -DINAMICĂ
E
ADMINIS-
Uritcarie,
4x febră,
Antibiotic
PENICILINA 400000 FLACON I.M. convulsii,
bacterian
G U. I. anemie
hemolitică
PARACETAM COMPRIMA Analgezic, Urticarie,
¼ tb ORAL
O
L T antipiretic dermatită
3x Rareori
COMPRIMA Antibiotic
COLIMICIN 125000 ORAL greaţă şi
T bacterian
U.I. vărsături
 2x½ Antiseptic Erupţii
SMECT PULBERE ORAL
plic intestinal cutanate
A

Fluidifică secreţia Rareori

3 x 10 bronşică, tulburări
AMBROXOL SIROP ORAL
plic favorizează secreţia gastro-
şi expectoraţia intestinale
 REGIM
ALIMENTAR

ALIMENTE
PERIOADA ALIMENTE PERMISE
INTERZISE

 1000 ml Gesol fracţionat în mai multe mese mici  bomboanele,

5 x 200 ml,
 50 ml supă de morcovi, dulciurile nu se dau
14.01-  înainte de ora mesei
4 x 150 gr. orez pasat cu brânză de
13.01.2006  deoarece scad pofta
vacă,
200 ml supă de zarzavat strecurată cu orez,
 de mâncare;
2 felii de pâine prăjită şi 20 gr. came slabă fiartă  alimente fierbinţi.
tocată.
 CONCLUZII

Lucrarea de faţă are ca temă "Îngrijirea copilului mic cu bronhopneumonie".

Această lucrare este structurată pe trei capitole, fiecare tratând o secţiune, şi
anume: începutul lucrării este precedat de un motto sugestiv, apoi
urmează
introducerea, care are ca subiect generalităţi asupra acestei afecţiuni –
Bronhopneumonia.
Efectuând stagiul de practică în Spitalul de Pediatrie II din Tg.Mureş,
am
urmărit tratamentul şi evoluţia clinică a cazurilor de bronhopneumonie care au
venit la noi.
Bronhopneumonia este afecţiunea pulmonară specifică celor mici şi constă
dintr-o inflamare a bronhiilor mici, determinată de virusuri sau microbi.
Boala
poate apărea deodată, însă în unele cazuri este o consecinţă a unei rinofaringite
netratate corect. Ca simptome, se caracterizează prin febră mare, respiraţie
accelerată, greoaie, tuse puternică şi chinuitoare, stare generală proastă şi
somnolenţă. Orice bronhopneumonie trebuie tratată rapid, pentru a nu se crea
complicaţii.
Capitolul I, care cuprinde prezentarea noţiunilor de anatomie şi fiziologie a
aparatului afectat, dar şi prezentarea teoretică a bolii, are o structură bazată pe
subcapitole care, fiecare la rândul său, are ca temă un anumit aspect al acestei
afecţiuni, ultimul subcapitol referindu-se la tratamentul acestei boli.
Capitolul al II-lea tratează subiectul supravegherii bolnavilor din momentul
internării până la externare. Şi acest capitol este structurat pe subcapitole care au ca
temă diferite aspecte şi proceduri ce se efectuează din momentul internării până la
externare.
Capitolul al III-lea prezintă trei cazuri de bronhopneumonie, cu planuri de
îngrijire. Am urmărit date legate de anamneza cazurilor, data aproximativă
a
debutului, motivul pentru care s-a internat. Alături de evoluţia bolii am
urmărit
efectuarea investigaţiilor de laborator: VSH, hemoleucogramă, exudat
faringian,
coproparazitologic, radiologie, temperatura, pulsul. Nu în ultimul rând am urmărit
şi starea în care se află bolnavul după tratamentul medicamentos.
Am încercat să asigur toate îngrijirile prescrise, am participat la examinarea
bolnavului şi la supravegherea lui. Am prelevat produsele biologice şi
patologice,
am păstrat şi întrebuinţat aparatura medicală, am conferit bolnavului cele mai bune
condiţii de igienă şi confort. Am oferit sprijinul bolnavilor care au necesitat
ajutor
şi-am făcut educaţia sanitară.
Prin discuţiile individuale purtate cu aparţinătorii pacienţilor am cercetat
modul cum aceştia posedă noţiunile necesare unui tratament corect, frecvenţa,
eventual motivul internării în spital. Am oferit acestor aparţinători toate
lămuririle
necesare respectării unor prescripţii medicale corecte.
Asistenta medicală este o persoană care în munca pe care o depune nu poate
spune niciodată că ştie totul, este deci o persoană care tot timpul are ceva nou de
însuşit. Munca ei este o meserie frumoasă, interesantă şi utilă unui suflet suferind
şi pe de altă parte, oferă o satisfacţie personală când, la momentul externării,
pacientul pleacă vindecat, cu chipul luminat de zâmbet.
 BIBLIOGRAFIE

1 Dr. Albu Roxana  "Anatomia şi fiziologia omului", Editura Corint,

Mari Bucureşti, 1996

2 Titircă  "Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de

Lucreţia asistenţii medicali", Editura Viaţa Medicală
Românească, Bucureşti, 2000

3 Titircă  "Manualul de îngrijiri speciale acordate

Lucreţia pacienţilor de asistenţii medicali", Editura Viaţa
Medicală Românească, Bucureşti, 1998

4 Titircă  "Ghid de nursing", Editura Viaţa Medicală

Lucreţia Românească, Bucureşti, 1995

5 Titircă  "Urgenţe medico-chirurgicale", Editura Medicală,

Lucreţia Bucureşti, 2002

6 Carmen şi Eugen Ciofu  "Esenţialul în pediatrie", Editura Medicală

AMALTEA, Bucureşti,
1997

7 Dr. Carol  "Tehnica îngrijirii bolnavului", Editura Medicală,

Mozeş Bucureşti, 1978