Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Indrumator, Cursant,
As.Med.Popescu Rodica Panturu Eugenia
ABSOLVENT,
PANTURU EUGENIA
AUGUST
2019
CUPRINS
MOTIVAREA
Aparatul genital feminin este alcătuit din : vagin, uter, trompe uterine şi
ovare.
Vaginul este organul feminin al copulaţiei. Este un canal cilindric musculo-
membranos, extensibil şi elastic de aproximativ 8 cm lungime,la femeia adultă.
Orificiul vaginal , extremitatea inferioară se deschide în vestibulul vaginal şi
este acoperit parţial de o membrană: himen. Extremitatea superioară se inseră pe
colul uterin formând fundul de sac vaginal, anterior ,posterior, două laterale.
Fundul de sac posterior este acoperit de peritoneul recto – uterin şi formează fundul
de sac Douglas, locul unde se pot puncţiona eventualele colecţii peritoneale.
Raporturi:
-anterior: vezica urinară şi uretra
-posterior: rectul
-superior: uterul
-inferior: perineul
Inervaţia vaginului . Este dată de plexul vegetatic hipogastric.
Examinarea cavităţi vaginale şi a porţiunii vaginale a colului se face:
-vizual – cu speculul vaginal
-digital prin tuşeu vaginal. Tuşeul vaginal permite depistarea unor colecţii
peritoneale în fundul de sac vaginal posterior (Douglas) care pot fi drenate prin
puncţia peretelui vaginal exterior.
Uterul – este un organ musculo-cavitar nepereche, de forma unui trunchi de
con, cu baza mare superior şi baza mică înglobată în porţiunea superioară a
vaginului.
Uterul are trei porţiuni:
-corpul uterin este porţiunea superioară mai lată
-istmul uterin – porţiunea dintre corp şi col
-colul uterin – porţiunea inferioară mai strâmtă, lungă de aproximativ 3 cm,
cilindric şi care se învaginează în extremitatea externă a vaginului.
Structură: uterul este alcătuit din trei tunici:
1. Tunica seroasă sau perimetru, reprezentată de peritoneu, sub care se află ţesut
conjuctiv lax
2. Tunica musculară sau miometru este formată din fibre musculare dispuse radial,
spiralat şi longitudinal
3. Tunica mucoasă sau endometru
Inervaţia uterului este dată de ramuri din plexul:
-utero-vaginal
-ovarian
Vascularizaţia uterului este hrănit de o arteră uterină, ramură a arterei iliace
interne.
Trompele uterine
Sunt două canale musculo-membranoase având o lungime de aproximativ 10
cm.Sunt în raport cu colonul sigmoid, ansele intestinale subţiri.
Blocarea trompelor uterine este o cauză de infertilitate feminină.
Ovarul
Este glanda sexuală feminină; este o glandă pereche , mixtă cu funcţie exocrină
– produce celule sexuale feminine, ovulele şi funcţie endocrină – secretă hormonii
sexuali feminini cu rol în determinarea caracterelor sexuale secundare feminine(
estrogen , progesteron).
Ovarul are formă ovoidală, turtită în sens latero –medial şi prezintă:
-două feţe , medială şi laterală
-două margini – liberă şi mezoovariană
-două extremităţi tubară şi uterină.
Ovarul se dezvoltă în cavitatea abdominală la nivelul lombar, de unde migrează în
micul bazin, înainte de naştere.
Vascularizaţia ovarului: este asigurată de artera ovariană care provine din
artera ovariană şi artera uterină. Venele urmează dispoziţia arterelor.
Bazinul mare
Este delimitat de partea internă a aripilor oaselor iliace care formează
fosele iliace, cu concavitatea înainte şi înăuntru. A fost asemuit cu o pâlnie deschisă
înainte. Susţine organele abdominale şi diirijează fătul spre bazinul mic. Are o
importanţă mai redusă din punct de vedere obstetrical.
Diametrele externe ale bazinului, care se măsoară prin pelvimetria externă
cu pelvimetru Baudeloque, Budin şi altele, sunt:
a) diametrul bitrochanterian – distanţa dintre extremităţile
laterale ale trochanterelor femurului, măsoară 31-32 cm.
b) Diametru bicret – distanţa între extremităţile superioare laterale, ale
crestelor iliace, măsoară 27- 28 cm
c) Diametru bispinos – distanţa dintre spinele iliace anterosuperioare,
măsoară 23-24 cm
d) Conjugata externă sau diametrul Baudeloque sau diametru antero –
posterior este distanţa de la marginea superioară a simfizei pubiene până la apofiza
spinoasă a celei de a 5 a vertebre lombare de 19 – 20 cm.
Bazinul mic
Are o parte superioară de intrare – strâmtoarea superioară – o poartă
inferioară de ieşire - strâmtoarea inferioară, iar între ele există o a treia strâmtoare ,
mijlocie care are o importanţă mai redusă.
STRÂMTOAREA SUPERIOARĂ - este un contur osos, delimitat înainte de :
promontoriu, marginile şi faţa anterioară a aripioarelor sacrului, linia nenumită,
eminenţa ileopectinee, marginea superioară a ramurii orizontale a pubelui, partea
orizontală a corpului, pubian şi simfiza pubiană.
Diametrele strâmtorii superioare sunt:
a) diametrele transverse
- diametrul transvers maxim sau anatomic care măsoară 13, 5 centimetri.
- diametrul transvers median sau obstetrical, este situat la egală distanţă de
promontoriu şi pube, măsoară 12,8 – 13 centimetri
b) diametrele oblice stâng şi drept – unesc eminenţa ileopectinee dintr-o
parte cu articulaţia sacroiliacă din partea opusă, astfel diametrul oblic stâng pleacă
de la eminenţa ileopectinee stângă
c) diametrul anteroposterior sau conjugata – vera sau diametrul util
Pinard uneşte promontoriul cu mijlocul feţei posterioare a simfizei pubiene,
măsoară 10,5 – 11 cm.
STRÂMTOAREA MIJLOCIE – situată pe un plan inferior strâmtorii
superioare, descrie în interior conturul escavaţiei şi este alcătuită din : Vârful
sacrului, apofiza transversă a vertebrei a V a sacrată, marginea superioară a
ligamentuli mic sciatic.
Diametrele strâmtorii mijlocii sunt:
BAZINUL MOALE
Bazinul moale îmbracă, atât în exterior, cât şi în interior bazinul osos:
1.în exterior este îmbrăcat cu mşchiul fesier (cel mai important);
2. în interior:
a) bazinul mare este tapetat de muşchii iliaci, fascia iliacă şi muşchiul
psoas;
b) bazinul mic este tapetat de muşchii opturatori, muşchii piramidali,
membranele opturatoare, ligamentele sciatice ( mare şi mic)
3. planşeul pelviperineal – închide partea inferioară a bazinului; este un
complex muscular îndreptat oblic dinapoi înainte, din afară înăuntru şi – la femei –
are trei hiatusuri: uretra ,vaginul şi rectul, din care cauză are o rezistenţă mai
scăzută.
