MINISTERUL EDUCATIEI

SCOALA POSTLICEALA
“FORTUNA”
PLOIESTI

PROIECT DE ABSOLVIRE
EXAMEN DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII PROFESIONALE - NIVEL 5

DOMENIUL: SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA

CALIFICAREA PROFESIONALA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

COORDONATOR:
AS. CIRCIUMARU MARIA
ABSOLVENT:
Iatan Valentina
 SESIUNEA AUGUST 2022
MINISTERUL EDUCATIEI
SCOALA POSTLICEALA SANITARA
FORTUNA
PLOIESTI

TEMA PROIECT
Ingrijiri acordate pacientelor cu
operatia de cezariana
.......................................................................................................
 CUPRINS

ARGUMENT

CAPITOLUL I - INGRIJIRI SPECIFICE ASISTENTEI MEDICALE

ACORDATE PACIENTELOR CU OPERATIA DE CEZARIANA
I.1 NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A APARATULUI GENITAL FEMININ
I.2 DEFINITIE, CLASIFICARE, SI FACTORII CARE DETERMINA APARITIA BOLII
1.3 MANIFESTARI SI PROBLEME DE DEPENDENTA SPECIFICE PACIENTELOR
CU OPERATIA DE CEZARIANA
I.4 PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA ACTE DE INVESTIGATIE
I.5 PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA INTERVENTII AUTONOME SI
DELEGATE.
1.6 EDUCATIE PENTRUT SANATATE PRIVIND PREVENIREA BOLII

CAPITOLUL II - STUDII DE CAZ

CAPITOLUL III
III.1. CONCLUZII
III.2. ANEXE
III.3. BIBLIOGRAFIE
 Anatomia aparatului genital feminin

1.3 Noţiuni generale de anatomie

Aparatul de reproducere al femeii este reprezentat de organele

genitale. Organele genitale feminine se împart în organe genitale
interne şi externe.
Organele genitale externe sunt:
• regiunea pubiană
• labiile mari
• labiile mici
• glandele Bartholin
• orificiul extern al uretrei
• clitorisul
• himenul
Organele genitale interne sunt:
• vaginul
• uterul
• trompele
• ovarele

Vaginul:
Este un organ musculo – membranos, nepereche ce uneşte organele
genitale externe de restul organelor genitale.
Vaginul este cuprins între rect, înapoi şi vezica urinară înainte. Este
turtit transversal în treimea inferioară şi dinainte înapoi în treimea
medie.
Porţiunea superioară prin inserţia fundului de sac pe colul uterin
capătă o formă cilindrică.
Extremitatea superioară a vaginului se inseră pe colul uterin după un
plan oblic de sus în jos şi dinapoi înainte, astfel că peretele posterior
este mai lung cu 1 – 2 cm decât cel anterior.
Prin inserţia vaginului pe col se formează bolta sau domul vaginal
(fundul vaginal)
Domul vaginal este divizat în:
-fundul de sac (fornixul posterior)
-fundurile de sac laterale
-fundul de sac anterior
suprafaţa interioară a pereţilor vaginali este străbătută de câte o
coloană longitudinală, anterioară şi posterioară şi de pliurile
transversale care pleacă de la aceste coloane.

Uterul:
Este un organ musculo – cavitar în care au loc diferite fenomene
legate de gestaţie şi de naştere.
Uterul constituie segmentul intermediar între vagin şi trompe.
Are forma unui trunchi de con turtit în sens anterior – posterior având
baza orientată în sus şi vârful în jos.
Uterul este format din trei părţi:
-corpul care este triunghiular cu baza în sus numit corp
-vârful care se numeşte col
-între corp şi col se găseşte o porţiune uşor îngustată numită istm

Istmul uterului - este reprezentat printr-un şanţ semicircular,

vizibil numai pe faţa anterioară şi pe cea laterală.
Corpul uterin - are un aspect coaxial turtit antero – posterior.
Colul uterin - are formă cilindrică uşor bombat la mijloc, este
comparat cu un butoiaş.
Intersecţia vaginului pe colul uterin îl împarte pe acesta în două părţi:
porţiunea supravaginală – este aproape cilindrică şi porţiunea
vaginală – are formă tronconică.
Dimensiunile uterului
La femeia adultă sunt următoarele:
-lungimea 6 cm lăţime la nivelul fundului de 4 cm şi grosimea de 2
cm;
-greutatea uterului, în mod obişnuit uterul este organ nepereche unic
şi median;
-greutatea este în medie de 50 – 70 g
Structura uterului
Peretele uterului este format din trei tunici: seroasă, musculară şi
mucoasă.
Tunica seroasă sau peritoneul este format de foiţa peritoneală care
îmbracă uterul.
Tunica musculară sau miometrul are o grosime medie de 15 mm şi
este stratul cel mai bine reprezentat.
Se consideră că miometrul este format din trei straturi:
-stratul extern conţine fibre longitudinale şi circulare
-stratul mijlociu e format din fibre anastomozate şi se numeşte strat
plexiform. El este străbătut de numeroase vase sangvine mai ales de
vene şi poartă numele de stratul vasculosum.
Stratul intern este constituit din fibre longitudinale şi circulare. Fibrele
circulare formează sfincterul istmului.
Tunica mucoasă sau endometrul aderă strâns la miometru fără
întreruperea unei submucoase.
Mucoasa cavităţii uterine este netedă, are o culoare roză – roşiatică
e foarte aderentă la miometru şi fiabilă.

