SUPORT DE CURS

PUERICULTURA, PEDIATRIE SI NURSING SPECIFIC

SAPTAMANA 1
A avea copii este dorinta oricarei femei sanatoase. Aforismul "femeia
se realizeaza prin casnicie si devine fericita prin maternitate" este adevarat.
Oricare ar fi nivelul de cultura, profesie, orice idealuri ar avea femeia, în
timpul sarcinii si alaptarii, îndatoririle de mama trec pe primul plan, toate
celelalte obligatii - profesionale, sociale - se fac cu eforturi considerabile. si
de multe ori, aceste eforturi trec neobservate de familie, chiar de sot,
determinând stari conflictuale si fiind surse de epuizare fizica si psihica a
viitoarei mame.
De-a lungul aproape întregii istorii, mamele si nou-nascutii lor au stat
împreuna dupa nastere. Bebelusii au stat în siguranta si la caldura, cu acces
usor la laptele matern, iar mamele si bebelusii au învatat unii despre ceilalti.
Începând cu secolul al XX-lea, pe masura ce nasterea a intrat în spitale,
majoritatea bebelusilor nu au mai stat împreuna cu mamele lor dupa
nastere.
Mama a fost trimisa într-o camera de spital, în timp ce bebelusul ei era
dus într-un salon pentru nou-nascuti. Mamele asteptau îndelung pâna sa îsi
vada copii, iar nou-nascutii lor le vizitau, de obicei, numai dupa un program
de hranire bine stabilit. Comunitatea medicala credea ca bebelusii sunt mai
în siguranta si mamele mai odihnite daca bebelusii sunt în alt salon,
separat.
În ultimii ani s-au realizat cercetari care au indicat ca cel mai bine
pentru mame si copii este sa ramâna împreuna dupa nastere. Perioada de
timp întrerupta, întârziata sau limitata pe care o mama o poate petrece cu
copilul ei poate avea efecte negativ asupra relatiei lor si asupra alaptarii.
Bebelusii ramân încalziti si plâng mai putin, iar alaptarea porneste foarte
bine, atunci când mamele si copiii lor petrec timp mult împreuna, începând
imediat dupa nastere. Mamele învata sa recunoasca necesitatile copilului
lor, raspund cu tandrete si dragoste. Începe sa se formeze o conexiune care
va dura toata viata.
O femeie gravida, care are obligatii de serviciu, sociale, gospodaresti si
de îngrijire înca a altor copii, este demna de toata admiratia si consideratia
celor din jur. Dorinta sanatoasa de a avea un copil înseamna curajul de a-l
primi si accepta asa cum va fi el - fara preferinta de sex, fizic, fire -, precum
si datoria de a-i crea conditii corespunzatoare de viata.

1
 Recuzarea sau amânarea sarcinii din motive economice sau de
comoditate, are de multe ori consecinte nefaste, prin metodele utilizate,
asupra femeii însesi, ca si asupra viitorului copil (prematuritate,
malformatii). O buna pregatire psihic-educationala a mamei este absolut
necesara pentru viata si sanatatea copilului.
Puericultura se ocupa cu studiul dezvoltarii normale a copilului.
Cunostintele de puericultura se refera la notiuni despre dezvoltarea fizica si
psihica a copilului, despre particularitatile anatomo-fiziologice si ale
metabolismului , despre alimentatie , regim de viata.
Este una din partile preventive ale pediatriei si cuprinde ansamblul de
mijloace prin care se asigura dezvoltarea somato-psihica si ocrotirea
sanatatii copilului de la nastere pâna la 16 ani. Consultatiile de puericultura
sunt un prilej important pentru instruirea si educatia mamei , privind
îngrijirea si apararea sanatatii copilului.
Nu exista o delimitare precisa între puericultura si pediatrie, ele se
completeaza reciproc.
Pediatria este o ramura a medicinei care se ocupa cu studiul bolilor
copilului de la nastere pâna la vârsta de 16 ani .
Insuficienta dezvoltare a sistemului nervos central , îndeosebi a
scoartei cerebrale , imperfectiunea mecanismelor imunologice , labilitatea
proceselor fiziologice fundamentale , confera copilului , în special sugarului,
o reactivitate deosebita .
Datorita acestei reactivitati articulare , diferite influente nocive ale
mediului pot provoca dereglari ale întregului organism ducând la aparitia
bolii.
Morbiditatea infantila este dominata de afectiunile aparatului
respirator si digestiv, afectiuni care la sugar sunt grevate de o mortalitate
crescuta .
În acest context, mai ales în prima copilarie , se da o mare importanta
actiunilor profilactice , care vizeaza organizarea mediului înconjurator ,
îngrijirea, alimentatia si regimul de viata.

PERIOADELE COPILARIEI

Copilaria este perioada de viata de la nastere pâna la pubertate ,15-16 ani.

În aceasta perioada , organismul uman se afla în continua modificare ,
determinata de procesul de
crestere si de dezvoltare intensa .
Cresterea reprezinta un proces evolutiv continuu, în care organismul
sufera diferentieri structurale si functionale , deci se dezvolta si sufera
schimbari. Exista ritmuri diferite de crestere si de dezvoltare a tesuturilor si
organelor si aceasta determina caractere morfo- functionale
corespunzatoare si particulare pentru perioadele vârstei infantile .

2
Reactivitatea organismului ca si patologia legata de aceasta este deosebita
în fiecare din aceste perioade. De aceea epoca copilariei are mai multe
perioade.
Se deosebesc la vârsta infantila trei perioade principale: prima
copilarie , copilaria a doua si copilaria a treia sau vârsta scolara .

INGRIJIRILE NOU-NASCUTULUI SI SUGARULUI

1. Ingrijiri la nastere (dezobstruarea cailor respiratorii superioare,

ligaturarea cordonului ombilical, profilaxia oftalmiei gonococice,
determinarea scorului Apgar, a reflexelor arhaice, cantarire, masurare)
2. Incidente fiziologice ( involutia bontului ombilical, scaderea fiziologica in
greutate, criza genitala a nou-nascutului, eritem fesier, febra tranzitorie)
3. Alimentatia ( alimentatia naturala, alimentatia artificiala, alimentatia
mixta, diversificarea alimentatiei sugarului).

Particularitatile anatomice
Talia nou-nascutului la termen variaza între 48 si 52 de cm , valorile sub
47 cm indica starea de prematuritate.
Fetele au în general 1 cm mai putin decât baietii .
Greutatea la nastere variaza între 3000 si 3250 gr la baieti si între 2800
si 3000 gr la fete.
Noi-nascutii cu o greutate între 2500 si 2800 se numesc subponderali ,
iar cu greutatea sub 2500 se numesc prematuri.
Capul nou-nascutului reprezinta 1/4 din lungimea totala, fata de 1/8 la
adult.
În momentul nasterii craniul sufera deformatii determinate de pozitia
fatului , de forma bazinului si de trecerea prin canalul pelvigenital .
El se modeleaza iar dupa câteva zile ia forma normala.
Perimetrul cranian masoara 34 cm , cu 3 cm mai mult decât perimetrul
toracic si cu 2 cm mai mult decât perimetrul abdominal.
La nou nascut , oasele craniului sunt separate între ele de suturi.
La nivelul unirii acestora exista spatii neosificate numite fontanele ,
unde pielea si aponevroza epicraniana acopera direct meningele.
Fontanela anterioara , numita bregmatica are o forma romboidala si
masoara 3-4 cm în sens anteroposterior , si 2-4 cm în sens transversal. Ea
este situata pe linia mediana , la punctual de unire a suturii sagitale cu
sutura fronto-parietala.
Fontanela posterioara numita lambdoida , are o forma triunghiulara ,
fiind deschisa la 20-25% din nou-nascutii la termen. Ea se închide în primele
4-6 saptamâni de viata si este situata la punctual de unire a suturii sagitale
cu sutura parieoccipitala.

3
 Gâtul nou-nascutului este scurt , iar toracele are o forma de trunchi de
con.
Dupa stabilirea circulatiei si a respiratiei , toracele ia o forma
aproximativ cilindrica , cu coastele aproape orizontale.
Membrele superioare si inferioare sunt scurte si egale între ele ,
lungimea membrelor reprezentând 33% din talie .
Pielea are o culoare roz –rosiatica si este acoperita de o substanta
grasa , numita vermix caseosa , care se reabsoarbe spontan în 24-48 de
ore.
Pe tegumentele nou- nascutului se observa peri subtiri numiti lanugo ,
care dispar dupa câteva saptamâni.
Dupa câteva zile coloratia eritematoasa a pielii dispare si este urmata
de o descuamatie.
Glandele sebacee sunt foarte dezvoltate la nastere .
Pe fata si mai ales pe nas se observa o eruptie formata din puncte alb-
galbui numite milium .
Unghiile la nou –nascutul la termen , depasesc marginea libera a
degetelor.
Unii nou-nascuti pot prezenta chiar din primele zile de viata un exatem
maculopapulos sau rujeoliform , fara febra si cu stare generala buna ,
denumit eriterm toxic sau eriterm alergic al nou- nascutului.
Cordonul ombilical este format din vena ombilicala si artere ombilicale.
Vena ombilicala duce sângele arterial bogat în oxigen si în substante
nutritive de la placenta la fat.
Arterele ombilicale transporta sângele venos al fatului catre placenta unde
acesta se oxigeneaza .
Dupa sectionare , cordonul ombilical trece prin trei faze : mumificare,
formare a santului de eliminare si caderea bontului care se face între a 5 a
si a 10 zi.
Plaga ombilicala se epidermizeaza treptat , cicatrizându-se complet
dupa 3-4 saptamâni.

Particularitati functionale
Respiratia pulmonara se instaleaza din primul minut al vietii
extrauterine.
La început respiratia este neregulata , superficiala .
Frecventa respiratorie variaza la nou- nascutul normal la termen între
55-70 respiratii pe minut , iar dupa 3-4 zile între 45-55 respiratii /minut.
Frecventa cardiaca are în primele ore o valoare de 140-150
batai/minut , apoi la o luna scade la 100-120 batai / minut.
Sângele nou- nascutului are anumite particularitati .
La nastere exista o poliglobulie compensatoare datorita hipoxiei fetale .
Numarul hematiilor la nou- nascut variaza între 5.000.000 si 6.000.000 /
mm³ cu o hemoglobina de 19,5gr/100ml.

4
 Numarul hematiilor scade la sfârsitul primei luni la 4.500.000/mm³ iar
hemoglobina la 13-15 gr /100 ml.
Leucocitele sunt de la nastere în numar de 14.000-16.000 / mm³ , scad
în primele zile , pentru ca sa revina între a 10a si a 20 a zi la 11.000-12.000/
mm³.
Aparatul digestiv intra în functiune odata cu trecerea la viata
extrauterina .
Functiile digestive nu sunt înca perfecte : actul sugerii eliminarea
mecaninlui si invadarea tubului digestive cu flora microbiana ,
caracterizeaza aceasta perioada de viata.
Suptul este un act reflex cu centrul situat în bulb.
El stimuleaza secretia lactata a mamei , iar la copil provoaca prin reflex
conditional secretia gastrica si peristaltismul.
Meconiul este scaunul pe care îl elimina nou- nascutul din prima pâna
în a 3 a zi dupa nastere.
El are o culoare verde –închisa , negricioasa cu o consistenta vâscoasa .
Dupa eliminarea mecaninlui scaunele nou- nascutului au o culoare galben –
aurie.
Numarul scaunelor este de 3-5 în 24 ore.
La nastere tubul digestiv este steril , iar din a 2a zi de viata este
invadat de microbi.
În scaunele copiilor alimentati la sân predomina bacilul bifidus care are
o puternica actiune de fermentatie , iar în scaunul copiilor alimentati
artificial predomina colibacilul cu o puternica actiune de putrefactie.
Functia renala se instaleaza din prima zi de nastere , când se produce
prima mictiune.
Sistemul nervos la nastere prezinta un grad redus de dezvoltare a scoartei
cerebrale .
Nou- nascutul prezinta o stare de hipertonie musculara exagerata cu
persistenta pozitiei fetale.
Lipsa inhibitiei corticale face posibila existenta anumitor reflexe
arhaice- la această vârstă există reflexe care dispar în lunile următoare şi
nu mai reapar decât în situaţii patologice; sunt reflexele tranzitorii (arhaice)
ale nou – născutului :
- reflexul de supt;
- reflexul de îmbrăţişare Moro-Freudenberg: la o excitaţie puternică,
deschide larg braţele în abducţie apoi le apropie într-o mişcare ca de
îmbrăţişare;
- reflexul de apucare (prehensiune); gâdilat cu un deget în podul
palmei, nou – născutul închide palma tinzând să apuce degetul care îl
excită;
- reflexul de păşire automată: ţinut de axile şi proptit cu tălpile de
masă, nou – născutul tinde să schiţeze un pas mic;

5
 - reflexul de triplă retracţie: ciupit uşor de plantă, nou – născutul
flectează coapsa, gamba şi piciorul.
Absenţa sau asimetria acestor reflexe în perioada neonatală indică
posibilitatea unor leziuni ale sistemului nervos central. Persistenţa unora
dintre ele peste vârsta de 6-9 luni se observă în encefalopatiile cronice
infantile .
Adaptarea termica . Functia de termoreglare prezinta o labilitate
deosebita , datorita imaturitatii centrilor termoreglatori.
Concomitent cu scaderea fiziologica din ziua a 2a , a 4-a poate sa apara
“ febra tranzitorie” a nou- nascutului care înregistreaza valori între 38-40 º
C si se numeste febra de sete , ea cedeaza la un aport crescut de lichide.

ÎNGRIJIRILE NOU NĂSCUTULUI

Pentru orice manipulare a nou născutului cadrele sanitare se vor spăla

pe mâini cu apă caldă şi săpun.
Îngrijirile de la sala de naşteri – îngrijirile medicale ale nou născutului
încep imediat după expulzia acestuia prin punerea pe o masă specială
acoperită cu un scutec steril.

PRIMELE ÎNGIJIRI ACORDATE NOU- NĂSCUTULUI LA

TERMEN SĂNĂTOS IMEDIAT DUPĂ NAŞTERE

1. Se începe cu dezobstruarea căilor respiratorii superioare. Aceasta se

realizează prin aspiraţia făcută cu o sondă Nelaton sau cu o sondă din
material plastic de mărime adecvată. Capătul distal al sondei se introduce în
cavitatea bucală a nou – născutului şi se aspiră conţinutul din ea (secreţii
vaginale pătrunse în gura nou – născutului, cheaguri de sânge, lichid
amniotic, suc gastric regurgitat); apoi se împinge sonda până în faringe şi se
aspiră şi de acolo; în final se aspiră conţinutul celor două fose nazale.
Aspiraţia se poate face:
- fie prin conectarea sondei la un aspirator electric (sau la un aspirator cu jet
de aer) care lucrează cu o presiune mică de aspiraţie;
- fie cu gura. În acest caz, la capătul unde se aspiră trebuie pusă o
compresă sterilă, ca nu cumva conţinutul sondei să ajungă în gura
persoanei care aspiră. Se poate intercala, între două tuburi de cauciuc o
pipetă de sticlă prevăzută cu "capcană": o bulă care reţine produsele
aspirate.
2. Se pensează cordonul ombilical cu două pense Pean şi se secţionează
între acestea cu o foarfecă. Pensarea are ca scop evitarea unei hemoragii,
fie dinspre mamă, fie dinspre copil, deoarece cordonul ombilical conţine

6
vasele importante care hrănesc fătul în timpul sarcinii: două artere
ombilicale şi o venă ombilicală.
3. Fiind astfel detaşat de mamă, nou – născutul este pus pe măsuţa de
îngrijiri imediate, acoperită cu scutece sterile şi situată sub o lampă
radiantă.
4. Urmează ligatura bontului ombilical, care se face cu aţă sterilă la circa 3-
4 cm distanţă de piele. Aceasta este o distanţă de siguranţă, necesară în
cazul unei hemoragii de cordon, dacă trebuie făcută o ligatură suplimentară.
Cu foarfeca se secţionează restul bontului de deasupra ligaturii, se
tamponează suprafaţa secţionată cu tinctură de iod şi se completează
ligatura în "dop de şampanie", prin care se asigură o hemostază completă.
5. Se face apoi curăţirea tegumentelor (acestea pot fi acoperite cu cheaguri
de sânge, secreţii, lichid amniotic). Se procedează cu blândeţe, folosind
comprese sterile înmuiate în ser fiziologic călduţ, cu care se şterge pielea
fără a o freca până la iritare. Nu este necesar să se îndepărteze vernix
caseosa, deoarece acesta are şi un rol protector şi se va resorbi singur în
zilele următoare.
6. Profilaxia oftalmiei gonococice este obligatorie şi se face prin metoda
Crede: se instilează din soluţia de nitrat de argint 1% câte o picătură în
fundurile de sac conjunctivale. Acestea se pun în evidenţă prin tragerea
pleoapelor (în sus cele superioare, în jos cele inferioare).
7. Stabilirea sexului şi arătarea acestuia mamei.
8. Măsurarea taliei, perimetrelor şi cântărirea.
9. Stabilirea identităţii prin fixare cu acelaşi număr la copil şi la mamă.
10. Determinarea scorului Apgar
Acest scor stabileşte starea funcţiilor mai importante ale organismului
la naştere. Se determină la circa 1 minut după expulzia fătului şi se repetă
la 5 minute, paralel cu manevrele de îngrijire imediată. Dacă valorile
constatate nu sunt satisfăcătoare, scorul se repetă din 5 în 5 minute, până
când nou – născutul îşi revine la normal. După cum reiese din tabel scorul
constă din 5 criterii la care se acordă note (2,1 şi 0) în funcţie de starea
constatată la fiecare.
Scorul Apgar
Criteriul Nota 2 Nota 1 Nota 0
Culoarea Roz Roz dar cu Cianoză
tegumentelor cianoză la generalizată sau
extremităţi paloare
Respiraţia Regulată, cu o Neregulată, rară Absentă
frecvenţă de sau supinoasă
circa 40/minut
Reflexul de Reacţie Schiţează numai Nu are nici o
iritaţie (la generală: NN işi o grimasă de reacţie
introducerea mişcă toate nemulţumire
sondei de membrele,

7
aspiraţie în agitat
fosele nazale)
Tonusul Tonus muscular Îşi mişcă doar Nu se observă nici
muscular şi bun: mişcări extremităţile o mişcare
motilitatea active din toate (mâini, degete,
membrele picioare)
Bătăile Clare, ritmice, cu Asurzite, Nu se percep
cordului o frecvenţă de neregulate, bătăi la cord
(constatate 120-140/minut frecventă sub
cu 100/minut
stetoscopul)

Din însumarea notelor rezultă scorul care poate fi maximum 10 (stare

funcţională foarte bună) şi minimum 0 (moarte clinică, fără a exclude totuşi
posibilităţile de resuscitare). Scorul Apgar normal trebuie să fie cel puţin 8.
Sub această valoare, nou – născutul necesită îngrijiri speciale şi
determinarea repetată a scorului până la normalizarea sa.

Îngrijiri acordate după naștere

1. Se face un examen clinic rapid dar complet al nou – născutului, pentru a
depista eventuale malformaţii congenitale (osoase, cardiace, ale cavităţii
bucale, etc.)
2. Se face cântărirea, măsurarea lungimii şi a perimetrelor.
3. Se face pansamentul bontului ombilical cu comprese sterile crestate,
înmuiate în alcool de 700 şi deasupra se trage o faşă circulară de susţinere
în jurul abdomenului .În unele maternităţi bontul este lăsat liber, să se
usuce mai repede.
4. Se înfaşă nou – născutul în scutece sterile făcându-i-se şi o "glugă"
deoarece are păr puţin ca să-i protejeze capul şi este dus fie în salonul de
nou-născuţi, fie în camera (rezerva) unde va sta cu mama lui.
5. Se controlează de câteva ori pansamentul ombilical, ca nu cumva să
existe vreo sângerare la nivelul ligaturii.
6. Se urmăreşte ca nou – născutul să urineze în cel mult o oră de la naştere.
Absenţa micţiunilor poate însemna o malformaţie congenitală pe căile
urinare: imperforaţia uretrei, fistule ale vezicii urinare cu deschidere în
organe învecinate.
7. În decurs de maximum 24 de ore de la naştere, nou – născutul trebuie să
elimine un scaun cu caractere speciale, numit meconiu. Acesta se prezintă
ca o masă verzuie-negricioasă şi este alcătuit din mucus, secreţii
interstinale, bilă, epitelii descuamate. Absenţa eliminării de meconiu poate
fi produsă de o malformaţie congenitală a tubului digestiv: stenoză
intestinală, atrezie (lipsa formării) anorectală, imperforaţie anală.
9. Se întocmeşte foaia de observaţie a nou – născutului, cu toate datele
constatate, cu scorul Apgar etc.

8
 Imediat dupa nastere copilul tipa si se instaleaza respiratia pulmonara
cu o frecventa de cca 40/min. Tipatul este viguros.
Ritmul cardiac este foarte rapid =120-140 batai/min..in prima ora dupa
nastere copilul urineaza.In primele 24 ore are primul scaun numit meconiu
care este o masa verzuie-negricioasa,lucioasa semiconsistenta.
Musculatura memebrelor este hipertona.
Somnul ocupa cea mai mare parte a zilei 20-22 ore din 24
Activitatea cordonului ombilical inceteaza la citeva minute dupa
nastere, cand si pulsatiile lui se opresc.
Toate functiile indeplinite de acesta in viata intra-uterina vor fi preluate
de aparatele si organele nou-nascutlului care intra in activitate.

Îngrijirile ulterioare din perioada neonatală

1. Zilnic, cât timp se află în maternitate, nou – născutului va fi examinat
clinic, i se va controla temperatura, va fi cântărit, se vor nota scaunele,
toate datele fiind înregistrate în foaia de observaţie şi graficul anexat
acesteia.
2. Pansamentul ombilical (dacă a fost pansat) se schimbă zilnic, iar pentru
fixarea lui se foloseşte tot faşă circulară.
3. Nou – născutul va fi spălat după fiecare scaun în regiunea ano-perineală
şi uns cu un unguent protector (sau chiar cu ulei fiert şi apoi răcit) pentru a
se preveni apariţia eritemului fesier (zonă roşie iritativă, produsă de scaune
numeroase şi acide). Prima baie generală se va face însă de abia la 24 de
ore după detaşarea bontului ombilical.
4. În primele zile de viaţă se face vaccinarea împotriva hepatitei acute virale
tip B (vaccin Engerix).
5. Înainte de externarea din maternitate se face vaccinarea B.C.G. (bacil
Calmette-Guerin) împotriva tuberculozei prin inocularea intradermică 0,1 ml
de vaccin în partea posteroexternă a braţului stâng în 1,3 medie. La
injectare se formează un nodul mic de 5-6 mm de (coajă de portocală)
această papulă trebuie să dispară în 30 de minute.
- la 1-3 săptămâni se formează la locul injectării un nodul mic cu baza
îndurată
- în partea centrală a nodulului se formează un orificiu prin care se elimină
conţinutul.
- apoi se formează o crustă care se elimină în 2-3 săptămâni
- la locul injectării se formează o pată depigmentată şi uşor deprimată.
Vaccinarea se face la nou născut cu greutate de peste 2500 gr. În acelaşi
timp se face şi profilaxia rahitismului prin administrare de vitamina D =
200.000 ui. i.m.

Îngrijirile la domiciliu:
Mama trebuie să respecte regulile de igienă. Ea va fi ajutată de cadrele
medicale din teren, chiar din prima zi de sosire la domiciliu.