Muşchii şi aponevrozele lor sunt dispuşi în două etaje:
a) planşeul perineal anterior şi superficial care se mai
numeşte diafragmul urogenital; este constituit din : muşchi ischiocavernoşi;
muşchiul bulbocavernos; muşchiul sfincter anal; muşchiul costinctor al vulvei;
muşchiul transvers superficial
b) planşeul pelvian mai profund şi posterior, se mai numeşte şi diafragmul
pelvian. Este cel mai important complex muscular şi este compus din:
- muşchii ridicători anali cu fibre în direcţia: pubococcigiană, iliococigiană şi
ischiococcigian
- muşchiul sfincter intern al uretrei;
- muşchiul transvers şi profund cu fascile respective.
Cele mai importante ficţiuni ale complexului pelviperineal sunt:
- susţin vaginul şi anusul
- prin contracţii micşorează hiaturile perineului
- prin intermediul acestuia sunt susţinute organele pelvine
- muşchiul sfincter anal, închide anusul şi este sinergic cu constrictorul vulvei
- de asemenea bulbocavernos şi constrictorul vulvovaginal acţionează sinergic cu
sfincterul intern al vezicii urinare.
Dar cei mai importanţi muşchi din complexul muscular sunt: “muşchii
ridicători anali”, care sunt mai cu seamă cointeresaţi, în timpul naşterii rupându-se
adesea.
CAPITOLUL I
DATE DESCRIPTIVE PRIVIND DISGRAVIDIILE TARDIVE
I.1 Definiţie
Disgravidiile tardive sunt afecţiuni ce apar în ultimul trimestru de sarcină. În
mod clasic sub denumirea de disgravidie tardivă erau reunite o serie de sindrome
clinice ce apar la femeia gravidă după săptămâna 24 de sarcină, fiind induse de
starea de gestaţie şi dispărând odată cu încetarea stării de gestaţie fiind
caracterizată prin triada simptomatică: hipertensiune arterială, proteinurie, edeme.
I.2 Etiologie
Nu este încă pe deplin precizată. Ea este explicată de stimulii pe care îi
creează sarcina. Unele disgravidii sunt explicate de reactivitatea crescută a
sistemului nervos faţă de stimulii normali creaţi de sarcină; altele se datorează
stimulilor cu intensitate mare cum ar fi stările patologice la nivelul elementelor
ovulare şi la nivelul sistemului reproductiv; alte disgravidii sunt explicate de
acţiunea stimulilor creaţi de sarcină asupra organismului matern care are o stare
patologică preexistentă sarcinii.
I.3Patogenie
I Patogenia eclampsiei s-ar datora factorului vascular prin spasm arteriolar,
produs mai ales în organele de esenţială valoare vitală (creier, ficat, rinichi). Prin
irigaţia insuficientă se produc tulburări ischemice , consecutiv prin degradare apar
substanţe nocive , toxice care influenţează metabolismele şi sistemele endocrine.
Hipertensiunea indusă de sarcină este o boală specifică omului. Ea apare în
special la primipare şi este asociată cu o cantitate sau o funcţionalitate crescută a
tromboplastului. Există o predispoziţie genetică pentru această afecţiune. Nu este
întotdeauna necesară prezenţa unui făt viabil. Apare frecvent la femei cu HTA
preexistentă.
7
Proteinuria în sarcina normală este sub 0,30g%. Această cifră cu asocierea
de cilindri granuloşi şi de hematii constituie nefropatia gravidică. Peste 20% are
aliură mai gravă. Prin metoda Addis – Hamburger trebuie excluse nefropatiile
necondiţionate de sarcină. Anatomopatologic este vorba de o glomerulo-nefroză cu
procese degenerative în tubii drepţi contorţi în glomerulii rinichilor, celule cărora
prezintă o intumescenţă tubulară şi degenerescenţă gravă. Aceste modoficări
compun sindromul nefrotic de sarcină. Dacă proteinuria persistă apar edemele prin
hipoproteinurie, prin spolierea de albumină serică şi scăderea presiunii osmotice.
De regulă proteinuria se asociază edemelor şi hipertensiunii.
Hipertensiunea indusă de sarcină este rezultatul unei rezistenţe vasculare
periferice crescute prin vasospasm generalizat. În sarcină, ca un mecanism adaptiv,
arterele gravidei sunt refractare la agenţii presori dintre care cel mai important este
angiotensina II. Cu multe săptămâni înainte de declanşarea clinică a hipertensiunii
induse de sarcină se produce pierderea capacităţii vaselor sangvine de a fi refractare
la angiotensină. După pierderea acestei proprietăţi a vaselor femeii gravide, dar
înainte de apariţia fenomenelor clinice, se produce o reducere a fluxului sanguin
utero-placentar. Totodată la nivelul aparatului circular se produce o modificare a
raportului prostaglandinelor PGI 1 şi PGE 2 în favoarea tromboxanului.
9
De fapt mult mai important ca semn de alarmă a iminenţei instalării unei
HTA induse de sarcină este o creştere anormală în greutate a gravidei în ultimul
trimestru de sarcină (peste 500 g într-o săptămână) de unde importanţa şi
obligativitatea cântăririi gravidei la fiecare consultaţie prenatală.
Preeclampsia este forma gravă a disgravidiilor tardive , care poate preceda
eclampsia. Am putea să o etichetăm ca eclampsie fără convulsii şi comă, deoarece
fără aceste manifestări este o formă mai gravă a disgravidiilor . În preeclampsie
întâlnim semne de disgravidie tardivă : edeme, proteinurie, HTA, creşterea în
greutate, probleme care cresc şi se exteriorizează din plin. În plus în preeclampsie
mai apar şi manifestări vizuale care sunt date de hipertensiunea retiniană crescută
de la 50 la 100 – 150 mmHg care poate duce la retinită angiospastică, la dezlipirea
retinei. De la semnele minore: diplopie, muşte volante, pete în câmpul vizual se
ajunge la:
- manifestări cerebrale - cefalee, ameţeală, agitaţie, somnolenţă, l
- tulburări renale – oligurie, hematurie, anurie,
- tulburări cardiace – tahicardie, tensiune sistolică crescută (160) diastolică (110)
- tulburări respiratorii – modificări în ritmul respirator , edem pulmonar
- tulburări gastrointestinale – greaţă, vărsături, durere epigastrică (în bară),
hematemeză
Agravarea acestor fenomene, în deosebi manifestările oculare în afară de
faptul că denotă caracterul grav al disgravidiilor tardive, reprezentând
preeclampsia, ele constituie un semn de alarmă care prevesteşte apariţia
convulsiilor eclamptice.