Uterul în timpul sarcinii.

I se măreşte considerabil volumul ceea ce duce la modificarea
direcţiei şi raporturilor sale. Iniţial mărimea uterului interesează numai
corpul uterin.
Modificările gravidice interesează toate trei tunicile sale, sunt însă
caracteristice pentru miometru şi endometru.
După naştere uterul reia forma şi dimensiunile obişnuite.

Ovarul
Ovarele sunt glandele sexuale ale femeii şi determină caractere
sexuale primare. În ovare se produc ovule. În afară de acest rol
ovarele mai îndeplinesc un rol important de glande endocrine.
Ovarul a fost comparat cu o migdală verde, el are forma unui ovoid
puţin turtit. Este dispus cu axul mare vertical şi i se descriu două feţe,
două margini, două extremităţi.
Culoarea, aspectul, consistenţa şi dimensiunile ovarelor se modifică
în raport cu vârsta şi perioadele fiziologice ale femeii.
Aspectul ovarului - este neted şi regulat până la pubertate. De la
această epocă capătă un aspect neregulat, suprafaţa sa fiind
prevăzută cu numeroase depresiuni, cicatrici unele liniare altele
neregulate.
Numărul ovarelor – în mod normal sunt două. Pot exista ovare
supranumerare precum poate lipsi un ovar.
Dimensiunile ovarului – cresc cu vârsta până la maturitate. La femeia
adultă are aproximativ următoarele dimensiuni: 4 cm lungime, 3 cm
lăţime, 1 cm grosime.
După menopauză el se atrofiază progresiv.
Greutatea ovarului – la femeia adultă este de aproximativ 6 – 8 g.
La fetiţe are dimensiunile şi greutatea pe jumătate ca la femeia adultă.
În perioada preovulatorie, ovarul care va elibera ovulul îşi măreşte
volumul devenind de două ori sau chiar de trei ori mai mare ca
înainte.
Şi în timpul gravidităţii ovarul purtător al corpului galben are un volum
mărit.
Structura ovarului – ovarele sunt organele principale ale aparatului
genital feminin. Pe de altă parte la nivelul lor se dezvoltă şi se
maturizează celulele sexuale feminine.
Funcţia ovarului – are funcţie endocrină, se instalează la pubertate şi
durează până la climateriu. Hormonii secretaţi de ovar sunt estrogenii
şi progesteronul. Ovarele percepute prin palpare la femeia în
climateriu sunt considerate patologice, posibil purtătoare ale unor
procese cariochinetice.
Rolul ovarului – ovarul produce ovulul care după fecundare dă
naştere oului determinând gestaţia.
El secretă hormonii sexuali care pregătesc organele genitale în
vederea gravidităţii, îi protejează evoluţia, menţine şi dezvoltă
caracterele sexuale feminine.
Trompele uterine.
Sunt două conducte musculo – membranoase care se întind de la
coarnele uterine până la ovare.
Forma – are o lungime 10 – 12 cm, ea prezintă patru segmente:
infundibulul, porţiunea ampulară, istmul şi porţiunea uterină.
Structura – peretele trompei este format din trei tunici: seroasă,
musculară şi mucoasă.
Tunica seroasă este o dependinţă a peritoneului.
Tunica musculară este formată dintr-un sistem spiralat de fibră
musculară netedă.
Tunica mucoasă este formată din lamina proprie şi dintr-un epiteliu
unistratificat cilindric.

1. 2 Operaţia cezariană

Este o intervenţie obstetrico-chirurgicală prin care, prin secţiunea

peretelui abdominal şi uterin (histerectomie) - se extrage fătul şi
anexele sale din cavitatea uterină.
Indicaţiile operaţiei cezariene

Indicaţiile operaţiei cezariene pot să fie:

•absolute sau majore când nu există altă cale de rezolvare a naşterii;
•relative atunci când operaţia oferă avantaje şi are mai puţine riscuri
pentru mama şi făt;
•complexe atunci când sunt prezente simultan mai multe anomalii,
care luate în parte nu indică cezariana, însă considerate în complexul
lor indică operaţia cezariană drept cel mai bun procedeu de rezolvare
a naşterii.

Indicaţii fetale
•suferinţa fetală: bătăile cordului fetal (când oscilează);
•disproporţia dintre mărimea fătului şi bazin (mărimea bazinului se
apreciază prin pelvimetrie iar aprecierea volumului fătului se face prin
ecografie);
•aşezările vicioase ale fătului (ex: aşezările transverse, pelviana Ia
prima naştere);
•RH negativ cu titrul de anticorpi crescut unde tratamentul este
sangvinotransfuzia;
•prezentaţii craniene deflectate;
•membrane rupte fără posibilitatea de declanşare a travaliului, (în
acest caz, dacă nu se recurge la operaţie cezariană aproape la 100%
din cazuri apare infecţia amniotică.

Cauze materne
•bazin distocic (ex: bazin de şchiopătare, bazin strâmbat);
•placenta praevia care se face: programată (când a fost descoperita
ecografic) sau de urgenţă;
•dezlipirea prematură a placentei. O formă severă a dezlipirii
placentei este apoplexia placentară.

Indicaţii medicale
•boli cardiace;
•operaţii pe cord în antecedente;
•afecţiuni ORL;
•afecţiuni oftalmologice;
•uter cicatricial (fie după operaţie cezariană, sau miomectomii);
•operaţia cezariană de urgenţă în scop vital matern (ex: ruptura
uterină, făt mort intrauterin cu apoplexie şi tulburări de coagulare).