9
 Intervenții la domiciliu
- asigurarea condițiilor de mediu
- cameră separată, călduroasă, mobilier limitat strict la necesitățile
copilului, lumină corespunzătoare, temperatură optimă, curățenie
- alimentația
- să se facă la aceleași ore
- stimularea participării active a copilului: să țină biberonul, apoi cana,
să bea singur din cană, să țină în mână un biscuit, iar la 1 an să
folosească lingurița
- calcularea corectă a rației alimentare, în funcție de vârstă
- respectarea principiilor diversificării alimentației (vârstă, stare de
sănătate, ordinea introducerii alimentelor noi, introducerea treptată
din punct de vedere cantitativ, urmărirea toleranței digestive)
- igiena corporală – baia
- zilnic la aceeași oră, de preferința seara
- vănița va fi utilizată numai în acest scop
- temperatura camerei 22 - 24º C
- temperatura apei 37º C
- durata nu va depăși 5 – 8 minute
- nivelul apei să nu depășească umerii copilului
- lângă văniță vor fi pregatite cele necesare îmbrăcării
- după baie uscarea tegumentelor se va face prin tamponare
- ștergerea ochilor se va face cu o compresă sterilă, dinspre unghiul
exterior spre cel interior
- orificiile nazale și auditive se vor curăța cu tampoane de vată
- somnul
- respectarea orelor de somn în funcție de vârstă
- asigurarea unui mediu adecvat somnului: aerisirea încăperii, fără
excitanți optici sau acustici
- regimul de viață
- trebuie să țină cont de particularitățile fiecărui copil, va fi
individualizat în funcșie de vârstă, starea de sănătate
- se vor alterna regulat perioadele de somn, alimentație, veghe
- se va evita prelungirea stării de veghe care poate determina plâns,
agitație, întârzierea adormirii la ora de somn
- îmbrăcămintea
- lenjeria de corp va fi confecționată din bumbac, de culoare deschisă
- va fi adecvată vârstei și anotimpului
- ușor de manevrat
- spălat zilnic, fiartă și călcată
- educarea sfincterelor
- după vârsta de 5 – 6 luni copilul va fi așezat cu regularitate pe oliță, la
aceleași ore, după alimentație sau când se trezește

10
- aprecierea dezvoltării fizice
- greutatea, înălțimea și perimetrele vor fi măsurate periodic
- se va aprecia funcționalitatea diferitelor organe (maturitatea)
- se va urmări erupția dentară
- aprecierea dezvoltării psiho-motorii
- constituie criteriul în aprecierea gradului de maturitate al sistemului
nervos
- aprecierea cuprinde: motricitate, postură, coordonare, dezvoltare
senzorială, comportament, limbaj
- contribuția părinților la o dezvoltare psiho-motorie adecvată se realizează
prin: masaj cu blândețe, gimnastică (gradată, progresiv, continuu,
efectuând mișcări de extensie, flexie, abducție, adducție) joc (contribuie la
dezvoltarea atenției, imaginației, capacității intelectuale; se pot oferi după
varsta de 3 luni jucarii viu colorate, din material plastic, lavabil), comunicare
permanentă, anturaj plăcut
- aprecierea gradului de nutriție
- elemente de referință: țesutul adipos, turgor, tegumente și mucoase
- climatul familial
- părinții vor asigura un climat de afectivitate, protecție, calm
- se va evita atitudinea hiperprotectoare, restrictivă sau de respingere care
poate influența negativ dezvoltarea copilului
- călirea organismului
- factorii utilizați: apă, aer, soare
- se începe de la 2 – 3 luni
- de preferat utilizarea mai multor factori o dată, în funcție de vârstă;
aplicați treptat și progresiv
- imunizările active
- contribuie la creșterea rezistenței specifice organismului față de infecții
- se fac după calendarul stabilit de MS
- principalele vaccinări sunt: B.C.G., D.T.P., antipoliomielitică,
antirujeolică, antigripală, antihepatică
- prevenirea accidentelor
- supravegherea atentă și constantă de către adulți
- să se evite plasarea copilului pe scaun
- să nu se ofere jucării din mai multe piese, din lemn sau metal, de
dimensiuni foarte mici
- să se măsoare temperatura apei de baie și a alimentelor lichide
- să se indepărteze din preajma copilului obiecte ce ar putea fi
introduse în gură și apoi aspirate: nasturi, butoni, monede, ace
- alimentarea să se facă corespunzător: cu răbrade, în poziție
adecvată, alimentele tăiate în bucăți mici
- să nu se plaseze pături și perne în exces, în patul copilului
- să nu se lase la îndemâna copiilor medicamente

11
 - să se țină copilul în brațe cu ambele mâini
- să se protejeze prizele electrice
- să se îndepărteze obiectele tăioase, ascuțite
- în timpul somnului să se ridice barele laterale ale patului
- în timpul transportului cu mașina să se imobilizeze copilul în hamuri

Alimentația nou – născutului la termen sănătos

Fiind vorba de un nou – născut fără probleme, alimentaţia se începe

precoce, la 3-6 ore după naştere. Există mai multe alternative, în funcţie de
mamă şi de posibilităţile ei.
a) Alimentaţia ideală la această vârstă este cea naturală, adică cu lapte
matern exclusiv. Dacă mama poate alăpta direct, NN va fi pus la sân şi va
suge singur. Dacă nu poate alăpta direct se va mulge cu pompiţa într-o cană
sterilă şi va hrăni copilul cu linguriţa.
Pentru suptul direct sunt două posibilităţi:
- să fie pus la sân din 3 în 3 ore, în total 7-8 supturi în 24 h;
- să fie pus la sân ori de câte ori NN ţipă şi vrea să sugă.
Şi într-un caz şi în celălalt, durata supturilor va fi progresivă, începând
cu 1-2 minute în prima zi şi crescând treptat, astfel încât la o săptămână un
supt să dureze 15-20 minute. Trebuie să se dea dintr-un singur sân la
fiecare supt şi să se schimbe cu celălalt sân la suptul următor, astfel încât
să fie stimulată secreţia lactată la ambii şi să nu se producă iritaţia vreunuia
din ei. Înainte de fiecare supt, mama îşi va spăla sânul cu apă şi săpun şi
apoi îl va clăti şi şterge bine.
În cazul când nu se poate pune nou – născutul la sân să sugă, el va fi
alimentat cu linguriţa. Cantitatea de lapte matern administrat va creşte
progresiv de la o zi la alta, potrivit unei formule valabilă pentru primele 8
-10 zile de viaţă şi anume:
Lz = (z – 1) x 70 sau 80
În această formulă:
Lz = cantitatea de lapte matern in ml. necesară în ziua z (de la I-a la a VIII-
X-a zi de la naştere)
70 = coeficient pentru nou – născutul cu greutatea la naştere sub 3.250 g
80 = coeficient folosit pentru nou – născutul cu greutatea la naştere peste
3.250 g
Cantitatea totală astfel aflată se împarte la 7 mese, la câte 3 ore interval.
b) Dacă mama nu are deloc lapte pentru nou – născut se poate institui
alimentaţia artificială, adică exclusiv cu alte tipuri de lapte în afara celui
matern. Pentru perioada neo-natală sunt indicate:
- preparate industriale de lapte adaptat: Similac, Humana 1;
- preparate industriale de lapte semiadaptat: Milupa Milumil, Milupa Aptamil,
Morinaga, Bebelac nr.1, Nan, Snow, Sunny Baby.

12
 Toate aceste produse au câte o mensură de plastic în ambalaj, se
reconstituie în apă fiartă şi răcită, fără nici un alt adaos, conform
instrucţiunilor de pe etichetă. Numărul de mese este de 6 – 7 în 24 ore, iar
cantitatea zilnică este de 150-200 ml/kgcorp.
Mai poate fi utilizat laptele praf integral (tip Rarău) însă preparat într-o
concentraţie mai slabă şi anume 8% şi cu un adaos de 5% zahăr. Deci
pentru o porţie de 200 g se folosesc 190 ml apă fiartă şi răcită, 3 linguriţe
cu vârf de praf de lapte (cca 15 g) şi 2 linguriţe rase de zahăr (10 g).
Laptele de vacă nu este indicat la aceasăt vârstă. Dacă însă nu există alta
posibilitate, se va utiliza lapte de vacă bine fiert, diluat ½ cu ceai şi zaharat
5 g%.
În aceste două ultime situaţii, numărul de mese este de 7 în 24 ore iar
cantitatea zilnică congenitale vizibile care se consemnează.

Tehnica alimentatiei naturale

Pregatirea pentru alimentatia naturala incepe inca din timpul sarcinii,prin

pregatirea psihologi-ca a viitoarei mame.
In primele 24 ore de la nastere nn va fi pus la san.Daca nasterea s-a
produs pe cai naturale si nn este sanatos,atunci acesta va fi pus la san in
primele 6 ore dupa nastere. Cu cat copilul este mai precoce pus la san cu
atat va creste in timp durata alaptarii.
In prima zi nn va fi pus sa suga 5 min. la ambii sani, la interval de 3 ore(pt.
a stimu-la secretia lactata), cu pauza de 6 ore in cursul noptii.
NU se va lua nn de la sanul mamei dupa cele 5 min.(contact mama-copil).
In a 2-a zi nn va suge 10 min. In zilele urmatoare durata suptului se va mari
la 20-30 min.La inceput sugarul suge des,dupa meto-da“la cerere”.Se
favorizeaza secretia lactata. Apoi sugarul isi regleaza mesele singur : Nn
cu GN sub 3000 g. va primi 7-8 mese/zi.
Nn cu GN peste 3000 g. va primi 6-7 mese/zi.
In primele 2 sapt. - 60-80 ml/masa.
Intre - 1-2 luni – 120-150 ml/masa;
- 2-3 luni – 150-170 ml/masa;
Peste 4 luni – 160-180 ml/masa.
Dar cantitatea de lapte ingerata nu este aceeasi la toate mesele.
Pentru aprecierea secretiei lactate a mamei se face media cant. de lapte
primite/24 ore.
Pentru alaptare: - sugarul infasat in scutece curate; mama – spala miinile
si sanul cu apa si sapun la fiecare supt.
In primele zile lehuza va alapta stand in pat, apoi in pozitie sezand cu
picioarele sprijinite pe un scaunel.- pozitia sugarului: cu capul, gatul si
spatele sprijinit pe antebratul mamei a.i.palma mamei sa cuprinda fesele
sugarului.

13
 Se stoarce putin sanul si se indepar-teaza primele picaturi ce pot fi conta-
minate cu germeni.Se atinge obrazul copilului cu sanul - apare reflexul de
orientare pt. supt - mama va introduce mamelonul in gura copilului. Sanul
este tinut de mana libera a mamei intre index si medius pt. a nu se obstrua
narinele sugarului.
Dupa supt sugarul este tinut in brate, in pozitie verticala, 5-10 min.,pt. a-l
ajuta sa eructeze.Apoi va fi asezat culcat,in decubit lateral stang si apoi
drept pt. a favori-za evacuarea stomacului si reaparitia senzatiei de foame.
La suptul urmator se inverseaza ordinea sanilor pt. a realiza o evacua-re
completa a lor si pt. a stimula secretia lactata.
Durata alimentatiei naturale : este obligatorie in primele 3 luni de viata si
este optima daca dureaza pana la 6-9 luni.
Ablactarea se poate face brusc sau treptat.
Ablactarea treptata – este ideala;- se va inlocui un supt cu cate o masa de
diversificare timp de saptamani sau luni;- este bine suportata si de catre
copil si de catre mama.
Ablactarea brusca este mai greu suportata, se face in caz de imbolnavire a
mamei sau de deces al copilului;
- necesita adm. de preparate medica-mentoase:antagonisti de prolactina
(Bromcriptina- 2 cp/zi,15 zile).
CONTRAINDICATIILE alimentatiei naturale:
C.I. materne permanente: TBC pulmonar activ, septicemie, eclampsie,
neoplazii, boli psihice grave, IRen., IC, DZ decompensat, tireotoxicoza,
sarcina peste 20 sapt. trat.cu citostatice, diazepine, anticoagulante; mama
cu Ag HBs pozitiv, HIV pozitiv.
C.I. materne tranzitorii: infectii ale sanilor, ragade mamelonare sangerande,
infectii acute tratate ca antibiotice (cloranfenicol,
tetraciclina,metronidazol,sulfamide, nitrofurantoin).
C.I. permanente din partea copilului: galactozemie, intoleranta secundara la
acizi grasi nesaturati.
C.I. tranzitorii din partea copilului: sindrom icteric cu bilirubina crescuta.

ALIMENTATIA ARTIFICIALA

COMPOZITIA LAPTELUI DE VACA: apa 87,5% ; substanta uscata

12,5%.Este un lapte cazeinos –precipita in flocoane mari.Necesita un timp
mai mare pt. digestie.
PROTEINELE din l.v.: 34 g/l; l.v. este de 3 ori mai bogat in proteine decat
l.m. Excesul de prot. este transformat la niv. ficatului determinand
hipertrofie hepatica. se solicita rinichiul pt. excretia incarcaturii osmotice
mari(uree) determinand hipertrofie renala.
- cazeina reprez. 80% din prot. l.v.
- Proteinele lactoserului: imp.este βlactoglobulina – ea este puternic
antigenica. Este incriminata in alergia la prot. l.v.

14
 -Lactoferina este in cant. Redusa in l.v.→aparitia anemiei feriprive la
sugarii alimentati cu .l.v.
- Ig din l.v. sunt distruse de enzimele proteolitice ale sugarului.
- Prot. ce nu se absorb din l.v. determina dezv. la nivelul colonului a unei
flore de putrefactie bogata in E.coli.
GLUCIDELE din l.v. - sunt in cant. mai redusa decat in l.m. →l.v. se va
zahara 5% inainte de a fi administrat.
LIPIDELE din l.v.- sunt reprez. de o cant. mai mare de AG saturati(74%),
fata de AG nesaturati(26%).
SARURILE MINERALE sunt in cant. de 2 ori mai mare in l.v. determinand
osmolaritatea crescuta a l.v.Raport Ca/P inadecvat ceea ce det. absorbtie
intestinala redusa de Ca.
L.v. se va adm. sugarilor dupa fierbe-re-are un continut microbian crescut.
Toate aceste deosebiri fata de l.m. fac din l.v. un aliment nerecoman-dabil
sugarilor pana la 6 luni.
Prematurul sau sugarul de prim trimestru,daca nu poate fi alimentat
natural,va fi alimentat cu o formula de lapte adaptata pt. sugari (lapte
dietetic pt. sugari).
Formule de lapte :
Se administreaza in urmatoarele situatii:Hipogalactia materna;Mame
cu activ. socio-profesionala care nu-si pot permite o alaptare prelungita;
--
Sugari din leagane.
Desi sunt apropiate calitativ de compozitia l.m.(prin interventia com-
plexa a producatorului),form. de lapte nu vor fi niciodata identice ca rezulta-
te cu cele ale l.m.
Form. de lapte se prepara din l.v. care sufera importante transformari.
Laptele adaptat se prezinta sub forma de pulbere (granule),se prepara
instant (fara preparare termica),nu necesita nici un fel de adaos.
Valoarea calorica e apropiata de a l.m.
Prin indepartarea unei cant. de saruri minerale, are osmolaritatea mai
mica decat a l.v.,protejand functia renala redusa a sugarului mic.
- Glicidele sunt reprez. de lactoza.
- Lipidele animale sunt inlocuite cu lipide vegetale (floarea
soarelui,soia, cocos,germeni de griu).
- Se adauga vitamine si oligoelemente in cant. egale cu
necesarul zilnic al sugarului.
Tipuri de formule dietetice :
- FORMULE DE START(de inceput): pt. sugari 0-4 luni pot fi – adaptate:
Humana1,Nutrilon, NAN1 sau partial adaptate:difera de prep. adaptate prin
compozitia in glucide→se adauga polizaharide la lactoza(amidon sau
dextrinmaltoza): Milumil1, Similac.

15
 - FORMULE DE CONTINUARE:pt. sugari cu varsta peste 4 luni; se adm. in
paralel cu diversificarea alimentatiei pana l
la varsta de 1 an: Aptamil2,Bebelac2, Milumil2,NAN2.
- FORMULE SPECIALE(adevarate preparate medicament-se folosesc in
diferite afectiuni):
- formule hipoalergenice(sursa de
proteine:hidrolizat proteic):NAN H.A.
- formule speciale pt. prematuri: Alprem,Pre-
aptamil,Humana-pre.
-formule cu continut redus in lactoza/fara
lactoza:Milupa HN 25, Morinaga
NL33.; preparate din soia(lipsesc lactoza si prot.
din l.v.):Alsoy, Nutricare-Soia
Tehnica alimentatiei artificiale :
PRINCIPII de introducere a alimentatiei artificiale: noul aliment se
introduce cand sugarul este in deplina stare de sanatate;Fiecare aliment
nou se va introduce treptat,prin tatonarea tolerantei digestive.
Alimentatia artificiala a sugarului impune respectarea unor masuri de
igiena suplimentara fata de alim. naturala, in ceea ce priveste
pastrarea,prepararea si manipularea vaselor necesare prepararii laptelui
praf (biberoane,tetine).
Sugarul este pregatit ca si in cazul alim. naturale.Nu va fi alimentat
culcat in pat pt. ca exista riscul aspirarii laptelui in caile respiratorii si exista
posibilitatea aparitiei otitei.
Biberonul se tine oblic a.i. tetina sa fie plina cu lapte.
La sugarul alimentat cu lapte de vaca:la sugarul mic NU se da lapte de
vaca integral,ci diluat cu mucilagiu de orez:
- in prima luna dilutia este de ½ (o parte lapte,o parte apa de orez 2-
3%, indulcit cu 5% zahar);
- in a 2-a luna dilutia este de 2/3 (2 parti lapte,o parte M.O. + 5%
zahar);
- in luna a 3-a dilutia este de ¾ (3 parti lapte,o parte M.O.+ 5% zahar).
- din luna a 4-a se poate da lapte de vaca integral( cand nu se poate
adm. un preparat de lapte adaptat).

ALIMENTATIA MIXTA
Este acceptata in urmatoarele situatii: nn nu depaseste GN dupa 15-20
zile de viata. apoi sporul ponderal este sub 150 g/sapt.
Inainte de a trece la alim. mixta sau artificiala se elimina 3 posibilitati:
- Erori in tehnica alaptarii (aerofagie,mese administr la intervale
mari de timp).
- Boli severe ale nn sau sugarului care nu este capabil sa suga la
san

16
 - Factori materni de hipogalactie ce pot fi corectati (dieta saraca
in lichide, program de odihna pt. mama,reducerea starii de
incordare a mamei, negolirea sanilor dupa fiecare supt).
In caz de hipogalactie reala se trece la alim. mixta.
Alimentatia mixta poate fi:
Metoda complementara: copilul suge la ambii sani, apoi se completeaza
masa cu lapte praf.Este o metoda fiziologica.
Metoda alternativa: se alterneaza o masa de san cu una de lapte praf.
Dezavantaj: in timp scurt secretia lactata scade si mai mult ( laptele
stagneaza mult in sani).
Laptele nou introdus se adm. cu lingurita si nu cu biberonul, pt.a mentine
secretia lactata.

ALIMENTATIA DIVERSIFICATA
Diversificarea pentru sugarul eutrofic si alimentat la san se incepe la 6
luni.
Pentru sugarul alimentat artificial, diversificarea se incepe la 3,5-4 luni.
Reguli pentru diversificarea alimentatiei:
- diversificarea incepe cu copilul in perfecta stare de sanatate;
- se introduce alimentul nou progresiv, prin tatonarea tolerantei digestive;
- alimentul nou se administreaza cu lingurita;
- nu se adm. simultan 2 alimente noi;
- daca la introducerea unui aliment nou apar semne de intoleranta digestiva
(diaree, varsaturi), atunci se suprima acel aliment 1- 2 saptamani, pana la
refacerea digestiva si apoi se va incerca reintroducerea lui cu prudenta ;
- nu se insista cu introducerea unui aliment nou daca sugarul il refuza.
Exista riscul anorexiei psihogene la sugar.
Alimente pentrur diversificare:
Fructe (citrice, mere, morcov) bogate in vitamine, saruri minerale,
continut hidric;
- Se adm. ca suc de fructe,de la 6 la 8 saptamani. Doza se creste treptat-
de la cateva picaturi la 30-60 ml/zi,in 2 prize.
- dupa 4 luni:sucuri de rosii,struguri, caise.
- dupa 6 luni: suc de pere pergamute.
- dupa 4 luni: pireuri de fructe (mere, banane, piersici).
- dupa 6 luni: compoturi de fructe (zeama si pulpa de fructe pasata).
- dupa 5 luni la pireul de fructe se poate adauga fie fainos indulcit cu
zahar, fie 1-2 lingurite de branza de vaci.
Ca urmare se va inlocui o masa de lapte cu una de fructe.
- NU se dau copilului sub 1 an : zmeura, capsuni, fragi. Sunt
alergizante.
- masa de fructe se adm. imediat ce este preparata.
- nu se incalzeste pentru ca se inactiveaza vitaminele.

17
 Legumele: se introduc in alimentatie de la 4 luni; morcovi, cartofi,
patrunjel, telina, pastarnac, spanac,dovlecei, rosii, ardei grasi, ceapa.
- se adm.ca: - supa de zarzavat strecurata, apoi se adauga fainos si ulei
vegetal, piure de legume + unt si lapte (dupa varsta de 5 luni).
Fainoasele: - au valoare energetica mare.
!!! Faina de griu, orz, secara contine gluten - o proteina alergizanta pt.
mucoasa intestinala a sugarului (putand produce un sdr.celiachiform).De
aceea se va introduce in alimentatia sugarului dupa varsta de 8 luni!!!
Carnea: - are continut crescut in aminoacizi esentiali, saruri minerale,
vitamine.
- carnea de pui sau vita – se adm de la 5 luni, in supa de zarzavat sau
piureul de legume, de 3-4 ori pe saptamana (sub forma de carne fiarta
si fin tocata sau mixata).
- dupa 6 luni – ficat de pasare;
- dupa 8-9 luni – perisoare de carne, ciorba acrita cu bors sau lamiie.
- dupa 10 luni – peste alb: salau, pastrav,stiuca.
- dupa 1 an – chiftelute de carne preparate in ulei.
- dupa 3 ani – carne de porc sau oaie.
- dupa 6 luni – galbenus de ou fiert tare ( de 2 - 3 ori/saptamana).
- dupa 1 an – albusul de ou (este alrgizant).
- dupa 5 luni – branza de vaci ( in piureul de legume sau OP+BV).
- dupa 8-9 luni – mamaliguta cu branza de vaci.
- dupa 5 luni – iaurt preparat in casa si zaharat 5%.
- dupa 8 luni se adauga si biscuiti.

ÎNGRIJIRILE ÎN SALONUL DE NOU NĂSCUŢI:

Se urmăresc atent :
- funcţiile vitale : respiraţia, frecventa si ritmul cardiac,
- coloraţia tegumentelor,
- micţiunile,
- eliminarea meconiului,
- plaga ombilicală,
- temperatura.

INCIDENTELE FIZIOLOGICE DIN PERIOADA DE ACOMODARE A

NOU – NĂSCUTULUI

În perioada de trecere de la viaţa intrauterină la viaţa extrauterină au loc o

serie de modificări adaptative ale organismului nou – născutului. Ele trebuie
cunoscute pentru a nu fi interpretate ca fenomene patologice ci ca
fenomene fiziologice, fără vreo implicaţie nocivă pentru copil.
a) INVOLUŢIA BONTULUI OMBILICAL este datorată uscării treptate a acestuia
(mumificare, necroză aseptică) deoarece nu este vascularizat. Bontul devine

18
negru, dur, începe să se separe de piele şi în final se detaşează în ziua 7-10
de la naştere. Nu este permis să se exercite nici un fel de tracţiuni asupra
lui deoarece se desprinde singur. Până la desprindere va fi pansat zilnic cu
comprese sterile în alcool de 70 0 (dacă s-a utilizat procedeul cu pansament).
După căderea bontului, la 24 de ore, când plaga a început să se epitelieze,
urmează prima baie generală.
b) SCĂDEREA FIZIOLOGICĂ ÎN GREUTATE se produce din cauza eliminării
meconiului acumulat în intestin şi a aportului alimentar redus din primele
zile. Nou – născutul scade în greutate până în ziua a 4-5-a de la naştere,
pierzând 5-10% din greutatea iniţială ( dacă la naştere a avut 3.000 g,
ajunge la 2.850-2.700 g). O zi-două greutatea rămâne constantă, apoi
începe să crească, ajungând în ziua a 8-10-a la greutatea de la naştere. De
la această dată creşte zilnic în mod constant, câştigând în prima lună 750 g.
c) ICTERUL FIZIOLOGIC apare la 2-3 zile de la naştere, manifestându-se prin
coloraţia galbenă a pielii, fără ca mucoasele să fie icterice. Este un icter cu
hiperbilirubinemie indirectă (neconjugată), datorită hemolizei fiziologice din
primele zile, dar mai ales unui deficit tranzitoriu al enzimei hepatice numită
glicuronil-transferaza. Această enzimă are rolul de a conjuga bilirubina
indirectă din ser, transformând-o în bilirubină directă (conjugată). Absenţa
ei temporară împiedică acest proces. Icterul fiziologic nu este însoţit de
tulburări digestive, urina şi scaunele sunt normal colorate, ficatul şi splina
sunt în limite normale. Nu necesită investigaţii, nici tratament. Durata
medie este de o săptămână, după care regresează spontan. Durata maximă
admisă pentru icter fiziologic este de 21 zile. Peste acest termen, icterul
este considerat patologic şi necesită investigaţii, diagnostic diferenţial şi
tratament.
d) CRIZA GENITALĂ a nou – născutului este produsă de hormonii materni
care au ajuns în circulaţia fetală în ultima perioadă a vieţii intrauterine. La
băieţi se manifestă prin tumefierea testiculelor şi mic hidrocel , iar la fetiţe
printr-o secreţie vaginală rozată, în cantitate mică. La ambele sexe are lor o
tumefacţie a sânilor însoţită de câte o picătură de secreţie. Sânii nu trebuie
storşi în nici un caz. Nu este necesar tratament.
e) ERITEMUL ALERGIC al nou – născutului constă într-o erupţie
maculopapuloasă care apare pe piele în prima sau a doua zi de la naştere.
Este datorită albuminelor plancentare ajunse în sângele fetal. Nu necesită
tratament.
f) FEBRA TRANZITORIE a nou – născutului este o ascensiune termică până
la 38 grade Celsius, de scurtă durată, produsă de hidratarea redusă din
primele zile de viaţă. Neavând cauză infecţioasă nu necesită tratament
medicamentos, ci numai un adaos suplimentar de ceai slab zaharat sau
soluţie glucoză 5% pe cale orală, sub care temperatura corporală revine la
normal.

19
 ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ACORDAREA ÎNGRIJIRILOR
NECESARE NOU-NĂSCUTULUI SĂNĂTOS

Asistentei medicale îi revin sarcini multiple în acest moment, atât de

important în viaţa unei familii.
1. Pregătirea tuturor materialelor şi instrumentarului necesar pentru
primirea şi îngrijirea nou- născutului:
- aleze sterile pentru acoperirea măsuţei unde se acordă primele îngrijiri;
- lampă iradiantă deasupra măsuţei, pentru a asigura încălzirea nou –
născutului şi o bună vizibilitate asupra lui;
- pense Pean şi Kocher, foarfeci, aţă sterilă;
- comprese sterile şi feşi;
- alcool de 700 şi tinctură de iod sau betatină;
- ser fiziologic steril;
- soluţie de nitrat de argint 1% pentru profilaxia oftalmiei gonococice;
- cântar pentru sugari, pediometru, centimetru-panglică, ceas cu secundar;
- tăviţe renale;
- eprubete pentru recoltarea eventuală a unor probe de sânge de la mamă
sau de la nou – născut;
- mănuşi chirurgicale;
- seringi de unică folosinţă de diferite mărimi cu ace de unică folosinţă;
- scutece sterile pentru înfăşarea nou – născutului;
- formulare pentru foaia de observaţie a nou – născutului (se completează
ulterior de către medic sau asistenta medicală)
- plăcuţe de carton sau din material plastic cu numere pentru identificarea
nou – născutului.
2. Efectuarea unor manevre:
- pensarea, secţionarea şi ligatura cordonului ombilical; ulterior pansarea lui
cu comprese sterile;
- curăţirea tegumentelor nou – născutului;
- cântărirea şi măsurătorile menţionate;
- înfăşarea nou – născutului după terminarea îngrijirilor imediate;
- transportul nou – născutului în salon.
3. Sarcini în supravegherea nou – născutului:
- controlul pansamentului şi al ligaturii ombilicale;
- controlul primei micţiuni şi al eliminării de meconiu;
- în zilele următoare: toaleta regiunii perianale a nou – născutului,
schimbarea zilnică a pansamentului ombilical, măsurarea temperaturii şi
greutăţii corporale şi notarea lor în graficul foii de observaţie;
- urmărirea modului cum se desfăşoară alimentaţia la sân sau cu biberonul
(linguriţa) a nou – născutului.
4.Educația pentru mame :
- va arăta mamelor (mai ales celor primipare) poziţia corectă pentru
alăptare: în primele zile ale lăuziei, culcată; ulterior pe un scaun ținând unul

20
din picioare sprijinit pe un scăunel pentru a păstra o poziţie cât mai comodă.
De subliniat pericolul pe care îl reprezintă o mamă care adoarme cu sugarul
alături, riscând să se întoarcă peste el şi să-l asfixieze;
- va indica regulile de igienă a sânului, durata corectă a alăptării;
- dacă este cazul, va arăta cum se procedează pentru mulgerea laptelui şi
administrarea lui cu biberonul sau cu linguriţa;
5. Sarcini profilactice: efectuarea vaccinării împotriva hepatitei acute virale
tip B şi a vaccinării BCG.