Eclampsia este disgravidia severă, cu accese convulsive urmată de stare
comatoasă. Apariţia eclampsiei poate să apară în sarcină (trimestrul III) intrapartum
şi postpartum. Tabloul clinic constă în HTA gravă (200 mmHg) , insuficienţă
renală, oligurie până la anurie , creşterea hemoconcentraţiei, hemoglobina atingând
cifra de 125%, retenţia de azot, uremia, creşte acidul uric în sânge ajungând până la
10
6 mg,criza convulsivă sau eclamptică care se compune în desfăşurarea ei în
patru faze:
- faza de invazie
- faza convulsiilor tonice
- faza convulsiilor clonice
- faza de comă
Alte manifestări de disgravidie:
- sanguine, venoase, hepatice, nervoase, psihice, osteo – articulare
I.5 FORME CLINICE
Principalele forme clinice ale disgravidiilor din a doua jumătate a sarcinii care
joacă un rol important în morbiditatea şi mortalitatea maternă şi fetală sunt:
nefropatiile gravidice, eclampsia, apoplexia utero-placentară, hematoamele
genitale.
Nefropatiile gravidice – principalele semne sunt: albuminuria, edemele, şi
HTA. De cele mai multe ori însă şi mai ales la începutul bolii, triada simptomatică
nu este completă, fiecare simptom putând apărea izolat sau asociat cu unul din
celelalte două.
Eclampsia - este forma cea mai gravă a disgravidiilor tardive fiind caracterizată
prin instalarea sindromului eclaptic. Înainte de a se instala eclampsia apare uneori
un sindrom premergător eclampism. Cunoaşterea acestor semne premergătoare este
importantă pentru a putea aplica o terapie profilactică. Clinic se pot descrie 4 faze
în evoluţia accesului eclamptic:
- faza de invazie (faza grimaselor)
- faza convulsiilor tonice
- faza convulsiilor clonice
- faza de comă
Apoplexia utero-placentară - sindrom hemoragic paroxistic care apare în
ultimul trimestru de sarcină sau în timpul naşterii şi care din punct de vedere
11
anatomopatologic se caracterizează prin hemoragii placentare şi uterine şi duc la
formarea unui hematom retroplacentar şi la decolarea placentei. În formele grave
debutul este brusc cu durere violentă în abdomen însoţită de stare de şo, puls
frecvent, paloare,, extremităţi reci, dispnee, stare de agitaţie, anxietate. Temsiunea
arterială este la început ridicată apoi se prăbuşeşte, traducând starea de şoc. Diureza
este foarte redusă şi în urină se depistează prezenţa albuminei.
Hematoamele genitale sunt revărsările sanguine care se pot produce în
ţesutul celular vulvar şi perivaginal. Ele se pot întâlni atât în cursul sarcinii, dar şi
în timpul naşterii sau imediat după naştere. Hematoamele genitale trebuie
considerate ca accidente apoplectice asemănătoare cu apoplexiile utero-placentare.
În hematoamele mari , mai ales în cazul celor cu localizare pelviabdominală, apar
semne de hemoragie internă, cu alterarea stării generale şi intensificarea durerii.
I.6 COMPLICAŢII
Simptomele de agravare sunt cefalee: tulburări vizuale, durerile epigastrice,
oligurie, În hipertensiunea preexistentă sarcinii, diagnosticul se va face numai
staţionar, pe baza unui examen clinic şi paraclinic complex.
I.7 DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
Trebuie făcut între HTA indusă de sarcină şi cea preexistentă, agravată sau
nu de gestaţie şi care se poate realiza numai printr-o explorare complexă, clinică şi
paraclinică, efectuată în mediu spitalicesc.
I.8 PRONOSTIC
În ultima vreme prognosticul a fost ameliorat, mortalitatea maternă în timpul
crizelor devenind foarte rară, pentru făt, însă mortalitatea este destul de ridicată
survenind în 50% din cazuri.
Prognosticul şi urmările pre – şi eclampsice depind de gravitatea
manifestărilor lor. În general ele se pot preveni, supraveghind din vreme şi
continuu evoluţia sarcinii înlăturând precoce toate cauzele nocive şi tratând radical
apariţia lor.
12
I.9 PROFILAXIE
Tratamentul profilactic trebuie să ţină seama de câteva aspecte:
- depistarea şi tratarea chiar de la începutul sarcinii a tuturor bolilor
- măsuri igieno-dietetice ce trebuie respectate de către gravidă - evitarea oboselii,
frigului, regim alimentar echilibrat
I.10 TRATAMENT
Va cuprinde regim igieno-dietetic, medicamentos şi obstetrical
Tratamentul curativ:
Tratamentul trebuie făcut numai în spital şi nu ambulatoriu. Pot fi exceptate
primiparele tinere cu valori tensionale de până la 135 / 80 mmHg fără edeme sau
proteinurie. Tratamentul va consta în :
- repaus la pat, de preferat decubit lateral stâng
- evitarea frigului şi a umezelii
- regim normosodat, hipoproteic, normoglucidic
Pentru situaţiile excepţionale de valori mari ale TA şi / sau apariţia semnelor
premonitorii accesului eclamptic, recomandăm ca atitudine de urgenţă, la
dispensarul medical până la transportul la spital:
- diazepam 20 mg i.m.
- hidralazină 5-10 mg
- sulfat de magneziu 10 ml 20% i.v. sau profund i.m. 5 g sol 50% cu
monitorizarea atentă a reflexelor rotuliene şi a respiraţiei. În caz de semne de
intoxicaţie antidotul ideal este 1 g Ca gluconic i.v. sau i.m.
Tratament profilactic şi igieno-dietetic
Administrarea de aspirină în doze reduse de
60 – 80 mg / zi la gravidele cu risc începând cu săptămâna 28 de sarcină reduce
semnificativ riscul apariţiei HTA induse de sarcină.
13
În HTA de sarcină instalată tratamentul cu aspirină nu dă rezultate. Esenţială
în eclampsie este conduita profilactică în care medicul de medicină generală joacă
un rol important prin efectuarea consultaţiei prenatale în mod corect şi complet:
- control la 2 săptămâni al TA
- controlul greutăţii
- regim normosodat, normocaloric, bogat în vitamine
- regim de viaţă şi muncă de protecţie
- evitarea oboselii, frigului şi umezelii
În formele uşoare se urmăresc şi se asigură protecţia în ambulator.
Dispensarizare şi control săptămânal , repaus la domiciliu. Regim normocaloric,
normosodat, bogat în proteine şi vitamine.
