ȘCOALA POSTLICEALĂ

PROIECT DE PRACTICĂ
ÎNGRIJIREA PACIENTEI CU FIBROM UTERIN

Elev:
Anul: III

BRAŞOV,
2020

2
 CUPRINS

SCURT ISTORIC AL AFECTIUNII - FIBROMUL UTERIN............................................3

CAPITOLUL 1. ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA ORGANELOR GENITALE FEMININE. . .3
1.1 OVARELE............................................................................................................4
1.2 TROMPELE UTERINE.......................................................................................5
1.3 UTERUL...............................................................................................................7
1.4 VAGINUL..........................................................................................................13
1.5 ORGANELE GENITALE EXTERNE.................................................................15
1.6 GLANDELE MAMARE....................................................................................16
CAPITOLUL 2. AFECȚIUNEA - FIBROMUL UTERIN..............................................16
2.1. DEFINIŢIE........................................................................................................16
2.2. CLASIFICARE..................................................................................................16
2.3. INVESTIGAȚII..................................................................................................17
2.4. TRATAMENT....................................................................................................19
CAPITOLUL 3. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTELOR CU
FIBROM UTERIN........................................................................................................22
3.1. ROLUL PROPRIU............................................................................................22
3.1.1. ASIGURAREA CONDIȚIILOR DE SPITALIZARE.....................................22
3.1.2. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN EXAMINAREA CLINICĂ A
PACIENTEI...........................................................................................................23
3.1.3 SUPRAVEGHEREA PACIENTEI................................................................23
3.1.4. PREGĂTIREA PREOPERATORIE ȘI ÎNGRIJIREA POSTOPERATORIE 23
3.1.5. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ALIMENTAȚIA PACIENTEI.............24
3.1.6. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN EDUCAȚIA SANITARĂ A
PACIENTELOR....................................................................................................24
3.2. ROLUL DELEGAT AL ASISTENTEI MEDICALE..............................................24
3.2.1. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN EXAMINAREA PARACLINICĂ.......24
3.2.2. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ADMINISTRAREA TRATAMENTULUI
.............................................................................................................................25
3.3. DESCRIEREA A DOUĂ TEHNICI MEDICALE.................................................25
3.3.1. Colposcopia...............................................................................................25
3.3.2. Examenul radiologic...................................................................................25
CAPITOLUL 4. STUDIU DE CAZ................................................................................26
4.1. CAZUL NR. 1....................................................................................................26
4.2. CAZUL NR. 2....................................................................................................32
CONCLUZII.................................................................................................................39
BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................40

3
 SCURT ISTORIC AL AFECTIUNII - FIBROMUL UTERIN

Fibromul uterin este o tumoră benignă care se dezvoltă prin proliferarea miometrului
la care se adaugă ţesut conjunctiv.
Aceste tumori au fost semnalate din cele mai vechi timpuri.
HIPOCRAT - a descris "pietrele" de la nivelul uterului (fibromioamele calcificate).
LOUIS - a făcut un studiu mai complet al acestor tumori uterine şi a prezentat un
memoriu la Academia de Chirurgie în 1775.
SIREDEY şi RICHELOT - mult mai târziu, în a doua jumătate a secolului XIX-lea au
dat informaţii anatomoclinice de o şi mai mare valoare ştiinţifică.

CAPITOLUL 1. ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA ORGANELOR

GENITALE FEMININE

Organele genitale feminine sunt situate în pelvis şi îndeplinesc funcţia de reproducere.

Ovarele sunt cele două glande sexuale care produc celulele sexuale feminine - ovulele.
Acestea sunt conduse în trompele uterine unde, se petrece fertilizarea. Trompele sunt două
conducte prin care oul fertilizat este condus în uter, organul principal al gestaţiei. În uter se
dezvolta oul fecundat până la naştere. După uter urmează vaginul, organul prin care fătul
este expulzat la naştere, dar care totodată este şi organul copulaţiei. La intrarea vaginului
se găsesc o serie de formaţiuni, care împreună formează vulva.
Trompele uterine, uterul şi vaginul constituie căile genitale. Acestea împreună cu
ovarele alcătuiesc organele genitale interne. Formaţiunile vulvei se mai numesc şi organele
genitale externe.
Figura nr. 1.1.
Organele genitale feminine