Alte indicaţii
•primipara în vârstă (de peste 35 ani);
•sarcină după tratament de sterilitate;
•cezariana la cerere.

Stările patologice medicale şi chirurgicale

Acestea, asociate sarcinii impun o atitudine ecletică.

•tuberculoza: în mod excepţional, când funcţia respiratorie este
redusă se poate indica extragerea fătului prin operaţie cezariană;
•cardiopatiile: intervenţia chirurgicală provoacă modificări
hemodinamice. De aceea indicaţia este obstetricală şi excepţional
medicală;
•hipertensiunea arterială; glomerulonefritele cronice. întreruperea
sarcinii în perioada viabilităţii fătului va fi impusă de agravarea bolii,
deci se va executa operaţia cezariană numai în ultim caz;
•sindromul de abdomen acut chirurgical. indiferent de cauza, survenit
în ultimul trimestru de sarcină când desfăşurarea este foarte gravă.
Tratamentul chirurgical propriu afecţiunii respective este precedat de
extragerea fătului prin operaţie cezariană;
•cancerul şi sarcina. în ultimul trimestru al sarcinii, indiferent de
organul afectat, tratamentul propriu-zis al cancerului trebuie să fie
precedat de operaţie cezariană;
•unele afecţiuni extragenitale ca: diabetul, boala Basedow, epilepsia,
pot da o indicaţie pentru operaţie cezariană.

Pregătirea preoperatorie

Având în vedere faptul că operaţia cezariană este, de cele mai multe

ori, o operaţie de urgenţă o pregătire preoperatorie în adevăratul sens
al cuvântului, este greu de făcut. Prin urmărirea prenatală se cunosc
deja o serie de parametri clinici şi de laborator. Se vor evita
examenele vaginale repetate.
•Abdomenul şi perineul se rad, gravida este clismată, se face un
sondaj vezical steril, fiind utilă menţinerea unei sonde de cauciuc
(Nelaton) în timpul intervenţiei, de asemenea este utilă o irigaţie
vaginală cu dezinfectante;
•Pe masa de operaţie, gravida este aşezată în poziţie Trendelenburg
redus şi se badijonează cu benzină, pentru degresajul pielii apoi cu
alcool iodat sau tinctură iodată;
•Trebuie pregătite mijloacele de reanimare a nou născutului:
*sondă pentru intubaţie traheală,
*aspirator de mucozităţi,
*oxigen,
*analeptice,
*cardiorespiratorii etc.

Tehnica operaţiei cezariene

Operaţia cezariană segmentară

Principiul intervenţiei constă în extragerea abdominală, a fătului
printr-o incizie a peretelui abdominal şi a segmentului inferior şi apoi
peritonizarea cu lamboul penitoneo-vezical.

Timpii operaţiei cezariene segmentare

1. Incizia peretelui abdominal se face printr-o secţiune mediană

subombilicală sau printr-o incizie transversală. Pfannenstiel.
Primul tip de incizie a tegumentelor se preferă în operaţiile de urgenţă,
deoarece oferă un câmp de vedere mai larg şi mai mare. După
deschiderea peritoneului se aplică câmpuri protectoare.

2. Incizia peritoneului uterin. Deasupra reflexiunii peritoneului

aproximativ la 2-3 cm, pe faţa anterioară a segmentului inferior, se
ridică, cu o pensă, peritoneul, care în această regiune este decolabil.
Se face o butonieră, prin care se introduce foarfeca curbă şi boantă,
se decolează peritoneul spre dreapta şi spre stânga, cu ajutorul
foarfecelui introdus prin butonieră, după care se incizează peritoneul
în sens transversal pe locul decolat. Ambele tranşee peritoneale sunt
împinse în sus şi în jos, punându-se în evidenţă forţa anterioară a
segmentului inferior.

3. Incizia segmentului inferior. Se execută o incizie transversală a

segmentului inferior la mijlocul lui, cu ajutorul bisturiului. Apar
membranele sau lichidul amniotic, dacă membranele au fost incizate.
Incizia este prelungită cu ajutorul ambelor degete arătătoare,
introduse În plaga uterină, degete care se privesc prin fata lor dorsală,
prin tracţiune laterală în sens invers. Se obţine o breşă transversală
convenabilă, de 12-13 cm.

Avantajele secţiunii transversale sunt:

•incizia transversală nu impune decolarea vezicii,
•este paralelă cu direcţia generală a vaselor,
•este paralelă în direcţia generală a fibrelor musculare,
•evită de cele mai multe ori placenta,
•oferă posibilitatea unei suturi uşoare şi corecte,
•oferă o peritonizare perfectă.
Din aceste motive se preferă incizia transversală a segmentului
inferior.

4. Extracţia fătului. Se introduce mâna în breşa uterină cu faţa dorsală

spre simfiză, palma modelându-se pe craniul fetal, pe care îl împinge
în sus. Această manevra duce la luxarea craniului prin breşa uterină,
fapt Ia care contribuie şi ajutorul, care împinge în jos, transabdominal
fundul uterului. Unii aplică forcepsul la scoaterea craniului. Se degajă
umărul posterior, tracţionînd craniul în sus, apoi umărul anterior când
craniul se trage în jos. Se extrage fătul care aşează pe un câmp steril
după ce în prealabil s-a secţionat cordonul ombilical.
5.Exteriorizarea uterului şi extragerea placentei
După naşterea fătului se scoate uterul în afara cavităţii abdominale,
introducându-se mâna în uter. Se administrează ocitocice sau
tetanizante (Ergomet) I.V care ajută Ia decolarea placentei. În mod
obligatoriu, se face apoi controlul manual al cavităţii uterine.