În formele medii se internează în spital gravida :
- se monitorizează TA de 4 ori pe zi
- măsurarea greutăţii
- diureza
- semne clinice
- explorări sanguine
- monitorizare fetală
Se administrează:
- sedative
- diuretice – Nefrix 25 mg x 2 / zi la 12 ore
- hipotensoare – hidralazin, hipopreson 25 – 100 mg / 24 h
Formele severe: se internează
- repaus la pat
- monitorizare maternă şi fetală
- sedative
- diuretice
- sulfat de magneziu: i.m. 5 g la 4 h
14
- hipotensoare – Hidralazin 50-200 mg în 24 h în funcţie de TA
- întreruperea sarcinii în cazul în care nu se ameliorează sau fenomenele se
agravează, ori se deteriorează starea fătului
În travaliu se administrează sulfat de Mg i.m. ; hidralazin 5- 10 mg. i.v dacă
tensiunea trece de la 160/110 mmHg ; analgezice – mialgin50 – 100 mg repetat la 3
ore; scurtarea expulziei prin aplicare de forceps.
Tratamentul preeclampsiei
La apariţia semnelor gravida se internează în spital. Se asigură repaus cel
puţin 8-10 zile în decubit lateral. Regim 1500 ml ceai diuretic , 2-3 cartofi copţi la
mesele principale , brânză de vaci, fructe , legume , 30-50 gr. Grăsimi
Tratament medicamentos:
• medicaţia sedativă – fenobarbital 30-50 mg la 6 h (1 cp = 15 mg sau 100
mg), hidroxizin 3-2 cp/zi (1 cp = 25 mg), diazepam 2-4 mg la 6 h (1 cp = 2
mg)
• medicaţia antispastică: - papaverină 2-3 fiole / zi i.m.
• medicaţie diuretică furosemid 20 – 40 mg i.v. sau i.m. , 1 fl = 20 mg, Nefrix
25 – 75 mg în 24 ore (1 cp = 25 mg)
• medicaţie hipotensoare: - hidralazin în regim cronic 50 – 100 – 200 mg /24h
în funcţie de valorile TA fără să scadă tensiunea diastolică sub 90 – 100
mmHg, Presinol, Metildopa cp 500 mg (1 cp = 250 mg)
15
- monitorizare maternă: puls, TA, respiraţie, temperatură. Diureza, ecxamen de
laborator: ionogramă, uree, acid uric, hemoleucogramă, trombocite, probe de
coagulare, probe hepatice
- monitorizare fetală (BCF)
Tratamentul medicamentos
• oprirea convulsiilor – SO4MG – 4 g i.v. ritm de 1 g / minut urmat imediat de
10 g i.m. – în fiecare fesă câte 5 g injectate profund, eventual cu soluţie xilină
2% 1 ml. Dacă convulsiile nu se opresc se mai injectează după 15 minute încă
4 g i.v. 1 g / minut – diazepam în injecţie i.v 10 – 20 mg, urmată de menţinerea
în p.i.v. la aproximativ 100 mg / 24 ore + SOAMG injectat i.m.
• scăderea tensiunii arteriale – Hidralazin i.v. 5 – 10 mg la 15 – 20 minute
până la un răspuns convenabil (tensiunea diastolică 100 – 110 mmHg, sistolică
150 – 160 mmHg); Hydergine 1 -2 mg / 24 ore ; SO4Mg
• diuretice în oligurie, edeme, iminenţe de edem pulmonar acut, insuficienţă
cardiacă: furosemid 20 mg i.v. până la 5-6 fl/ 24 ore.
Tratamentul efectelor secundare – în funcţie de tabloul electrolitic, Ph sanguin,
aspect clinic, modificări cardiace – seruri bicarbonate, THAM, hidrocortizon,
digitalice injectabile, etc
Naşterea - după naştere în primele 24 h poate surveni o stare de şoc sau
colaps. Se va asigura deci o supraveghere permanentă din partea cadrului mediu
urmărind funcţiile vitale şi vegetative ale bolnavei.
16
CAPITOLUL II
SUPRAVEGHEREA PACIENTELOR ÎN SPITAL
17
Hainele şi efectele vor fi preluate şi înregistrate cu grijă în vederea
înmagazinării, eliberându-se gravidei un bon de preluări (la nevoie şi hainele vor fi
supuse deparazitării).
Astfel pregătită, gravida este condusă de asistentă la salon sau în sala de
travaliu unde o prezintă celorlalte paciente, o informează asupra regulamentului de
ordine interioară a spitalului şi o ajută să se aşeze în patul pregătit cu lenjerie
curată.
18
pielii, ce are un rol important în apărarea organismului, şi pentru asigurarea unei
stări de confort necesară pacientei.
Igiena corporală se poate asigura prin baia parţială la pat, baia generală la
cadă şi duş.
Femeile gravide şi lehuzele pot să-şi efectueze singure atât baia parţială (în
fiecare zi), cât şi baia generală ( la 2-3 zile). La cele cu epiziorafie toaleta OGE şi a
regiunii anale este efectuată de către asistenta medicală pe masa ginecologică cu
soluţie de permanganat de potasiu 1/2000.
21
Valoarea normală a TA la adultul sănătos este de 115-140 mmHg pentru TA
sistolică şi de 75 – 90 mmHg pentru TA diastolică.
TA se măsoară zilnic iar la indicaţia medicului se pot efectua măsurători de
mai multe ori pe zi. Se va face în prealabil pregătirea psihică şi se va sigura repaus
fizic şi psihic minim 15 minute înainte de măsurarea TA.
Se va aplica manşeta pneumatică pe braţ, sprijinit şi în extensie. Cu mâna
stângă se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub marginea
inferioară a manşetei şi se introduc olivele stetoscopului în urechi. Cu mâna dreaptă
se pompează aer în manşeta pneumatică cu ajutorul perei de cauciuc, până la
dispariţia a zgomotelor pulsatile. Privind manometrul, se decomprimă progresiv
aerul din manşetă, cu ajutorul ventilului până când se percepe primul zgomot
arterial - TA s – continuând decomprimarea până la dispariţia zgomotelor - TAd
(minima).
Se memorează cele două valori şi se notează în foaia de temperatură cu
culoarea albastră.
22
1400ml. Deoarece cantitatea de urină emisă este în funcţie de cantitatea de lichide
ingerate şi cantitatea de lichide pierdute se va calcula raportul ingesta-excreta.
II.5. ALIMENTAŢIA
Una dintre cele mai importante probleme ale îngrijirii este alimentaţia.
