PARTICULARITĂŢILE ANATOMO-FIZIOLOGICE ALE

SUGARULUI ŞI COPILULUI

Tegumentele
La sugarul sănătos alimentat la sân acestea sunt alb-roz, catifelate, în timp ce
la cel alimentat artificial sunt mai palide.
Începe îngroşarea păturii cornoase a epidermului şi apariţia pigmentului în
celulele bazale, se dezvoltă celulele cromatoformatoare, creşte rezistenţa la infecţii
şi agenţi fizico-chimici. Dermul se maturizează, papilele dermice se înmulţesc,
capilarele se alungesc.
Tegumentele sugarului sunt elastice, pliul cutanat revine imediat la forma
iniţială; în stările de deshidratare pliul revine lent sau este persistent.
Glandele sebacee, bine dezvoltate de la naştere, au uneori un exces de
secreţie ce determină apariţia dermatitei seboreice la nivelul pielii capului.
Glandele sudoripare încep să se dezvolte la vârsta de 2-3 luni iar la 2 ani
când se maturizează centrii nervoşi corespunzători ating activitatea funcţională
integrală.
Părul în cursul creşterii îşi schimbă culoarea. O dată cu instalarea pubertăţii
în cadrul caracterelor sexuale secundare apare pilozitatea facială, axilară, toracică
anterioară, pubiană, pe faţa externă a membrelor.
Suprafaţa cutanată a sugarului este mare în raport cu greutatea sa corporală
şi descreşte cu vârsta. Se poate calcula după una din formulele:
S.cut=T2 x 0,92.
S.cut. =√ G x T/ 3600
Suprafaţa cutanată specifică (raportul dintre suprafaţa cutanată şi greutatea
corporală) este de 2 ori mai mare ca a adultului de aceea şi pierderile de căldură
vor fi de 2 ori mai mari.

Ţesutul celular subcutanat

Bine reprezentat la nou născut la nivelul feţei, continuă să se dezvolte pe
membrele superioare, inferioare, torace şi abia la 6 săptămâni şi pe abdomen. În
stările de malnutriţie dispariţia lui se face în ordinea inversă apariţiei sale:
abdomen, torace, membre inferioare, membre superioare, şi în ultimă instanţă pe
faţă (bula lui Bichat).
Aprecierea clinică a stării de nutriţie a sugarului se face prin măsurarea
grosimii pliului cutanat toracic (normal 1-1,5 cm) şi abdominal (1,5-2 cm), prin
prezenţa pliurilor adductorilor pe faţa internă a coapsei şi prin prezenţa turgorului
(rezistenţa pe care o percepem la presiune prinzând între index şi police ţesuturile
de pe faţa externă a coapsei; în malnutriţie prin topirea ţesutului celular subcutanat
turgorul este diminuat; uneori este păstos la sugarii alimentaţi în exces cu
făinoase).

1
 O evaluare mai precisă a stării de nutriţie se realizează calculând: indice
ponderal (IP), perimetru braţ mediu (PBM), indice de nutriţie (IN) şi index de
masă corporală (Body Mass Index - BMI).

Sistemul muscular
Dezvoltarea musculaturii este inegală, muşchii membrelor inferioare fiind
mai dezvoltaţi.
După prima lună de viaţă se instalează normotonia. Activitatea motorie a
sugarului îmbogăţeşte circulaţia, determină creşterea fibrelor musculare şi menţine
un tonus bun.