6.Sutura segmentului inferior

Se reperează cele două capete ale plăgii uterine şi se suturează.
Primul gest este să punem la capetele tranşei de incizie două fire
înnodate. Se dă unui ajutor să tragă cele două fire în mod divergent.
Prin această manevră punem sub tensiune plaga pe care o putem
sutura mai uşor şi mai estetic.

7. Peritonizarea liniei de sutură a segmentului inferior

Se face în mod variat în: bursă., “în redingotă”...
În cazul suturii în redingotă, marginea superioară a peritoneului se
fixează pe segmentul inferior, pe dedesubtul liniei de sutură
musculoasă după care lamboul peritoneovezical se aduce deasupra
primului şi se suturează, cu surjet, pe faţa anterioară a uterului.

8. Închiderea abdomenului. După terminarea suturii peritoneului se

scot câmpurile introduse în abdomen, se face o toaletă riguroasă a
cavităţii peritoneale după care se închide peretele abdominal în mai
multe straturi. Este prudent să drenăm acolo unde bănuim că există
o posibilitate de infecţie.
 Rolul asistentei nursing in monitorizarea ingrijirilor
pre si postoperatorii ale operatiei cezariene
Ingrijiri postoperatorii:
1 asigurarea supravegherii postoperatori pentru prevenirea
complicatiilor
2 evitarea efortului fizic
3 pregatirea materialelor necesare
4 supravegheaza pacienta in perioada postoperatorie
5 asigura pozitia pacientei
6 supravegheaza pansamentul plagii operatorii si ingrijeste plaga
operatorie
7 se supravegheaza drenul(daca exista)
8 anunta medicul ori de cate ori apar manifestari patologice
9 alimentatia pacientei operate
10 urmareste permeabilitatea sondei urinare si diureza
11 aigura confortul pacientei
12 se verifica posibila hipotensiune posturala a pacientei
13 informeaza leuza despre toata evolutia postoperatorie

Ingrijiri preoperatorii:
1 castiga increderea pacientei
2 o incurajeaza si ii explica acesteia desfasurarea unor investigatii
3 o insoteste in timpul efectuarii acesteia
4 insoteste pacienta la tratamentele efectuate
5 ajuta pacienta sa accepte operatia
6 faciliteaza prezenta familiei
7 isi rezerva mai mult timp pentru a sta cu pacienta
8 observa comportamentul si reactiile pacientei
Operaţia cezariană corporeală

Deşi simplă şi rapid de executat este mai rar indicată având în vedere
dezavantajele sale: pericolul infecţiei peritoneale, riscul unei rupturi
uterine Ia o sarcină ulterioară, complicaţiile frecvente post-
operatorii.

Indicaţiile principale ale operaţiei cezariene corporale sunt:

•aşezarea transversală a fătului cu lichid scurs şi uterul mulat pe făt;
•sarcina la cardiace decompensate sau alte afecţiuni unde se impune
intervenţia în poziţie semişezândă;
•placenta praevia şi apoplexia uteroplacentară cu hemoragii mari
unde există o mare urgenţă;
•cezariana urmată de histerectomie;
•prezenţa aderentelor după cezariană anterioară care face
inabordabil segmentul inferior.

Timpii operaţiei cezariene corporeale

1.Incizia peretelui abdominal

Se poate face printr-o secţiune mediană subombilicală şi apoi
aplicarea de câmpuri protectoare pentru o bună izolare a cavităţii
peritoneale şi a organelor interne.
2. Incizia mediană a peretelui uterin
Este de aproximativ 15-20 cm. Se face întâi cu bisturiul o butonieră,
care se prelungeşte în sus şi apoi în jos cu foarfecele, sub protecţia
degetului.

3. Extracţia fătului
Se face prin apucarea sa de un picior.

4. Exteriorizarea uterului şi extragerea placentei

Se face ca şi în operaţia cezariană segmentară.

5. Sutura tranşei musculoase a uterului

Se face in trei straturi:
•primul strat: musculo-musculos în toată grosimea muşchiului uterin
în de endometru (cu fire simple sau în opt);
•al doilea strat: sero-musculo-musculo-seros cuprinzând peritoneul
aderent şi o parte din miometru (se face cu fire simple sau surjet);
•al treilea strat: sero-seros cuprinzând numai peritoneul aderent de
stratul muscular (se face cu fire întrerupte de catgut sau surjet). Acest
strat acoperă complet tranşa musculară.

6. Închiderea peretelui abdominal

Se face în straturi anatomice după o prealabilă eliminare a câmpurilor
şi toaleta cavităţii. Drenăm acolo unde este cazul.
 Modificări morfo - funcţionale ale organismului
în timpul sarcinii

A.MODIFICARI GENERALE
Sarcina reprezintă o stare fiziologică specială care presupune
adaptarea organismului matern la noile condiţii create şi la
necesităţile produsului de concepţie.
Modificările produse explică apariţia unor manifestări pe care
asistenta trebuie să le cunoască şi să ajute gravida să înţeleagă că
acestea sunt determinate de sarcină şi vor dispărea după naştere. Au
loc modificări hormonale şi metabolice, se observă o intensificare a
activităţii tuturor aparatelor şi sistemelor.