Asigurarea aportului caloric necesar, pentru susţinerea forţelor fizice ,
stabilirea regimului alimentar adecvat pentru asigurarea condiţiilor de vindecare şi
administrarea alimentelor pe cale naturală sau artificială constituie sarcini
elementare ale îngrijirii .
Alimentaţia raţională constituie un factor terapeutic important care poate
influenţa tabloul clinic al majorităţii bolilor, caracterul procesului patologic şi
23
ritmul evoluţiei acestuia. Alimentaţia bolnavului de starea sa generală. Astfel,
alimentaţia poate fi efectuată în trei feluri:
-alimentaţia activă – lehuzele mănâncă singure, fără ajutor
-alimentaţia pasivă- starea generală nu îi permite lehuzei să se alimenteze singură,
trebuind să fie ajutată.
- alimentaţia artificială – prin sondă gastrică, duodenală, intestinală, prin
clismă, prin fistulă stomacală sau parenteral,atunci când alimentaţia trebuie
introdusă în organism artificial.
Gravidele vor avea o alimentaţie activă, hipercalorică, bogată, în proteine şi
vitamine, care să asigure aportul caloric necesar pentru susţinerea forţelor fizice.
Regimul dietetic (desodat) trebuie astfel alcătuit încât să satisfacă atât
necesităţile cantitative cât şi cele calitative ale organismului.
24
- calea urinară
- parenteral - sub forma injecţiilor intradermice, subcutanate, intramusculare,
intravenoase, intraarteriale, intracardiace, intrarahidiene, intraosoase.
Calea de administrare a medicamentelor este aleasă de medic, în funcţie de
scopul urmărit, capacitatea de absorbţie a căii respective, acţiunea medicamentelor
asupra mucoaselor, necesitatea unei acţiuni mai lente sau mai rapide, toleranţa
organismului faţă de medicament, particularităţile anatomice,fiziologice ale
bolnavului.
▪REGULI GENERALE DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR
Deoarece administrarea medicamentelor este o muncă de mare răspundere
pentru evitarea erorilor care pot fi fatale pentru pacient, asistenta medicală va
respecta următoarele reguli:
1. Respectă medicamentul prescris de medic
2. Identifică medicamentul prescris după etichetă, formă de
prezentare,culoare, miros, consistenţă.
3. Verifică şi calitatea medicamentelor
4. Respectă căile de administrare prescrise de medic.
5. Respectă orarul şi ritmul de administrare a medicamentelor.
6. Respectă doza de medicament prescrisă.
7. Respectă somnul fiziologic al pacientului.
8. Evită incompatibilităţile medicamentoase.
9. Serveşte pacientul cu doza unică de medicament pentru administrarea pe
cale orală.
10.Respectă următoarea succesiune în administrarea medicamentelor: pe cale
orală - solide, lichide, apoi injecţii, după care administrează ovule vaginale,
supozitoare.
11. Informează pacientul asupra medicamentelor prescrise în ceea ce priveşte
efectul urmărit şi efectele secundare.
25
12. Anunţă imediat medicul privind greşelile produse în administrarea
medicamentelor legate de doză, calea şi tehnica de administrare.
13. Administrează imediat soluţiile injectabile aspirate din fiole, flacoane.
14. Respectă măsurile de asepsie, de igienă pentru a preveni infecţiile
nozocomiale.
15. Administrarea medicamentelor se face doar în prezenţa asistentei
medicale.
În timpul naşterii se administrează medicamente (în general) doar pe cale
parenterală , perfuzie ocitocică şi ocitocică antispastică precum şi prin sondă nazală
- oxigen în perioada de dilatare pentru o ameliorare a stării fătului la interval de 15
minute în reprize de 5 minute, iar în perioada de expulzie după fiecare contracţie
uterină.
27
- expedierea şi transportul produselor recoltate astfel încât să ajungă la
laborator în starea în care au fost prelevate din organism
- expedierea imediată a probelor la laborator pentru a evita alterarea
produselor.
Indicaţia pentru recoltarea produselor pentru examenele de laborator este
dată de medic; totuşi asistenta medicală trebuie să cunoască esenţa analizelor care
se cer, având în vedere că unele recoltări se execută, în întregime, de asistenta
medicală, iar altele de medic, cu ajutorul acestuia.
Aşez bolnava într-o poziţie cât mai comodă în patul său sau pe un scaun. Se
descoperă braţul ales având grijă ca hainele să nu împiedice circulaţia de
reântoarcere. Se aşează sub braţ o muşama, ţinând braţul în abducţie şi extensie
maximă.
28
total circulaţia venoasă, fără să se comprime artera ( acest lucru se controlează prin
palparea pulsului radial).
Seringa cu acul se ţin în mâna dreaptă, bine fixată între police şi restul
degetelor. După o degresare în prealabil cu alocool, se introduce acul în direcţia
curentului sanguin. Perforarea tegumentului se va face în direcţie oblică, după care
se va repera cu vârful rezistenţa peretelui venos în direcţia axului longitudinal al
venei.
Scopul, pentru care se face recoltarea hotărăşte locul unde se face, felul
instrumentului şi materialele necesare pentru recoltare.
Materialele necesare în general sunt:
- seringa, ace, eprubete, tampoane sterile, soluţie dezinfectantă, garou, tăviţă renală,
soluţii necesare (anticoagulante etc), mănuşi, prosop ş.a
Pentru examenul hematologic - sângele se recoltează prin puncţie venoasă
şi prin înţeparea pulpei degetului (la adulţi) şi a feţei plantare a halucelui şi a
căcâiului (la copii), pe anticoagulant (EDTA, citrat Na 3,8%).
Exemplu: Pentru HL - se recoltează 2-5 ml sânge venos pe cristale de EDTA
- 0,5 ml soluţie uscată prin evaporare.
Pentru VSH se recoltează 1,6 ml sânge venos, fără stază, cu 0,4 ml citrat de
sodiu 3,8 %.
29
Pentru examenul biochimic al sângelui recoltarea se efectuează prin puncţie
venoasă, dimineaţa, pacienta fiind "a jeune". Se recoltează 5-10 ml sânge simplu
sau pe anticoagulant (heparină, fluorură de Na, citrat de Na 3,8 %, oxalat de K).
Pentru examenul serologic al sângelui se recoltează 5-10 ml sânge venos
fără anticoagulant,în eprubete uscate, sterile, prevăzute cu dopuri de vată.
Pentru examenul bacteriologic al sângelui (hemocultură) se recoltează 20
ml sânge, în condiţii perfecte de asepsie.
II 9. TEHNICI DE ÎNGRIJIRE
II.9.1 PREGĂTIREA ŞI ÎNREGISTRAREA ELECTROCARDIOGRAMEI
Electrocardiograma = înregistrarea grafică a rezultantei fenomenelor
bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac.