ÎNGRIJIRILE SPECIALE NECESARE PREMATURILOR

În afara primelor îngrijiri necesare imediat după naştere, valabile

pentru toate categoriile de nou născuţi , există o serie de măsuri speciale de
îngrijire care se acordă prematurilor, în special celor gravi. Aceste măsuri
tind să supleeze marile deficienţe funcţionale, care pot pune în pericol viaţa
prematurului.
Trebuie ca prematurii să aibă un salon special al lor, cu personal
sanitar degrevat de alte atribuţii. Vor exista halate separate pentru accesul
în salon, iar portul unei măşti pe faţă este obligatoriu pentru toate
persoanele care vin în contact cu prematurii, chiar dacă sunt perfect
sănătoase.
Îngrijirea corectă a unui prematur grav se face prin instalarea lui într-
un incubator conectat la reţeaua electrică şi la o sursă de oxigen.
Incubatorul asigură astfel:
1. Izolare faţă de mediul ambiant şi deci faţă de încărcătura bacteriană care
poate exista în încăpere. Manipularea prematurului se poate face fără
ridicarea capacului incubatorului, deoarece există două ferestre mici,
rotunde (ca hublourile) în peretele lateral al capotei. Deschiderea lor
permite introducerea mâinilor pentru manevre.
2. Observarea permanentă a prematurului, deoarece acesta poate fi aşezat
complet dezbrăcat în incubator, la temperatura de 36 – 37 grade C. Se pot
urmări astfel mişcările respiratorii, culoarea tegumentelor, eventualele
contracturi ale membrelor.
3. Menținerea unei temperaturi optime, necesară prematurului reglată şi
controlată printr-un termometru fixat în interiorul incubatorului.
4. Umiditatea din interiorul incubatorului este reglabilă .Prematurul are
nevoie de o umiditate foarte ridicată (70-80%), în lipsa acesteia apar
dificultăţi în respiraţie prin uscăciunea mucoaselor.
5. Oxigenarea se realizează în incubator de la o sursă de oxigen; nu este
permisă o concentraţie mai mare de 40%, timp de prea multe ore, existând
riscul apariţiei unei boli de ochi (fibroplazia retrolentală, retinopatia
prematurului) care poate duce la pierderea vederii.
6. Eliminarea bioxidului de carbon produs prin expiraţia prematurului se
face prin nişte orificii mici, situate la baza capotei incubatorului.

21
7. Există incubatoare computerizate unde, prin intermediul unor senzori
fixaţi pe pielea prematurului, se afişează permanent pe un monitor:
temperatura corporală a copilului , frecvenţa respiratorie, alura ventriculară,
traseul ECG, saturaţia sângelui în oxigen .
Alimentația prematurilor
Trebuie să ţină seama de marile deficienţe funcţionale ale aparatului
digestiv, astfel:
- la prematurii care au reflex de supt destul de puternic (prematurii de
gradul I) alimentaţia se poate realiza prin supt la sân sau la biberon;
- la prematurii care nu au reflexul de supt suficient de format dar pot înghiţi
(prematurii de gradul II), se foloseşte alimentaţia cu linguriţa sau cu pipeta;
- la prematurii care nu au nici putere să sugă, nici reflex de deglutiţie,
alimentaţia se face prin gavaj cu sondă "a demeure" (care rămâne pe loc).
Sonda de polietilen, având un căpăcel pentru închidere la partea superioară,
se introduce prin nas, fiind umezită în prealabil cu ser fiziologic. Ea trebuie
să alunece pe peretele posterior al faringelui pentru ca să nu intre în laringe
. Adâncimea de pătrundere a sondei, pentru a ajunge în stomac, trebuie să
fie egală cu distanţa de la glabelă (articulaţia dintre oasele nazale şi osul
frontal) până la apendicele xifoid (situat la extremitatea inferioară a
sternului) plus încă 3-4 cm. Sonda se solidarizează de obraz cu o fâşie de
leucoplast. Cantitatea de lapte calculată pentru o masă se introduce cu
seringa, treptat, prin sondă. La sfârşit se introduce puţină soluţie glucoză
5% pentru a nu rămâne lapte pe pereţii sondei şi se pune căpăcelul ca să nu
regurgiteze din lapte înapoi în afară. La 24-48 de ore se schimbă sonda şi
nara pe care a fost introdusă, pentru ca să nu se producă ulceraţii ale
mucoasei nazale.
Alimentaţia prematurilor începe la 6-12 ore de la naştere cu
administrarea de soluţie de glucoză 5% cu linguriţa, cu pipeta sau pe
sonda . După alte 6-12 ore se trece la alimentaţia propriu-zisă, cu lapte.
Laptele ideal îl reprezintă cel matern. Numai în lipsa lui se vor utiliza alte
preparate, dintre care menţionăm ca fiind indicate la prematuri: Similac
(preparat industrial adaptat); Pregalia (produs destinat special
prematurilor); Prebeba; Preaptamil; Robolact (toate cu indicaţie pentru
prematuri).
Numărul de mese va fi pentru un prematur de gradul I sau II de 7-8 în
24 ore, la câte 3 ore interval. Un prematur de gradul III sau IV primeşte 10
mese în 24 ore, la câte 2 ore interval.
Cantitatea totală de lapte necesară pentru o zi la un prematur se calculează
după următoarea formulă valabilă în primele 10-15 zile de viaţă:
Cv = 0,02 x V x G formulă în care:
Cv = cantitatea de lapte necesară în ziua V de viaţă, exprimată în grame;
V = ziua de viaţă (vârsta în zile)
G = greutatea la naştere exprimată în grame.
Cantitatea obţinută se împarte în mod egal la numărul de mese.

22
Exemplu: un prematur născut cu 2.000 g, cu reflex de supt insuficient dar
cu o deglutiţie bună, va primi în a 8-a zi de viaţă o cantitate totală de lapte
de 0,02 x 8 x 2.000 = 320 g. Această cantitate se împarte la 8 mese la câte
3 ore interval, revenind la fiecare masă 40 g, administrate cu linguriţa sau
cu pipeta.

2. PRINCIPALELE ETAPE DE CRESTERE SI DEZVOLTARE

2.1. Cresterea staturo-ponderala ( legile cresterii si dezvoltarii, cresterea

ponderala, cresterea staturala, dentitia de lapte si definitiva).
2.2. Dezvoltarea psihomotorie – etapele dezvoltarii psihomotorii.

Cresterea este:
- calitativa –diferentiere celulara (specializare celulara pentru o
anumita functie)
- cantitativa.
- prin hiperplazia(multiplicarea celulara)
-prin hipertrofia celulara este legata de sinteze proteice,cresteri de volum
celular.

LEGILE CRESTERII :
1)Legea alternantei-segmentele corpului nu cresc toate in acelasi timp,ci
alternativ(membrele superioare nu cresc in acelasi timp cu cele inferioare)
2)Legea proportiilor – pentru fiecare perioada a copilariei exista un anumit
ritm de crestere (accelerat pina la 3 ani,lent intre 5-7 ani)
3)Legea antagonismului morfologic si ponderal –in perioada de crestere
cumulativa diferentierea celulara este redusa ,la fel si invers.
4)Legea cresterii inegale- Fiecare segment al corpului are propriul sau ritm
de crestere

EVALUAREA CRESTERII SI DEZVOLTARII

Se face prin evaluarea parametrilor fizici ai copilului cu cei ai altor copii
sanatosi de aceeasi virsta, sex si din aceeasi zona geografica.
Masuratorile au stabilit curbe dinamice derivate matematic si
numite,,derivatii standard ‘’.Curbele au aspect Gaussian(,,de clopot’’)
Media va grupa cel mai mare numar de copii ,iar extremele reprezinta
limitele normalului.
Cele mai folosite modalitati de evaluare a cresterii si dezvoltarii sunt :
maturitatea scheletica si dentara,talia,greutatea,perimetrul cefalic,starea de
nutritie,fontanela.
VIRSTA OSOSASA este cel mai fidel indicator al cresterii .Evaluarea ei
foloseste radiografii ale marimii :se determina numarul si dimensiunile
centrilor hipofizari la virste cronologice date.
IMPORTANT ! OSIFICAREA BOLTII CRANIENE !

23
La nastere ramin neosificate fontanele :
Fontanela mare(FA) : -este intre osul frontal si oasele parietale
- este prezenta la toti n.n.
- la nastere are dimensiunea de 3-4 cm.
-in conditii normale se inchide pina la virsta de 18
luni
- are forma de romb
Fontanela mica (FP) - se afla intre oasele parietale si occipital
-este prezenta la nastere la 1/3 din n.n.
- are forma triunghiulara
- dimensiunea de 7-8 mm
-se inchide inaintea virstei de 4 luni
DENTITIA
Calcificarea dentitiei primare incepe din a-7-ea luna de sarcina.Primii dinti
erup de regula la 6-8 luni de viata (incisivii mediani inferiori)Apoi in medie
cite un dinte pe luna
- la un an ->cca. 8 dinti(incisivii)
- la 12-18 luni-> apare primul premolar
- la 18-24 luni -> caninii
- la 2 ani si 6 luni pina la 3 ani =>apare al doilea premolar si
se completeaza cei 20 de dinti ai dentitiei primare(de lapte)
Dentitia definitiva incepe cu molarul ,,de 6 ani’’si continua cu definitivarea
intregii dentitii.Cel de-al 2-lea molar apare la aprox.12 ani.Intre aceste 2
etape se schimba progresiv dintii ,,de lapte’’
Molarul al 3-lea ,,de minte’’ apare dupa pubertate, la orice virsta (uneori
niciodata)
ERUPTIA DENTARA este fenomen normal.Este precedata de
hipersalivatie,prurit local,indispozitie.Rar eruptii dificile cu
agitatie,inapetenta,ascensiuni febrile,scaune diareice.
LUNGIMEA :
- se masoara cu pediometrul pina la virsta de 6-8 luni ,apoi in pozitie
verticala.Lungimea la nastere :50 cm(47-55 cm)apoi se adauga :-4 cm in
prima luna -cite 3 cm in lunile II- III
- 2 cm in luna a IV-a astfel ca la un an copilul masoara
70-75 cm.
- In al 2-lea an creste cca. 12 cm(1 cm/luna)
Talia adulta va fi reprezentata de 2x lungimea de la 2 ani
Formula pentru estimarea lungimii de diferite virste : Formula
Geldrich(pentru copii peste 2 ani) : L- 80+ 5x V(virsta in ani)
Cresterea staturala scade rapid in intensitate dupa virsta de 13 ani la fete si
15 ani la baiete si inceteaza la 17-19 la fete ,iar la baieti poate continua
foarte lent ,chiar dupa 20 de ani
Capul reprezinta :- ¼ din lungimea n.n. ,
- 1/3 la copil de 2 ani,

24
 - 1/8 la copil de 8 ani
GREUTATEA
-reflecta cresterea tuturor dimensiunilor;
-este un indicator valoros al cresterii;
-la nastere este de 2.5-3.5 kg.(de la 7 ani se pune 1 kg.pe an).
Scaderea fiziologica in greutate dupa nastere –5,-10% din GN
Cresterea in greutate : 750gr/luna in primele 4 luni
500gr/luna in urmatoarele 4 luni
250 gr /luna in ultimele 4 luni din primul an
in al 2-lea an spor mediu lunar de 200-250gr..
Dupa virsta de 2 ani sporul ponderal este de cca. 2-2.5 kg./an.
Debutul exploziei cresterii ponderale pubertare coincide cu cel al cresterii in
lungime
Formula de evaluare a cresterii in greutate : formula HEMAN (ptr.
copilul peste 1an):
G-9+2xV(virsta in ani).
Perimetrul cranian (PC) reflecta in primii 2-3ani,crestera encefalului.PC la
nastere 34-37cm, se adauga 10-12 cm in primul an si 10 cm in urmatorii 17
ani.
Perimetrul totacic (PT) : este cu 1-4 cm mai mic decit PC la nastere (31-
34cm); egaleaza PC la 1 an (47 cm); apoi creste mai rapid decat PC.
Perimetrul abdominal (PA) : este de 38 cm la nastere, 44 cm la un an, 46 cm
la 2 ani
Suprafata corporala (SC) este importanta in posologia medicamentelor
ALTE DATE SOMATO (ANTROPO) METRICE:
- plica cutanata
- circumferinta gambei si a bratului
- grosimea tricepsului brahial
- diametrul pelvin
- diametrul biacromial ( intre cele 2 apofize)

DEZVOLTAREA PSIHOMOTORIE

Cuprinde : comportamentul motor + comportamentul cognitiv +

comportamentul verbal + comportamentul social afectiv
Principale achizitii la sugar :
- La 1 luna : usoara hipertonie(contractie) a muschilor flexori-
reflexul de apucare prezent ;
reactioneaza global la stimuli-urmareste cu privirea jucaria in
miscare
- La 2 luni : reactioneaza la sunete ,zimbeste persoanelor
familiare,gingureste ,urmareste cu privirea.
- La 3 luni : isi tine capul ridicat; isi recunoaste mama,se
joaca cu miinile,emite sunete voioase

25
 - La 4 luni : Sta sprijinit perioade scurte,intoarce capul spre
persoana care vorbeste,ride in hohote daca e stimulat.
- La 6 luni : se intoarce de pe spate pe abdomen,trece jucaria dintr-o mina
in alta;sta mult timp tinut in sezut usor sprijinit
- La 7 luni :sta in sezut nesprijinit,se uita dupa jucaria care ia scapat
- La 8 luni :isi recunoaste numele,exprima bucurie,plinge cind este certat
- La 9 luni :sustinut de axile face miscari de mers,se ridica singur in
picioare,apuca obiectele cu 2 degete.
- La 10 luni : umbla in 4 labe ;intelege interdictia
- La 11 luni : merge tinindu-se de mobila ,intelege ordinele simple (este
perioada comunicarii preverbale) ; primul cuvint
- La 12 luni : merge tinut de o mina,arata parti de corp , are vocabularul
format din 2 cuvinte cu sens
Dupa virsta de 1 an
- La 15 luni : merge bine,se aseaza si se ridica singur de pe podea ;are
vocabular activ format din 4-6 cuvinte,solicita atentia
- La 18 luni : incepe sa alerge ;urca si coboara trepte sustinut ;aduce la
cerere un obiect familiar ;spune8-10 cuvinte ;cere olita la timp
- La 21 luni : merge inapoi,formeaza propozittii din 2 cuvinte cu sens
- La 24 luni : urca si coboara singur pe scari,formeaza propozitii din 2-3
cuvinte,executa treburi casnice mici.
- La 27 luni : pune intrebari,stie sa-si pronunte numele,isi vorbeste singur
cind se joaca.
-La 30 luni : prinde si arunca mingea ;cunoaste sensul pluralului .
- La 36 luni : foloseste alterantiv picioarele la urcat ,pedaleaza,pune
intebari,se apropie de alti copii
- La 4 ani : numara corect 4-5obiecte,executa miscari cu dificultate
crescinda(sarit,catarat);se adapteaza la programul zilnic fixat
- Catre 6 ani : functiile motorii sunt stapinite fara dificultate ;apare gindirea
logica
- In perioada scolara odata cu detasarea de familie copilul incepe sa-si
petreaca mai mult timp in afara acesteia,la scoala sau la joaca apar situatii
conflctuale intre parinti si copii.
- La pubertate si adolescenta : insidios apar modificari comportamentale ce
vor defini comportamentul tinarului,efect,actiuni, independenta,creste
spiritul de initiativa,se dezvolta capacitatea de sinteza si abstractizare,apare
interesul pentru sexul opus .Este perioada de efort educational maxim,cu
imprimarea unei discipline in munca,gindire si comportament

SAPTAMANA 2

CALENDARUL VACCINARILOR OBLIGATORII

Contraindicatii si posibile efecte adeverse ale vaccinarilor

26
Prezentarea termenilor ce vor fi folositi:
 VPOT-prescurtare de la vaccin polio oral trivalent sau asa cum este mai
frecvent cunoscut, antipolio;
 BCG- vaccin impotriva tuberculozei;
 DTP- citit "ditepe" reprezinta in fapt o combinatie de trei vaccinuri, D-
vaccin difteric(impotriva difteriei-vaccinul a facut ca aceasta bola
mortala sa fie rara azi la noi), T-vaccin tetanic( impotriva tetanosului),
P-vaccin pertusis( impotriva tusei convulsive data de "Bordetella
pertusis").
 DT- contine doar primele doua componente din vaccinul anterior si se
foloseste dupa varsta de 3 ani cand componenta P este contraindicata.
 ROR- e si el o combinatie de 3 vaccinuri - R-rujeola, O-oreion, R-rubeola
 Hepatitic B- vaccinul impotriva hepatitei B

Schema de vaccinare 2019

Vaccinurile care se fac în maternitate:

Vaccinul impotriva hepatitei virale de tip B: Vaccin hepatitic B (Hep B)- în
primele 24 de ore
Vaccinul împotriva tuberculozei: Vaccin de tip Calmette Guerrin (BCG)- 2-7
zile de la naștere.
Vaccinuri care se fac la medicul de familie:

 Vaccinuri pentru copilul de 2 luni:

Vaccin hexavalent (DTPa-VPI-Hib-Hep. B): difteric, tetanic, pertussis

acelular, poliomielitic trivalent inactivat, haemophilus influenzae tip b,
hepatitic B.
Vaccin pneumococic (în limita foncurilor disponibile)

 Vaccinuri pentru copilul de 4 luni:

Vaccin hexavalent (DTPa-VPI-Hib-Hep. B): difteric, tetanic, pertussis

acelular, poliomielitic trivalent inactivat, haemophilus influenzae tip b,
hepatitic B.
Vaccin pneumococic

 Vaccinuri pentru copilul de 11 luni:

Vaccin hexavalent (DTPa-VPI-Hib-Hep. B): difteric, tetanic, pertussis

acelular, poliomielitic trivalent inactivat, haemophilus influenzae tip b,
hepatitic B.
Vaccin pneumococic

27
  Vaccinuri pentru copilul de 1 an:

Vaccin rujeolic-rubeolic-urlian, viu atenuat (ROR).

 Vaccinuri pentru copilul de 5 ani:

Vaccin rujeolic-rubeolic-urlian, viu atenuat (ROR).

 Vaccinuri pentru copilul de 6 ani:

Vaccin tetravalent diftero-tetano-pertussis acelular-poliomielitic (DTPa-VPI) /

VPI

 Vaccinuri pentru copilul de 8 ani:

Vaccin VPI

 Vaccinuri pentru copilul de 14 ani:

Important de știut: Copiii cu vârsta de 6 ani, care au în antecedentele

vaccinale o doză de DTPa la 4 ani, vor fi vaccinați cu VPI, iar cei care nu au
în antecedentele vaccinale o doză de DPTa vor fi vaccinați cu DTPa-VPI.

Contraindicatii generale ale vaccinarii (se aplica pentru orice vaccin)

1. Reactia anafilactica la un vaccin contraindica administrarea altor doze
ale aceluiasi vaccin (precizez ca reactia anafilactica este o reactie
alergica severa ce determina manifestari severe sau chiar deces).
2. Reactia anafilactica la componentele unui vaccin contraindica
administrarea tuturor vaccinurilor ce au acel constituent
3. Bolile cu evolutie clinica moderata sau severa cu sau fara febra
 False contraindicatii (ele permit administrarea vacinurilor)
1. Reactii locale usoare sau moderate-eritem (roseata), tumefactie
(umflarea zonei) dupa vaccinuri injectabile
2. Boli acute ce au evolutie usoara, fara febra sau cu febra joasa
3. Daca persoana respectiva ia tratament antibiotic in acea perioada
4. Faza de convalescenta (refacere) dupa boala
5. Expunere recenta la o boala infectioasa
6. Alergia la penicilina sau alte alergii ce nu au legatura cu vaccinarea
sau elementele vaccinului
7. Prematuritatea
Reactii adverse postvaccinale (dupa administrarea unui vaccin)
 de obicei sunt usoare, fie locale de tip eritem (roseata), tumefiere,
incapacitatea de a folosi acel membru pentru o scurta perioada de
timp, aceste reactii disparand de obicei in 48-72 de ore, fie reactii

28
 generale de tip febra usoara, diaree (VPOT mai ales), astenie- dispar si
ele destul de repede
Reactii adverse postvaccinale indezirabile (prescurtat RAPI) - sunt
foarte rare
 exista un sistem national de supraveghere al aparitiei acestora
 se definesc astfel: orice incident medical sever ce duce la spitalizare
sau deces si pe care personalul sanitar si/sau comunitatea il considera
legat de vaccinare
Exemple:
- reactii locale- abcese, osteomielita (infectie a osului)
- reactii la nivelul sistemului nervos central - paralizia polio
asociata cu vaccinarea (dupa VPOT), encefalite (infectii ale
encefalului), encefalopatii (afectiuni ale encefalului).

SARCINILE ASISTENTEI PEDIATRE PRIVIND INGRIJIREA

COPIILOR IN SECTIA DE PEDIATRIE

- activitatea asistentei medicale in sectia de pediatrie cuprinde o serie

de sarcini bine conturate, a caror realizare implica o responsabilitate
deosebita
- ingrijirea copilului implica o serie de actiuni menite sa inlocuiasca
mama, in cazul in care copilul este internat fara mama
- pentru fiecare copil internat trebuie planificat timp sufficient
- munca asistentei medicale pediatre pe linga o foarte buna pregatire
profesionala, cere si foarte multa dariure si dragoste pentru copiii
-
OBIECTIVE TIMPI DE EXECUTIE
Asigurarea - Copilul va fi preluat de asistenta de salon de la
conditiilor de cea de la internari
mediu - Verifica lenjeria
Va instala copilul in pat
Ingrijirile generale - Asigura toate ingrijirile generale necesare
necesare copilului - Asigura igiena corporala prin baie partial ori de
bolnav cite ori este nevoie
- Copilul se aseaza pe saltea rezistenta in decubit
dorsal, fara perna

Supravegherea
bolnavului: - Apreciaza dezvoltarea somatica a copilului la
- evaluarea internare prin cintarire, masurarea lungimii si a
dezvoltarii psiho- perimetrelor

29
somatice si - Inregistreaza valorile in foaia de observatie
motorii. - Observa din punct de vedere clinic copilul
- evaluarea clinica - Masoara functiile vitale si vegetative si le
generala inregistreaza in foaia de temperature
- evaluarea - Anunta medical despre orice modificare aparuta
simptomelor - Observa in mod deosebit prezenta si evolutia
specifice bolii. simptomelor specific bolii pentru care este tratat
copilul
- Apreciaza efectul terapiei asupra simptomelor
bolii
- Comunica medicului toate modificarile survenite
Recolteaza - La indicatia medicului
produsele
biologice si
patologice
Administreaza - La indicatia medicului
medicamentele
Alimentatia - Imbraca echipamentul de protective
copilului corespunzator pentru alimentatie
- asigurarea - Verifica daca alimentele trimise de la bucatarie
igienei sunt corespunzatoare
corespunzatoare - Are grija ca temperature alimentului sa fie
alimentarii potrivita
- asigurarea - Verifica orificiul tetinelor la sugari
regimului prescris - Repartizeaza alimentele in vase separate pentru
- respectarea copii mari
tehnicii corecte de - Alimenteaza correct sugarii si copii mici
alimentare - Supravegheaza alimentarea copiilor care se
corespunzatoare autoservesc
virstei ATENTIE!!!
- aprecierea Nu se lasa biberonul copiilor culcati pe spate ,
tolerantei digestive care maninca singuri in acest mod
a copilului Nu se bruscheaza copii sa manince
- inregistrarea Nu se introduce cantitati exagerate de alimente
cantitativa a in gura copiilor
consumului de - In timpul alimentarii se apreciaza apetitul
alimente copilului, prezenta greturilor, varsaturilor si a
scaunelor diareice
- Apreciaza cantitatea de alimente ingerate
- Inscrie in foaia de observatie cantitatea de
alimente consummate
- Transmite medicului observatiile cu privire la

30
 alimentare
Educatie sanitara - Efectueza instruirea mamei in timpul spitalizarii
- Pe tot parcursul ingrijirii copilului asistenta
medicala pediatra este obligate sa se poarte blind
cu copilul

OBSERVAREA CLINICA GENERALA A COPILULUI BOLNAV

Asistenta medicala pediatra trebuie sa observe starea clinica a

copilului sis a raspunda urmatoarelor obiective

OBIECTIVE TIMPI DE EXECUTIE

Observarea - Se observa faciesul pozitia in pat,
faciesului si a starii comportamentul
generale

Observarea - Se observa starea de igiena, integritatea,

tegumentelor si a culoarea, umiditatea, elasticitatea, prezenta
mucoaselor eruptiilor
Observarea - Se va percepe prezenta principalelor grupuri
sistemului ganglionare
ganglionar limfatic - Anunta medical despre orice modificare
si recunoasterea
aparitiei
manifestarilor
patologice
Observarea - Controleaza integritatea membrelor si scheletului
sistemului in general
osteoarticular

Observarea - Observa conformatia toracelui, prezenta

aparatului simptomelor functionale respiratorii - durere,
respirator dispnee, tuse, expectoratie – ritmul respirator
Observarea - Se urmareste prezenta simptomelor cardiac –
aparatului

31
cardiovascular dispnee la effort, palpitatii, durere, cianoza
- Recunoasterea - Masoara pulsul si tensiunea arterial la indicatia
simptomelor de medicului
imbolnavire - Observa aparitia simptomelor de insuficienta
- Recunoaste cardiac – cianoza, agitatie, dispnee, tuse, vene
complicatiile jugulare turgescente
afectiunilor - Apreciaza evolutia simptomelor amintite in raport
cardiace cu medicatia si alimentatia
Observarea tubului - Observa zona abdominal – dimensiunea
digestive abdominal, participarea la miscarile respiratorii,
- Recunoastere prezenta de ude peristaltice
a unei - Prezenta simptomelor functionale digestive –
afectiuni a varsaturi, diaree, constipatie
tubului - Evolutia acestor simptome in raport cu
digestive alimentatia si medicatia
- Recunoastere - Apreciaza tensiunea fontanelei la sugar,
a simptomelor scaderea in greutate, persistent pliului cutanat,
de fata trista cu ochi infundati in orbite, uneori febra
deshidratare - Se sesizeaza urmatoarele
- Recunoastere  Durere intense sub forma de colici
a simptomelor  Oprirea emisiunii de fecale si gaze
de abdomen  Meteorismul abdominal
acut  Varsaturi repetate – ocluzia
 Durere intense cu aparitia duritatii – de lemn –
a peretelui abdominal – peritonita
 Asistenta anunta de urgent medical
ATENTIE!!!!!!
- Daca nu se iau masuri in maximum 6 ore de la
aparitia acestor simptome bolnavul poate deceda
- Atenuarea durerii dupa citeva ore si aparitia
meteorismului abdominal sunt semen de
agravare in evolutia bolii
Observarea - Se observa regiunea urogenitala
aparatului - Se masoara diureza
urogenital: - Se apreciaza macroscopic urina
- Se efectuaza examenul sumar de urina
- recunoastere - Se masoara densitatea urinei
a simptomelor - Se observa numarul mictiunilor si prezenta
simptomelor care arata o infectie
- Se informeaza medical
Observarea - Se observa motricitate generala
sistemului nervos - Se sesizeaza deficientele vizuale, auditive, de