Sistemul nervos
-pot apărea o serie de tulburări psihice, fatigabilitate în funcţie de tipul
de sistem nervos al gravidei.
-anxietatea, tulburarea somnului, reprezintă manifestări destul de
frecvente.
Sistemul endocrin
-acţionează în strânsă interdependenţă cu sistemul nervos.
-hipertrofia unor glande (adenohipofiza, corticosuprarenala şi tiroida)
determină creşterea cantităţii de hormoni.
-prolactina atinge un nivel maxim, chiar înainte de naştere şi inhibă
gonadotropii.
-corpul galben de sarcină înlocuieşte corpul galben menstrual,
acţionează până în luna 3 - 4 când funcţia este preluată de placentă.

Metabolismul
-creşte în sarcină datorită hiperfuncţiei tiroidiene, intensificării
activităţii cordului şi aparatului respirator.
-temperatura corpului creşte uşor până în luna a 3-a de sarcină.
-creşte lipemia (1000 1200 mg) care, asociată cu
hipercoagulabilitatea explică riscul flebitelor în sarcină.
-gravida are nevoie de mai multe proteine (1,5 gr/kg corp) scăderea
având influenţe negative asupra fătului.
-se produce imbibiţie gravidică prin retenţie de apă datorită
estrogenilor şi hormonilor corticosuprarenali.
-creşte volumul plasmatic până Ia 7 luni, apoi scade progresiv.
-se modifică metabolismul fosfocalcic; la termen o gravidă cedează
în medie 30 mg calciu pe zi fătului, în special între săptămânile 30 -
40.

Tegumentele
-pot apărea carii dentare, fracturi,
-pielea este lucioasă catifelată,
-glandele sebacee şi sudoripare sunt mai active, gravida transpiră
abundent,
-la 50 - 75 % din gravide apare hiperpigmentaţia pe faţă (masca sau
cloasma gravidică)
-vergeturile abdominale de culoare roz Ia primipare şi sidefii la
multipare, apar mai ales în luna a VI-a sau a VII-a şi sunt urmare pe
de o parte a creşterii în volum a uterului şi pe de altă parte a creşterii
activităţii adrenocorticoizilor.

Sistemul osteo-articutar
Sistemul osteo-articular suferă modificări prin decalcifiere.
-relaxarea articulaţiei bazinului şi chiar a celor intervertebrale (mai
ales Iombare), laxitatea ligamentară antrenează dureri la nivelul
coloanei,
-datorită imbibiţiei gravidice şi prin intervenţia hormonilor steroizi
placentari, a relaxinei se produce relaxarea simfizei pubiene; gravida
poate acuza durere,
-modificarea mersului şi posturii este determinată de creşterea
progresivă în greutate, de schimbarea centrului de greutate urmată
de accentuarea curburii lombosacrate.

Aparatul respirator
-în ultimele luni de sarcină uterul gravid, limitează mişcarea
diafragmului împingându-l în sus cu aproximativ 4 cm; apare o
hiperventilaţie constantă datorită nevoilor crescute de O2,
-scade concentraţia de CO2 din sângele matern şi uşurează trecerea
acestuia de la făt prim placentă.

Aparatul cardio-vascular
Acesta suferă cele mai importante modificări anatomice, funcţionale
şi hemodinamice.
-creşte debitul cardiac între săptămânile 10 - 30, putând depăşi cu 50
% valoarea normală,
-creşte ritmul cardiac cu 10 -15 bătăi/minut, la începutul sarcinii
atingând maximul către săptămâna a 30-a,
-creşte volumul sanguin (cu aproximativ 1230 ml), inima făcând un
efort considerabil pentru a împinge sângele şi în circulaţia
fetoplacentară,
-pot apărea modificări ale T.A., uşoară scădere în prima jumătate
probabil datorită vasodilataţiei produsă de activitatea hormonală; este
considerată patologică creşterea peste 140/90 mm Hg,
-creşte presiunea venoasă în membrele inferioare datorită
compresiunii exercitată de uterul gravid ceea ce favorizează apariţia
varicelor Ia membrele inferioare şi aparatul genital,
-creşte coagulabilitatea, ceea ce predispune Ia tromboză.

Aparatul digestiv
Acesta prezintă modificări care se instalează precoce şi care
interesează toate segmentele:
-ptialismul şi pialoreea pot fi jenante,
-greţurile şi vărsăturile apar mai ales dimineaţa,
-creşterea sau pervertirea apetitului,
-dureri epigastrice şi arsuri retrosternale,
-Ia nivelul cavităţii bucale:
-hipertrofia gingiilor, gingivita de sarcină datorită creşterii de estrogeni
(edeme şi sângerare) şi progesteron, lărgirea spaţiului periodontal -
tulburări care dispar după naştere,
-carii dentare mai ales la multipare,
-la nivelul stomacului:
-diminuarea secreţiei gastrice în primul şi al doilea trimestru,
-diminuarea motilităţii şi tonusului gastric datorită acţiunii hormonilor
asupra fibrelor musculare; Ia multipare şi obeze e posibil să apară
hernia hiatală,
-Ia nivelul intestinului,
-scade peristaltismul ceea ce explică tendinţa la constipaţie alături de
compresiunea exercitată de uterul gravid asupra rectului; apar
frecvent hemoroizi,
-Ia nivelul ficatului şi vezicii biliare:
-ficatul este mult solicitat; cresc transaminazele,
-colecistul evacuează mai încet.