30
E.K.G. – este o înregistrare extrem de pretenţioasă în diagnosticul unei
cardiopatii în general, în suferinţele miocardocoronariene în special, şi totodată este
o metodă de a recunoaşte o boală de inimă care evoluează clinic, latent, când se
efectuează E.K.G –ul de effort.
Ea este interpretată întotdeauna de medic, în lumina datelor clinice.
Legătura dintre aparat şi bolnav se face printr-un cablu-bolnav. La
extremitatea distală a cablului sunt ataşate plăculeţe metalice – electrozii, în număr
de 10, necesari pentru înrregistrarea a patru derivaţii standard şi unipolare şi 6
precordiale (V1-V6).
Etape şi timpi de execuţie a E.K.G.
1. Pregătirea bolnavului:
-se pregăteşte bolnavul din punct de vedere psihic
-se transportă în sala de înregistrare cu căruciorul, cu 15 minute înainte de
înregistrare
-se aclimatizează bolnavul cu sala de înregistrează
-bolnavul va fi culcat comod pe masa de consultaţii şi va fi rugat să-şi relaxeze
musculatura
2. Montarea electrozilor pe bolnav:
-se montează pe părţile moi ale extremităţilor plăcile electrozilor
-sub placa de metal a electrozilor se aşează o pânză înmuiată într-o soluţie de
electrolit (o lingură de sare la un pahar de apă) SAU PASTĂ APECIALĂ
PENTRU ELECTROZI Cei 10 electrozi - 4 pentru membre şi 6 precordiali – se
fixează pe bolnavi în felul următor:
• Montarea electrozilor pe membre
- roşu – mâna dreaptă
- galben – mâna stângă
- verde – picior stâng
- negru – picior drept
31
• Montarea electrozilor precordial
V1= spaţiul patru intercostal, pe marginea dreaptă a sternului
V2= spaţiul patru intercostal, pe marginea stângă a sternului
V3= între V2 şi V4
V4=spaţiul stâng intercostal stâng pe linia medioclaviculară (apex)
V5=la intersecţia de la orizontala dusă din V4 şi linia axilară anterioară stângă
V6=la intersecţia dintre orizontala dusă din V4 şi linia axilară mijlocie stângă
3. Pregătirea aparatului
-aparatul va fi legat la priza de împământare
4,. Verificarea poziţiei corecte a butoanelor şi clapelor
5. Punerea în funcţiune a aparatului
6. Testarea aparatului (înregistrarea testului etalon)
7. Înregistrarea electrocardiogramei
8. Înregistrarea derivaţiilor unipolare precordiale
9. Terminarea înregistrării
10. Notarea electrocardiogramei – asistenta notează pe electrocardiogramă numele,
prenumele, vârsta, înălţimea, greutatea pacientului,m menţionează medicaţia
folosită, data şi ora înregistrării, viteza de derulare, semnătura celui care a
înregistrat.
32
II.9.2 MĂSURAREA TENSIUNII ARTERIALE (T.A.)
Scop – evaluarea funcţiei cardiovasculare (forţa de contracţie a inimii,
rezistenţa determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor)
Elemente de evaluat - tensiunea arterială sistolică (maxima), tensiunea
arterială diastolică (minima).
Materiale necesare - aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale ( cu
mercur Riva Rocci, cu manometru, oscilometru Pachon, stetoscop biauricular,
tampon de vată, alcool, creion roşu)
Metoda de determinare –palpatorie, ascultatorie
A. METODA ASCULTATORIE:
-pregătirea psihică a pacientului
-asigurarea repaosului fizic şi psihic timp de 15 minute
-spălarea pe mâini
-se aplică manşeta pneumatică pe braţul clientului,sprijinit şi în extensie
-se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub marginea inferioară a
manşetei
-se introduc olivele stetoscopului în urechi
-se pompează aer în manşeta pneumatică, cu ajutorul perei de cauciuc până la
dispariţia zgomotelor pulsatile
-se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei, până când se
percepe primul zgomot arterial (care reprezintă valoarea tensiunii arteriale maxime)
-se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau acul manometrului, pentru a fi
consemnată
-se continuă deprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice
-se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul manometrului, în
momentul în care zgomotele dispar,aceasta reprezentând tensiunea arterială minimă
33
-se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare
roşie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur
-se unesc liniile orizontale cu liniile verticale şi se haşurează spaţiul rezulata
-în alte documente medicale se înregistrează cifric: valioarea normalo după OMS
este de 65-90 tens.minimă şi 115-140 tens. Maximă
-se dezinfectează olivele stetoscopului şi membrana cu alcool
B. METODA PALPATORIE
-determinarea se face prin palparea arterei radiale
-nu se foloseşte stetoscopul biauricular
-etapele sunt identice metodei ascultatorii
-are dezavantajul obţinerii unor valori mai mici decât realitatea, palparea pulsului
periferic fiind posibilă numai după reducerea accentuată a compresiunii exterioare.
II.9.3 ECOCARDIOGRAFIA
Este metoda de explorare bazată pe înregistrarea ultrasunetelor străbătute şi
reflectate la nivelul cordului.
35
II.9.6 EXAMENUL INSTRUMENTAR
Examinarea vaginului şi colului uterin cu speculul sau valvele, devine
necesar atunci când se constată diferite anomalii ca: secreţii abundente sau pentru a
depista eventuale stări patologice (tumori, bride, vegetaţii, atrezii). În cursul
travaliului examenul cu valvele ne furnizează date ce privesc modificările colului
uterin şi dilatarea orificiului uterin, starea membranelor, prolabarea cordonului
etc.
II.9.7 EXAMENUL RECTAL
Tuşeul rectal se face cu un singur deget (indexul) protejat de un degetar de
cauciuc lubrefiat cu vaselină. Este de un real folos în timpul travaliului, deoarece ne
orientează asupra prezentaţiei, dilatării colului şi în general, asupra evoluţiei
travaliului.
II.9.8 EXAMENUL ECHOGRAFIC
Poate fi utilizat pentru constatarea poziţiei, prezentaţiei şi a aşezării
produsului de concepţie, pentru diagnosticul sarcinii gemelare, prezenţa
malformaţiilor fetale etc. Trebuie avut în vedere întotdeauna că razele Roentgen
chiar şi în doze mici sunt nocive faţă de substanţa germinativă a fătului şi a mamei
şi de aceea se recurge în ultimul timp la examenul echografic, cu ultrasunete.
36
Încă din primele zile asistenta medicală va duce o muncă susţinută de
educaţie sanitară cu pacientele pentru a adopta o îngrijire pe măsură pe perioada
sarcinii.