Sistemul osos
La sugar există un decalaj între creşterea substratului organic al scheletului
şi posibilitatea organismului de a-l calcifica prin aport alimentar obişnuit, astfel
încât apare osteoporoza fiziologică, fenomen ce se poate repeta şi la pubertate. De
aceea rezistenţa la traumatisme directe a oaselor sugarului este foarte redusă.
Ţesutul osos în copilărie este bogat vascularizat. În zona epifizo-diafizară,
abundenţa de vase explică marea putere de refacere a ţesutului osos la copil şi
intensitatea reacţiilor inflamatorii la această vârstă.
Capul: se continuă închiderea progresivă a celor două fontanele.
Coloana vertebrală: curburile apar sub acţiunea forţelor mecanice ce se
dezvoltă paralel cu funcţiile motorii;
- la 3 luni apare lordoza cervicală – copilul ţine capul;
- la 6 luni apare cifoza dorsală – stă în şezut;
- la 9-12 luni apare lordoza lombară – sugarul începe să meargă.
Aceste trei inflexiuni se accentuează în cursul celui de al doilea an când
copilul merge independent.
Toracele este cilindric, coastele sunt iniţial orizontale, iar după vârsta de 6
luni se oblicizează. Diametrul transversal este aproape egal cu cel antero-posterior
apoi îl depăşeşte, toracele luând forma de trapez. Aceste modificări schimbă tipul
respiraţiei de la abdominal-diafragmatică la sugar la respiraţie toracică la copil.
Bazinul are formă de pâlnie păstrându-şi aceeaşi formă la băieţi pe când la
fete devine cilindric la pubertate.
Membrele inferioare cresc mai repede şi au formă uşoară de paranteză
deoarece condilii interni ai tibiei sunt mai puţin dezvoltaţi decât cei externi.
Această curbură este fiziologică şi nu trebuie confundată cu cea rahitică.

Aparatul respirator
Căile respiratorii superioare sunt înguste la sugar, inflamaţia lor duce la
tumefierea mucoasei şi creează dificultăţi în respiraţie.
Celulele etmoidale şi antrul în sinusurile maxilare sunt bine dezvoltate
putând fi sediul unor infecţii. Sinusul sfenoidal şi cel frontal se dezvoltă lent, fiind
afectate de procesele patologice după vârsta de 4 – 5 ani, respectiv 6-10 ani.

2
 Faringele prezintă cercul limfatic al lui Waldeyer care se hipertrofiază
foarte uşor. Amigdalele palatine se măresc progresiv până la 4-6 ani (hipertrofie
fiziologică) apoi involuiază la 11-12 ani, odată cu involuţia fiziologică a întregului
sistem limfatic.
Laringele este situat mai sus decât cel al adultului. Poziţia sa înaltă, permite
sugarului să înghită şi să respire în acelaşi timp. Spasmul glotic este frecvent la
copil. La pubertate ritmul de creştere se accelerează şi apare schimbarea timbrului
vocii.
Traheea este săracă în ţesut elastic, are pereţii puţin rezistenţi la presiune
este slab fixată şi uşor deplasabilă.
Bronhiile sunt bogate în fibre musculare. Bronhia dreaptă, are un unghi de
bifurcare mai mic decât cea stângă. Mucoasa bronhiilor intrapulmonare este săracă
în glande mucoase.
Plămânii au o vascularizaţie bogată ceea ce favorizează apariţia infecţiilor.
Volumul plămânilor şi suprafaţa respiratorie se măresc prin creşterea în
volum a alveolelor. Fibrele elastice sunt slab dezvoltate la vârsta de sugar
favorizând atelectaziile. Elasticitatea pulmonară creşte până la vârsta de 20 ani.
Diafragmul este mai ridicat, cupola sa atinge a-4-a coastă.
Sughiţul (act reflex de contracţie a diafragmului) apare frecvent la sugarii
sănătoşi în primele luni de viaţă, dar nu are semnificaţie patologică.
Frecvenţa respiratorie:
- 40-45 resp./minut la sugar;
- 35 resp./minut la 1 an;
- 30 resp./minut la 3 ani;
- 25 resp./minut la 5 ani;
- 16 resp./minut la 15 ani.
Amplitudinea respiratorie este inegală, ritmul uneori neregulat.
Clinic, la ascultaţia pulmonară se percepe un murmur vezicular mai înăsprit
datorită grosimii reduse a peretelui toracic.

Aparatul cardio-vascular
Inima este orizontalizată la sugar datorită toracelui scurt şi a cupolei
diafragmatice înalte. Vârful anatomic este în spaţiul V intercostal stâng, dar şocul
apexian se percepe în spaţiul IV intercostal stâng cu 1-2 cm în afara liniei medio-
clavicualre. După vârsta de 2 ani cordul se verticalizează iar şocul apexian se
percepe în spaţiul V intercostal stâng pe linia medio-claviculară.
Atriile sunt mari şi inima are aspect globulos cu diametrul transversal mărit.
La naştere grosimea peretelui ventricolului stâng este similară cu cea a venticolului
drept. Ulterior, prin dezvoltarea ţesutului elastic şi conjunctiv, grosimea acestuia
este de trei ori mai mare comparativ cu a celui drept.
La ascultaţie zgomotele cordului se percep mai puternic, deoarece peretele
toracic este subţire. Se pot întâlni frecvent sufluri cardiace care nu au întotdeauna
semnificaţie patologică.