Aparatul excretor
-creşte diureza la 1500 - 1800 ml/24 h,
-scade densitatea urinară,
-spre sfârşitul sarcinii pot apărea: uşoară albuminuire şi glucozuire,
-polakiurie şi disurie datorită compresiunii,
-hipotonia şi dilataţia uretro-pielo-caliceală cauzată de presiunea
exercitată de uterul gravid.

Tulburări neurologice
-compresiune pe nervii pelvici determinată de creşterea uterului,
-durere lombară din cauza: lordozei exagerate, tracţiunii asupra
nervilor, compresiunii pe rădăcinile nervoase,
-senzaţie de furnicături în mâini,
-cefalee mergând până la migrenă, anxietate, nesiguranţă,
-vertij, ameţeli mergând până Ia leşin în prima perioadă cauzate de
instabilitatea vasomotorie, hipotensiunea ortostatică şi hipoglicemie.

B. MODIFICARI LOCALE
1. Glanda mamară
Sânii cresc în volum, se dezvoltă o reţea venoasă (HaIler), areola
mamară este pigmentată, prezintă nişte proeminenţe numite tuberculi
Montgomerij.
Apare secreţia intrării în acţiune a prolactinei, cea lactată fiind inhibată
în timpul sarcinii de către estrogeni şi progesteron, produşi de
placentă.
După naştere, odată cu eliminarea placentei, estrogenii dispar, sub
influenţa prolactinei se produce secreţia lactată.
Apariţia secreţiei lactate şi nu a colesterolului în timpul sarcinii are
importanţă în sarcina oprită în evoluţie.

2. Aparatul genital
a.) Modificările uterului
Volumul uterului creşte ajungând la următoarele diametre Ia termen:
32 - 37 cm de la 6,5 cm vertical; 24 cm de la 4 cm - transvers; 22 - 23
cm de la 2,5 cm antero-posterior.
Capacitatea creşte de la 2 - 3 ml la 4 - 5 l la termen, patologic putând
ajunge la 10 - 15 l.
Greutatea de la 50 g ajunge la 1000 - 1200 g.
Grosimea pereţilor creşte în primele două luni de la 10 - 15 mm la 19
mm pentru ca apoi să se subţieze datorită distensiei.
Forma piriform în tura a doua, sferoid în lunile 3, 4 şi 5 şi ovoid în
lunile 6 - 9.
Consistenta păstos ramolit, la început datorită vascularizaţiei
abundente şi imbibiţiei gravidice; în lunile 3 - 4 este elastic şi renitent
după luna a 5 - a din cauza lichidului amniotic.
-în primele 6 săptămâni uterul este organ intrapelvin,
-luna a 3-a - la mijlocul distanţei dintre ombilic şi simfiza pubiană,
-luna a 5-a la nivelul ombilicului,
-luna a 7-a la mijlocul distanţei dintre apendicele xifoid şi ombilic,
-luna a 8-a la nivelul coastelor false,
-luna 8 ½ - la apendicele xifoid,
-luna a 9-a la două laturi de deget sub apendicele xifoid.

Vulva şi vaginul
Prezintă o congestie locală, culoare violacee din cauza creşterii
vaseularizaţiei din zonă.
Apare o secreţie vaginală datorită hormonilor estrogeni şi
progesteron, un lichid vâscos.
Se formează dopul gelatinos care are rol de barieră în calea invaziei
bacteriene (Ia nivelul colului).
 CAPITOLUL II - STUDII DE CAZ
CULEGEREA DATELOR
PACIENT 1 PACIENT 2 PACIEN
Nume şi prenume Marin Diana Preda Raluca Ivan Iulia
Vârsta 26 ani 36 ani 29 ani
Sexul FEMININ FEMININ FEMININ
Ocupaţia SALARIATA SALARIATA CASNIC
Starea civila CASATORITA CASATORITA CASATO

Condiţii de viaţă şi muncă Pacienta locuieste la casa cu 5 Pacienta locuieste la bloc, cu 4 Pacienta locuie
camere impreuna cu sotul camere, impreuna cu sotul camere in
impreuna
copiii.
Gusturi personale si obiceiuri Pacienta nu consuma alcool, Pacienta nu consuma alcool, nu Pacienta es
este fumatoare: 10 tigari pe zi fumeaza. Consuma cafea. Are ocazie, fu
mese bogate si sanatoare in Nu consu
vitamine
Greutatea 77kg 83kg 81kg
Înălţime 1.62m 1.71m 1.66m
Grup sanguin AB(I) A(II) B(II)
Antecedente heredo-colaterale NEAGA mama- HTA NEAGA

Antecedente personale Menarha- 11 ani Menarha- 13 ani Manarha

Cicluri mentruale - neregulate Cicluri menstruale regulate - 28 Cicluri menstr
Ultima menstruatie: 4 de zile Ultima m
septembrie Ultima menstruatie- 20 august Nasteri 0