II.11 EXTERNAREA
Data externării gravidei sau lehuzei este stabilită de medicul primar şef de
secţie. Asistenta medicală va aduna documentaţia din perioada de spitalizare , pe
care o pune la dispoziţia medicului de salon în vederea efectuării epicrizei.
Asistenta va fixa cu pacienta ora plecării, pentru ai putea asigura alimentaţia
până în ultimul moment. Va verifica dacă hainele cu care a sosit sunt
corespunzătoare anotimpului , iar în cazul în care nu sunt corespunzătoare va
comunica familiei cerând să fie aduse haine potrivite. Asistenta anunţă familia cu 2
–3 zile înainte de data externării lehuzei.
Asistenta medicală ca explica pacientei indicaţiile primite de la medic şi
scrise în biletul de externare. Va lămuri în special prescripţiile referitoare la
măsurile de igienă ce trebuie continuate la domiciliu, la regimul alimentar şi
asupra noului regim de viaţă.
Apoi va verifica dacă pacienta şi-a însuşit corespunzător tehnicile necesare
continuării îngrijirilor igienice la domiciliu şi va insista ca la data indicată să se
prezinte la control.
Asistenta medicală va însoţi pacienta la magazia de efecte unde îl va ajuta să-
şi primească hainele şi va prelua efectele de spital. Îl va încredinţa aparţinătorilor,
verificând încă o dată dacă pacienta are asupra lui biletul de externare.
Pacienta trebuie să fie urmărită de grija ocrotitoare a personalului medico –
sanitar până la părăsirea spitalului.
37
CAPITOLUL III
PREZENTAREA PLANURILOR DE ÎNGRIJIRE
CAZUL I
A. Culegerea datelor
Prenume: M.
Vârsta: 22 ani
Naţionalitate: română
D. Problemele pacientei:
H = 1,64 m G = 78 kg.
Temperatura = 36.40 C
39
F. Examen obsterical:
º examen sâni – mãriti de volum, areole hiperpigmentate, tuberculi
Montgomery prezenti, la palpare – sâni de consistentã glandularã
º abdomen – la inspectie – mãrit de volum în totalitate, linia medianã
hiperpigmentatã; la palpare – IFU=34 cm. , uter gravid, polul cefalic în hipogastru ,
polul piedic (caudal ) în epigastru, spatele fetal în flancul stâng; la ascultatie – BCF
prezente, ritmice 125/minut, la jumãtatea liniei pubo-subombilicalã stângi
º examen genital
- inspectie – normal conformate, inhibitie de sarcinã
- examen vaginal cu valve – în vagin cheaguri în cantitate moderatã, col orientat
în capul vaginului, se exteriorizeazã sânge fluid
- examen vaginal digital combinat cu palpare abdominalã: vagin suplu, col de
consistentã moale
40
CAZUL I
41
CAZUL I
42
PARTOGRAMA
Expulzia placentei are loc la ora 705, întreagă, 600g. , urmată de hemoragie
placentei. În timpul naşterii s-a efectuat epiziotomia perineului motiv pentru care
43
CAZUL I
TRATAMENT
44
CAZUL I
PLAN DE ÎNGRIJIRE
Data Diagnostic de Obiective Intervenţii Evaluare
nursing
6.04 • Contracţii • Normalizarea • Primesc gravida în secţie şi o instalez în salon, • Stare generală
uterine dureroase valorilor tensionale o supraveghez permanent, asigur odihna bună
* metroragie • Ajutarea • Îndepărtez pilozitatea pubiană • CUD
gravidei să • Recoltez sânge pentru analize, după o Nesistematizate
înţeleagă că pregătire psihică şi fizică în prealabil BCF= 135 /min
durerea nu poate fi • Ascult BCF şi urmăresc ritmicitatea TA = 115/70 mmHg
calmată • Discut cu gravida şi o învăţ să colaboreze cu
• Asistare la echipa care o va asista la naştere
naştere • Măsor funcţiile vitale şi vegetative
7.04 • Contracţii • Colaborarea • Ajut gravida să înţeleagă că durerea nu poate • Naşterea a
uterine dureroase gravidă –medic- fi calmată şi că aceasta va creşte pe măsură ce decurs în mod
• Posibilă asistentă expulzia fătului se apropie normal
modificare a • Gravida să • Efectuez clisma evacuatorie • Expulzia
ritmului cardiac cunoască • Supraveghez bătăile cordului fetal la intervale placentei la 20
fetal desfăşurarea de 15 minute minute
• Posibilă lezare naşterii, durata • Urmăresc succesiunea contracţiilor • Ţesuturi moi
a ţesuturilor moi travaliului • Consemnez la indicaţia medicului modificarea intacte
colului, starea membranelor
• Realizez instalarea perfuziei
• Supraveghez starea gravidei prin măsurarea
pulsului,TA,Temperaturii,a comportamentului
• Urmăresc aspectul lichidului amniotic
• Pregătesc materialele necesare pentru
asistenţa la naştere: câmpuri sterile,mănuşi
45
sterile, material de dezinfecţie, pense,foarfeci
sterile, aţă pentru cordonul ombilical,
materiale pentru îngrijirea nou-născutului,
medicamente pentru dirijarea travaliului.
• Colaborez permanent cu gravida sfătuind-o
cum să respire şi să-şi prelungească voluntar
contracţiile
• Supraveghez perineul în timpul expulziei,
fătul este mare în comparaţie cu bazinul moale
şi se efectuează epiziotomie
• Echipa de pediatri acordă îngrijiri n.n. iar eu
supraveghez în continuare lehuza, pentru a
vedea evoluţia şi a observa semnele de
dezlipire a placentei, pierderile de sânge,
contracţiile uterine slabe, coborârea fundului
uterin sub ombilic
• Verific dacă s-a dezlipit placenta prin
apăsarea deasupra simfizei pubiene
• Prind placenta cu palmele făcute căuş,
răsucesc membranele pentru a nu se rupe în
cavitatea uterină
• Verific integritatea placentei pe ambele feţe
• Se constată prezenţa unui hematom
retroplacentar care este cauza hemoragiei
postpartum
• Se efectuează control instrumentar al cavităţii
uterine pentru îndepărtarea eventualelor
resturi
• Se efectuează epiziorafie a ţesuturilor moi sub
46
anestezie cu xilină (local)
• n.n. are A=9
• Spăl regiunea externă a OG şi introduc în
vagin o meşă cu scop de hemostază
• amplasez lehuza în pat , în sala de
posttravaliu şi o supraveghez permanent în
următoarele 24 ore.