32
si a organelor de sensibilitate tactile, termica si dureroasa, precum
simt si tulburarile de comportament
Participarea - Pentru a fi examinat medical copilul va fi sustinut
asistentei medicale in pozitile corespunzatoare
pediatre la - Va fi tinut in brate , fiind imobilizat la membre
examinarea
copilului

SAPTAMANA 4
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR LA COPIL

- Se efectueaza in conditii mai deosebite

- De multe ori se intimpina greutati datorita reactiilor de aparare si a
lipsei de colaborare
- Personalul medico-sanitar trebuie sa aibe o atitudine adecvata, sa
posede aptitudini si deprinderi pentru a putea colabora cu copiii in
vederea administrarii medicamentelor
- Trebuie sa aibe in permanenta in vedere prevenirea intoxicatiilor
accidentale care survin mai frecvent la aceasta virsta si sa efectueze in
permanenta educatia copiilor si a apartintorilor in acest sens

Obiective Timpi de executie

Administrarea - Asistenta se spala pe miini
orala a - Pregateste lingurite de dimensiuni adecvate –
medicamentelor lingurita 5 g, lingura de supa 15 g
- Pregatirea - Piseaza tabletele si le divide dupa indicatia
asistentei in medicului
vederea - Corecteaza gustul neplacut prin adaus de zahar,
administrarii miere, lichide cu gust placut, inglobate intr-un
medicamentelor aliment pastos
- Cresterea
accesibilitatii de NU SE ADMINISTREAZA TABLETE NEPISATE LA
administrare COPII SUB 2 ANI

- Pregatirea - Aseaza in jurul gitului un prosop

copilului in - se asigura pozitia corespunzatoare virstei
vederea copilului, decubit dorsal cu trunchiul usor ridicat
administrarii pentru sugari si pozitie sezinda pentru copilul mic
medicamentelor - asigura imobilizarea cu blindete si rabdare
- Administrare - se ia lingurita cu medicamentul pregatit pentru
a administrare
medicamentului - asigura deschiderea gurii prin stimularea buzelor
sau prin comunicare verbal

33
 - introduce lingurita aproape de baza limbii si varsa
continutul avind grija ca aceasta sa intre pe calea
digestive
- premite inchiderea cavitatii bucale retagind
lingurita din cavitatea bucala

NU SE ADMINISTREAZA CONTINUTUL LINGURITEI

IN TIMPUL INSPIRATIEI

- urmareste deglutitia medicamentelor prin

observarea miscarilor de inghitire
- face controlul cavitatii bucale
- repune copilul in pozitie comoda
- aduna materialul folosit
- supravegheaza efectul imediat al medicamentului

IN CAZ DE ASPIRARE ACCIDENTALA A

MEDICAMENTELOR CU PATRUNDERE PE CAILE
RESPIRATORII, SE INTOARCE COPILUL IN
DECUBIT VENTRAL SUSTINUT CU MANA STINGA
SI I SE APLICA TAPOTARI REPETATE IN ZONA
OCCIPITALA SI TORACICA POSTERIOARA
Administrarea - explica copilului de ce i se face injectia – pentru ca
medicamentelor trebuie, pentru ca este bolnav, nu pentru ca a fost rau,
prin injectii neascultator
intramusculare - masa muscular fesiera cadranul superoextern
- pregatirea
psihica a
copilului
- alegerea
locului
injectiei

- imobilizarea
copilului cu - nu se administreaza pe fata anterioara a coapsei
ajutor - se aseaza copilul in decubit ventral
- se fixeaza membrele inferioare cu mina pe fata
posterioara a articulatiei genunchiului si regiunea
toraco-lombara
NU SE PREGATESTE MATERIALUL PENTRU INJECTIE IN
FATA COPILULUI
SE EXPUN CIT MAI PUTIN SERINGA SI ACUL IN FATA
COPILULUI

34
Administrarea - asistenta se spala pe miini
supozitoarelor - dezbraca copilul observind zona perianala
- asigurarea - inspecteaza daca acesta nu prezinta leziuni,
igienei infectii , urme de fecale
- efectueaza igiena regiunii perianale
- pregatirea - dezambaleaza supozitorul, apreciindu-I
supozitorului dimensiunea si gradul de lubrefiere
- se adapteaza dimensiunile supozitorului la
- pregatirea posibilitatiile copilului
pozitiei copilului - se aseaza copilul in decubit ventral
- se departeaza usor cu mina stinga fesele copilului
- administrarea - se introduce cu mina dreapta complet supozitorul
supozitorului in orificiul anal
- supravegherea - stringe apoi fesele intre police si degetele miinii
copilului drepte asteptind 1 minut
- supravegheaza reactiile copilului , iar daca acesta
este mai mare ii explica cum trebuie sa invinga
pentru moment senzatia de defecare
- asistenta aduna aterialele folosite
- se spala pe maini

Administrarea - se spala pe miini

intravenoasa a - pregateste materialul necesar
medicamentelor - mănuşi, garou, leucoplast, atelă (pentru
imobilizare), tăviţa
- renală, aleză;
- tampoane sterile;
- fluturaş, canule, vacu-test;
- seringă 5, 10ml cu /fără ser fiziologic heparinat
(verificare sau prelevare de sânge);
- trusa de perfuzie şi soluţii perfuzabile;
- soluţie dezinfectantă Betadină, acool iodat;
- anestezie locală unguent EMLA (amestec eutectic
de lidocaina 2.5% şi prilocaina 2.5%).
- Alege locul cel mai favorabil punctiei venoase,
inspectind cu atentie regiunea vaselor epicraniene,
plica cotului, fata dorsal a pumnului sau a
piciorului, vena jugulara

35
 - Imobilizeaza cu blindete copilul pentru
punctionarea venei

- Efectueaza injectarea intravenoasa sau montarea

perfuziei
- In cazul apliarii perfuziei, imobilizeaza copilul
pentru mentinerea perfuziei astfel
- Pentru brat , picior fixeaza atela
- Pentru venele epicraniene infasa copilul cu bratele
pe linga corp
- Fixeaza un colac sub capul copilului
LA INDICATIA MEDICULUI COPIII AGITATI SUNT
SEDATI IN PREALABIL PENTRU A EVITA
INCIDENTELE SAU ACCIDENTELE DE TEHNICA

36
Organizarea - Asistenta medicala adduce medicamentele
muncii pe sectie prescrise de medic de la farmacie
in vederea - Verifica medicatia la farmacie
administrarii - Verifica daca in ambalaj corespunde
medicamentelor medicamentul
la copii - Verifica termenul de valabilitate al
medicamentului

NU SE ADMINISTREAZA MEDICAMENTE CARE

PREZINTA MODIFICARI DE TRANSPARENTA,
CULOARE, MIROS SAU CU DETERIORARI ALE
AMBALAJULUI

- Repartizeaza pe sectie medicamentele in cutiute

special pentru fiecare copil separate
- Verifica doza prescrisa de medic pentru
administrarea per doza
- Verifica intervalul recomandat pentru administrare
- Cuprinde toate tratamentele cu orele de
administrare specific fiecarui bolnav
- Efectueaza personal tratamentul fiecarui bolnav
- Supravegheaza bolnavul si observa aparitia
reactiilor alergice saa de intolerant
- Anunta pe loc medical in cazul aparitiei unor
simptome suspecte
- Inregistreaza in caietul de predare pacientul,
medicamentul, doza , ora si reactia bolnavului

PENTRU PREVENIREA INTOXICATIILOR

MEDICAMENTOASE ACCIDENTALE
- NU SE LASA MEDICAMENTELE LA DISCRETIA
COPIILOR IN SALOANE
- MEDICAMENTELE SE PASTREAZA IN ORDINE
SI IN LOCURI INACCESIBILE COPIILOR

INGRIJIREA COPILULUI CU RAHITISM

Rahitism – boala metabolica generala, determinata de carenta de vitamina

D
Aceasta boala apare la sugarul si copilul mic, mai frecvent intre 3 luni si 18
luni.
Copilul cu rahitism este foarte receptiv la infectii, tulburari digestive si
nutritive si prezinta anemie carentiala

37
Tratamentul rahitismului se efectueaza de regula la domiciliu, internarea
fiind realizata numai in cazuri severe
Asistenta de pediatrie si ocrotire aplica planul de ingrijire, urmarind
urmatoarele obiective generale
Cauze
Rahitismul apare datorita deficitului de vitamina D, calciu si fosfor. 
Copiii predispusi riscului de aparitie a deficitului de vitamina D sunt
in principal: 
- Cei care locuiesc in regiuni cu soare putin; 
- Cei care nu ies afara si stau in casa foarte mult timp;
- Cei cu o dieta vegetariana; 
- Cei cu intoleranta la lactoza sau cei care nu consuma produse lactate. 
Bebelusii alimentati exclusiv la san pot dezvolta si ei rahitism in timp, in
cazul in care nu li se administreaza profilactic vitamina D si calciu in primle
zile de viata, deoarece laptele de mama nu este o sursa foarte buna de
vitamina D. 
Aparitia rahitismului pare a avea si o componenta genetica, deoarece exista
cazuri de rahitism transmis ereditar de la o generatie la alta.  In acest caz
rahitismul apare in cadrul unor sindroame ce se caracterizeaza prin
incapacitatea rinichiului de a pastra in organism fosfatii minerali (afectiune
numita hipofosfatemie X linkata), sau prin existenta unei acidoza tubulare
renale (patologie in cadrul careia rinchiul nu poate excreta acizi prin urina). 
Absorbtia vitaminei D este influentata si de afectiuni care interfera cu
absorbtia intestinala a lipidelor dietetice. Ocazional, rahitismul apare la
copiii care au boli hepatice si care nu pot transforma precursorii vitaminei D
in compusi activi, capabili de a realiza efecte biologice in organism. 
Simptomatologie
Rahitismul se caracterizeaza prin deficit de vitamina D care va induce o
serie de modificari generale in organism, ce pot deveni manifeste uneori
cand poate fi prea tarziu si deformarile scheletice trebuie indreptate doar
prin interventie chirugicala. 
Cand tabloul clinic al rahitismul este manifest, cele mai frecvente
semne si simptome sunt:
- malformatii scheletice: sunt localizate in special la nivelul membrelor
inferioare, la nivelul coloanei vertebrale, pelvisului si sternului. Specialistii
au descris urmatoarele modificari aparute la scheletul pacientilor cu
rahitism: stern in carena, bombat anterior, tibie in iatagan, cand oasele
gambei sunt incurbate, matanii costale (proeminente aparute la nivelul
coastelor, pe toracele anterior), cifoze, scolioze, sau chiar cifoscolioze (daca
rahitismul apare la copiii mai mari de 2 ani), tasari de corpuri vertebrale,
cranio tabes (craniu malformat);
- inchiderea tardiva a fontanelei anterioare si aparitia unei boseluri frontale;
- dureri sau sensibilitate osoasa: la nivelul oaselor lungi si coloanei

38
vertebrale precum si la nivelul centurilor scapulara si pelvina. Sunt
adesea dureri cronice, de intensitate moderata;
- spasme musculare generalizate (tetanie) si hipocalcemie;
- hiperplazie metafizara care determina aparitia semnului dublei maleole,
care poate fi perceput la nivelul tibiei;
- hipotonie musculara generalizata;
- astenie musculara;
- oase fragile, usor traumatizate: copiii cu rahitism sunt predispusi unor
fracturi “in lemn verde”, cum le numesc specialistii, cand osul efectiv pare a
se frange, iar aspectul radiografic este foarte similar cu cel al unei crengi
verzi pe care incercam sa o rupem si care crapa la mijloc;
- crestere si dezvoltare anormale: copii au o talie mai mica decat media
normala pentru varsta lor;
- malformatii dentare: eruptii dentare intarziate si dinti cu aspect si
structura modificata, smalt poros, predispozitie la aparitia cariilor dentare.
In cadrul investigatiilor ulterioare se pot realiza: 
- Determinarea calcemiei: precoce in cursul rahitismului fractiunea ionizata
a calciului este scazuta; insa, cu timpul datorita stimularii secretiei de
hormoni paratiroidieni calcemia revine la limita inferioara a normalului;
- Determinarea calcidiolului: apare scazut (aceasta investigatie nu se face
de rutina); 
- Determinarea nivelului calcitriolului: poate fi normal sau usor crescut
datorita influentelor paratiroidiene;
- Nivelul fosforului: este intotdeuna scazut, cu exceptia cazurilor in care
pacientul a fost tinut la soare;
- Determinarea nivelului hormonilor paratiroidieni;
- Determinarea fosfatazei alcaline: poate sa apara crescuta; 
- Investigarea gazelor sangvine: poate arata o usoara acidoza metabolica;
- Realizarea unei biopsii osoase: se poate face, insa doar in cazuri
particulare este indicata;
- Determinarea calciului excretat prin urina. 
Investigatiile imagistice care pot fi realizate in cazul pacientilor suspicionati
de rahitism include cel mai adesea radiografia simpla de membre inferioare.
Aceasta investigatie este recomandata pacientilor cu varsta sub 3 ani,
pentru a se observa aspectul genunchilor si al epifizelor femurale si tibiale.
Aceste zone sunt considerate cele mai bune pentru investigarea unui posibil
rahitism deoarece aici cresterea si dezvoltarea sunt foarte rapide.
Obiective Timpi de executie
Evaluare - verifica si consemneaza in caietul de lucru carateristicile
- Conditiile incaperii in care traieste copilul, avind in vedere volumul,
de mediu luminozitatea, gradul de poluare a aerului din camera,
- Regimul temperature, umiditatea, gradul de igiena;
de viata - verifica si apreciaza daca regimul de viata al copilului

39
 pe care il este stabilit pe baza idicatiilor medicului, daca se
are respecta si cum se respecta;
familia - invata mama cum sa pegateasca alimentele;
- explica tot ce considera ca nu se aplica corect.
Administrarea - respecta schema terapeutica recomandata de medic si
tratamentului inscrisa in fisa medicala:
medicamentos - Tratamentul injectabil cu vitamina D se efectueaza si
in cursul imbolnavirilor preadaugate, exceptie
insuficienta hepatica si renala
- Nu se efectueaza in timpul vaccinarii
antipoliomelitice (AP)
- Tratamentul oral cu vitamina D este contraindicate in
tulburarile acute si cornice de digestive
- Vitamina D administrate oral se poate face in timpul
administrarii vaccinului AP, forma uleioasa
administrate oral se absoarbe mai bine daca se
asociaza cu laptele, in timpul meselor;
- In timpul tratamentului cu vitamina D se urmaresc
somnul, tegumentele, scaunul, varsaturile, apetitul
copilului;
- Nu se efectueaza tratament cu 10-14 zile inainte de
cura heliomarina;
- Se informeaza de cantitatea de vitamina D luata de
copil prin preparatele de lapte imbogatite cu vitamina
D;
- mobilizeaza la dispensarul medical copilul pentru
consultative si tratament;
- se deplaseaza la domiciliul copilului pentru efectuarea
tratamentului, daca medical recomanda acest lucru.
Asigurarea - Efectueaza sau demonstreaza apartinatorilor
ingrijirilor cu - Masajul grupelor muscular hipotrofice
caracter - Exercitii simple de stimulare neuromotorie
general, corespunzatoare virstei
pentru - Exercitii de corectare a sechelelor dupa virsta de 15
vindecarea luni – pentru piciorul plat
rahitismului - Explica exercitiile si miscarile interzise de medic
- Verifica daca se respecta aceste recomandari
Educatia - Aceasta vizeaza
sanitara a - mediul si regimul de viata al copilului
apartinatorilor - tratamentul medicamentos
- ingrijirile generale necesare
- alimentatia corecta

40
 - metodele de realizare a educatiei se aleg corespunzator
cu nivelul cultural al familiei
Transmiterea - in cazul vizitarii copilului la domiciliu se consemneaza
tuturor datele rezultatul in caietul de lucru si se informeaza medical
obtinute cu despre situatia gasita pe teren, consemnind datele si in
ocazia vizitei fisa copilului.
medicului la
copilul bolnav

INGRIJIREA COPILULUI CU MALNUTRITIE PROTEIN-CALORICA

Malnutritie – tulburare secundara a cresterii si dezvoltarii postnatale

datorate imposibilitatii organismului de a-si acoperi necesitatiile
nutritionale.
Insuficienta proceselor de crestere si dezvoltare determina
- tulburari functionale si structurale ale tractului digestive
- slabirea puterii de aparare a organismului insotita de aparitia
numeroaselor infectii supraadaugate
- deficite minerale si vitaminice cu aparitia unor boli associate ca – anemii carentiale, rahitism, alte
avitaminoze.
Obiective Etape de executie
Recuperarea - monteaza o perfuzie la indicatia medicului
tolerantei - supravegheaza bolnavul
digestive si a - administreaza regimul alimentar dietetic
pierderilor recomandat de medic
hidroelectrolitic - observa tolerant digestive a copilului pentru fiecare
e aliment in parte
- observa si inregistreaza cantitatea de preparate
dietetic tolerate de copil pe masa si pe zi
Recuperarea
deficitului - alimenteaza copilul respectind recomandarile
ponderal si medicale de regim
statural - urmareste in permanenta tolerant digestiva a
- asigura copilului la imbogatirea cantitativa sau calitativa a
alimentatia regimului alimentar
corespunzatoar - se cintareste zilnic copilul si se inregistreaza
e virstei si valoarea in foaia de observatie
tolerantei - masoara lungimea si perimetrele in ritmul cerut de
digestive medic
- sesizeaza toate modificarile privind evolutia

41
- prevenirea ponderala si tolerant digestive a copilului
consumului de - informeaza medical despre toate modificarile
calorii prin: - se ingrijeste sa asigure liniste si atmosfera calma in
o agitatie jurul copilului, evitind starea de agitatie
o termoreglere - verifica si mentine temperature aerului din salon
o infectii
Prevenirea - imbraca echipament steril
infectiilor - poart masca formata din 4 straturi de tifon care sa
- respectare acopere nasul
a masurilor - masca se schimba dupa 30 minute de folosire
obligatorii - nu intra in salon daca prezinta infectii ale cailor
privind igiena respiratorii, tulburari digestive, afectiuni septic
personala cutanate
- interzice circulatia personalului sanitary mediu ,
- respectare auxiliary de ingrijire de la compartimentele de septic
a circulatiei in sectia de distrofici
personalului - efectueaza curatenie generala si dezinfectie ciclica
saptaminal
- depistarea, - urmareste aparitia simptomelor specifice diferitelor
izolarea, infectii
tratarea tuturor - se izoleaza copii in spatii rezervate pentru carantina
infectiilor - se aplica masuri de dezinfectie in salonul
survenite la contaminat
copii pe
parcursul
internarii
Prevenirea - efectueaza profilaxia rahitismului respectind dozajul
imbolnavirilor prescris de medic
carentiale - respecta alimentatia
- rahitism - efectueaza tratamentul antianemic prescris
- anemie administrarea fierului oral poate produce scaderi
- avitaminoz ale tolerantei digestive
e - dupa externarea copilului educa parintii sa
efectueze alimentative bogata in vitamine
Recuperarea - executa exercitii de stimulare corespunzatoare
deficientelor virstei pentru copii care prezinta retardari
psihomotorii
Educatia - educa parintii in vederea prevenirii recaderilor
sanitara - explica si demonstreaza cum trebuie alimentat si
ingrijit copilul pentru prevenirea infectiilor si a
complicatiilor

SAPTAMANA 5

42
 BRONHOPNEUMONIA

Definiție. Este o afecțiune pulmonară acută, gravă, întâlnită până la vârsta

de 3 ani, de regulă,caracterizată de apariția multiplelor focare de
condensare, centrate pe o bronhie lobulară și , cel mai adesea, prezente în
ambii plămâni.
Etiologie.
Cauza determinantă : infecția pulmonară aerogenă sau hematogenă cu
pneumococ, Haemophilus influentzae, Klebsiella pneumoniae, sau, mai rar
alți germeni bacterieni.
Cauze favorizante : sezonul rece,vârsta mică,rezistența scăzută la infecții.
Simptomatologie.
- Debut brusc în plină sănătate sau în urma unei infecții acute a căilor
aeriene superioare;
- Febră foarte ridicată, uneori peste 40 grade Celsius;
- Dispnee marcată cu polipnee, geamăt expirator, bătăi ale aripioarelor
nazale care ritmează mișcările respiratorii, tiraj intercostal,cianoză
perioronazală;
- Tusea este frecventă, obositoare;
- Starea generală a sugarului sau copilului mic este profund alterată,
reactivitatea scăzută, privirea anxioasă, facies suferind, anorexie
manifestată prin refuzul sânului sau al biberonului; în formele grave se
poate instala coma hipoxică;
- Deseori se asociază manifestări de insuficiență cardiacă: tahicardie
extremă, jugulare turgescente, edeme periferice chiar și la față.
Investigații paraclinice : examenul radiologic pulmonar
,hemoleucograma, gazometria sanguină, examen bacteriologic din secreția
traheală, urmat de antibiogramă.
Complicații posibile : insuficiența cardiacă , convulsiile febrile, meningita
bacteriană, diareea însoțită de vărsături.
Evoluție și pronostic.
Netratată, bronhopneumonia determină în aproape toate cazurile moartea
copilului. Sub tratament corespunzător, instituit precoce, sunt multe șanse
de vindecare, cu o durată a bolii de 7-15 zile.

ASTMUL BRONȘIC INFANTIL

Definiție. Este o afecțiune respiratorie de natură alergică ,manifestată prin

crize de dispnee expiratorie paroxistică. Apare în forma tipică după vârsta
de 2 ani, la copii sub această vârstă se descrie bronșita astmatiformă
recurentă.
Etiologie.
Cauza determinantă : inhalarea particulelor dintr-un pneumoalergen:praful
de casă,păr de animale domestice,lână,blănuri,sporii de ciuperci,polen și

43
particule de plante,pulberi de făină,țesături de bumbac sau de in, fulgi sau
puf de păsări, fragmente din trupul acarienilor din pături sau cărți, produse
cosmetice. Un rol important îl pot avea alergenele bacteriene din focarele
de infecție din organism:hipertrofia amigdaliană sau vegetațiile adenoide.
Cauze favorizante :sezonul rece, infecțiile acute ale căilor respiratorii
superioare, fumul, praful, efortul fizic,labilitatea emoțională a unor copii.
Simptomatologie. Boala se manifestă prin crize paroxistice cu o durată de
12 – 48 ore ,separate prin perioade de acalmie, de la câteva săptămâni la
câteva luni, când nu apare nici un simptom.
- Debutul crizei este brusc, deseori în timpul nopții ,cu dispnee de tip
expirator : copilul se ridică în șezut și se sprijină în mâini; expirația este
însoțită de wheezing perceptibil de la distanță.
- Tusea este seacă la inceput, apoi devine productivă; copii mari pot elimina
o secreție vâscoasă, albicioasă.
- În formele prelungite, grave , apare cianoza perioronazală.
- Febra apare în formele cu etiologie infecțioasă sau în formele severe.
- Sfârșitul crizei este brusc ca și debutul, în formele comune.
Tratamentul crizei de astm bronșic.
- Miofilin intravenos lent 4 mg/kg corp, apoi per os 3 mg/kg corp la 6 ore;
- Corticosteroizi intravenos, prin spray-uri sau per oral
- Bronhodilatatoare simpaticomimetice cu acțiune beta-2 selectivă, sub
formă inhalatorie sau,pentru copii de vârstă mică, comprimate sau suspensii
orale
- Antibiotice în caz de infecții acute sau cronice reactivare
- Siropurile expectorante, preparatele cu romergan și efedrină au indicații
restrânse
- Oxigenoterapie în formele severe,cu cianozăși fenomene de insuficiență
respiratorie acută.
- În starea de rău astmatic se adaugă tonicardiace digitalice, perfuzii cu
soluție de glucoză,bicarbonat de sodiu, reechilibrare hidroelectrolitică.
Tratamentul astmului bronșic între crize.
- Preparate de corticosteroizi inhalabile
- Desensibilizante nespecifice
- Desensibilizare specifică la alergenul/alergenii la care copilul a fost găsit
sensibil
- Asanarea focarelor de infecție : vegetații adenoide, amigdale hipertrofiate,
otită medie recidivantă
- Psihoterapie cu încurajarea copilului și a familiei
- Balneofizioterapie la mare (helioterpie) sau în stațiuni profilate pe
afecțiune : Govora, Slănic Moldova, Slănic Prahova.
Unele cazuri de astm bronșic, chiar rebele la tratamentele efectuate, s-au
vindecat spontan odată cu instalarea pubertății.