-1-
 Nasteri 0 Nasteri 0 Avorturi
Avorturi 3 Avorturi 3 Contrace
Contraceptive : neaga Contraceptive - neaga
Internari anterioare - in luna VI Greutatea la nastere a nou
de sarcina pentru Amenintare nascutului 3500g
de avort.
Motivele internării Pacienta Marin Diana in varsta Pacineta Preda Raluca, in Pacienta
de 26 de ani se interneaza in vartsa de 34 ani, se interneaza de 39 ani
data de 16.05.2022 in clinica in data de 18.05.2022 in clinica de 18.05.20
de obstretica cu modificari de de obstretica cu modificari de obstretica
sarcina in 36 de saptamani. sarcina in 38 de saptamani. de sarcin
- fara CUD - contractii uterine la 10 Circumfe
- col sters, nedilatat minute 103 cm
- scurgere de LA - tonus uterin normal - IF
- prezentatie pelvina - col sters - co
- circumferinta - nu pierde lichid min
abdominal 111cm amniotic sau sange - to
- IFU 37cm - orientarea fatului - co
- tonus uterin normal. longitudinal - m
- dilatatie ce permite - li
indexul - p
- membrane intacte
- prezentatie pelvina

Istoricul bolii Datorita pozitiei fatului, Datorita pozitiei fatului, Datorita

pacienta are indicatii de pacienta are indicatii de pacienta
cezariana. operatie. operatie.
In data de 16.05.2022 nasterea In data de 18.05.2022 la ora In data d
a fost declansata cu cezariana. 09.45, nasterea a fost 02.36, na
Pacienta da nastere unui fat declansata cu cezariana. declansat

-2-
 viu, de sec F, cu 3300g, L- Glob de siguranta prezent. T.A Glob de sig
49cm, fara traumatisme, fara 100/60 T.A-140/
malformatii, scor APGAR 9, Pacienta da nastere unui fat de Pacienta
iar la 5 minute 10 sex M, cu 3500 g, L-50 cm sec F, cu
Delivrenta placentei 15 min. fara malformatii, fara malforma
delivrenta placentei- 16 minute scor APGA
10.
Delivren

Diagnosticul la internare Sarcina 36 de saptamani, fat Sarcina 38 de saptamani, fat Sarcina 3

viu, membrane rupte
16.05.2022 la ora 07:20, bazin membrane intacte, bazin
eutocic, debut de travaliu.
Sarcina a fost depistata la 10
saptamani. Controale
prezentate lunar, cu evolutie
fiziologica.
Interventie chirurgicala
principala: operatie de
cezariana
Data internării
viu, prezentatie pelvina, membran
debut de
eutocic, debut de travaliu. Se Intervent
interneaza acuzand CUD principal
pentru asistenta la nastere. cezariana
Interventie chirurgicala Se intern
principal: operatie de cezariana. pentru asis
Sarcina a fost depistata la 12
saptamani. Controale prenatale
lunare cu evolutie fiziologica.

-3-
 ANALIZA NEVOILOR FUNDAMENTALE NESATISFA

PACIENT 1 PACIENT 2 PACIE

Nevoia fundamentala 1. Nevoia de a 1. Nevoia de a 1. Nev
nesatisfacuta respira si a avea o respira si a avea o respira
buna circulatie buna circulatie buna c
2. Nevoia de a se 2. Nevoia de a bea 2. Nevoia de a
misca si a avea o si a manca si a m
buna postura 3. Nevoia de a se 3. Nevoia d
3. Nevoia de a misca si a avea o elimin
dormi si odihni buna postura 4. Nev
dormi

-4-
 4. Nevoia de a 4. Nevoia de a 5. Nev
evita pericolele dormi si a se odihni recrea
5. Nevoia de a 5. Nevoia de a
invata invata
Problema de 1. tahicardie 1. tahicardie 1. tegu
dependenta 2. stare generala 2. deshidratare palide
alteralata 3. star
2. vom
3. anxietate alterata 3. tran
4. apatie 4. durere moder
5. interes 5. interes 4. anx
5. dez
Etiologia

-5-
Manifestarea de - tahicardie - tahicardie - t
dependenta - alterarea - sete - v
confortului - absenta - l
- readormire cu exercitiilor fizice - o
greutate - readormire cu de somn
- dureri greutate incapacitatea
- d
abdominale, - cererea de a inde
disconfort la nivelul informatii activit
sanilor avanta
- cererea de
informatii

-6-
 PLANIFICAREA INGRIJIRILOR
PACIENT 1 PACIENT 2 PACI
OBIECTIVE 1. pacienta sa aibe 1. pacienta sa aibe 1. pacienta sa
un ritm cardiac si o un ritm cardiac si o un ritm card
tensiune arteriala tensiune asteriala tensiu
normala normala norma
2. diminuarea 2. pacienta sa 2. asig
durerii consume cat mai calori
3. somn nocturn multe lichide organ
fara intrerupere 3. pacienta sa hidrat
4. pacienta sa exprime o stare coresp
exprime o stare de generala buna

-7-
 bine. ameliorarea 4. sa-si exprime o 3. sa nu pr
anxietatii. stare de bine niciun
5. pacienta sa isi 5. sa explice deshid
insuseasca pacientei regimul 4. sa-s
informatii noi despre alimentar , stare d
nascut si despre activitatile zile
regimul igieno- recomandate 5. sa
dietetic. indepl
putin
i face
terme
INTERVENTII