4
 Sursa: www.ginecologia.ro
1.1 OVARELE
Ovarele sunt glandele sexuale ale femeii şi determină caracterele sexuale primare.
În ovare se produc ovulele. În afară de acest rol, ovarele mai îndeplinesc un important
rol de glande endocrine, prin secreţia hormonilor sexuali.
Ovarele împreună cu tubele şi ligamentele largi sunt numite de clinicieni anexele
uterului.
● FORMA: Ovarul a fost comparat cu o migdală verde; el are forma unui ovoid
puţin turtit.
● CULOARE: Ovarul este albicios la nou-născută; roz -palid la fetiţă; la femeia
adultă are o culoare roşiatică ce se accentuează în timpul menstruaţiei. După menopauză
devine albicios-cenuşiu.
● ASPECT: Ovarul este neted şi regulat până la pubertate. De la această
perioadă capată un aspect neregulat, suprafaţa sa fiind presărată cu numeroase
depresiuni, cicatrici, unele lineare, altele neregulate.Cicatricile rezultă din involuţia corpilor
galbeni.
● CONSISTENŢA: la femeia adultă este elastic, dar ferm, astfel că el este
palpabil la examenul ginecologic. După menopauză, capată o consistenţă dură, fibroasă.
● NUMARUL: În mod normal sunt două. Pot exista ovare supranumerare, după
cum poate lipsi un ovar.
● DIMENSIUNILE: Cresc cu vârsta pâna la maturitate. La femeia adultă, are
aproximativ următoarele dimensiuni: 3-5 cm lungime, 3 cm lăţime, 1-2 cm grosime. După
menopauză el se atrofiază progresiv. Culoarea, aspectul, consistenţa şi dimensiunile
ovarelor se modifică în raport cu vârsta şi perioadele fiziologice ale femeii.
● GREUTATE: La femeia adultă este de aproximativ 6-8 g. În perioada
preovulatorie, ovarul care va elibera ovulul îşi măreşte volumul, devenind de două sau chiar
5
 trei ori mai mare ca înainte. Şi în timpul gravidităţii, ovarul purtător a1 corpului galben are un
volum mărit.
● SITUAŢIE: Ovarul se găseşte în compartimentul cavităţii pelvine aflat înapoia
ligamentelor largi,de o parte şi de alta a uterului în "CAVUM RETROUTERIN".
● MIJLOACE DE FIXARE: Ovarul este suspendat de ligamentul larg. El este
fixat prin pedicul şi prin patru ligamente:
a) Ligamentul suspensor numit şi infundibulopelvic, este cel mai puternic dintre
mijloacele de fixare.
b) Ligamentul propriu al ovarului numit şi ligamentul utero-ovarian- este un cordon
fibro-muscular situat în aripioara posterioară a ligamentului larg
c) Ligamentul tuboovarian- leagă extremitatea tubară a ovarului de infundibulul tubei şi
asigură contactul dintre aceste două organe.
d) Mezovarul este o plică a foiţei posterioare a ligamentului larg, prin care ovarul este
suspendat de acesta.
● STRUCTURA OVARULUI: Ovarele sunt organele principale ale aparatului genital al
femeii.
Dezvoltarea şi maturarea foliculilor ovarieni cuprinde o serie de transformări succesive
pe care le suferă celulele sexuale şi celulele foliculare, pâna la eliberarea unui ovul prin
fenomenul ovulaţiei.
După ovulaţie, evoluţia foliculului ovarian este încheiată. În cavitatea foliculară se va
organiza o nouă structură numită corpul galben.
Atât foliculul ovarian cavitar cât şi corpul galben au şi o importantă funcţie endocrină.
În timp ce foliculul ovarian cavitar are o dublă funcţie: la nivelul său se desfăşoară procesele
ovogenezei, dar unele structuri ale sale elaborează şi hormonii sexuali feminini sau
estrogenii, corpul galben are numai funcţie endocrină: el produce progesteronul.
Dezvoltarea şi maturarea foliculilor ovarieni şi apoi constituirea în locul lor a corpilor
galbeni, sunt procese ritmice, periodice, care în mod normal se desfăşoară într-un interval
de 28 zile şi constituie în totalitatea lor ciclul ovarian.
Raportate la un ciclu menstrual succesiunea aproximativă a fenomenelor este
următoarea: dezvoltarea şi maturarea foliculului ovarian se petrece între zilele I-a şi a XIII-
a; ovulaţia se produce în ziua a XIV-a; constituirea şi evoluţia corpului galben au loc între
zilele 15-25; iar între zilele 26-28 se produce degenerarea corpului gaIben, care apoi va fi
înlocuit cu un ţesut cicatricial numit corpul albicans.Această evoluţie scurtă a corpului
galben survine în împrejurări obişnuite, în care fecundaţia nu a avut loc şi deci nu s-a
instalat o sarcină. Este corpul galben menstrual.