INGRIJIREA PACIENTILOR CU AMIGDALITA

44
 Amigdalita este o infectie sau inflamatie a amigdalelor palatine.
Amigdalele sunt mase de tesut limfatic situate de o parte si de alta a
gatului, deasupra si in spatele limbii, facand parte din sistemul imun al
organismului. Poate fi acuta sau cronica, fiind determinate in mod deosebit
de streptococ hemolitic.
Culegerea datelor
Circumstante de aparitie:
- anotimpul rece
-schimbari bruste de temperatura
-frecventa crescuta la copii
-persoane astenice, convalescente cu rezistenta scazuta
Manifestari de dependenta: {semne si simptome posibile)
- febra, 38,3 C sau mai inalta
- respiratie urat mirositoare
- noduli limfatici cervicali (noduli prezenti in zona gatului) inflamati;
- amigdale rosii, amigdale sensibile si inflamate , acoperite total sau partial
cu puroi, suprafete sangerande pe suprafata amigdalelor, prezenta culturilor
bacteriene pe suprafata amigdalelor;
- dificultati la inghitire,
- cefalee (dureri de cap),
- dureri abdominale,
- persistenta respiratiei orale, a sforaitului sau a unei voci nazale, groase,
ragusite
- semne de deshidratare precum uscarea gurii si a limbii si oligurie
(prezenta unui volum urinar scazut).
Complicatii importante: reumatismul articular acut (boala inflamatorie
provocata de actiunea toxinelor streptococului beta hemolitic grup A, care
provoaca o inflamatie a articulatiilor mari si a inimii).
Inflamatia faringelui poate fi insotita de simptome de tip gripal ca si
congestia nazala (aflux excesiv de sange la nivelul nasului), catar (secretii
apoase nazale) nazal, stranut si tuse( etiologia este cel mai probabil virala).
Investigatii
- test rapid streptococic si/sau efectuarea unei culturi bacteriene, teste
inflamatorii: ASLO, PCR, Fibrinogen, VSH, hemoleucograma.
Probleme;
- disconfort
- alterarea respiratiei si circulatiei,
- hipertermie,
- fatigabilitate,
- incapacitatea de a se alimenta,
- risc de complicatii - flegmon amigdalian.
Obiective:
- pacientul sa afirme stare de bine fizic si psihic;

45
- sa aiba respiratie libera, usoara, eficienta;
- pacientul sa se poata alimenta pe cale naturala;
- pacientul sa-si menjina temperatura corpului in limite ftziologice ;
- sa nu intervina complicatii.
Interventii:
Asistenta medicala:
- asigura repausul la pat in camera calda, cu umiditate corespunzatoare, pe
fata anterioara a gatului aplica comprese alcoolizate;
- asigura alimentatie lichida (ceai, zeama de compot, lapte, supe , caldute)
- in perioada febrila; alimentatia se imbogateste cu alimente
semiconsistente in functie de reducerea durerilor la deglutitie;
- masoara temperatura, pulsul, respiratia;
- administreaza tratamentul:antibioticoterapie, antitermice;
- recolteaza exsudatul faringian, sange pentru cercetarea" VSH-ului, ASLO,
leucogramei;
- administreaza medicatia recomandata de medic: antibioticoterapie,
antitermice , antialgice .
- pregateste pacientul care prezinta flegmon amigdalian de urgenta pentru
incizia si evacuarea puroiului;
- invata pacientul caruia i s-a facut incizie sa stea cu capul aplecat in fata
pentru a se scurge puroiul in tavita renala si periodic sa faca gargara cu
H2O2;
-educa pacientul care prezinta amigdalite repetate sa se supuna interventiei
chirurgicale pentru a preveni reumatismul articular acut, glomerulonefrita.
- pregateste pacientul pentru amigdalectomie:
- masoara pulsul, tenstunea arteriala, respiratia, temperatura;
- recolteaza sange pentru determinarea hemoleucogramel, TS, TC
- recolteaza urina pentru examen de laborator
- ingrijeste postoperator dupa amigdalectomie:
- supraveghere permanent sase-opt ore; internare 24 ore.
- asigura repausul complet la pat in decubit ventral cu capul sprijinit pe
antebrat sau sezand cu capul aplecat in fata cu tavita renala pe coapsa.
- educa pacientul sa nu inghita saliva, sa nu faca miscari de deglutitie, copiii
sa nu planga pentru a nu se accentua sangerarea;
- examtneaza secretia care se scurge in tavita renala si informeaza medicul
in cazul hemoragiilor mari pentru a se relnterveni chirurgical;
- alimenteaza pacientul dupa atenuarea durerii si opririi hemoragiei cu
lichide reci in inghitituri mici;
- timp de 7 zile de la intervenţie pacientul să stea în casă
- va fi avizat că în ziua a 6-a – a 8-a ar putea apărea o mică hemoragie
datorită desprinderii membranelor albicioase formate în logile amigdaliene.

CARDIOPATIA CONGENITALA LA COPII

46
 Cardiopatiile congenitale sunt afectiuni datorate unor malformatii
cardiovasculare produse in viata intrauterina.
Cardiopatiile congenitale au o incidenţă cam de 0,6-0,70/n şi
prezintă, practic, gravitatea cea mai mare, căci inima  este  cel   mai
important organ  vital.
Cardiopatiile congenitale se întind pe un registru destul de larg,
invalidând copilul în măsuri diferite. Unele atrag moartea în câteva zile sau
luni de la naştere, altele tolerează supravieţuiri de ani de zile.
De obicei, se impun atenţiei mamei încă din prima copilărie, fie
printr-o rezistenţă scăzută a copilului la eforturi fizice, fie prin coloraţia
vineţie (cianotică) a extremităţilor. 
Etiologie: ereditatea, infectiile (rubeola, toxoplasma etc.), unele
medicamente (citostatice, imunosupresive), defecte amniotice etc.

Clasificare. In functie de prezenta cianozei, se deosebesc doua

grupe de cardiopatii congenitale:
1)cianogene
2) necianogene

1. C.C. CIANOGENE – TETRALOGIA FALLOT 

Tetralogia Fallot se caracterizeaza prin asocierea: a) DSV (defect
septal ventricular); b) dextropozitia aortei; c) stenoza pulmonara (SP) d)
hipertofie de ventricul drept (HVD).
Simptomatologie 
a)dispnee de efort, b) “crize hipoxice”, manifestate prin accentuarea
cianozei, tahipnee, sincopa si chiar convulsii , declansate de efort, plans sau
supt, la copiii in primii 2-4 ani de viata.
Obiectiv: cianoza inca de la nastere, de intensitate variata; intarziere in
crestere; bombarea regiunii sternale inferioare; suflu sistolic parasternal
stang
Tratamentul este complex, pe cale chirurgicala.

2. C.C. NECIANOGENE - cu sunt stanga-dreapta

Se caracterizeaza printr-o comunicare intre inima stanga si inima
dreapta sau intre circulatia sistemica si cea pulmonara, deci suntul este
orientat de la stanga la dreapta si in consecinta, fara cianoza.

A) DEFECTUL SEPTAL VENTRICULAR 

DSV este malformatia caracterizata prin lipsa unei portiuni a septului
interventricular, ceea ce determina comunicarea directa intre cei doi
ventriculi, directia suntului fiind S – D.
Simptomatologie 

47
Cand DSV este mic avem absenta simptomelor, aspect fizic normal si un
suflu sistolic spatiul III-IV stang, de intensitate relativ mare. In DSV mare,
pacientul prezinta dispnee, palpitatii, dezvoltare fizica intarziata, cord marit
de volum si suflu sistolic , mai putin intens. Prognosticul este sever. 2

B) DEFECTUL SEPTAL ATRIAL 

DSA se caracterizeaza prin existenta unui orificiu in septul interatrial, cu
sunt S – D initial.
Simptomatologia se datoreaza in principal hipertensiunii pulmonare
(HTAP) – dispnee, palpitatii. Cianoza apare tardiv, dupa inversarea suntului.
Exista un suflu sistolic in focarul pulmonarei.

C) PERSISTENTA CANALULUI ARTERIAL 

PCA este malformatia caracterizata prin persistenta, dupa nastere, a
comunicarii dintre aorta si artera pulmonara, prin canalul Botal existent, in
mod normal, numai in viata intrauterina.
Tulburarile functionale apar o data cu instalarea HTAP – dispnee, palpitatii,
lipotimii. La ascultatie exista un suflu sistolo-diastolic (“suflu de masina” sau
“suflu in tunel”)

SAPTAMANA 6

CARDIOPATII CONGENITALE OBSTRUCTIVE - COARCTATIA

AORTEI 
Reprezinta o ingustare congenitala a aortei toracice. Consecintele
hemodinamice sunt urmatoarele:
1) HTA in sistemul arcului aortic (membre superioare);
2) hipotensiune la membrele inferioare.
Simptomatologia este data de HTA (cefalee, ameteli); HTA la membrele
superioare, cu puls radial amplu si hipotensiune la membrele inferioare, cu
diminuarea si chiar disparitia pulsului femural.
ARITMII CARDIACE 
Aritmiile cardiace pot avea drept cauza: tulburarile de ritm cardiac si
tulburarile de conducere atrio-ventriculara.
TULBURARILE DE RITM CARDIAC 
TAHICARDIA SINUSALA – reprezinta accelerarea ritmului cardiac
peste valorile normale admise. La adult , frecventa se situeaza intre 100-
180/min, iar la nou nascut poate depasi 200/min.
Cauze: la persoanele normale – anxietate, efort fizic, distonii
neurovegetative, dupa cafea, ceai, alcool si tutun; in stari patologice -
hipertiroidie, boli febrile, insuficienta cardiaca, stair de soc, miocardite,
endocardite, pericardite, anemii; deasemeni dupa unele medicamente.
Clinic: ritm cardiac frecvent si regulat.
Tratamentul pentru tahicardia fiziologica este reprezentat de beta-blocanti

48
cu actiune prelungita de tipul atenolol, metoprolol.

BRADICARDIA SINUSALA 
Ritmul cardiac determinat de nodulul sinusal variaza intre 40-60/min.
Cauze: la persoane sanatoase – sportivi, cei care desfasoara o munca fizica
grea, in somn, distonie neurovegetativa; in stari patologice – hipotiroidie,
hipertensiune intracraniana, icter mecanic, infarct miocardic, tulburari
electrolitice (hiperkaliemie); dupa unele medicamente – digitala,
betablocante.
Clinic: ritm rar, regulat, care se accelereaza la efort.

EXTRASISTOLELE 

Extrasistola reprezinta o contractie a inimii determinata de un

impuls, care are punct de plecare un focar ectopic. Aceasta inseamna ca
impulsul nu pleaca din nodulul sinusal. In acest caz sistola cardiaca apare
intotdeauna mai devreme decat ar trebui sa apara urmatoarea sistola
normala a cordului. 3
In functie de pozitia focarului ectopic, extrasistolele vor fi :
a) supraventriculare – cand focarul ectopic este situat deasupra sau in
interiorul septului atrio-ventricular
b) ventriculare – cand focarul ectopic este situat la nivel ventricular.
Apar dupa consum de cafea, alcool, fumat, surmenaj, emotii, postprandial,
miocardite, cardiopatie ischemica, infarct, cardita reumatismala, cardiopatie
hipertensiva, administrare de droguri, hipertiroidism, tulburari electrolitice
(hipercalcemie, hiperpotasemie).

TAHICARDIA PAROXISTICA 

TP este o tulburare de ritm caracterizata printr-o frecventa cardiaca

crescuta, peste 160-180/min, cu ritm regulat, care survine in atacuri ce apar
brusc, dureaza un timp variabil si au un sfarsit brusc.
TP poate fi: a) supraventriculara 
 b) ventriculara.
Simptomatologie:  palptatii, dureri precordiale, ameteli, cefalee, lipotimie,
chiar sincopa.
Obiectiv: TA scazuta, puls rapid, regulat si mic.
Tratament:  utilizarea manevrei vagale (compresia sinusului carotidian);
administrarea intravenoasa de droguri antiaritmice: adenozina, verapamil,
propranolol, metoprolol.

FIBRILATIA ATRIALA 
FA este o aritmie in care activarea atriala este desincronizata, sub
forma unor unde foarte frecvente (peste 400-500/min), neregulate si

49
superficiale. Practic dispare sistole atriala.
Cauze: valvulopatii (mai frecvent SM), cardiopatie ischemica,
hipertiroidism, cardiopatie hipertensiva, embolii pulmonare, boli infectioase,
etc.
Prin disparitia sistolei auriculare, in FA scade umplerea ventriculara si deci
scade debitul cardiac si, deasemeni, se creeaza conditii favorabile formarii
de trombi auriculari.
Simptomatologia este in functie de modul de debut al FA si de frecventa
ventriculara. In FA paroxistica, cu frecventa ventriculara crescuta, apar
palpitatii, dispnee, anxietate. FA cronica, cu frecventa ventriculara normala,
este, de obicei, bine tolerata.
Clinic exista aritmie completa si deficit de puls (frecventa batailor la inima
mai mare decat pulsul radial), cu puls neregulat si amplitudine inegala.
Tratamentul - in urgenta (FA paroxistica)fibrilatia este redusa prin
electroconversie. Cand bolnavul este stabilizat hemodinamic, se poate face
reducere medicamentoasa cu procainamida sau amiodarona.

FLUTTERUL AURICULAR 

FiA este asemanator cu FA, fiind caracterizat prin contractii auriculare cu

ritm regulat si cu o frecventa in jur de 300/min, din care numai o parte se
transmit la ventriculi (2/1, 3/1, 4/1), in mod regulat sau neregulat.
Cauzele si simptomele sunt aceleasi cu ale fibrilatiei atriale.
Obiectiv vom avea un ritm cardiac regulat sau, mai rar, neregulat,
tahicardic sau nu.

FIBRILATIA VENTRICULARA 
FV reprezinta cea mai severa tulburare de ritm si cauza cea mai frecventa a
mortii subite cardiace. Ventriculii in fibrilatie se contracta parcelar, anarhic,
cu o frecventa foarte mare, fiind incapabili sa realizeze sistola ventriculara,
cu consecinte hemodinamice catastrofale: incetarea functiei pompei
cardiace, prabusirea debitului cardiac si a TA.
Cauze: cardiopatie ischemica, traumatisme toracice, electrocutare,
interventii chirurgicale pe cord, substante anestezice, etc.
Simptome:  pierderea constientei, midriaza, convulsii, TA prabusita,
disparitia pulsului si a zgomotelor cardiace; daca criza depaseste 4 minute,
suferinta cerebrala devine ireversibila.
Conversia la ritmul sinusal a flutterului atrial se face prin soc electric exern
de urgenta. Deasemeni se pot administra droguri antiaritmice: chinidina,
procainamida, flecainida, propafenona.

TULBURARI DE CONDUCERE 
Reprezinta consecinta blocarii partiale sau complete a excitatiei la nivelul
uneia sau mai multor ramuri sau fascicule ale sistemului de conducere.

50
 TULBURARI DE CONDUCERE ATRIO-VENTRICULARE 
Tulburarile de conducere constau in diminuarea vitezei de transmitere a
stimulului sau transmiterea intermitenta sau blocarea completa a
transmiterii intr-un anumit teritoriu cardiac.
Cauze: leziuni inflamatorii, cardiopatie ischemica, HTA, cardiomiopatii,
valvulopatii (SA), tulburari hidroelectrolitice, intoxicatii medicamentoase.
Tulburarile de conducere se pot clasifica:
1) dupa intensitatea deprimarii conducerii stimulului – bloc de gradul I (bloc
a-v simplu), bloc de gradul II (partial) si bloc de gradul III (complet)
2) dupa sediul la care se realizeaza tulburarea de conducere – bloc sino-
atrial (blocarea propagarii stimulului din nodulul sinusal catre auriculul
drept), blocuri atrio-ventriculare (a-v) siblocuri intraventriculare (de
ramura).
In blocul sino-atrial, pe ecg apar, intermitent, pauze electrice (absenta undei
P si a complexului QRS).
In blocul a-v de gradul I are loc o prelungire a timpului de conducere a-v,
care se recunoaste ecg prin prelungirea intervaluluiPQ.
In blocul a-v de gradul II, pe langa deprimarea conducerii, se inregistreaza ,
intermitent sau constant, blocarea completa a acesteia, pe traseul ecg
existand mai putine complexe QRS decat unde P.
Blocul a-v de gradul III (total, complet) se caracterizeaza prin faptul ca nici
un impuls atrial nu se transmite la ventriculi, activitatea acestora fiind
preluata de un centru propriu, astfel incat activitatea atriala si cea
ventriculara se desfasoara in mod independent una de alta: undele P se
succed cu o frecventa proprie (de ex. max 70/min), iar complexele QRS au o
frecventa mult mai mica decat cea a undelor P (de ex, 30/min).
Simptomatologia blocului este dependenta, in mare masura, de
severitatea bradicardiei si variaza de la simple ameteli pana la pierderea
constientei. Oprirea activitatii centrului idioventricular determina aparitia
sindromului Adam-Stokes, caracterizat prin pierderea constientei, stop
respirator si convulsii.
Obiectiv pacientul prezinta bradicardie accentuata (20-40/min), fixa ( nu se
modifica la efort) si cu ritm regulat.
Tratamentul este chirurgical si presupune implatarea de pace-maker
cardiac.

TULBURARI DE CONDUCERE INTRAVENTRICULARE 

Blocarea se realizeaza la nivelul unor ramuri sau fascicule ale

sistemului de conducere intraventricular.
Cauze: cardiopatii organice (ischemica, hipertensiva, reumatica,
congenitala), cardiomiopatii, tulburari electrolitice, intoxicatii
medicamentoase.

51
Cele mai cunoscute sunt blocurile de ramura, drept si stang. Diagnosticul se
pune electrocardiografic.
Realizarea diagnosticului, tratamentul şi urmărirea medicală a acestor copii
asigură o supravieţuire prelungită. Vindecarea sau ameliorarea acestor
deficienţe se poate face numai pe cale chirurgicală. Dar atât momentele
medicale, cit şi cele chirurgicale ale evoluţiei unui copil cu cardiopatie
congenitală sunt mediate şi întreţinute de părinţii săi şi, mai ales, de mamă.
Primul moment dificil este cel al diagnosticului, el putând avea loc
imediat după naştere, sau mai târziu, până la vârsta şcolară. Aflarea
diagnosticului de către mamă şi de către ceilalţi membri ai familiei duce
uneori la ideea că mama ar purta răspunderea bolii copilului. Mama însăşi
se poate simţi vinovată că în timpul sarcinii a făcut nişte eforturi, a luat
nişte medicamente banale etc. Or, cunoştinţele actuale nu permit
conturarea unui regim de viaţă pentru o gravidă, care să asigure evitarea
unei  cardiopatii  congenitale.
Eforturile mamei şi ale tuturor celor apropiaţi copilului cu
cardiopatie congenitală trebuie îndreptate nu spre culpabilizarea cuiva, ci
spre crearea unui climat de dezvoltare psihomoterie cât mai bun.
Dincolo de nevoia unei alimentaţii mai bogate în principii active, a
unei încăperi mai bine încălzite, copilul cu cardiopatie congenitală are
trebuinţe mai mari de afecţiune şi încurajare, de sprijin din partea mamei,
de mai multă înţelegere şi răbdare.
El se va simţi totdeauna mai slab decât ceilalţi copii, fie ei fraţi,
surori, sau colegi de creşă, grădiniţă, şcoală. 
Puterea fizică redusă, aspectul neplăcut - în cazul celor cu cianoză -
sunt iniţial doar simţite de către cel în cauză şi doar ulterior conştientizate
şi, eventual, imputate mamei. Felul în care mama reuşeşte să compenseze
aceste limite are mare importanţă pentru dezvoltarea acestor copii şi pentru
maturizarea lor emoţională. 
Există studii care relevă că tendinţa mamelor acestor copii este de a
amplifica gravitatea reală a deficienţelor cardiace. Supraevaluarea gravităţii
este cu atât mai mare cu cât diagnosticul bolii este mai de timpuriu precizat
şi operează mai mult la familiile cu nivel socio-cultural mai redus. O boală
congenitală diagnosticată precoce nu este neapărat foarte gravă, decelarea
{punerea în evidenţă) ei putând fi favorizată de întâmplare, de alte
evenimente medicale etc.
Este oricum important ca medicul pediatru să explice mamei gradul
de gravitate al cardiopatiei şi să ofere o listă cât mai clară de „acţiuni
interzise" pentru copilul în cauză. Un set prea mare de acţiuni interzise în
raport cu posibilităţile lăsate de boală îl va face pe copil să nu ajungă să
aibă responsabilităţi, să rămână dependent de părinţi, în pofida existenţei
unor resurse fizice. Din pricina grijii exagerate a părinţilor, există copii cu
boli congenitale care suportă greu şi o separare de scurtă durată de mamă,
ceea ce îngreuiază, de pildă, realizarea procedurilor medicale prin care se

52
tratează afecţiunea.
O altă problemă greu de rezolvat de către mamă este cea a controlului
relaţiilor afective ale copilului bolnav cu fraţii sau cu surorile lui. Din capul
locului, mama riscă fie să-şi iubească prea mult copilul bolnav, fie să-i
poarte prea puţină elecţiune, în raport cu ceilalţi copii. 
A doua situaţie este mai nocivă, cu atât mai mult cu cât copilul cu
cardiopatie este, de obicei, dominat de fraţii lui. în orice familie există o
concurenţă între copii, pentru obţinerea unei „porţii" mai mari de iubire din
partea părinţilor. Această concurenţă duce, mai ales la copiii preşcolari, la
schimburi de agresivităţi (este vorba de rivalitatea fraternală). 
Copilul cu cardiopatie, fiind mai slab fizic, este şi mai puţin agresiv
şi, oricum, luptă mai puţin pentru a-şi câştiga părinţii. Dacă mama lui îl
iubeşte mai puţin, şansele lui de maturizare sunt cu atât mai mici; dacă este
iubit în prea mare măsură, va avea un statut prea bun în comparaţie cu
fraţii lui şi atunci ei îşi vor spori agresivitatea faţă de el, ceea ce poate fi la
fel de nociv.
 Mama trebuie să creeze acestui copil un statut afectiv ceva mai
bun în comparaţie cu fraţii lui, ceea ce poate însemna recompense mai mari
şi pedepse mai mici, dar statutul său nu trebuie să fie fundamental diferit de
al celorlalţi copii. Momentul pe care mama trebuie să-l grăbească este cel al
intervenţiei chirurgicale. 
Mama este speriată de gândul că micuţul va suferi, dar nu are de
ales. Urmează emoţiile aşteptării, vestea că operaţia a sfârşit cu bine, apoi
cele două zile de reanimare, în timpul cărora nu-l poate vedea prea mult,
dar poate constata că nu mai este vânăt nici la buze, nici la degete. Şi iată-l
din nou în salon; încă sunt dureri, încă e greu, dar practic inima e sănătoasă
şi plecarea acasă nu sa lasă prea mult aşteptată.
O operaţie cardiacă este un lucru complicat şi riscant, dar este
soluţia de vindecare a copiilor cu cardiopatii congenitale. Mama trebuie să o
accepte pentru a oferi copilului ei şanse de a ajunge la o dezvoltare
organică şi psihică cât mai apropiată de normal. Ea trebuie să-l convingă pe
copil, care trebuie să fie conştient de necesitatea intervenţiei chirurgicale,
să-l mobilizeze pentru a participa la procesul de recuperare postoperatorie.
De asemenea, este de dorit ca momentul operaţiei efective să fie
cât mai apropiat de indicaţia medicului. Amânarea intervenţiei chirurgicale
duce la menţinerea invalidităţii fizice a copilului, atrăgând înetinirea
dezvoltării psihoafective a acestuia şi accentuând dependenţa lui fată de
părinţi; or mama trebuie să-şi ajute copilul, să compenseze handicapul din
naştere şi să-l recupereze, pentru a-l face apt pe micuţul care a suferit
atâta. 

 INSUFICIENȚA CARDIACĂ

53
 Definiția. Este incapacitatea cordului de a asigura debitul sanguin
necesar organelor și țesuturilor corpului.
Există, în funcție de sediul de producere:
- insuficiență cardiacă stângă;
- insuficiență cardiacă dreaptă;
- insuficiență cardiacă globală, interesând ambele părți ale inimii.
Etiologie
a. Cauze cardiace:
- unele cardiopatii congenitale;
- endocardite, miocardite și pericardite exudative sau constrictive;
- valvulopatiile inimii în stadiile avansate de evoluție;
- aritmiile grave.
b. Cauze vasculare:
- hipertensiunea arterială din glomerulonefritele severe;
- fistulele arterio-venoase periferice.
c. Cauze pulmonare și pleurale:
- pneumopatii grave: bronhopneumonie, pneumonii interstițiale severe,
pneumonii lobare întinse;
- pleurezii de mare cavitate cu cantități importante de lichid;
pneumotorax; evacuări bruște și în cantități mari ale unui revărsat pleural
masiv;
- hipertensiune arterială pulmonară.
d. Cauze endocrine:
- hipertiroidismul avansat până la tireotoxicoză;
- feocromocitom.
e. Cauze sanguine:
- anemii severe;
- supraîncărcarea circulatorie cu lichide perfuzate endovenos în exces.
Simptomatologia diferă după sediul insuficienței cardiace.
Insuficiența cardiacă stângă :
- Dispnee: inițial de efort, apoi apare și în decubit și sub formă de crize de
intensificare nocturnă care obligă pe bolnav la ortopnee.
- Tuse seacă, apoi productivă (tuse cardiacă).
- Cianoză perioronazală.
- Scăderea tensiunii arteriale.
- Oligurie, prin scăderea debitului sanguin renal.
- Tahicardie.
- Apariția edemului pulmonar acut cardiogen.
Insuficiența cardiacă dreaptă:
- turgescența venelor jugulare;
- edeme declive (la gambe) uneori și ale organelor genitale externe. În
formele grave și ascită;
- hepatomegalie dureroasă la palpare (hepatomegalie congestivă);
- vărsături;

54
- oligurie;
- tahicardie;
- scăderea ternsiunii arteriale.
Insuficiența cardiacă globală reunește simptomatologia ambelor tipuri
descrise mai sus. De obicei succesiunea apariției simptomelor este de la
cele din insuficiența cardiacă stângă la cea dreaptă.
Investigații paraclinice necesare în insuficiența cardiac:
- Examenul radiologic
- Electrocardiograma
- Echocardiografia
- Presiunea venoasă centrală (PVC)
- Hemoleucograma
Tratamentul insuficienței cardiac :
1. Repaus strict la pat; poziția optimă este cea semișezândă, care ușurează
respirația și cu membrele inferioare atârnânde, pentru a scădea fluxul de
sânge către plămân. La sugari salteaua se așează pe un plan înclinat, astfel
încât capul să fie la un nivel superior.
2. Digoxin
3. Furosemid
4. Un antibiotic de protecție
5. Oxigenul se administrează în cazul apariției cianozei și al dispneei foarte
intense. Se poate dă pe mască, cateter nazal, clopot semietanș. Oxigenul
trebuie umidificat prin trecere printr-un barbotor cu apă distilată și, în
sezonul cald, răcit prin trecere prin vas cu gheață.
6. Colecțiile de lichid pleurale sau pericardice trebuie neapărat evacuate.
7. În edemul pulmonar acut, tratamentul trebuie să fie mai rapid și mai
intens: o sângerare prin puncție venoasă cu un ac mai gros (procedeu
utilizat astăzi foarte rar și numai în situații extreme); punerea de garouri
care să împiedice întoarcerea venoasă a sângelui la rădăcinile a trei dintre
cele patru membre, cu slăbirea și rotarea lor la câte un sfert de oră interval;
aspirația secrețiilor abundente care vin din căile respiratorii inferioare în
faringe și cavitatea bucală.
8. Reducerea consumului de lichide și a lichidelor perfuzabile.
9. Alimentația redusă, inițial, la regim hidrozaharat apoi lacto-făinos
vegetarian fără sare, în cantități mici și repetate.