-8-
 APLICAREA INGRIJIRILOR
Aplicarea ingrijirilor (pacient 1)
Problema Obiectiv Interventii autonome si
delegate
PACIENT 1 1.Alterarea 1.Obtinerea unui ritm 1. -monitorizarea functiilor 1.
circulatiei(tahicardi cardiac normal vitale p
e) 2. Pacienta sa prezinte
masurarea - la
pulsului l
2. Eliminare mictiuni spontane
2
fiecare 4 ore
Inadecvata 3.
Mentinerea - se linisteste pacienta P
3. Hipertermie temperaturii in limite -
se face bilantul hidro- m
4. Durerea la nivelul normale electrolitic al lichidelor
D
abdomenului 4. Diminuarea durerei - se administreaza
2
5. Alimentatie 5. Asigurarea medicatie prescrisa de medic
1
inadecvata, deficit caloriilor necesare 2.
risc de dezhidratare oraganismului 3
- se verifica prezenta
globului vezical e

-9-
Hidratarea Interventii autonome: 4
Corespunzatoare - introducerea bazinetului d
Asigurarea bilantului cald sub pacienta 5
hidric lasa robinetul deschid
- sa n
curga apa ( sa fie auzita de
p
pacienta)
- introduce mainile
pacientei in apa calda
Interventii delegate:
- efectuarea sondajului
vezical in conditii de asespsie
- 3. se hidrateaza pacienta
- se administreaza
antitermice
- se masoara temperatura
dimineata si seara
4. Administrarea de antalgice
Efectuarea masajului uterin

- 10 -
 5. Alimentatie si hidratare
parentala

EXTERNAREA (pacient 1)
Data externarii Starea la externare Bilantul autonomiei

PACIENT 1

Tratament (pacient 1)

Denumirea Forme de Actiune Doza zilnica

medicament administrare

Examene de laborator (pacient 1)

Analiza ceruta Mod de recoltare Valori normale Va

- 11 -
 Aplicarea ingrijirilor (pacient 2)
Problema Obiectiv Interventii autonome si delegate
PACIENT 2 1. Alternarecir 1. obtine 1. monitorizarea functilor vitale 1
culatiei rea unui ritm - masurarea pulsului la fiecare 4 puls
2. ore
hipertermin cardiac limite normale
e normal - se linisteste pacienta 2
3. eliminare 2. menti - se face bilantul hidro-electrolitic es
inadecvata nerea al lichidelor 3
4. durerea la temperaturii - se administreaza medicatie prezinta
nivelul in limite prescrisa de medic s
abdomenului normale 2. se hidrateaza pacienta D
5. cafalee 3. pacie - se administreaza anitermice 2
nta sa - se masoara 1
t
prezinte dimineata si seara 4
d

- 12 -
eliminare 3. - se verifica prezenta globului 5.
adecvata vezical c
4. dimin Interventii autonome:
uarea durerii - introducerea bazinetului cald
5. comb sub pacienta
aterea - lasa robinetul deschis sa curga
cafaleei apa
- introduce mainile pacientei in
apa calda
Interventii delegate:
- efectuarea sondajului vezical, in
conditii de asepsie.
4. administrarea de antalgice
efectuarea masajulu uterin
5. se aeriseste salonul
- se administreaza medicatie
prescrisa de medic

- 13 -
 EXTERNAREA (pacient 2)
Data externarii Starea la externare Bilantul autonomiei

PACIENT 2

Tratament (pacient 2)

Denumirea Forme de Actiune Doza zilnica

medicament administrare

Examene de laborator (pacient 2)

Analiza ceruta Mod de recoltare Valori normale Va

- 14 -
 Aplicarea ingrijirilor (pacient 3)
Problema Obiectiv Interventii autonome si delegate
PACIENT 3 1. Alternarea 1. Obtinerea 1. - monitorizarea functiilor 1.
circulatiei(tahicard unei bune functii vitale l
ie) circulatorii - se masoara pulsul la fiecare 4 in 3
2. eliminare 2. pacienta sa ore70b/min,
inadecvata aibe mictiuni - se observa faciesul, 2.
manifestata prin spontane tegumentele c
ischiurie 3. Combaterea - se face bilanul hidro-electrolitic Diu
greturilor
3. si a al lichidelor
alternarea 2
eliminarii cu varsaturilor - se linisteste pacienta 1
alterarea 4. combaterea - se administreaza medicatia 3.
integritatii cefaleei prescrisa de medic
tegumentelor

- 15 -
4. cefalee 5. combaterea 2. se verifica prezenta 4.
5. hipertermie frisonului globului vezical c
Interventii autonome: 5
- introducerea bazinetului com
cald sub pacienta
- lasa robinetul deschis sa
curga apa(sa fie auzita de
pacienta)
- introduce mainile
pacientei in apa calda
Interventii delegate:
Efectuarea sondajului vezical, un
conditii de asepsie.
3. - pacienta este ajutata in
timpul varsaturilor

- 16 -
- pacienta este asezata in decubit
dorsal cu capul intr o parte
aproape de marginea patului
- pastrarea produsului eliminat
- administrarea medicatiei
prescrisa de medic
4. - se aeriseste salonul
- se administreaza medicatia
prescrisa de medic.
5. se acopera pacienta cu inca
o patura
- se administreaza O2
- comprese reci pe frunte
- se adminustreaza analgice.

- 17 -
 EXTERNAREA (pacient 3 )
Data externarii Starea la externare Bilantul autonomiei

PACIENT 3

Tratament (pacient 3)

Denumirea Forme de Actiune Doza zilnica

medicament administrare

Examene de laborator (pacient 3)

Analiza ceruta Mod de recoltare Valori normale Va

- 18 -
- 19 -