6
 În cazul când ovulul este fecundat se formează corpul galben de sarcină care ia o
mare dezvoltare. Structuralizarea lui este completă în luna a-III-a, iar involuţia lui începe din
luna a-IV-a, când funcţiile lui sunt preluate de placentă. Diametrul lui atinge 40-50 mm în
stadiul de dezvoltare maximă.
FUNCŢIA ENDOCRINĂ: a ovarului se instalează la pubertate şi durează pâna la
climacteriu. Această funcţie se desfăşoară sub dependenţa hormonilor gonadotropi
antehipofizari (FSH, LH sau ICSH si LTH), aceştia la rândul lor fiind controlaţi prin factorii
eliberatori hipotalamici. Hormonii secretaţi de ovar sunt estrogenii şi progesteronul.

1.2 TROMPELE UTERINE

Tubele sau trompele uterine sunt două conducte musculo-membranoase care se
întind de la coarnele uterine pâna la ovare. Tubele au un rol important în captarea ovulului,
apoi în vehicularea acestuia şi a spermiilor. În treimea sa laterală se petrece fecundaţia. Ea
oferă apoi condiţii favorabile pentru efectuarea primelor diviziuni ale zigotului şi migrarea
acestuia spre cavitatea uterină.
Trompa uterină are o lungime de 10-12 cm; ea prezintă patru segmente:
a) Infundibulul tubei sau pavilionul, este segmentul incipient al ei. Are forma unei
pâlnii, cu baza evazată, foarte festonată, formată dintr-un buchet de 10-15 ciucuri sau
fimbrii;
b) Porţiunea ampulară sau ampula trompei e segmentul cel mai lung al ei, măsoară 7
-9 cm şi reprezintă aproape două treimi din lungimea totală a trompei;
c) Istmul este o porţiune mai îngustă a trompei, de consistenţă mai fermă, dur la
palpare. Pătrunde în comul uterului, între ligamentul rotund şi ligamentul propriu al ovarului;
d) Porţiunea uterină sau interstiţială, străbate peretele uterului. Este scurtă (1 cm) şi
îngustă (1 mm).
Sunt două orificii tubare:
- ostiul abdominal care se găseşte în centrul infundibulului şi are 2-3 mm diametru;
- ostiul uterin are 1 mm diametru şi se deschide în unghiul superior al cavitaţii
uterine.
● CONSISTENŢA TROMPEI: este redusă; la palpare e moale.

● DIRECŢIA TROMPEI: este sinuoasă; ea explică importantele raporturi cu

ovarul.
● STRUCTURA: Peretele tubei este format din trei tunici:
a) Tunica seroasă - provine din ligamentul larg; este deci o dependenţă a
peritoneului. Înveleşte suprafaţa exterioară a tubei, inclusiv a infundibulului, oprindu-se la
nivelul marginii libere, sau a bazei acestuia (linia Farre).
7
 b) Tunica subseroasă (se găseşte sub peritoneu) este un strat subţire de ţesut
conjunctiv lax, în care călătoresc principalele ramificaţii vasculare şi nervoase.
c) Tunica musculară este formată dintr-un sistem spiralat de fibre musculare netede.
d) Tunica mucoasă e formată din lumină proprie (corion) şi dintr-un epiteliu
unistratificat cilindric (plasmatic). Acest epiteliu este constituit din celule ciliate şi celule
secretorii. Celulele secretorii elaborează un produs de aspect mucos, care împreună cu
lichidul absorbit din cavitatea peritoneală, formează secreţia sau lichidul tubar. Aceasta
umezeşte suprafaţa mucoasei trompei şi serveşte la nutriţia zigotului şi a blastocitului în
decursul migrării sale prin oviduct.