3
 Arterele mari sunt mult mai largi la copil decât la adult comparativ cu talia
ceea ce favorizează hipotensiunea, uşurează activitatea inimii şi hemodinamica.
Pulsul:
 la sugar - 120 bătăi/min,
 la 2 ani - 110 bătăi/min,
 la 5 ani - 100 bătăi/min,
 la 8 ani - 90 bătăi/min,
 la 14 ani - 80 bătăi/min.
Tensiunea arterială este mică datorită faptului că vasele sunt largi şi
elasticitatea pereţilor mare. În primul an de viaţă valorile sunt de 80-90/50-60 mm
Hg.
TA sistolică se poate calcula cu ajutorul formulei:
TA= 2X  80 (10)
(X este vârsta în ani)

Sistemul hematopoietic
Hematopoieza la sugar şi copil se produce în măduva osoasă pentru seria
eritrocitară, granulocitară şi trombocitară iar pentru cea limfocitară în organele
limfatice şi măduvă. De la 6 luni în oasele lungi măduva roşie începe să fie
înlocuită cu cea galbenă care încă mai conţine celule embrionare capabile la nevoie
să se multiplice şi să refacă măduva roşie cu întregul ei potenţial hematopoietic.
Acest proces de transformare se termină la 12 ani, astfel că hematopoieza la copilul
mare are loc în oasele scurte şi late: coaste, vertebre, stern, bazin, omoplat, oase
craniene, clavicule precum şi în epifizele oaselor lungi.
Atunci când capacitatea hematoformatoare a măduvei osoase nu poate
satisface necesităţile organismului, hematopoieza se produce în organele
parenchimatoase: ficat, splină, ganglioni limfatici.
Organele limfatice: timusul, ganglionii limfatici, plăcile Payer, amigdalele,
nodulii limfatici subepiteliali şi splina au rol limfopoietic şi imunocompetent.
Odată cu înaintarea în vârstă se produc modificări şi în sângele periferic.
Eritrocitele ajung la dimensiunile celor de la adult până la vârsta de 5 ani.
Durata de viaţă a eritrocitului creşte la 120 de zile, iar numărul lor scade la
5 000 000/mm3 la vârsta de 14 ani la băieţi şi 4 500 000/mm3 la fete. Hematocritul
corespunde oscilaţiilor numărului de eritrocite ajungând la o proporţie de 42-45%
la pubertate.
Hemoglobina diminuă la 11 g% în primii 2 ani, pentru ca apoi să crească
progresiv până la vârsta de 14 ani când are valoarea de 16 g% la băieţi şi 14 g% la
fete.
Leucocitele au valori de 7 000 – 8 000/mm3. Până la vârsta de 4 ani formula
leucocitară evidenţiază neutropenie (30-40%) şi limfocitoză (până la 60%), valorile
adultului fiind atinse la vârsta de 5-6 ani.
Trombocitele sunt în număr de 200 000 – 300 000/mm3.