8.04 • Lehuzie Inducerea unei • Lehuza primeşte îngrijirile necesare Stare generală bună,
9.04 stări optime de • I se efectuează toaleta OGE cu sol. lehuzie
10.04 sănătate Dezinfectantă de permanganat de potasiu
1/2000
• Se urmăreşte involuţia uterului
Epicriza: Naştere normală cu făt viu de sex feminin G 4100 g, delivrenţă fiziologică urmată de control instrumentar al
cavităţii uterine cu scop de îndepărtre a eventualelor resturi de ţesut
Recomandări:
- repaos sexual şi fizic 45 zile,
- igiena OGE,
- igiena sânilor,
- dispensarizare
47
CAZUL II
A. Culegerea datelor
Prenume: A.
Vârsta: 29 ani
Ocupaţia: muncitoare
Naţionalitate: română
Diagnostic: -la internare : I G,I P, sarcină 34 săptămâni FUV, MI, HTA indusă
de sarcină
D. Problemele pacientei:
* edeme
* HTA
48
E.. Starea pacientei la internare:
H = 1,72 m G = 75 kg.
Temperatura = 36.80 C
50
CAZUL II
51
CAZUL II
52
CAZUL II
TRATAMENT
53
CAZUL II
PLAN DE ÎNGRIJIRE
54
12- • edeme Inducerea unei • Lehuza primeşte îngrijirile necesare Stare generală bună
14.04 stări optime de • administrez tratamentul recomandat de medic – TA = 130/70
sănătate pentru scăderea valorilor tensionale şi mmHg
diminuarea edemelor
• Supraveghez starea gravidei prin măsurarea
pulsului,TA,Temperaturii,a comportamentului
Epicriza: gravidă de 29 ani relatează că în urma unui efort prelungit au apărut edeme ale membrelor inferioare şi HTA .
Sarcina a fost dispensarizată de la 12 săptămâni, rezultatelor analizelor efectuate pe parcursul naşterii au fost în limite
normale. În urma tratamentului efectuat şi a repaosuzlui la pat valorile tensionale au scăzut, edemele s-au diminuat şi se
externează la cerere.
Recomandări:
- repaos sexual şi fizic,
- igiena OGE,
- igiena sânilor,
- dispensarizare în fiecare săptămână,
- regim normocaloric, bogat în vitamine
55
56
CAZUL III
A. Culegerea datelor
Prenume: I.
Vârsta: 35 ani
Ocupaţia: casnica
Naţionalitate: română
B. Motivele internării:
- sarcină 30 săptămâni,
- HTA,
- greaţă,
- vărsături,
- cefalee,
- ameţeală,
- somnolenţă
C. Istoric: soţul gravidei relatează că în urma unui efort prelungit au apărut edeme
ale membrelor inferioare,HTA, urmate de sarcină greaţă, vărsături, cefalee,
57
ameţeală, somnolenţă . Sarcina a fost dispensarizată de la 8 săptămâni, rezultatelor
analizelor efectuate pe parcursul primei jumătăţi a sarcinii au fost în limite
normale. Se internează pentru diagnostic şi tratament
D. Problemele pacientei:
* edeme
* HTA
* greaţă,
* vărsături,
* cefalee,
* ameţeală,
* somnolenţă
E.. Starea pacientei la internare:
H = 1,58 m G = 70 kg.
Temperatura = 36.9 0 C
58
FR = 18 r / min
-aparat digestiv si glande anexe: ficat, splinã în limite normale , greaţă, vărsături
- aparat uro – genital: urini normocrome, loje renale nedureroase, mictiuni
fiziologice
- OGE – normal conformate
- SNC: fãrã semne de iritatie meningianã, orientatã temporo-spatial si la propria
persoanã
F. Examen obsterical:
º examen sâni – mãriti de volum, areole hiperpigmentate, tuberculi
Montgomery prezenti, la palpare – sâni de consistentã glandularã
º abdomen – la inspectie – mãrit de volum în totalitate, linia medianã
hiperpigmentatã; la ascultatie – BCF prezente, ritmice 130/minut, la jumãtatea
liniei pubo-subombilicalã drepte
º examen genital
- inspectie – normal conformate, inhibitie de sarcinã
- examen vaginal digital combinat cu palpare abdominalã: vagin suplu, col de
consistentã moale
59
CAZUL III
60
CAZUL III
61
CAZUL III
TRATAMENT
62
CAZUL III
PLAN DE ÎNGRIJIRE
Data Diagnostic de Obiective Intervenţii Evaluare
nursing
11.04 * edeme • Ajutarea • Primesc gravida în secţie şi o instalez în salon, • Stare generală
gravidei să o supraveghez permanent, asigur odihna alterată
* HTA
înţeleagă • Recoltez sânge pentru analize, după o BCF= 138 /min
* greaţă, manifestările pregătire psihică şi fizică în prealabil TA = 160/90 mmHg
* vărsături, * tratamentul • Ascult BCF şi urmăresc ritmicitatea - convulsii tonice
• Discut cu gravida şi o învăţ să colaboreze cu
* cefalee,
echipa de cadre sanitare
* ameţeală, • Măsor funcţiile vitale şi vegetative, greutatea
* somnolenţă gravide
• Instalez perfuzia şi administrez tratamentul
* convulsii tonice
recomandat de medic pentru scăderea
valorilor tensionale şi diminuarea edemelor
• La 2 ore de la internare pacienta face o criză
manifestată prin convulsii tonice ceea ce
determină acordarea primului ajutor şi
administrarea de sulfat de magneziu 4 g în
p.i.v. ritm de 1 g / minut şi diazepam 10 mg;
se administrează şi diuretice şi hipotensive
• TA este măsurată de 4-5 ori pe zi
• gravida stă în repaus la pat întrucât efortul
fizic ar agrava starea generală
Epicriza: gravidă de 35 ani relatează că în urma unui efort prelungit au apărut edeme ale membrelor inferioare şi HTA
urmate de ameţeli, greţuri, vărsături . Sarcina a fost dispensarizată de la 8 săptămâni, rezultatelor analizelor efectuate pe
parcursul sarcinii în primul trimestru au fost în limite normale. În prima zi de internare prezintă o criză de convulsii
tonice care sub tratament dispar. În urma tratamentului efectuat şi a repaosului la pat valorile tensionale au scăzut,
edemele s-au diminuat şi se externează cu recomandările:
Recomandări: repaos sexual şi fizic, igiena OGE, igiena sânilor, dispensarizare în fiecare săptămână, monitorizarea TA
64
CAP IV
CONCLUZII GENERALE ASUPRA LUCRĂRI
- partea generală
- partea specială
Lucrarea este structurată în trei capitole.
Am început lucrarea cu noţiuni de anatomie şi fiziologie a aparatului
cardiovascular.
În primul capitol, am prezentat date descriptive privind disgravidii,
respectiv: definiţie, clasificare, etiologie, simptomatologie, evoluţie, complicaţii,
prognostic, tratament.
65
BIBLIOGRAFIE
66
67