VASCULARIZAŢIA ŞI INERVAŢIA OVARULUI ŞI A TROMPEI UTERINE

● ARTERE: Artera primară a ovarului este artera ovariană, iar a tubei artera
uterină.
Artera ovariană ia naştere din aorta abdominală, coboară în bazin şi se împarte în
două ramuri: tubară şi ovariană.
Artera uterină este ramură a arterei iliace interne. La nivelul unghiului uterului se divide
şi ea în doua ramuri terminale, similare celor precedente: tubară şi ovariană.
● VENELE: urmează în general dispoziţia arterelor.
Venele ovarului plecate din reţele capilare, prin vene flexuoase ajung în hilul organului.
Venele ovarului primesc reţeaua venoasă subtubară, apoi urcă alături de artera ovariană
spre abdomen. În fosa iliacă se unesc într-un unghi unic, vena ovariană care se varsă în
stânga în vena renală, iar în dreapta direct în vena cava inferioară. Venele trompei merg
paralel cu arterele, formând o reţea subtubară.
● LIMFATICELE: iau naştere dintr-o reţea capilară perifoliculară, ajung în
porţiunea lui medulară unde se formează un plex. De la nivelul trompei, limfaticele coboară
în mezosalpinge şi apoi, la marginea anterioară a ovarului, se întâlnesc cu vasele limfatice
ale acestuia şi cu cele ale corpului uterin. Astfel iau naştere nişte colectoare limfatice, care
se varsă în limfonodurile lombare pâna la nivelul vaselor renale.
● NERVII: sunt de natură organo-vegetativă. Pentru ovar, provin în cea mai
mare parte din plexul ovarian şi în cea mai mica măsură din plexul uterin.
Nervii trompei provin din plexul ovarian şi din plexul uterin; ei urmează traiectul
vaselor.

1.3 UTERUL
8
 Uterul este un organ musculos, cavitar, în care se dezvoltă oul; la sfârșitul sarcinii el
expulzează fătul și anexele lui. Este un organ median, nepereche. Forma, dimensiunile,
raporturile lui variază în funcție de vârsta femeii, diferite stări funcționale, graviditate.

A. CONFORMAŢIA EXTERIOARĂ
Uterul are forma unui trunchi de con turtit în sens antero-posterior, având baza
orientată în sus şi vârful trunchiat în jos.
a) Istmul uterului este reprezentat printr-un şanţ semicircular, adesea puţin adânc,
vizibil numai pe faţa anterioară şi pe feţele laterale.
b) Corpul uterului are un aspect conoid, turtit antero-posterior, caruia îi descriem: două
feţe, două margini, fundul şi două unghiuri tubare.
c) Colul uterin are formă cilindrică, uşor bombat la mijloc; el e comparat cu un butoiaş.
Extremitatea superioară a vaginei se inseră pe col de-a lungul unei linii circulare, foarte
oblice de sus în jos şi înapoi- înainte. Inserţia vaginei pe colul uterin, îl împarte pe acesta în
două părţi:
- porţiunea supravaginală
- porţiunea vaginală;
Vârful este perforat de un orificiu, ostiul uterin, care conduce în cavitatea uterină.
Figura nr. 1.2.
Ureterul în baza parametrelor (văzut dinspre posterior)

Sursa: www.ginecologia.ro

● OSTIUL UTERIN: numit de clinicieni orificiul extern al colului are forme

diferite:
La virgine, are un aspect rotunjit, punctiform.