SAPTAMANA 7

INSUFICIENTA CIRCULATORIE PERIFERICA ACUTA

Se intelege prin insuficienta circulatorie periferica acuta, acea stare ce

pune in pericol viata copilului datorita dezechilibrului survenit brusc dintre
volumul sanguin circulant si patul sau vascular, Acest sindrom apare ca o
tulburare circulatorie grava, care, datorita prabusirii ei, angajeaza mari

55
dificultati mai ales in irigarea tisulara periferica, punind in pericol functiile
vitale si respectiv viata copilului,
El poate fi determinat de numerosi factori ce intervin in mod
preponderent prin mecanisme diferite si cu rol dinamic, fie asupra masei
circulante reducandu-i semnificativ volumul sau, fie asupra activitatii motorii
a patului vascular, perturbindu-i tonusul necesar unei activitati
hemodinamice normale, dupa cum, in anumite conditii, tulburarea sa
intereseze insasi eficienta contractila a inimii, din care sa rezulte un debit
sistolic scazut si in consecinta o perfuzie periferica insuficienta.
Colapsul, ca semnificatie clinica, se insoteste de scaderea pana la
prabusirea totala a tensiunii arteriale cu deprimarea profunda a functiilor
vitale, din care rezulta starea de prostratie cu pierderea starii de constienta,
precum si de o hipoxie tisulara generalizata, a carei gravitate impune o
prompta corectare, moartea putind surveni prin fenomene ireversibile chiar
si in ciuda indepartarii factorilor cauzali.
Insuficienta circulatorie periferica acuta face parte din rindul marilor
urgente, fiind intilnita relativ frecvent in copilarie, din perioada de nou-
nascut chiar, ea o manifestare agravanta si rapid instalata in cursul unor
stari toxi-infectioase severe, a unor deshidratari marcate din cursul bolii
diareice sau al unor tulburari metabolice grave, in cursul unor stari
hemoragice sau pierderi plasmatice de diverse cauze, in cursul unor
raspunsuri imunologice de tip anafilactic, ori ca urmare a unor perturbari
neurologice, precum si in conditiile determinante ale unor factori cardiogeni
sau de alta natura.
Daca in cadrul insuficientei circulatorii periferice nu sint clarificate insa
limitele de incadrare actuala a ceea ce inseamna colaps sau stare de soc, se
mai poate vorbi totusi de cele trei forme de colaps descrise din punct de
vedere fiziopatologic si anume :
- colapsul de relaxare, ca rezultat al dezechilibrului petrecut cu deosebire pe
seama maririi patului vascular, de obicei consecinta a unor tulburari vagale;
- colapsul tonic sau de centralizare, cauzat de reducerea masei circulante
datorita fie unor pierderi ca atare sau a stagnarii ei in diferite sectoare
necirculatc, fie ca urmare a unor tulburari de permeabilitate;
- colapsul paralitic, primitiv si secundar, rezultat al unor tulburari vaso-
motorii, initiale in stari toxi-infectioase grave, sau, in timp, ca evolutie
nefavorabila a primelor forme de colaps.
De o mare utilitate practica si cu raspuns terapeutic imediat se bucura
insa clasificarea etiologica a insuficientei circulatorii pericerice, putindu-se
vorbi astfel, dupa cauzele determinante, de tipurile de calaps sau starile de
soc; hipovolemic; caridiogen ; bacteriemic (septic sau endotoxic); anafilactic
; neurogen sau de alte cauze.
Unele manifestari clinice comune.
Insuficienta circulatorie periferica fiind o mare urgenta prin caracterul
rapid evolutiv pe care i! imbraca, necesita, in vederea asigurarii unor masuri

56
terapeutice eficiente, recunoasterea ei inaintea constituirii starii de
decompensare si a leziunilor ireversibile, a consecintelor sale fiziopatologice
si biologice, precum si a factorilor sai etiopatogenici.
Primele manifestari prin care se anunta sint: paloarea, setea si starea
de agitatie, dupa care copilul devine confuz si din ce in ce mai putin prezent
in mediul sau, ca apoi sa urmeze starea comatoasa, nou-nascutul
prezentind de la inceput o stare letargica.
Debutul poate fi brusc, dar nu grav, asa cum se intimpla cel mai ades in
colapsul de relaxare, cind copilul devine apatic, pas-trindu-si insa senzoriul,
transpira mult, tegumentele nu sint atit de reci, iar pulsul uneori este rar,
tensiunea arteriala prezentind valori scazute pe seama celei diastolice.
Alteori debutul brusc poate fi brutal si grav, aparind odata cu
manifestarile clinice ale bolii de baza, ca in formele paralitice primitive.
Colapsul se mai poate instala si lent, progresiv, la citeva ore sau zile de
la debutul bolii determinante si sa evolueze de la forma compensata la cele
decompensate si ireductibile.
In formele compensate, tegumentele sint in general palide, umede si reci,
insotindu-se de o cianoza discreta perioronazala si la nivelul unghiilor. In
contrast cu temperatura lor mult scazuta, copilul este febril, chiar
hipertermic, temperatura intrarectala punind in evidenta aceasta diferenta.
EI prezinta o tahipnee accentuata, insotita de batai ale aripilor nasului,
precum si o tahicardie cu puls inca bine batut, tensiunea arteriala fiind
normala sau putin modificata.
Pe masura ce starea de soc evolueaza, extremitatile se racesc si devin
cianotice, marmorate, vasele se colabeaza, iar pulsul accelerindu-se devine
imperceptibil. Tensiunea arteriala scade, prabusindu-se.
Abdomenul este meteorizat, cu un perete hipoton, polipneea se
accentueaza, iar respiratia devine superficiala. Copilul este oliguric si apoi
anuric. El isi pierde starea de constienta, intrind curind in coma.
Starea copilului devine astfel critica odata cu accentuarea tulburarilor
fiziopatologicc si biologice legate de procesele metabolismului celular si
intermediar, precum si de activitatea organelor, aparatelor si sistemelor
sale, inanitia si anoxia celulara, acidoza metabolica, coagularea diseminata
intravas-culara, disfunctia severa renala, tulburarea grava a activitatii
miocardice si a starii de constienta fiind semnele de alarma ale stadiului
decompensat si ale posibilitatilor de aparitie a caracterului ireversibil al
starii de soc.
Atitudinea diagnostica si terapeutica imediata.
Recunoasterea numai a starii de soc nu este suficienta. Este necesar,
ca pe linga primele masuri de ingrijire, sa se stabileasca si stadiul lui de
evolutie impreuna cu tulburarile fiziopatologice insotitoare, dupa cum o
aceeasi insemnatate o detine si precizarea cadrului sau etiopatogenic.
Punerea in repaus absolut a copilului, alegerea unor pozitii
convenabile, combaterea hipertermiei sau a hipotermici si eventual a

57
convulsiilor in conditiile prezentei lor, restabilirea eficientei activitatii
circulatorii prin redresarea echilibrului dintre continator si continutul
vascular, combaterea hipoxiei si a inanitiei tisulare, a sindromului C.D.I.,
precum si a acidozei sint obiective imediate ale ului terapeutic, concomitent
cu tratamentul etiologic si efectuarea unor investigatii clinice si paraclinice.
Dintre parametrii clinici si paraclinici de urmarit se recomanda :
termometrizarea concomitenta a copilului, cutanat si intra-rectal; masurarea
pulsului periferic in corelare cu frecventa cardiaca si valorile tensiunii
arteriale; determinarea presiunii venoase centrale, mai ales in formele greu
reversibile; urmarirea prin metoda micro-Astrup a constantelor biologice
privind presiunile gazelor si a BE ; cercetarea unor date hematologice,
inclusiv acelea prin care poate fi pus in evidenta sindromul C.D.I. ;
urmarirea activitatii functiei renale ; investigarea bacteriologica prin diverse
culturi etc. Pina la obtinerea rezultatelor solicitate, depasind etapa
informatiilor cu caracter general, momentul imediat urmator si cu acelasi
caracter de urgenta il constituie stabilirea cit mai grabnica a cadrului
etiopatogenic al starii de soc, pentru care in continuare vor fi subliniate
unele aspecte mai insemnate de ordin patogenic, clinic si terapeutic privind
cele mai frecvente tipuri etio-patogenice intilnite la copil.
Socul hipovolemic. Este forma de colaps intilnita cel mai ades in
cursul perioadelor de virsta mica ale copilariei, cind recunoaste ca
modalitate de producere reducerea masei circulante petrecuta mai ales pe
fondul pierderilor hidro-electrolitice din cursul bolii diareice.
Socul hemoragic sau prin pierderi plas-matice este mai rar intilnit,
cu exceptia perioadei de nou-nascut cind hemoragiile intense sint mai
frecvent posibile, iar pierderile respective se insotesc si de tulburari grave
metabolice dominate de hipoxie, hipo-glicemie si acidoza, factori care pot la
rindul lor determina sau agrava sindromul hemoragie si implicit starea de
soc.
Socul hipovolemic din cursul bolii diareice se poate desfasura in
doua etape, intr-o prima faza incereindu-se redresarea echilibrului vascular
printr-o vasoconstrictie generalizata sub controlul inca eficient al cate-
colaminelor si, intr-o etapa urmatoare, cind consecutiv tulburarilor grave
metabolice are loc o reducere marcata a posibilitatilor de compensare,
permitindu-se perfuzarea si stagnarea singelui in patul capilar. in acest
stadiu anoxia si inanitia celulara sint foarte accentuate, iar lactacidemia
mult crescuta, acidoza metabolica fiind greu suportata.
Tratamentul acestui tip de soc solicita refacerea prin perfuzie a patului
vascular cu plasma, substituenti plasmatici si apoi a pierderilor hidro-
electrolitice, nu inainte insa de a combate acidoza metabolica.
Socul hemoragie impune, pentru umplerea patului vascular,
administrarea in perfuzie a singelui izo-grup, izo-Rh si numai in lipsa lui sau
a celui cu grup O si Rh negativ se recomanda plasma sau inlocuitorii ei.

58
 De altfel transfuzia de singe este bine venita in toate formele de. soc,
atunci cind valorile hematocritului sint sub 30%.
Concomitent se vor combate factorii determinanti ai sindromului
hemoragie, fie ca sint traumatici, fie ca originea lor este legata de
tulburarea crazei sanguine.
Pierderile plasmatice solicita cu aceiasi urgenta redresarea patului
vascular, folosind plasma sau substituentii plasmatici, in doze de 20 ml/kg
corp, administrate pe un interval de 30 minute.
Pozitionarea copilului cu capul usor cobo-rit si picioarele ridicate,
oxigenoterapia, incalzirea lui, precum si celelalte masuri generale privind
prevenirea sau combaterea infectiilor, asigurarea unei nutritii paren-terale
sint tot atit de necesare scopului urmarit.
Socul cardiogen. Aceasta forma este mult mai rara la copil,
circumstantele lui de aparitie fiind conditionate de o anumita patologie
cardiaca, ce trebuie sa determine o intoarcere venoasa scazuta, un debit
sistolic redus si in consecinta o perfuzie, periferica insuficienta. De obicei
starea de soc sau colaps cardiac poate surveni in cursul unor insuficiente
cardiace cu afectarea insemnata a miocardului din cursul toxi-infectiilor
bacteriene sau virale, in tamponamentele cardiace, in cursul unor tulburari
grave de ritm, sau al unor tulburari grave metabolice.
Tratamentul acestor forme obliga indepartarea factorilor determinanti,
tonicar-diacele majore situindu-se pe acelasi cu masurile generale de
redresare a dezechilibrului patului vascular.
Formele cu tamponament cardiac obliga in plus indepartarea cauzelor
si daca este vorba de o pericardita se impune evacuarea prudenta a
continutului pericardiac.
Starile de soc prin tulburari de ritm, insotite de bradicardie accentuata
pot beneficia de tratamentul cu atropina 0,01 mg/kg corp, pina la 0,6 mg
doza totala.
Blocurile atrio-ventriculare prin cauze inflamatorii, sau alti factori, pe
linga pred-nison in doza de 1 mg/kg corp si in 24 ore, necesita folosirea si a
medicatiei adrener-gice, aritmiile ventriculare solicitind administrarea i. in
perfuzie a procainamidei.
Socul bacteriemic. Nu este o forma prea rar intilnita. El apare de
obicei ca urmare a actiunii directe exercitata asupra patului vascular de
catre germenii sau toxinele lor din cursul unor boli septice.
Pe linga semnele clinice proprii socului, tabloul clinic isi completeaza
manifestarile sale prin starea toxica septica grava a copilului, ce se
insoteste adeseori si de unele exteriorizari hemoragice cutanate sau de
mucoase.
Tratamentul acestei forme este mult mai complex, redresarea patului
vascular fiind conditionata de gravitatea afectarii lui si a persistentei cu care
factorii determinanti isi exercita actiunea lor.

59
 Redresarea intr-o buna masura a circulatiei periferice poate fi realizata prin
intermediul substituentilor plasmatici si a solutiilor izotonice odata cu
combaterea acidozei metabolice, fiind necesara totodata combaterea
sustinuta a factorilor infectiosi determinanti printr-o antibioterapie bine
condusa.
Corticoterapia ca si heparina, in doze profilactice sau terapeutice dupa caz,
de asemenea, trebuie prevazute in ul general de masuri.
Persistenta hipotensiunii, in ciuda tratamentului aplicat, necesita
adeseori admi-strarea i. in perfuzie a izoproterenolului, 1 mg la 500 ml de
solutii izotone, sub controlul tensiunii arteriale.
Socul anafilactic. Prin gravitatea posibila a evoutiei lui rapide,
necesita, cel putin pentru prevenirea lui, testarea anamnestica ori de cite
ori se administreaza unele medicamente cu actiune sensibilizanta. loul clinic
adeseori se insoteste si de manifestari alergice cutante sau respiratorii, iar
tratamentul se adreseaza unor medicamente de tipul hemisuccinatului de
hidrocortizon administrat i., in perfuzie si a epinefrinei, din solutia 1/1 000,
in doza de 0,1 ml/kg corp, i. sau i.m., repetata la 20 de minute daca
raspunsul nu a fost cel asteptat. Socul neurogen. Aceasta forma de soc
poate fi intilnita in anumite conditii particulare, fie in cursul anesteziei prin
agentii folositi, fie in cursul unor accidente medicamentoase de tipul
barbituricelor, tranchilizantelor sau narcoticelor, dupa cum, la nastere, in
afara acestor cauze legate de mama, el poate surveni la nou-nascut si ca
urmare a traumatismului obstetrical.
Tratamentul acestei forme de soc, asa cum arata J. Burrington, solicita
pe linga masurile enuntate in cadrul tratamentului celorlaltor forme,
administrarea si a unor medicamente cu actiune vasopresoare cum sint:
methoxamina, o singura doza de 0,25 mg/kg corp, administrata i.m., sau
0,08 mg/kg corp i., repetata la un interval de 10 -15 minute; izoprolerenolul
in dozele amintite; fenylefrina, o singura doza de 0,1 mg/kg corp,
administrata i. V.

PERICARDITE LA COPII

Pericarditele sunt relativ rare la copil, fiind intalnite la 2-3% dintre

copii internati. S-au produs mutatii importante in ultimele decenii, atat din
punct de vedere etiologic (pericardita reumatica nu mai detine primul loc ca
frecventa), cat si din punct de vedere diagnostic (echocardiografia
obiectiveaza cu usurinta epansamentul pericardic).
Pericardul fiind o structura destul de rigida se adapteaza destul de
greu unei umpleri acute a cavitatii lui si consecintele hemodinamice se
instaleaza in primul rand prin compresiunea acuta a cordului (tamponada
cardiaca). Este afectat atat debitul sistolic, cat si intoarcerea venoasa. Cea
mai importanta consecinta hemodinamica este reducerea expansiunii

60
diastolice a ventriculilor (insuficienta cardiaca hipodiastolica). Nivelul critic
al presiunii intrap-ericardice este de 10-l5 mm Hg. Pentru mentinerea
debitului cardiac apare tahicardie, iar prin scaderea intoarcerii venoase
creste presiunea venoasa centrala. Volumul de lichid pericardic cu aceste
consecinte dezastruoase este de 30-l00 ml la copil, avand mare importanta
viteza de constituire a epansamentului (nu se dispune de timp de adaptare).
Etiologie
Sindromul pericardic poate fi realizat in circumstante clinice variate.
Astfel pericarditele bacteriene (septice) sunt relativ rare, dar extrem de
grave, cei mai implicati germeni fiind Staphilococcus aureus, Haemophilus
influenzae, Streptococcus pneumoniae.Insamantarea pericardului are loc in
cadrul diseminarii hematogene din septicopioemie. Pericardila tuberculoasa
se intalneste in perioada secundara a bolii, insamantarea pericardului
facandu-se pe cale limfatica, plecand de la adenopatiile mediastinale
tuberculoase sau prin contiguitate (asocierea cu pleurezia tuberculoasa este
frecventa).
Daca a trecut neobservata, pericardita tuberculoasa este la originea
majoritatii cazurilor de pericardita constrictiva cronica. Pericardita
reumatismala a scazut mult ca frecventa, paralel cu regresiunea
reumatismului post-streptococic. Se distinge prin elutie rapid farabila sub
actiunea corticoterapiei sistemice.
Pericardita acuta benigna (virala sau idiopatica), pare sa detina intaietatea
in privinta frecventei, virusul cel mai implicat este Coxsackie B, dar
si virusul gripal, adenovirusul si virusul Echo tip 8 au fost identificate in
etiologia ei. Afectarea miocardica asociata este constanta. Pericardita din
sindromul postperi-cardotomie s-a regasit la 10-30% din cazurile de
interventii chirurgicale pe cord deschis. S-a facut o similitudine intre aceasta
pericardita si sindromul Dressler (descris in infarctul miocardic). Nu a fost
descrisa la sugari si s-a sugerat origine autoimuna (debut la 2-3 saptamani
dupa interventie). Pericardita uremica este o complicatie terminala a
insuficientei renale cronice, aparuta la bolnavii dializati.
Manifestari clinice
Sunt diferite in cele 3 variante clinice si anatomo-patologice de
pericardita.
Pericardita uscata (tip de descriere pericardita uremica), reprezinta
adesea stadiul initial al unei pericardite lichidiene. Semnele cardinale -
dispneea si durerea precordiala - sunt de severitate variabila.
Frecatura pericardica este semnul cel mai caracteristic
(superficiala, "calare") pe zgomotele cordului, sistolodiastolica, dand
impresia unui du-te-vino, avand maximum de auscultatie pe marginea
stanga a sternului sau mezocardiac, nu iradiaza (se naste si moare pe loc),
fugace, variabila cu caracter stetacustic asemanator frecaturii pleurale.
Pericardita lichidiana. Durerea precordiala si senzatia de presiune
toracica este semnul major, avand tendinta de iradiere spre umarul stang.

61
Dispneea este superficiala, iar asurzirea zgomotelor cordului este comuna.
in momentul aparitiei lichidului frecatura pericardica dispare, in schimb in
functie de lumul lichidului se instaleaza semnele de tamponada
(compresiunea cardiaca acuta), anxietate, tahicardie, tahipnee,
hipotensiunc arteriala, jugulare turgescente, hepatomegalie. Aparitia
cianozei si semnele de colaps sunt semne de mare gravitate.
Pericardita cronica constrictiva (numai in 50% din cazuri se poate
eca etiologia tuberculoasa, restul fiind de etiologie necunoscuta). Tabloul
clinic se datoreste exclusiv sindromului hipoadiastolic (sindromul Pick):
hepatomegalie, jugulare turgescente, cianoza, puls paradoxal, tahicardie in
contrast cu radiografia cardio-pulmonara, care arata un cord
cu silueta normala, cu calcificari pericardice (in special pe radiografia de
profil) si miscari cardiace putin vizibile radioscopic. Hepatomegalia,
pregnanta la examenul clinic indreapta atentia spre o suferinta hepatica
primitiva, intarziind nedorit diagnosticul.
Diagnosticul paraclinic al pericarditei include radiografia (cardiomegalie cu
aspect de cord in carafa), ECG (ltaj scazut al complexelor QRS); cele mai
caracteristice sunt modificarile undei T ale segmentului ST, consecinta
ischemiei subepicardice) si examenul echocardiografic. Depistarea lichidului
pericardic se face atat cu echo modul M, cat si cu echo 2D.
Semnele de inflamatie, cu pozitivarea reactantilor de faza acuta sau
hemoculturi pozitive in pericarditele septice, intregesc loul biologic al
pericarditelor. Puneti a pericardica este rareori necesara pentru diagnostic
etiologic sau decompresiune in tamponada cardiaca amenintatoare de
viata.
Tratamentul pericarditei este diferentiat, in functie de etiologie.
Pericarditele septice beneficiaza de tratament medico-chirurgical.
Tratamentul antibiotic se administreaza in PEV dupa schemele recomandate
in septicemie. Cea mai recomandata asociere este: cefalosporinele de
generatia a IlI-a si aminoglicozidele. Durata tratamentului este de 4-6
saptamani. Pericardiocenteza de drenaj uneori repetata, completeaza
terapia evitand simfizele pericardice.
Pericardita tuberculoasa se trateaza cu 3 luberculostatice si
corticoterapie in doze moderate. in caz de pericardita constrictiva doar
pericardotomia chirurgicala vindeca bolnavul.
Pericardita reumatica se vindeca fara sechele dupa 1 -2 saptamani de
corticoterapie (modificarile ECG sunt durabile).
Pericarditele acute benigne se vindeca in cateva saptamani, dar
repetatele recaderi dau mai mult de lucru medicului si denumirea de
benigna nu este justificata in toate cazurile. Antibioticele sunt inutile, iar
corticoterapia se va rezerva cazurilor severe caci farizeaza indiscuil
recaderile. Indicatia majora trebuie sa fie medicamentele anuinflamatorii
nestero-idiene si aspirina, care pare suficienta in formele comune de boala.

62
 INGRIJIREA COPILULUI CU TULBURARI ACUTE DE DIGESTIE

Copilul care prezinta tulburari acute de digestive pierde prin scaun si

varsaturi, apa si saruri minerale, ceea ce determina aparitia simptomelor de
deshidratare si dezechilibru hidroelectrolitic.
Starea de nutritie a copilului este deficitara el prezentind scaderi in
greutate.
Rezistenta la infectii este scazuta, de aceea pot intervenii infectii
intercurente.

Obiective Etape de executie

Asigurarea - avind in vedere numarul crescut al scaunelor si
conditiilor de varsaturilor se ingrijeste ca exista suficiente
mediu schimburi de corp si pat pentru a mentine copilul
corespunzatoare in permanenta stare de igiena
pe tot parcursul copilul nu se lasa in scutece sau haine murdare
vizitei medicului la de fecale si urina
copilul bolnav - verifica la intervale scurte de timp daca copilul a
prezentat emisiuni de fecale si urina, sau varsaturi
- daca copilul este mai mare, il educa si il ajuta sa
foloseasca olita
- se verifica aspectul scaunului dupa fiecare emisie
Prevenirea si - in conditiile in care scaunele copilului sunt foarte
ingrijirea frecvente si acide tegumentele din zona perineala
eritemului fesier se irita repede si intens
- asistenta aplica dupa fiecare baie partial a regiunii
perineale ungvente cu amidon, jecolan
NU SE APLICA PUDRA DE TALC DEOARECE USUCA
TEGUMENTELE SI ACCENTUEAZA IRITATIA
- aceste ungvente nu se aplica pe pielea nespalata
de materiile fecale
Supravegherea - copilul va fi cintarit zilnic
copilului bolnav - se va inregistra in foaia de temperatura greutatea
- evaluarea - se observa scaunul, varsatura sau meteorismul
clinica abdominal
generala - se observa daca apar simptome de deshidratare
- recunoastere - facies toxic
a - pliu cutanat persistent
simptomelor - prabusirea TA
functionale - pierderea cunostiintei
digestive,
- tegumente reci, palide sau cianotice, transpirate
prezentei sau

63
 aparitia - vene colabate
simptomelor - se masoara TA
de - se observa culoarea si aspectul tegumentelor
deshidratare - se observa starea de constienta
- se observa aparitia eruptiilor cutanate
hemoragice, singerari prelungite la locul injectiei
Recoltarea - recolteaza scaun la indicatia medicului pentru
produselor coprocultura
biologice si - efectueaza si alte recoltari la indicatia medicului
patologice
Administrarea - se administreaza medicatia prescrisa de medic, avind
medicamentelor in vedere ca medicamentul sa fie ingerat in totalitate
de copil
- asistenta medicala trebuie sa procedeze cu grija si
rabdare astfel ca dupa administrare medicamentul sa
nu fie varsat – dizolva medicamentul in solutie usor
indulcita, din care se administreaza treptat cu lingurita
toata cantitatea
- antibioticele prescrise de medic se administreaza
numai dupa recoltarea coproculturii
- in cazul in care copilul varsa si nu permite
administrarea orala a medicatiei se incearca mai intii
restabilirea tolerantei digestive
- se pregateste o solutie de glucoza cu ser fiziologic,
din aceasta solutie se administreaza cu lingurita la
intervale scurte de timp 1-2-3 minute, 100 ml,
observindu-se tolerant digestive, apoi se observa
daca copilul poate ingera 2-3 lingurite odata fara a
mai avea senzatie de voma
- dupa 3-4 ore de rehidratare in acest fel copilul
poate ingera lichide fara a mai varsa
- din acest moment se poate incerca cu multa grija
administrarea medicamentelor
TEHNICA NU REUSESTE DACA
- nu se respecta administrarea solutiei in cantitati mici
cu lingurita
- nu se respecta intervalul de timp dintre administrari
Alimentarea - administreaza alimental recomandat de medic
bolnavului - copilul nu va fi grabit si nici bruscat
- se va urmari tolerant digestive
Educatia sanitara - educa mama privind profilaxia imbolnavirilor
digestive

64
 - se explica si se demonstreaza
- prepararea si administrarea alimentelor dietetice
- modul administrarii medicamentelor prescrise
- mijloace de prevenire a intoxicatiilor accidentale
cu medicamente la domiciliu
- alimentatia corecta corespunzatoare virstei
- recuperarea dezvoltarii psihomotorii
- posibilitatea administrarii vitaminei D si a
vaccinarilor in curs la sugar si copilul mic
- explica regimul de viata al copilului convalescent

SAPTAMANA 8
NURSINGUL  BOLII  DIAREICE ACUTE A SUGARULUI

Boala diareica acuta (BDA) reprezinta o probleme majora de sanatate

publica in intreaga lume si indeosebi in tarile in curs de dezvoltare. Datele
satatistice arata ca sunt inregistrate anual peste 1 miliard de  cazuri
raportate; deasemenea sunt inregistrate 3 milioane de decese care survin
anual prin boli diareice acute la copii sub 5 ani
Se easimeaza ca fiecare dintre cei 140 miliarde de copii care se nas
anual pe glob vor prezenta in medie 7-30 de episoade de diaree inainte de a
implinii varsta de 5 ani
Chear in tari intens industrializate, BDA este o problema pediatrica
importanta ;statisticile ultimelor 10 ani pune in evidenta in in SUA peste 500
de decese pe an la copii mai mici de 4 ani, 80% dintre acestea survenind la
sugari.
ROMANIA:
BDA ramane o problema de sanatate publica prin frecventa si
gravitate. Progresele din ultimele 3-4 decenii , in ceea ce priveste
cunoasterea si tratamentul BDA , au facut ca aceasta spre deosebire de
bolile respiratorii , sa nu mai reprezinte o cauza majora de mortalitate
infantila in tara noastra .
Importanta BDA este si mai mare daca luam in considerare faptul ca
reprezinta principala cauza a malnutritiei la sugar si copilul mic
DEFINITIE : cresterea frecventei scaunelor si scaderea consistentei
acestora ;simptomele primare sunt DIAREEA ( sine qua non pentru acest
diagnostic) asociata variabil cu :
-      varsaturi ,
-      inapetenta,
-      febra si
-      dureri abdominale .