4
 Aparatul digestiv
Cavitatea bucală are buzele şi musculatura adaptate pentru supt:
- plica lui Robin-Magitot (pliu al mucoasei bucale la nivelul viitorilor
incisivi şi canini superiori) are ţesut erectil în submucoasă şi contribuie la apucarea
şi comprimarea mamelonului;
- pliurile transversale ale mucoasei palatine fixează mamelonul în timpul
suptului;
- bula lui Bichat, prin consistenţa mărită nu permite deprimarea părţilor moi
ale obrajilor în timpul suptului, facilitând realizarea presiunii negative în cavitatea
bucală;
- buzele prezintă pe partea internă a mucoasei o serie de şanţuri radiare şi în
submucoasă ţesut erectil care uşurează fixarea buzelor în jurul mamelonului.
Suptul este un act reflex cu centrul în bulb, declanşat de atingerea buzelor
sau a mucoasei bucale.
Saliva conţine lizozim şi Ig A secretorii cu rol în apărarea locală
antiinfecţioasă.
Amilaza salivară transformă amidonul în dextrină şi maltoză. În condiţiile
deficitului fiziologic al amilazei pancreatice la sugarul mic, amilaza salivară
asigură hidroliza amidonului din decoctul sau mucilagiul de orez.
Dentiţia:
 temporară = 20 dinţi
 definitivă = 32 dinţi
Mugurii dentari ai dentiţiei temporare apar în timpul vieţii intrauterine (4-5
luni). Calcifierea coroanei începe în aceeaşi perioadă şi se termină la un an după
naştere.
Erupţia dentară este un fenomen fiziologic, care poate fi însoţit de sialoree,
tumefierea mucoasei gingivale, tulburări de tranzit intestinal, uşoară indispoziţie şi
insomnie.
Apariţia dinţilor temporari:
- 6-8 luni cu incisivii mediani inferiori, apoi din 2 în 2 luni câte o pereche:
- 8-10 luni – incisivii mediani superiori;
- 10-12 luni – incisivii laterali superiori;
- 12-14 luni – incisivii laterali inferiori;
- 16-20 luni – primii premolari superiori şi inferiori;
- 18-22 luni – caninii;
- 24-30 luni – a doua pereche de premolari superiori şi inferiori.
Erupţia poate fi întârziată când primii dinţi apar după 1 an. Cauza poate fi:
rahitismul, distrofia, mixedemul, boala Down.
Existenţa dinţilor la n.n. (dinţi congenitali) determină dificultăţi de supt, dar
nu se recomandă extracţia acestora (lipseşte copilul de dinţi până la 7 ani).

5
 Erupţia dentiţiei definitive:
- 6-7 ani primii molari,
- 7-8 ani incisivii mediani,
- 8-9 ani incisivii laterali,
- 9-10 ani premolarii,
- 10-11 ani caninii,
- 12-14 ani a doua pereche de molari,
- 18-25 ani ultima pereche de molari (măselele de minte).
Dezvoltarea normală a dentiţiei este condiţionată de aportul adecvat de
proteine, vitamină D, calciu, fosfor, fluor, funcţionalitatea tiroidiană şi igiena
bucală. Aportul excesiv de dulciuri favorizează apariţia cariilor.
Esofagul are o poziţie înaltă până la pubertate prin creşterea mai lentă decât
a coloanei vertebrale.
Stomacul este aşezat transversal şi se verticalizează după 2-3 ani. Criptele şi
glandele stomacale cresc în mărime şi numeric sub acţiunea gastrinei.
Acidul clorhidric liber este secretat în cantitate redusă la sugarul mic. După
vârsta de 3 luni la sugarul alimentat natural pH-ul gastric coboară la 2,5 – 3,5
(creşte activitatea receptorilor la gastrină), în timp ce la sugarul alimentat artificial
pH-ul este mai ridicat.
Secreţia gastrică conţine:
- fermenţi proteolitici: pepsina, labfermentul;
- fermenţi lipolitici: lipaza, lipokinaza.
Pepsina este în cantitate suficientă încă de la vârsta de nou născut şi
activitatea ei creşte cu scăderea pH-ului gastric.
Labfermentul produce coagularea laptelui şi se găseşte în cantitate suficientă
la sugar.
Lipaza gastrică acţionează asupra grăsimilor pe care le descompune în
glicerină şi acizi graşi.
La sugar eructaţia (eliminarea aerului înghiţit) şi tonusul redus al cardiei
favorizează regurgitaţia şi vărsătura, de aceea după alimentaţie sugarul trebuie ţinut
în poziţie verticală.
Evacuarea stomacului se face în 2 ore la sugarul alimentat natural, în 3 ore la
cel alimentat artificial şi în 4 ore în alimentaţia diversificată.
Intestinul sugarului este mai lung faţă de al adultului dacă îl raportăm la
lungimea corpului, fiind de fapt o adaptare la cerinţele organismului în creştere.
Vasele limfatice alcătuiesc o reţea bogată, ţesutul limfatic din plăcile Peyer şi
ganglionii limfatici prezintă o hipertrofie până la vârsta de 6 ani.
Secreţia enzimatică a intestinului conţine:
- erepsina (acţionează asupra cazeinei)
- enterokinaza (activează tripsinogenul pancreatic)
- arginaza (descompune arginina cu eliberare de uree şi ornitină)
- lipaza (în cantitate redusă)