9
 La multipare ostiul uterin apare ca o despicătură transversală, lată de 10-15mm, care
împarte colul în două buze, una anterioară şi alta posterioară, unite prin două comisuri
laterale. Cu creşterea numărului de naşteri, ostiul uterin tinde cât mai mult să rămâna
întredeschis.
● DIMENSIUNILE UTERULUI:
La femeia adultă, nulipară, sunt următoarele: lungimea de 6 cm; lăţimea la nivelul
fundului de 4 cm; grosimea de 2 cm.
La multipare aceste dimensiuni cresc cu aproximativ 1 cm.
● CONSISTENŢA UTERULUI: fermă, dar elastică, uşor de perceput la
examenul ginecologic (tuşeul vaginal combinat cu palparea abdominală). În sarcină uterul
devine mai moale, păstos.
● GREUTATEA UTERULUI: este în medie de 50-70 g, mai uşor la nulipare.
● NUMAR: în mod obişnuit, uterul este un organ nepereche, unic şi median.
● SITUAŢIA UTERULUI: se află în centrul cavităţii pelvine; înapoia vezicii
urinare, înaintea rectului, deasupra vaginei. Corpul uterului este acoperit de peritoneu, care
de pe marginile lui laterale se continuă cu ligamentele largi.
● DIRECŢIA UTERULUI:
Raportul dintre corpul şi colul uterului se numeşte unghi de flexiune. În mod normal
uterul se află în anteflexiune.
Raportul dintre colul uterin şi vagină se numeşte unghi de versiune. În mod normal
unghiul este deschis în anteversiune.
Raportul dintre uter şi excavaţia pelviană: axul uterului, înclinat de sus în jos şi
înainte-înapoi, corespunde cu axul excavaţiei, care este curb, cu concavitatea orientată
anterior.
● VARIAŢII PATOLOGICE ALE DIRECŢIEI UTERULUI:
În modificările unghiului de flexiune, colul îşi păstrează poziţia normală, iar corpul se
deplasează înapoi (retroflexiune) sau lateral (laterofIexiune).
În modificările unghiului de versiune: retroversiune( deplasare înapoi) şi
lateroversiune (deplasare laterală). De obicei retroversiunea se asociază cu retroflexiunea
(retroversiune- flexiune ).
● STATICA ŞI MIJLOACELE DE FIXARE ALE UTERULUI :
Echilibrul dinamic al uterului este asigurat de o serie de mijloace:
Mijloace de suspensie: îl ancorează de pereţii excavaţiei pelvine.
Mijloace de susţinere: îl sprijină de jos în sus.
● MIJLOACELE DE SUSPENSIE:
Peritoneul acoperă cea mai mare parte a uterului.

10
 Ligamentele largi sunt două cute peritoneale de formă patrulateră, întinse între
marginile uterului şi pereţii laterali ai excavaţiei pelviene.
Ligamentul rotund este un cordon conjunctivo-muscular pereche. Ligamentele
rotunde sunt adesea folosite de chirurgi pentru redresarea uterului din unele poziţii vicioase.

Figura nr. 1.3.

Segmentele ureterului

Sursa: www.ginecologia.ro

● MIJLOACELE DE SUSŢINERE:
Aderenţele la vezică şi la rect.
Aderenţele la lamele sacrorectogenitopubiene.
Perineul constituie cel mai important şi mai valoros mijloc de susţinere al uterului.

B. CONFORMAŢIA INTERIOARĂ:

11
 În mod normal, cavitatea uterină are aspectul unei fisuri, ai cărei pereţi vin în contact.
Ea este astfel o cavitate virtuală. Devine reală atunci când găzduieşte o sarcină sau se
dezvoltă o tumoră.
Cavitatea uterului este divizată printr-o ştrangulare situată la nivelul istmului în două
compartimente: cavitatea corpului şi canalul cervical.
● CAVITATEA UTERINĂ: are formă triunghiulară, cu baza spre fundul organului
şi vârful spre canalul cervical.
Cavitatea uterină este cuprinsă între doi pereţi: anterior si posterior. Dintre cele trei
margini, una este superioară şi două laterale.
Cele trei unghiuri sunt marcate prin trei orificii. Orificiile superioare (laterale) foarte
înguste corespund deschiderii tubelor, iar orificiul inferior conduce în canalul cervical.
● CANALUL CERVICAL: sau canalul colului are un aspect fuziform, fiind, mai
larg în partea mijlocie şi îngustat la cele două extremităţi. Cele două orificii ale acestui
canal sunt:
- orificiul intern care conduce în cavitatea uterină;
- orificiul extern care este chiar ostiul uterin şi se deschide în vagină.
● DIMENSIUNILE CAVITĂŢII UTERULUI: lungimea totală este mai mică cu
aproximativ 1 cm decât lungimea totală a uterului. Ea măsoară 5cm la nulipare şi 6 cm la
multipare.
● CAPACITATEA UTERULUI: de 3 cm la nulipare şi de 4 cm la multipare.
● STRUCTURA UTERULUI:
a) Tunica seroasă sau perimetrul, este formată de foiţa peritoneală care îmbracă
uterul. Învelitoarea peritoneală este dublată pe faţa ei profundă de o pătură subţire de ţesut
conjunctiv numit stratul subseros.
b) Tunica musculară sau miometrul, are o grosime medie de 15mm şi este stratul cel
mai bine reprezentat.
Arhitectura miometrului arată trei straturi:
- Stratul extern conţine fibre longitudinale şi fibre circulare .
- Stratul mijlociu e constituit din fibre anastomozate şi se numeşte stratul plexiform. El
e străbătut de numeroase vase sanguine, mai ales vene, şi poartă chiar numele de stratum
vasculosum. Fibrele musculare au un important rol în închiderea aeestor vase (hemostază
fiziologică).
- Stratul intern este constituit din fibre longitudinale şi circulare. Fibrele circulare
formează sfincterul istmului.
c) Tunica mucoasă sau endometrul aderă strâns la miometru, fără interpunerea unei
submucoase.