ETIOLOGIE/ CAUZE

65
 ~ Greşeli alimentare (supraalimentaţie sau subalimentaţie lactată).
~ Alergii alimentare (la laptele de vacă).
~ Infecţii ale tubului digestiv (cu virusuri, bacterii, paraziţi, ciuperci
etc.).
~ Administrare de antibiotice (tetraciclină).
~ Diareea prandială a sugarului alimentat la sân datorită refluxului
gastro-colic.
~ Diaree de inaniţie la distrofici.
~ Variatiile sezoniere cu cresterea prevalentei etiologiei bacteriene in
sezoanele calde si umede ; in tarile dezvoltate diareea de etiologie
bacteriana este rara mai frecventa fiind cea de etiologie virala;
CAUZELE BDA:
1.      BACTERII ENTEROPATOGENE ;
-      E. COLI : enteropatogen , enteroaderent, enterotoxigen,
enterohemoragic , enteroinvaziv
-      SHIGELLA
-      CAMPYLOBACTER JEJUNI
-      SALMONELLA
-      VIBRIO COLERAE
-      AEROMONAS
-      YERSINIA ENTEROCOLITA
2.      PARAZITI INTERSTINALI :
-      PROTOZOARE : giardia lamblia, entameuba histolytica ,
criptosporum, ciclospora etc.
-      NEMATODE : ascaris lambricoides, strongyloides stercolaris,
ancylostoma duodenalis etc.
-      METAZOARE PARAZITE :fasciola hepatica, enterobius vermicularis,
taenia 
3.      VIRUSURI :
-      Rotavirus ( 35-60 % din cazurile de BDA a sugarului  )
-      Adenovirusuri enterale
-      Calicivirusuri umane
DIAGNOSTICUL BDA este relativ simplu, bazandu-se pe prezenta
scaunelor diareice, eventual a simptomelor asociate si pe durata scurta a
evolutiei de la debut (sub 2-3 saptamani).
Diagnosticul trebuie completat, absolut obligatoriu, cu precizarea starii
de hidratare a bolnavului:
-      fara semne de deshidratare acuta (ceea ce semnifica pierderi de
apa mai mici de 5% din greutatea corporala, deci sub 50 ml/kg corp)
-      cu semne severe de deshidratare, inclusiv semne de suferinta
neurological, semnificand pierderi mai mari de 10% din greutatea corporala
(deci pierderi de peste 100 ml/kg corp).
Importanta (orientativ) este si precizarea tipului de diaree acuta:
enterotoxigen sau enteroinvaziv:

66
 -      pentru diareea de tip enterotoxigen pledeaza caracterul apos al
scaunelor diareice si prezenta a mai putin de 10 leucocite pe campul
microscopic la coprocitograma
-      pentru diareea de tip enteroinvaziv pledeaza caracterul muco-
piosanguinolent al scaunului si prezenta a peste 10 leucocite pe campul
microscopic la coprocitograma.
Se intelege de la sine ca un diagnostic complet include si latura
etiologica, examene virusologice si parazitologice, explorari pentru
eventuale afectiuni si altele).
Manifestări:
~ Modificarea scaunelor: semilichide, lichide,
mucogrunjoase,mucosanduimolente, 3-6 scaune pe zi până la 10- 15
scaune pe zi în cazurile grave, emisie explozivă.
~ Colici abdominale – manifestate prin frecarea picioarelor şi agitaţie.
~ Vărsături în toate cazurile.
~ Apariţia sindromului de deshidratare acută – SDA.
~ Apetit diminuat – anorexie.
~ Eritem fesier – datorită scaunelor acide, în număr mare.
~ Meteorism abdominal (balonare) în forme grave, toxice.
~ Febra – de etiologie infecţioasă – lipseşte în formele uşoare. Dacă
aportul de lichide este scăzut apare febra de sete.
~ Greutatea – la început staţionară, scade apoi 5-8% din greutatea
corporală iniţială. În toxicoză greutatea scade brusc, rapid între 10-
15%.
~ Coprocultura pozitivă.
~ Ionograma serică modificată.

CONDUITA TERAPEUTICA
In general, vorbind despre BDA, essential este tratamentul patogenic,
respectiv a deshidratarii si a eventualelor dezechilibre hidroelectrolitice si
acidobazice.
            In paralel se va aplica tratamentul etiologic  (unde acesta are
indicatii) si cel dietetic.
1)      REECHILIBRAREA HIDROELECTROLITICA
Rehidratarea este componenta cheie a tratamentului BDA in formele
medii si severe, ea fiind o masura de urgenta.
In cazurile fara semne clinice de deshidratare si in cele cu deshidratare
moderata (5-10%) calea orala este, practice, singura cale recomandabila.
Varsaturile pot fi o problema redutabila, dar se va incerca intotdeauna
administrarea orala a solutiilor de rehidratare – in acest caz cu lingurita sau
pipeta in cantitati mici (1-5 ml) la 2-5 minute interval, pana la ameliorarea
situatiei. Calea orala este nu o moda, ci rezultatul demonstrarii faptului ca
procesul de absorbtie a apei si electrolitilor se mentine intact chiar in
diareile apoase severe generate de E. coli sau Vibrio cholerae.

67
 Cazurile de deshidratare severa (peste 10% din greutatea corporala)
necesita de regula spitalizare si rehidratare parenterala.
Rehidratarea orala se face optim cu solutii hidroelectrolitice de tip GE-
sol (pachetele cu 20 g glucoza; 3,5 g NaCl; 2,5 g NaHCO3; 1,5 g KCl) care se
dizolva intr-un litru de apa fiarta si racita, conferind astfel la un litru de
solutie:
-      glucoza: 110 mmol/l
-      Na: 90 mmol/l
-      Cl: 80 mmol/l
-      K: 20 mmol/l
-      HCO3: 40 mmol/l
Este si mai bine ca pachetelul sa se dizolve in apa de orez (in lumenul
intestinal, solutiile cu mai multe molecule – cu conditia de a nu fi solutii
hipertone- stimuleaza absorbtia).
Descoperirea faptului ca absorbtia unei molecule de glucoza
antreneaza cu sine si absorbtia unui atom de sodium este considerate una
dintre cele mai mari descoperiri medicale ale acestui secol.
In solutia de tip GE-sol, bicarbonatul de sodium poate fi inlocuit cu
citrate trisodic (2,9 g/l), lactate, gluconat sau acetate.
Acestor solutii de rehidratare orala (SRO sau ORS) li se aduc obiectii
referitoare la:
-      continutul relative mare de NaCl
-      prezenta bicarbonatului, care ar fi inutil pentru corectarea acidozei
metabolice (care insoteste diareile acute) atat vreme cat diureza este
pastrata in limite normale.
Alimentatia sugarilor nu se va sista in forme fara semne de
deshidratare sau cu deshidratare moderata (mai ales daca acestia sunt
alimentati natural sau mixt). Pauza digestive (alimentara) se impune doar in
cazul formelor cu deshidratare severa (peste 10%) si eventual, in cel al
formelor cu deshidratare medie, la sugari alimentati artificial, mai ales daca
sutn prezente si varsaturile.
Îngrijirii:
~ Asigurarea condiţiilor de mediu:
▪ Asigură cameră curată, aerisită.
▪ Se sigură suficiente schimburi de corp şi de pat pentru a
menţine copilul în perfectă stare de igienă.
▪ Se fac băi călduţe.
▪ Se verifică la intervale scurte de timp prezenţa emisiei de
fecale şi se curăţă şi schimbă copilul murdărit.
▪ Se observă aspectul scaunului.
~ Prevenirea şi îngrijirea eritemului fesier:
▪ Tegumentele regiunii fesiere se pot irita repede şi intens
datorită scaunelor frecvente şi acide.

68
 ▪Se efectuează după fiecare scaun toaleta regiunii şi se aplică
unguente cu amidon, jecolan, ulei de floarea soarelui, fiert şi
răcit etc.
▪ NU SE APLICĂ PUDRĂ! Usucă tegumentele şi accentuează
iritarea.
~ Supravegherea copilului:
▪ Se observă scaunul, meteorismul abdominal.
▪ Se observă semnele de deshidratare – facies toxic, pliu cutanat
persistent.
▪ Se recunosc semnele colapsului – prăbuşire tensională,
pierderea cunoştinţei, tegumente reci, palide, transpiraţii, vene
colabate.
▪ Se măsoară funcţiile vitale şi starea de conştienţă.
▪ Se observă apariţia erupţiilor cutanate.
▪ Se recoltează scaun pentru examene bacteriologic şi
coprologic.
▪ Se fac recoltări în conformitate cu recomandările medicului.
~ Corectarea tulburărilor electrolitice:
▪ Se asigură hidratare orală sau prin perfuzii.
▪ Se face periodic bilanţul hidric.
~ Alimentaţia:
▪ Tratamentul dietetic decurge în patru etape: dietă hidrică
(alimentară), alimentaţie de tranziţie (nelactată), realimentare,
trecere sau revenire progresivă la alimentaţie normală.
▪ La copiii care nu varsă se poate administra oral: supă de
morcov până apar scaune legate (cca. 24 h), mucilagiu de orez
(5%), dietă de mere crude rase (la copii peste 1 an).
▪ La sugarul care varsă se dă dietă hidrică câteva ore (ceai), apoi
se reia treptat alimentaţia. Se preferă aliment medicament –
preparat dietetic lactat (lapte acidulat etc.).
▪ Principii:
 Realimentarea se face progresiv.
 Preparatul introdus se măreşte cantitativ progresiv.
 Revenirea la alimentaţia normală se face în 4-5 zile.
 Tratament dietetic eficace → tranzit normal.
▪ Schemă de realimentare pentru un sugar de 2 luni:
 Primele 12 h – 500 ml Gelsol în mai multe prize.
 Următoarele 12 h – 400 ml supă morcov 50% în mai
multe mese.
 Ziua a II-a – 7 x 1 minut supt + 100 ml supă morcov.
 Ziua a III-a – 7 x 2 minut supt + 90 ml supă morcov.
 Ziua a IV-a – 7 x 3 minut supt + 80 ml supă morcov.
 Ziua a V-a – 7 x 5 minut supt + 60 ml supă morcov.

69
 ▪ NU SE DĂ APĂ SIMPLĂ!
▪ Cantitatea totală de lichide = 150-200 ml / kg corp / 24 h.
▪ La copii mari dieta poate include brânza de vaci înlocuită
treptat cu alimentaţia obişnuită.
~ Tratament:
▪ Se administrează antibiotice pe cale orală (Colimicină,
Negramicină) – timp de 5-7 zile.
▪ Se tratează vărsăturile cu Fenobarbital injectabil intramuscular.
▪ Se combate febra cu antitermice.
▪ Pentru scaunele lichide se administrează Carbonat de Ca
pulbere.
Complicaţii:
~ Stomatită.
~ Distrofie.
~ Infecţii diseminate.
~ Sindrom de deshidratare acută.
Observaţii:
~ În cazurile foarte grave hidratarea se face prin perfuzie.
~ Alimentarea sugarului sub 6 luni se poate face şi cu Humana H 15%.

PARAZITOZELE INTESTINALE LA COPII

Parazitozele intestinale sunt afectiuni ale aparatului digestiv care apar

frecvent printre copii. Ele sunt boli contagioase si sunt cauzate de
patrunderea in organism a unor paraziti care dau nastere unor boli ca
Giardioza, Ascaridioza, Oxiuroza, Tenia, Toxoplasmoza si altele.
 
 Cele mai comune parazitoze intestinale in randul copiilor sunt:
 1. Giardioza (Giardia)
Este cauzata de un parazit intestinal numit Giardia lamblia. Aceasta
prezinta simptome de greata, inapetenta si dureri abdominale puternice.
 2. Ascaridioza (limbricii)
 Este infectia cu un vierme cilindric numit Ascaris Lumbricoides. In
general, boala este asimptomatica, insa atunci cand apar manifestari ale
bolii acestea se caracterizeaza prin: febra, tuse si dureri abdominale. In
cazuri severe apar si varsaturile.
 3. Oxiuroza
Este o boala care apare in urma patrunderii in organism a oualor de
Enterobius vermicularis (oxiuri sau viermi mici, subtiri, cilindrici). De obicei
este asimptomatica, dar copiii pot prezenta mancarimi usoare perianale sau
somn agitat. Alte simptome asociate pot fi inapatentea, viermi in scaun,
dureri sau arsuri in timpul mictiunii, enurezis, urticarie etc.

70
 Mai exista si alte tipuri de parazitoze intestinale, dar sunt foarte rare.
Printre acestea se numara: 
 tenia; 
 toxoplasmoza; 
 trichocefaloza; 
 toxocaroza; 
 hidatidoza.
 Manifestari de dependenta ale parazitozelor intestinale la
copii: 
 lipsa poftei de mancare; 
 diaree; 
 greata (rar, varsaturi, in cazuri severe); 
 dureri abdominale; 
 anemie; 
 somn agitat; 
 prurit anal; 
 viermi in scaun; 
 scadere in greutate; 
 balonari.
 
Tratamentul acestora se face din 3 directii prin administrarea de
medicamente:
 
 distrugerea si eliminarea paraziutului din organismul copilului; 
 eliminarea toxinelor din organism (care au aparut in urma infectiei); 
 refacerea organelor sau zonelor afectate.
 Medicatia uzuala folosita in aceste boli este bazata pe Zentel si Vermox.
Insa acestea trebuie administrate numai la recomandarea stricta a
medicului. 
De asemenea, pentru ca este vorba de boli contagioase, este indicat ca
toti membrii familiei sau cei care au intrat in contact cu un copil bolnav de o
parazitoza intestinala sa se trateze concotmitent cu el.
 
Respectarea masurilor stricte de igiena corporala este esentiala in
combaterea acestor probleme neplacute la copii. 
Pentru ca metoda de contaminare este prin contact direct cu o persoana
infestata cu aceste boli sau prin atingerea obiectelor folosite de o astfel de
persoana, este indicat ca micutul sa se spele pe maini cat mai des, sa nu
bage obiecte sau mana in gura fara a fi dezinfectat. 
Curatenia casei, aerisirea incaperilor si dezinfectia frecventa a
toaletelor, precum si invatarea copilului despre utilizarea toaletelor publice
il vor tine departe pe micut de astfel de probleme. 
Atentie si la alimente! Ai grija ca micutul sa consume fructe si legume
spalate foarte bine.

71
 SAPTAMANA 9
HEPATITA
 
Hepatita este o inflamatie a ficatului, acuta sau cronica. Ficatul este un
organ unic. Este singurul organ care se regenereaza.Ficatul are
capacitatea de a inlocui celulele bolnave cu noi celule. 
Cineva cu hepatita ar putea:
- avea o infectie virala sau bacteriana a ficatului;
- avea o lezare a ficatului cauzata de o toxina (otrava);
- avea o afectare a ficatului cauzata de intreruperea circulatiei sangvine
catre acest organ;
- avea o boala autoimuna, in care sistemul sau imunitar, propriu, ataca
ficatul;
- prezenta un traumatism la nivelul abdomenului, in zona ficatului.
Cel mai des, boala hepatica este cauzata de unul dintre cei trei
virusi:
1. virusul hepatitei A
2. virusul hepatitei B
3. virusul hepatitei C
In unele cazuri rare, virusul Epstein Barr (care provoaca mononucleoza)
poate, de asemenea, provoca hepatita prin inflamarea ficatului. Alte virusuri
si bacterii care de asemenea pot provoca hepatita, inclusiv hepatita D sau
E, sunt varicela si citomegalovirusul.
Hepatita A
La copii, cea mai intalnita forma de hepatita este hepatita A (numita de
asemenea hepatita infectioasa). Aceasta forma este cauzata de virusul
hepatitei A (HAV) care se transmite prin materiile fecale ale persoanelor
infectate. Materiile fecale infectate cu acest virus pot fi prezente in cantitate
mica in mancare sau pe obiecte (cum ar fi scutecele). 
Hepatita A se transmite astfel:
- cand o persoana ingera un aliment contaminat cu materii fecale infectate
cu virusul hepatitei A (fapt care favorizeaza transmiterea virusului in medii
suprapopulate si neigienizate);
- prin apa, lapte si hrana, mai ales crustacee.
Fiindca hepatita A poate fi o infectie usoara, ce apare mai ales la copii, este
foarte posibil ca unele persoane sa nu constientizeze ca au avut vreodata
aceasta boala. De fapt, desi testele medicale arata ca un procent de 40 %
din populatia urbana a avut hepatita A, doar 5 % dintre acestia au avut
simptome de boala. Desi virusul hepatitei A poate da uneori forme de boala
indelungata, de pana la 6 luni, in mod tipic, afectiunea este de scurta durata
si nu provoaca boli cronice ale ficatului.

72
 Hepatita B
Hepatita B (numita de asemenea, ser hepatic) este cauzata de virusul
hepatitei (HBV). HBV poate cauza un spectru larg de simptome pornind de
la stare generala alterata pana la boala cronica a ficatului care poate duce
in final la cancer hepatic. 
HBV se transmite prin:
- fluide infectate ale organismului, precum sangele, saliva, sperma, fluide
vaginale, lacrimi si urina;
- contaminare in cadrul unei transfuzii de sange (cu sange infectat cu virus);
- folosirea unor ace contaminate sau seringi la injectarea de droguri;
- relatii sexuale cu o persoana contaminata cu HBV;
- transmiterea infectiei de la mama la copiii ei nou-nascuti.
Hepatita C
Virusul hepatitei C se transmite prin contact direct cu sangele unei
persoane infectate. Simptomele virusului hepatitei C pot fi foarte
asemanatoare cu cele ale hepatitei virale A si B. Oricum, infectia cu HCV
poate provoca boli cronice ale ficatului, care duc in ultima instanta
la transplantul de ficat, fiind chiar principala cauza de transplant. 
Virusul hepatitei C se poate transmite prin:
- folosirea in comun a acelor pentru injectarea de droguri; 
- folosirea unor ustensile nesterilizate in procesul de tatuare al corpului sau
„piercing”; 
- transfuziile de sange contaminat;
- transmiterea de la mama la nou-nascut;
- contactul sexual (desi aceastea este mai putin posibila). 
Hepatita C constituie de asemenea o amenintare frecventa in
centrele de dializa la rinichi. Rar, persoanele care locuiesc cu un purtator al
virusului pot contacta boala prin folosirea in comun a obiectelor care contin
urme de sange infectat, precum aparatul de ras sau periuta de dinti.
Diagnostic
Prezenta virusului hepatitei C in diferitele conditii mentionate poate fi
usor descoperita, iar evolutia sa urmarita prin efectuarea valida a testelor
de sange.

Manifestari de dependenta Hepatita, in stadiul incipient, poate

cauza simptome asemanatoare gripei, incluzand:
- stare de rau general (o senzatie generala de rau);
- febra;
- dureri musculare;
- pierderea apetitului;
- greata;
- varsaturi;
- diaree;

73
- icter (o ingalbenire a pielii si a albului ochiilor).
Dar, unii oameni cu hepatita pot sa nu prezinte deloc simptome si, de
aceea, este posibil sa nu fie constienti de faptul ca sunt infectati. Copiii cu
hepatita A, de exemplu, pot prezenta simptome usoare sau este posibil sa
nu aiba nici un simptom. Daca hepatita progreseaza, simptomele ei
debuteaza la nivelul ficatului, ca sursa a bolii. 

Substantele chimice secretate in mod normal de catre ficat incep sa

patrunda in sange, ceea ce duce la:
- icter;
- respiratie urat mirositoare;
- gust amar in gura;
- urina inchisa la culoare sau de „culoarea ceaiului”;
- scaune (materie fecala) albicioase sau de „culoarea argilei”.
De asemenea, pot aparea dureri abdominale, care ar putea fi localizate sub
coastele din dreapta (cauzate de tumefierea ficatului, care este in tensiune)
sau sub coastele din stanga (ca urmare a afectarii splinei, aflata sub
presiune).

Prevenire
In general, pentru a preveni infectarea cu virusul hepatic ar trebui sa luati in
considerare urmatoarele instructiuni:
- pastrarea igienei corespunzatoare si evitarea aglomeratiei, conditiile
nesanatoase de trai; 
- Luati masuri suplimentare de ingrijire mai ales atunci cand beti sau inotati,
ori atunci cand urmeaza sa calatoriti in tari unde nivelul sanitar este redus
sau calitatea apei este incerta;
- a nu se consuma crustacee din ape contaminate sau provenite din
canalizare;
- spalatul frecvent al mainilor dupa folosirea toaletei sau inainte de a servi
masa;
- folosirea produselor antiseptice de curatat toaleta, chiuveta, capacul si
colacul de la toaleta sau cada utilizate de catre o persoana din familie care
are boala hepatica. 
- respectarea masurilor de asepsie si antisepie de catre personalul medical;
- in scoli, comunitati, a programelor de prevenire asupra riscurilor de
folosire a drogurilor.
- sex protejat, pentru a elimina riscul de transmitere a virusului hepatic prin
contact sexual. 

Exista vaccinul contra hepatitei A si el este recomandat in special

acelor persoane care:
- calatoresc in afara tarii;

74
- au alte forme de afectiuni ale ficatului;
- au mai multi parteneri sexuali; 
- au o ocupatie care ii expune unui risc crescut de infectie hepatica, precum
asistentele medicale sau personalul de ingrijire al copiilor si al batranilor.
Daca planuiti sa calatoriti in afara granitelor tarii, consultati doctorul
dumneavoastra din timp, pentru a avea timp sa efectuati toate analizele si
tratamentele necesare imunizarii, atat dumneavoastra cat si membrii
familiei dumneavoastra. Vaccinul este in special recomandat personalului
din gradinite sau scoli, care se ocupa de ingrijirea copiilor si au un grad de
expunere ridicat. 
Exista de asemenea un vaccin contra hepatitei B, care ar trebui
administrat atat adultilor cat si copiilor, ca parte a procesului de imunizare
de rutina. Din pacate, nu exista un vaccin pentru hepatita C – studiile la
animale indica faptul ca acesta nu poate fi posibil, fiindca virusul nu
determina tipul de raspuns necesar pentru ca vaccinul sa fie valid, folositor.
Durata
Pentru hepatita virala, perioada de incubare (timpul de care este
nevoie pentru ca o persoana sa devina infectata dupa ce a fost expusa)
variaza in functie de virusul hepatic care a cauzat boala:
- Pentru hepatita A, perioada de incubare este de 2 pana la 6 saptamani;
- Pentru hepatita B, perioada de incubare este de 4 pana la 20 saptamani;
- Pentru hepatita C, se estimeaza ca perioada de incubare este de 2 pana la
26 saptamani. 
Hepatita A este activa, de obicei, pentru o perioada scurta de timp si,
odata ce persoana se recupereaza, ea nu mai prezinta un pericol pentru
transmiterea virusului la alti oameni. Nu s-a auzit pana acum de persoane
care sa devina purtatori cronici ai hepatitei A. Aproape toti oamenii care au
avut hepatita A, care anterior contactarii virusului au fost sanatosi, s-au
recuperat complet in cateva saptamani sau luni, fara complicatii pe termen
lung. In ceea ce priveste hepatita B, un procent de 85% pana la 90% din
pacienti s-au vindecat de aceasta boala complet intr-o perioada de timp de
pana la 6 luni, fara complicatii pe termen lung. 
Cu toate acestea, un procent de 75% pana la 85% din cei care sunt
infectati cu hepatita C nu-si revin complet si este probabil sa continue sa
aiba infectie pe termen lung. Persoanele cu hepatita B (procentul care nu se
recupereaza definitiv) sau cu hepatita C care continua sa prezinte infectie,
pot dezvolta hepatita cronica si ciroza la ficat (degenerare cronica si
dezagregare a structurii ficatului). Unii oameni cu hepatita B sau C pot, de
asemenea, sa devina purtatori ai acestor virusi timp de multi ani si pot sa
transmita virusii la alte persoane, cu care vin in contact pe parcursul vietii.

75
Tratament
Cand simptomele sunt severe sau testele de laborator arata
deteriorarea ficatului, poate fi uneori necesar ca hepatita sa fie tratata in
spital. 
Iata o privire de ansamblu asupra tratamentelor folosite impotriva diferitelor
virusuri hepatitice:
- Nu exista medicamente care sa trateze hepatita A, deoarece este o
infecte pe termen scurt care se vindeca de la sine;
- Hepatita B poate fi uneori tratata prin medicamentatie. Sunt patru
medicamente care sunt permise pentru a fi folosite la adultii cu hepatita B,
dar deocamdata nu s-a stabilit stiintific daca pot fi utilizate si in tratamentul
copiilor. Oricum, puteti vorbi cu doctorul pediatru al copilului
dumneavoastra daca exista vreun medicament care sa fie permis pentru
copii, pe baza cercetarilor;
- Tratamentul hepatitei C s-a imbunatatit semnificativ cu administrarea a
doua noi medicamente, dar numai unul dintre acestea poate fi folosit si la
copii. La acei adulti care s-au contaminat recent cu virusul hepatitei C (ca de
exemplu, in urma intaparii accidentale cu un ac contaminat), tratamantul de
electie este administarea ambelor medicamente, in asociere. Acest
tratament poate elimina virusul in circa 50% din cazuri din persoanele care
au fost infectate;
- Copiii cu hepatita usoara pot fi tratati si acasa. Cu interdictia de a folosi
baia, ei pot ramane la pat pana cand febra si icterul dispar si apetitul revine
la normal. Copiilor cu apetitul redus le este recomandat sa consume
alimente si lichide in cantitati mici si des, bogate in calorii. De asemenea, ei
ar trebui sa manance produse sanatoase, bogate in proteine
si carbohidrati si sa bea multa apa.