6
 - amilaza intestinală (scindează amidonul, hidrolizează maltoza şi unele
oligozaharide)
- dizaharidazele (izomaltaza, maltaza, zaharaza şi lactaza active din
primele zile de viaţă).
Majoritatea produşilor rezultaţi în urma hidrolizei digestive sunt absorbiţi la
nivel intestinal datorită suprafeţei mari a mucoasei şi vascularizaţiei abundente
sanguine şi limfatice. Absorbţia unor proteine reprezintă substratul alergiilor
alimentare.
La nivelul colonului, în primele 3-4 luni de viaţă, flora este facultativ
anaerobă: Enterobacteriacee, Lactobacillus, Streptococcus, Staphilococcus.
Ulterior aceasta devine strict anaerobă: Bifidobacterium, Eubacterium, Clostridium
Bacteriodes.
Tranzitul se realizează în 6-8 ore prin intestinul subţire şi în 6-12 ore prin
intestinul gros.
Sugarul prezintă în medie 1-4 scaune pe zi. La sugarul alimentat natural,
acestea sunt galben-portocalii, semiconsistente, aderente de scutec, cu pH acid.
Scaunele sugarului alimentat artificial sunt galben-cenuşii, consistente, nu aderă ci
rulează pe scutec, cu pH alcalin.
Rectul este lung, puţin fixat la organele din jur de aceea apare tendinţa la
prolaps.
Controlul sfincterului anal se realizează după vârsta de 15 luni când se
formează reflexul condiţionat al defecaţiei şi se definitivează numărul scaunelor.
Ficatul poate prezenta marginea inferioară până la 2 cm sub rebordul costal
pe linia medio-claviculară dreaptă. Marginea superioară se găseşte la nivelul
spaţiului intercostal V sau VI pe linia mamelonară, în axilă la nivelul spaţiului al
VII-lea intercostal, iar posterior spaţiul al IX-lea intercostal.
Sinteza hepatică de proteine serice, lipoproteine, factori de coagulare,
lecitine, uree şi glicogen nu prezintă diferenţe semnificative faţă de adult în timp ce
secreţia bilei este mai redusă. Funcţia antitoxică şi cea de conjugare a unor
medicamente sunt deficitare.
După vârsta de 5 luni depozitele de fier de la nivelul ficatului sunt epuizate,
iar sugarul face anemie hipocromă dacă regimul său alimentar nu conţine fier
suficient.
Pancreasul
- amilaza pancreatică, absentă în primele săptămâni de viaţă, atinge nivelul
normal al activităţii sale la vârsta de 2 ani.
- lactaza, invertaza şi lipaza pancreatică sunt în cantităţi mai reduse.

Aparatul urinar
Rinichii sunt lobulaţi, aspect ce dispare în al doilea an de viaţă. Regiunea
corticală prezintă un ritm de creştere dublu faţă de medulară.
Ureterele au fibrele musculare şi elastice slab dezvoltate în perioada de
sugar, pereţii sunt hipotoni ceea ce favorizează staza şi infecţia.

7
 Vezica urinară are peretele anterior în raport cu peretele abdominal la
naştere, iar după 1 an se găseşte îndărătul pubisului.
Uretra are un calibru relativ lung la naştere la ambele sexe.
Diureza sugarului este de 3 - 4 ori mai mare decât cea a adultului.
Frecvenţa micţiunilor scade de la 10 - 20/zi la 6 - 8/zi după instalarea
controlului vezical (la vârsta de 1-2 ani apare contracţia voluntară a sfincterului, iar
la 4 ani, controlul voluntar al micţiunii este deplin).

Aparatul genital
La ambele sexe aparatul genital se dezvoltă lent până la pubertate.
La fetiţe vulva are o poziţie verticală în perioada de sugar. La pubertate se
dezvoltă labiile, clitorisul creşte şi devine erectil şi glandele Bartholini încep să
secrete. Menarha este precedată de leucoree, iar ciclurile menstruale sunt
anovulatorii în primii 1-2 ani.
La băieţi penisul şi testiculii prezintă o creştere importantă după vârsta de
12-13 ani, concomitent cu scrotul, care începe să se pigmenteze la vârsta de 11-12
ani.

Apărarea antiinfecţioasă
Imunitatea nespecifică
Bariera mecanică:
- tegumentele conferă o protecţie mai ridicată prin îngroşarea stratului
cornos şi prin apariţia secreţiei glandelor sudoripare la vârsta de 2-3 luni, care
determină un pH acid al pielii, nefavorabil multiplicării germenilor.
- mucoasele devine eficiente prin scăderea permeabilităţii
Imunitatea celulară (polimorfonucleare, monocite) şi imunitatea umorală
nespecifică (complementul seric) au o activitate comparabilă cu a adultului.

Imunitatea specifică
Imunitatea specifică celulară este elaborată la naştere, creşte progresiv până
la vârsta de 12 ani, apoi diminuă.
Timusul creşte în greutate până la pubertate, după care involuează.
Splina ajunge la dimensiunile adultului la vârsta de 16-17 ani.
Ganglionii limfatici îşi dobândesc structura complexă prin stimularea
antigenică postnatală care determină apariţia centrilor germinativi în corticală şi
creşterea dimensiunilor ganglionilor.
Plăcile Peyer cresc numeric până la 20 ani, apoi numărul lor scade.
Cercul limfatic Waldeyer se dezvoltă rapid morfologic şi funcţional în
perioada de sugar.
Plasmocitele apar la 2-3 săptămâni după naştere ca răspuns la invazia
microbiană postnatală.

8
 Imunitatea umorală
Imunoglobulinele G care au traversat placenta de la mamă la făt scad foarte
mult în primele 2 - 4 luni. În aceeaşi perioadă începe imunogeneza proprie pentru
Ig G, insuficientă cantitativ, ceea ce explică apariţia hipogamaglobulinemiei
fiziologice.
Imunoglobulinele A serice cresc foarte lent postnatal. Aportul de Ig A prin
laptele uman, creşte considerabil posibilitatea de apărare a mucoasei digestive la
sugarul alimentat natural.
Imunoglobulinele M sunt primele sintetizate în urma unei stimulări
antigenice. Ating valorile de la adult la vârsta de 1 an.

Sistemul nervos
Particularităţi morfologice ale S.N.C. la sugar:
- circumvoluţiile şi scizurile cerebrale sunt prezente dar puţin accentuate;
- scoarţa cerebrală este insuficient dezvoltată;
- celulele nervoase sunt incomplet diferenţiate;
- fibrele nervoase sunt incomplet mielinizate.
Reflexele arhaice, proprii copilului, prezente de la naştere, dispar în jurul
vârstei de 4 - 5 luni.
Particularităţile dinamicii corticale:
- procesele de inhibiţie apar mai târziu;
- procesele de excitaţie predomină;
- ambele iradiază larg, alternează rapid şi au o labilitate extremă.
Imaturitatea S.N. explică şi imperfecţiunea sistemului termoreglator. Prima
se perfecţionează termogeneza, cu dezvoltare maximă la 3-4 luni, când
mecanismele termolitice abia încep să intre în funcţie.
Dezvoltarea psihomotorie a sugarului se împarte în trei perioade:
1. naştere → 3 luni: intrarea în funcţie a diverşilor analizatori;
2. 3 → 6-7 luni: elaborarea mişcărilor coordonate complexe (apucare,
întoarcere, târâre) posibile prin mielinizarea căilor motorii;
3. 6-7 luni → 12 luni: perfecţionarea motricităţii şi apariţia celui de al
doilea sistem de semnalizare.
Dezvoltarea motorie în perioada de sugar cuprinde ridicarea şi susţinerea
capului, întoarcerea pe abdomen, apucarea obiectelor prin mişcări coordonate apoi
mersul. Urmează urcatul scărilor, căţăratul şi şezutul pe scaun, pedalarea tricicletei.
În jurul vârstei de 2 ½ ani, copilul învaţă să alerge, să sară pe două picioare. De
asemenea dezvoltarea motricităţii mâinilor permite aruncarea şi prinderea mingii,
încheierea nasturilor şi legarea şireturilor.
Dezvoltarea limbajului are loc în etape succesive bine determinate.
Gânguritul, prima parte a limbajului se dezvoltă între 3-6 luni şi cuprinde o
emisiune de sunete confuze şi neorganizate. Treptat acesta se diferenţiază şi
cuprinde reacţii nuanţate de bucurie, nelinişte, foame, protest.