INGRIJIREA COPILULUI CU CONVULSII

Convulsiile – toate manifestarile paroxistice traduse din punct de

vedere clinic prin accese de contractii musculare tonico-clonice partiale sau
generalizate, insotite sau nu de pierderea cunostintei.

76
 Convulsia este simptomul comun al unei game foarte largi de boli ce
intereseaza direct sau indirect sistemul nervos central.
Asistenta medicala trebuie sa recunoasca un acces convulsivant sis a
sties a intervina in caz de urgenta.

Obiective Etape de executie

Asigurarea - va chema medical
asistentei
medicale
Asigurarea - va indeparta cu tact apartinatorii adunati in jurul
unei perfecte copilului
linisti
ambiante
Impiedicarea - va culca copilul pe pat cu capul intr-o parte
autotraumatiz - va introduce intre arcadele dentare o spatula
arii invelita in fasa, batista
Impiedicarea - va desface haina la git
strangularii
prin
imbracaminte
a de corp
Mentinerea - se va fixa limba pentru evitarea inghitirii
permeabilitatii - se vor aspira secretiile cu ajutorul aspiratorului de
cailor secretii
respiratorii
libere
Supraveghere - va observa simptomatologia din timpul accesului
a bolnavului spre a putea transmite medicului
- va masura pulsul
Evitarea unor - nu se va administra oxygen
greseli de - nu se vor efectua manevre de resuscitare cardio-
tratament respiratorie
- nu se vor administra analeptice cardiovasculare

77
Administrarea - la indicatia se medicului se administreaza
unor Diazepam
medicamente - nu se administreaza fenobarbital
- in febra - daca s-a administrat fenobarbital nu se mai face pe
- in colaps urma diazepam , produce stop cardio-respirator
- paracetamol, aspirina
- adrenalina
Atitudinea - va lasa bolnavul linistit dupa criza convulsivanta
dupa criza - va efectua toaleta partiala
convulsivanta

SAPTAMANA 10

RESUSCITAREA CARDIOPULMONARA PEDIATRICA

Un adult care necesita resuscitare cardiopulmonara de obicei sufera de

o tulburare cardiaca primara sau de aritmie care a stopat activiatatea inimii.
Un copil care necesita resuscitare, de obicei sufera de hipoxie cauzata
de dificultati in respiratie sau chiar de oprirea respiratiei.
Majoritatea crizelor pediatrice care necesita resuscitare pot fi
prevenite. Acestea includ accidente rutiere, inecare, arsuri, inhalare de fum,
caderi, otraviri, sufocare ( ingerare de corpuri straine mici, ca jucariile si
mancarea).
Alte cauze care stau la baza opririi respiratiei la copii includ
laringospasmul, si edeme din cauza infectiilor la nivelul tractului superior
respirator, si sindromul mortii subite la copil.
Avand la baza acelasi pricipiu, resuscitarea atat la adulti cat si la copii
si nou-nascuti, are ca scop sa restaureze functia cardiopulmonara, pompand
inima victimei, si ventiland plamanii pana cand functia lor naturala se reia.
Totusi tehnicile de efectuare a resuscitarii difera de la caz la caz daca este
vorba de copii, adulti sau nou-nascuti.
Sansele de supravietuire cresc cu cat resuscitarea este initiata mai
rapid, si cu cat sunt mai repede implementate sistemele avansate de suport
al vietii. Totusi, oricat de repede s-ar vrea sa se actioneze aplicand
manevrele de resuscitare asupra unui copil, mai intai trebuie sa se
determine daca in deficienta respiratorie a pacientului este vorba de o
obstructie mecanica sau de o infectie,( ca de exemplu epiglotita).Epiglotita
nu necesita resuscitare dar necesita interventie medicala
imediata.Resuscitarea se aplica doar cand copilul nu respira.
Materiale necesare :
- resuscitarea nu necesita echipament special, ci doar o suprafata dura pe
care sa fie plasat pacientul

78
Implementare :

- se va scutura usor de umeri copilul aparent inconstient si se va striga

la el pentru a obtine un raspuns sau o reactie. Daca copilul este
constient dar are dificultati de respiratie, va fi ajutat sa stea intr-o
pozitie care sa-i usureze respiratia( daca nu s-a asezat deja singur in
aceasta pozitie)
- se va chema ajutor pentru a primi asistenta de urgenta. Daca este o
singura persoana si copilul nu respira, se va aplica resuscitarea timp de
1 minut inainte de a chema ajutoare. Se va pozitiona copilul in decubit
dorsal pe o suprafata dura, de obicei pe pamant. Suprafata ar trebui sa
ofere rezistenta necesara compresiei adecvate a inimii
- daca trebuie ca copilul sa fie intors dintr-o pozitie in care a fost gasit, i
se va tine bine capul si gatul si va fi intors cu totul, ca pe un intreg
pentru a evita sa-i fie afectata coloana vertebrala

Eliberarea cailor aeriene:

- se va ingenunchea langa umarul copilului. Se va pune o mana pe

fruntea copilului si cu cealalta mana i se va deschide usor gura
apasandu-i-se pe barbie
- se va evita presarea gatului copilului cu degetele pentru a nu-i
obstructiona caile aeriene
- nu se va lasa niciodata gura copilului total inchisa
- daca se suspecteaza o afectare a gatului, se va folosi manevra de
deschidere a gurii actionand asupra falcilor pentru a nu misca gatul
copilului. Pentru a face asta, se va ingenunchea langa capul copilului .
Se vor tine coatele pe pamant, se vor pune degetele mari de la maini la
colturile gurii copilului si se vor plasa doua sau trei degete ale fiecarei
maini sub falca inferioara, apoi se vor trage falcile in sus
- in timp ce se va mentine o cale aeriana deschisa, se va pune urechea
langa gura si nasul copilului pentru a-i simti respiratia.Se va urmari
daca pieptul se misca, se asculta expiratia si se incerca sa se simta
aerul expirat pe obrazul resuscitatorului
- daca copilul respira, se va mentne calea aeriana deschisa si se va
monitoriza respiratia
- daca se suspecteaza ca exista o obstructie mecanica care blocheaza
respiratia, indiferent daca copilul este constient sau nu, se incearca
eliberarea caii aeriene asa cum s-ar proceda in cazul unui adult, dar cu
doua exceptii: nu se va folosi manevra de cautare oarba a obiectului
( sa fie cautat cu degetele daca nu este intai vizualizat deoarece poate
complica lucrurile), si se vor adapta tehnicile la dimensiunile copilului

79
Restaurarea ventilatiei :

- daca copilul nu respira, i se va mentine gura deschisa, se va inspira

adnac , se va apasa cu doua degete pe narile copilului pentru a i le
pensa si apoi se va acoperi gura copilului cu cea a salvatorului
- astfel pozitionat, salvatorul va efectua doua expiratii lente si cu pauza
intre ele
- daca prima incercare de acest fel esueaza in a-i reda copilullui
respiratia spontana, se va repozitiona capul astfel incat sa aiba gura
deschisa si se va incerca din nou
- daca si a doua incercare esueaza se poate deduce ca exista un obiect
care obstrueaza caile respiratorii si se vor repeta pasii de eliberare a
cailor respiratorii
- daca se inlatura corpul strain, se verifica apoi respiratia si pulsul.Daca
nu are puls , se aplica manevra de compresie a pieptului

Restaurarea batailor inimii si a circulatiei :

- se va evalua starea circulatiei sangvine palpand artera carotida pentru

a simti pulsul
- se va localiza artera carotida cu doua-trei degete de la o singura mana.
De cealalta mana resuscitatorul se va ajuta pentru a-i mentine capul
intr-o pozitie care pastreaza gura deschisa. Se vor pune degetele pe
mijlocul gatului copilului, pe partea cea mai apropiata si se trece usor
cu degetele peste sanţul format intre trahee si muschii
sternocleidomastoidieni. Se va palpa artera 5-10 secunde pentru a
simti pulsul copilului
- daca se simte pulsul copilului, se va continua sa i se faca respiratie
gura la gura, oferindu-i cate respiratie la fiecare 3 secunde
( 20respiratii/minut)
- daca nu se simte pulsul copilului, se va incepe procedura de
compresie a pieptului
- se va ingenunchea langa pieptul copilului. Cu ajutorul mainii mai
apropiate de picioarele copilului, se va localiza marginea cea mai de jos
a diafragmului, pe partea pe care se afla resuscitatorul
- se vor tine lipite indexul si degetul din mijloc, si miscandu-le in susul
diafragmului, inspre locul unde coastele se intersecteaza cu sternul, se
va pune degetul din mijloc in acel loc si indexul langa el
- se va ridica mana si se va pozitiona podul palmei chiar deasupra
locului unde fusese indexul. Podul palmei trebuie sa fie aliniat cu axa
strenului

80
 - se va folosi podul palmei de la o singura mana si se va aplica o
conmpresie pe pieptul copilului, apasandu-l in jos ( 2,5-4 cm).
Compresiile se vor aplica in serii de cate 5, la o rata de 100 de presari
pe minut
- dupa fiecare 5 compresii, i se va face respiratie gura la gura. Se va
aplica Aplicati o respiratie gura la gura la fiecare 5 compresii fie ca este
un singur salvator , fie ca sunt doi
- dupa 20 de cicluri (1minut) de resuscitare cardio-pulmonara se va
palpa din nou pulsul pentru a detecta bataile inimii. Daca nu se simte
pulsul, se vor continua compresiile pieptului si respiratia gura la
gura.Daca se simte pulsul, se va verifica daca exista respiratie
spontana. Daca nu exista, se va aplica o respiratie gura la gura la
fiecare 3 secunde si se va continua monitorizarea pulsului. Daca copilul
incepe sa respire spontan, i se va mentine gura deschisa si i se va
monitoriza atat respiratia cat si pulsul

Consideratii speciale :

- calea respiratorie a unui copil mic poate fi foarte usor blocata de limba
sa. In acest caz, simpla deschidere a gurii, poate elimina obstructia
- cand se vor efectua compresiile cardiace, se vor face miscari line ,
egale.Se vor tine degetele mainii in sus si se va presa pieptul copilului
doar cu podul palmei. De asemenea, se vor cronometra miscarile
pentru ca perioada de compresie si de relaxare sa fie egale, astfel
incat aceste compresii sa fie eficiente si corect realizate
- daca un copil are dificultati respiratorii si unul din parinti este prezent,
se va incerca sa se afle daca copilul a avut recent febra, sau vreo
infectie la nivelul tractului superior respirator. Daca da, se poate
suspecta existenta epiglotitei.In acest caz, nu se va incerca
manipularea caiilor respiratorii pentru ca poate aparea laringospasmul
care sa obstructioneze complet calea respiratorie. Se va aseza copilul
intr-o pozitie comfortabila, si i se va monitoriza respiratia, pana cand
este asigurata asistenta specializata
- se va insista in incercarea de a indeparta o obstructionare a cailor
respiratorii. Pe masura ce se dezvolta hipoxia, muschii copilului se vor
relaxa, usurand indepartarea obiectului strain
Efectuarea CPR la nou-nascuti ( copii pana intr-un an )
Eliberarea cailor aeriene :
- pentru a indeparta o obstuctie la acest nivel, se va tine copilul cu fata
in jos pe antebratul, tinandu-l cu capul mai jos fata de trunchi.
Antebratul se va sustine pe coapsa
- se va folosi podul palmei de la mana ramasa libera si se vor aplica 5
lovituri usoare intre umeri. Bataile acestea pe spate sunt mai sigure la

81
 nou-nascuti decat actiunile la nivel abdominal, din cauza dimensiunilor
reduse ale ficatului, a apropierii prea mari cu organele vitale, si din
cauza masei musculare abdominale reduse
- daca calea respiratorie ramane blocata, salvatorul va pune copilul
intre mainile si antebratele sale si ii va aplica lovituri usoare pe spate
- pastrandu-i-se capul mai jos fata de trunchi, i se vor aplica 5 lovituri
usoare in zona mediana a sternului, folosind doar al doilea si al treilea
deget de la mana, pentru a creste presiunea intratoracica suficient
incat sa-i declanseze tusea, prin care va elimina obiectul care
blocheaza calea. Se va tine capul copilului ferm ca sa se previna
ranirea lui in vreun fel
- se va repeta operatiunea pana cand obstructia este indepartata sau
pana cand copilul isi pierde cunostinta
- nu se va face manevra de cautare oarba a obniectului strain fara a fi
vizualizat, deoarece, la un nou-nascut aceasta manevra poate impinge
obiectul mai in spate pe calea respiratorie agravand obstructia. Se va
indeparta doar un obiect care se va vedea clar
Revenirea cunostintei copilului (readucerea lui in simtiri) :
- daca copilul isi va pierde cunostinta, va fi pozitionat astfel incat sa tina
gura deschisa si i se va aplica respiratia gura la gura de 2 ori
- daca nu isi revine se va repozitiona capul in pozitia corecta si i se vor
aplica din nou respiratii gura la gura. Daca si aceasta procedura
esueaza, se va repeta procedura de indepartare a obiectului strain
- daca corpul strain este indepartat se va evalua pulsul si respiratia
- se vor continua eforturile de resuscitare daca este nevoie .
Asigurarea ventilatiei :
- se va etansa nasul si gura copilului cu gura salvatorului
- se va aplica o respiratie usoara si scurta pentru ca plamanii unui copil
mic acumuleaza un volum de aer mult mai mic decat in cazul adultilor.
Daca pieptul copilului incepe sa se ridice si sa coboare, inseamna ca
acea cantitatea de aer oferita de este adecvata
- se va continua respiratia gura la gura aplicandu-i cate o respiratie la
fiecare 3 secunde (20 respiratii/minut), daca i se poate detecta pulsul .
Restaurarea batailor inimii si a circulatiei :
- se va evalua pulsul copilului palpand artera brahiala, localizata pe
interiorul partii superioare a bratului, intre cot si umar. Daca se simte
pulsul, se va continua respiratia gura la gura dar fara a initia compresiile
pieptului copilului. Acestea se vor incepe doar daca nu se poate detecta
pulsul copilului
- pentru a localiza inima copilului, se va trage o linie imaginara intre
mameloanele copilului. Se vor pune trei degete direct dedesubt si
perpendicular pe aceasta linie dintre mameloane. Apoi se va ridica
indexul, pentru ca degetul mijociu si al treilea sa fie una in partea de

82
 dedesubt a liniei imaginare. Se vor utiliza aceste doua degete pentru a
apasa sternul ( 1.3 – 2.5 cm) cu cel putin 100 compresii/minut
- se va asigura o respiratie la fiecare 5 compresii aplicate. Se va mentine
acest ritm chiar daca este un singur salvator sau daca sunt doi. Aceasta
proportie permite circa 100 compresii/minut si 20 respiratii /minut la un nou
nascut.

DIABETUL ZAHARAT
Definiție. Diabetul zaharat este boala metabolică datorită deficitului
primar de insulină, hormon secretat de celulele tip B din insulele
Langerhans situate în zona endocrină a pancreasului, adică în coada acestui
organ.
Etiologie
- Cauze genetice, care explică apariția mai multor cazuri în aceeași
familie.
- Unele viroze care au acțiune directă sau indirectă asupra celulelor
producătoare de insulină: virusul urlian (agentul parotiditei epidemice),
mixovirus influenzae (virusul gripal), virusuri Coxsackie, virusul Epstein-
Barr.
- Unele substanțe toxice.
- Unele medicamente:
- Factori serologici.
Stadializarea diabetului zaharat infantile :
I. Stadiul prediabetic: suspiciune pe baza datelor familiale, cu prezența
unor cazuri, rude de gradul I cu copilul.
II. Diabet zaharat latent, asimptomatic: fără manifestări clinice, cu
hiperglicemie postprandială persistentă și glicozurie.
III. Diabet zaharat manifest, compensat: hiperglicemie și glicozurie
permanentă.
IV. Apariția acidocetozei diabetice, uneori ca primă exprimare a bolii, ale
cărei semne anterioare nu au fost sesizate; alteori în urma neglijării
tratamentului. Se manifestă sub formă de comă diabetică.
Simptomatologia diabetului zaharat infantil compensate :
- Debut insidios cu polifagie, polidipsie, poliurie progresivă.
- Ulterior poliuria devine atât de intensă încât apare și enurezis.
- Stare de oboseală.
- În pofida consumului crescut de alimente, copilul slăbește.
- Uneori apar piodermite (furunculoză) cu caracter recidivant.
- Neglijat și netratat, apar la un moment dat simptomele de acidocetoză
diabetică cu declanșarea comei.
Investigații de laborator :
- Glicemia este constant crescută;

83
- Examenul de urină: glicozuria este constant prezentă. Valoarea
glicozuriei poate depăși 200 g glucoză/24 ore;
- Testul toleranței orale la glucoză este recomandabil numai în perioada
de latență, asimptomatică a diabetului.
- Colesterolemia are valori crescute la acești copii. La fel și lipidemia
totală.
Tratament: dietoterapia în diabetul zaharat de tip I infantil :
Sunt interzise din alimentație următoarele alimente, prea bogate în mono-
sau în zaharide: zahărul (zaharoza) și toate produsele zaharoase de
cofetărie, adică prăjiturile preparate cu zahăr, ciocolata, rahatul,
bomboanele, înghețata, biscuiții preparați cu zahăr, cozonacul, coliva.
Dintre fructe, se interzic strugurii, perele dulci, curmalele, stafidele, prunele
uscate, pepenele galben, caisele dulci, smochinele. Dintre băuturi sunt
interzise siropurile, mustul, berea.
Sunt permise, dar într-o cantitate bine determinată și măsurată,
următoarele produse cu un conținut mai bogat în glucide: pâinea,
mămăliga, cartofii, pastele făinoase, grișul, orezul, fasolea, mazărea uscată,
sfecla, morcovii (legumele trebuie să fie cântărite, curățate și fierte, pentru
a avea un rezultat exact al compoziției lor), laptele, iaurtul, cașul, urda,
brânza de vaci, unele fructe (mere, zmeură, căpșuni, fragi, piersici,
portocale, cireșe, vișine, banane).
Alimentele sărace în glucide și care sunt permise fără restricție sunt
reprezentate prin carne sub toate formele și preparatele, peștele, șunca,
unele mezeluri, brânză telemea, brânză topită, cașcaval, unt, smântână,
uleiuri vegetale, prin legume sărace în glucide cum sunt roșiile (tomatele),
pătlăgelele, vinete, salata, varza, conopida, spanacul, dovleceii, ardeii grași,
ridichiile, fasolea verde, bamele, ciupercile comestibile, castraveții, loboda,
ștevia, urzicile.
Toate aceste produse vor fi repartizate în mod echilibrat la 3 mese și 2
gustări pe zi, astfel încât să nu existe vreo masă cu exces de glucide în
detrimentul alteia, aproape total lipsită de hidrați de carbon. Regimurile
alimentare se alcătuiesc ținând seama de vârsta copilului, de greutatea sa,
de toleranța digestivă (de regulă foarte bună!) și chiar de preferințele sale.
Regimurile trebuie să evite monotonia și excesele cu vreun produs
alimentar anume.
Tratamentul cu insulină
Poate fi administrată o singură dată pe zi, cu o oră înaintea mesei
principale, dacă se folosește o insulină mixtă sau cu acțiune intermediară.
Dacă se folosește insulina cu acțiune rapidă, cantitatea se fracționează în 3
injecții, fiecare cu câte ½ oră înaintea meselor. Dozele nu vor fi egale, cea
mai mare administrându-se înaintea mesei celei mai bogate, adică la prânz.
Injecțiile cu insulină se fac subcutanat, folosindu-se, în mod succesiv
regiunile deltoidiene stângă și dreaptă, apoi fața externă a coapselor,
stângă și draptă, apo regiunile paraombilicale ale peretelui abdominal

84
anterior, stângă și draptă. Nu se va folosi dezinfectarea locală cu alcool
înainte de injecție, deoarece contactul cu alcoolul inactivează insulina. Doza
se ajustează mereu, în funcție de nivelul glicemiei. Obiectivul urmărit este
menținerea unei glicemii pe nemâncate cuprinsă între 80 – 150 mg/dl.
Valorile mai mari impun mărirea dozei de insulină, existând riscul apariției
acidocetozei. Valorile mai mici necesită reducerea dozei de insulină, pentru
a preveni pericolul hipoglicemiei.

NURSINGUL ÎN AFECȚIUNILE PEDIATRICE

Manifestări de dependență
- vârsta
- dezvoltarea fizică
- dezvoltarea psihomotorie
- reacția la spitalizare : neliniște , frică , plans , agresivitate fizică și
verbală
- antecedente medicale
- se va aprecia gravitatea problemelor anterioare și repercusiunile lor
asupra obișnuințelor și posibilităților de creștere și dezvoltare
- spitalizări și experiențe anterioare
- reacția la spitalizările anterioare , mod de adaptare
- efectele spitalizării asupra comportamentului ulterior
- susținerea de care poate beneficia , în ce măsură familia poate vizita
copilul, dorește să o faca și să participe la îngrijiri
- manifestări ale afecțiunii prezente

Probleme de îngrijire
- potențial de alterare a nutriției: deficit – cauze posibile : refuz de a se
alimenta ,durere ,reacție la spitalizare
- potențial de infecție - cauze posibile : deficiența sistemului imunitar ,
necunoașterea măsurilor de protecție împotriva agenților patogeni
- potențial de accidentare - cauze posibile: mediu necunoscut ,
constrângeri fizice , deplasare nesigură
- perturbarea somnului - cauze posibile: mediu necunoscut , lipsa
părinților , durere , intervenții, tratamente
- anxietate - cauze posibile: mediu necunoscut , tratamente injectabile ,
despărțire de părinți
- alte probleme legate de afecțiunea pentru care a fost spitalizat.

Obiective de îngrijire
- asigurarea condițiilor de mediu
- diminuarea neliniștii

85
- reducerea durerii fizice
- diminuarea manifestărilor de dependența legate de boală
- promovarea creșterii și dezvoltării
- prevenirea complicațiilor
- prevenirea accidentelor

Interventiile proprii și delegate ale asistentei medicale

- asigurarea condițiilor de mediu - microclimat corespunzător
(temperatură, luminozitate, umiditate) , mediu securitar (plasarea patului la
distanță de surse de căldură, plasarea de bare laterale sau plase la paturi,
îndepărtarea obiectelor tăioase) ,lenjerie de pat și de corp curată , jucării în
funcție de vârstă
- abordarea copilului cu calm, blândețe, răbdare
- asigurarea unui regim de viața echilibrat cu respectarea orelor de somn,
baie, alimentație în funcție de vârstă
- pregătirea copilului pentru intervenții și tratamente - explicarea
tehnicilor pe înțelesul copilului ( în funcție de vârstă ) , va fi lăsat să
manevreze anumite aparate și instrumente (fără a exista pericolul
desterilizării) și să le utilizeze ca pe o jucărie , pe cât posibil se vor evita
măsurile de constrângere , va fi felicitat și recompensat pentru
comportamentul din timpul intervenției
- permiterea punerii în practică a abilităților dobândite: mers, îmbrăcat,
dezbrăcat, alimentat singur (în măsura permisă de boală și sub
supraveghere)
- oferirea de activități de destindere utilizând materiale care pot fi aduse
de părinți: jocuri, cărți, casete audio cu muzică sau povești, casete video cu
desene animate
- încurajarea comunicării cu ceilalți copii din salon
- asigurarea îngrijirilor igienice - îndrumarea și supravegherea în cazul
copiilor mari , efectuarea acestora în cazul copiilor mici
- supravegherea copilului - măsurarea funcțiilor vitale și vegetative ,
observarea tegumentelor și mucoaselor , observarea stării generale ,
aprecierea comportamentului
- recoltarea produselor bilogice și patologice
- asigurarea alimentării copilului - verificarea alimentelor primite de la
bucătăria dietetică (dacă corespund regimului și dacă au temperatura
corespunzătoare) ,supraveghează alimentația celor care se autoservesc
,alimentează sau ajută în alimentație copiii mici ,se acordă timp suficient
alimentării , se observă apetitul, cantitatea de alimente consumată și
apariția unor simptome după alimentație (greața, vărsături, diaree)
- administrarea tratamentului prescris
- aplicarea măsurilor de prevenire a infecțiilor nosocomiale - curățenie,
dezinfecție, sterilizare, izolare , purtarea echipamentului de protecție ,
interzicerea vizitelor persoanelor străine ,respectarea circuitelor funcționale

86
- participarea la examinarea medicală a copilului
- prevenirea accidentelor - nu se lor lăsa medicamente la îndemâna
copiilor , se va verifica temperatura alimentelor și lichidelor ce urmeaza a fi
oferite , supraveghere atentă , trierea jucăriilor
- educația mamei privind îngrijirile ulterioare la domiciliu

BIBLIOGRAFIE

1. Balta Georgeta-Tehnici de ingrijire generala a bolnavilor-Editura Didactica

si pedagogica Bucuresti
2. Ciofu Eugen Pascal, Ciofu Carmen, Pediatrie – Tratat, Editura Medicală,
Bucureşti, 2001
3. Georgescu Adrian, Anca Ioana Alina, Compendiu de Pediatrie, Editura All,
București, 2010
4. Marcean Crin şi colaboratorii, Manual de Nursing pentru elevii de anul III
ai Şcolii Postliceale Sanitare, Editura All Educational, Bucuresti, 2012
5. Marcean Crin, Mihăilescu Vladimir-Manta, Pediatrie şi Puericultură, Editura
Medicală, Bucureşti, 2013
6. Marcean Crin, Tratat de Nursing, Editura Medicală, Bucureşti 2010 6.
Vasile Mihaela, Puericultură şi Pediatrie pentru Asistenţi medicali, Editura
All, București, 2012
7. Titirca Lucretia-Tehnici de evaluare si ingrijiri acordate de asistentii
medicali-Editura Viata Medicala Romaneasca

87