9
 Lalaţiunea este emisia vocală de silabe pe care copilul le repetă cu plăcere de
la vârsta de 5 luni. Imitaţia şi autoimitaţia vor duce la rostirea unor silabe la vârsta
de 9 luni şi a cuvintelor simple la 10 luni. În jurul vârstei de 1 an copilul pronunţă
cuvinte simple. După vârsta de 2 ani, copilul îşi exprimă trebuinţele şi dorinţele
prin propoziţii.
Vocabularul se lărgeşte rapid între 18 luni şi 3 ani. Limbajul va deveni
instrumentul gândirii, copilul reuşind să stabilească identitatea, asemănarea sau
deosebirile dintre obiecte şi imagini.
Dezvoltarea afectivă prezintă particularităţi legate de vârstă:
- în trimestrul I de viaţă: manifestările sunt legate de alimentaţie şi contactul
corporal cu mama.
- în trimestrul al II-lea: apar râsul, mirarea, frica, simpatia şi antipatia.
- în trimestrul al III-lea: practică jocuri afective, simulează supărarea,
- în trimestrul al IV-lea: simulează plânsul.
La vârsta de 1 an, copilul este puternic ataşat afectiv de mama sa, legătură
care reprezintă suportul dezvoltării psihice ulterioare.
Stările afective ale copilului mic sunt variate, intense dar superficiale –
negativismul se manifestă intens, bucuria şi tristeţea se instalează brusc, dar
durează puţin.
Preşcolarul prezintă stări afective complexe, diferenţiate. Astfel apare starea
de vinovăţie, de mândrie, suportă refuzul, are capacitatea de a-şi stăpâni emoţiile.
Se poate adapta colectivităţii (grădiniţa) dacă vine în contact cu ea, iar relaţia cu
alţi copii îi dezvoltă dorinţa de competitivitate.
La copilul şcolar se dezvoltă sentimente estetice şi morale cum ar fi
sentimentul datoriei legat de responsabilitatea şcolară precum şi opoziţia faţă de
faptele reprobabile (minciuna, furtul, înşelătoria).
În perioada pubertăţii se dezvoltă sentimentul autonomiei, al obligaţiilor
morale în relaţiile interumane şi prietenia. Creşte interesul pentru propria persoană,
apar divergenţele cu adulţii, faţă de care afişează o atitudine de negaţie nefiind
înarmat cu capacităţi de discuţie.
Adolescentul pune pasiune în toate acţiunile, are preocupări de viitor,
intenţii de autoeducare, îşi cultivă stăpânirea de sine iar satisfacţia intelectuală este
trăită intens. Sentimentele morale prezintă o mare dezvoltare datorită educaţiei.
Dezvoltarea psihică
În prima copilărie domină adaptarea senzorială, însuşirea mersului, vorbirii
şi autoservirii. Perioada de preşcolar pune bazele personalităţii, se dezvoltă
memoria, imaginaţia şi gândirea. La şcolar se dezvoltă strategia învăţării
organizate, maturizarea gândirii, dezvoltarea vieţii spirituale şi orientarea socio-
profesională.

Îngrijirile copilului
Camera copilului va fi separată. Pereţii camerei vor fi zugrăviţi în culori
deschise iar mobilierul va fi limitat la strictul necesar pentru vârstă. Aerisirea

10
camerei se va face de cel puţin 2-3 ori pe zi. Patul va fi adaptat vârstei şi va avea o
saltea care să evite formarea curburilor vicioase ale coloanei vertebrale. Sub vârsta
de 2 ani nu se folosesc perne.
Îmbrăcămintea copilului va fi confecţionată din materiale naturale, moi,
absorbante, în culori plăcute şi uşor lavabile. Ea trebuie să fie adaptată
anotimpului, microclimatului din cameră sau activităţilor desfăşurate în aer liber.
Încălţămintea de asemenea trebuie să fie adaptată la anotimp.
Climatul familial afectiv şi protector este indispensabil unei dezvoltări
armonioase a copilului.
Dacă părinţii limitează posibilităţile de acţiune ale copilului apar reacţii de
iritare, furie sau reacţii de autostimulare pentru a combate plictiseala prin suptul
degetului sau legănat. Când interacţiunile dintre părinţi şi copil sunt de mică
intensitate, iar părinţii nu iau în considerare nevoile de mişcare şi de joc ale
acestuia apare frustrarea afectivă.
Dezvoltarea emoţională echilibrată are cea mai mare importanţă în primii 3
ani de viaţă, când se pun bazele inteligenţei.
Somnul copilului este deosebit de important pentru dezvoltarea sistemului
nervos şi refacerea capacităţii funcţionale. Durata somnului descreşte cu vârsta
copilului de la 20 ore la 8 ore pe zi.
Educaţia fizică asigură o dezvoltare armonioasă şi contribuie la creşterea
capacităţii de adaptare la variaţiile factorilor fizici şi biologici din mediul
înconjurător.
Jocul este un mijloc de dezvoltare psihică a copilului. Prin joc copilul se
poate instrui, îşi poate dezvolta atenţia, observaţia, imaginaţia, capacitatea
intelectuală, interesul pentru explicarea unor necunoscute, se poate educa. Jucăriile
trebuie să fie adaptate vârstei copilului şi nu să reprezinte un pericol pentru acesta.
Copilul mic se joacă cu puţine jucării, la vârsta de 2 ani preferă jucăriile
mecanice şi de construcţii. La 3 ani, jocul se îmbogăţeşte şi începe să se desfăşoare
şi în plan mental.

PUBERTATEA
Pubertatea reprezintă perioada de viaţă în care se maturează gonadele, se
dezvoltă caracterele sexuale secundare şi funcţia de reproducere.
Vârsta apariţiei pubertăţii prezintă variaţii individuale, familiale, legate de
sex şi poate fi influenţată de alimentaţie, climat şi de factorii sociali. La fete
pubertatea apare la 11-14 ani, cu o medie de 13 ani, la băieţi apare la 13-16 ani cu
o medie de 15 ani.
Tanner a clasificat dezvoltarea pubertară la ambele sexe în 5 stadii:

Stadiile Tanner de apreciere a maturizării sexuale

Stadiul Fete Băieţi
I Sâni şi organe genitale infantile Testiculii şi penisul de aspect
infantil

11
II Începe dezvoltarea sânilor prin Începe creşterea testicolelor şi apare
lărgirea mamelonului şi areolei, pilozitatea la baza penisului
apare pilozitatea pubiană şi
axilară
III Continuă dezvoltarea sânilor şi Continuă dezvoltarea testicolelor şi
labiilor scrotului, începe creşterea penisului,
pilozitatea pubiană este abundentă
IV Sânii şi organele genitale externe Penisul creşte în lungime şi lăţime,
au atins dezvoltarea de la femeia se dezvoltă pilozitatea axilară şi
adultă facială
V Apare ciclul menstrual Organele genitale maturate,
pilozitatea pubiană este de tip
masculin, se dezvoltă pilozitatea
facială

Pubertatea precoce este considerată atunci când apar caracterele sexuale

secundare înainte de vârsta de 8 ani la fete şi 9 ani la băieţi.
Pubertatea tardivă se defineşte prin absenţa semnelor de pubertate până la
vârsta de 14 ani la fete şi 15 ani la băieţi. Pubertatea tardivă are implicaţii asupra
dezvoltării fertilităţii individului.
Absenţa dezvoltării caracterelor sexuale primare şi secundare după vârsta de
17 ani la fete şi 18 ani la băieţi este considerată infantilism genital.

12