12
 Mucoasa cavităţii uterine este netedă, are o culoare roz-roşiatică, e foarte aderentă la
miometru şi friabilă. Grosimea ei variaza între 2mm şi 9mm în funcţie de etapele ciclului
uterin sau menstrual. Epiteliu simplu, cuboprismatic, fără celule mucipare, presărat cu
celule ciliate, este înzestrat cu numeroase glande uterine de tip tubular simplu. Mucoasa
istmului are aceleaşi caracteristici histologice cu cea a corpului.
Mucoasa canalului cervical( a endocolului) e de tip glandular. Epiteliu este simplu,
format din celule prismatice înalte, cu un număr mare de celule nulipare. Glandele cervicale
sunt foarte ramificate, de tip racemos. Mucoasa canalului cervical este slab dependentă
hormonal. Glandele colului secretă un mucus gros, uşor alcalin, care ocupă canalul cervical
şi predomină prin orificiul uterin sub forma unui "dop mucos" sau gleră cervicală. El
protejează cavitatea uterină împotriva infecţiilor ascendente din vagină şi facilitează
ascensiunea spermatozoizilor spre această cavitate.
Mucoasa porţiunii vaginale (exocolului) este de tip pavimentos, stratificată,
necheratinizată.
Mucoasa exocolului suferă, împreună cu mucoasa vaginală, o descuamaţie
permanentă. Acest fapt are o mare importanţă practică, deoarece examenul citologic al
materialului recoltat poate depista unele forme incipiente de cancer al colului.
VASCULARIZAŢIA ŞI INERVAŢIA UTERULUI
Figura nr. 1.4.
Vascularizaţia uterului

Sursa: www.ginecologia.ro

● ARTERELE:
a) Artera uterină
13
b) Artera ovariană
c) Artera ligamentului rotund
● ARTERA UTERINĂ: are un diametru de 2-3 mm în afară sarcinii şi de 5-6 mm
în timpul sarcinii. Ia naştere din artera iliacă internă, printr-un trunchi comun cu ombilicala,
la nivelul fosei ovariene. De aici coboară pe peretele pelvian pâna la nivelul ligamentului
larg şi pătrunde în această formaţiune peritoneală. Străbate transversal baza ligamentului
larg îndreptându-se spre colul uterin şi o distanţă de 1,5-2 cm de acesta se înconvoaie în
sus descriind un "arc".
În traiectul său, artera uterină emite numeroase ramuri colaterale. Din portiunea
transversală se desprind ramuri peritoneale, ureterale, vezicale, precum şi artera vaginală.
Toate au un traiect flexuos, ceea ce le permite să se adapteze la creşterea în volum a
uterului gravid. Ramurile corpului, se divid într-un ram anterior şi altul posterior, care merge
fiecare pe faţa corespunzătoare a uterului.
Ramurile terminale sunt două:
- ramura ovariană, care merge prin mezovar şi se anastomozează cu ramura similară
a arterei ovariene formând arcada paraovariană;
- ramura tubară merge în mezosalpinge şi împreună cu ramura arterei ovariene
formează arcada subtubară.
● VENELE: Pleacă din toate tunicile uterului şi se adună mai întâi în nişte
canale speciale, situate în stratul plexiform al miometrului. Aceste canale sunt cavităţi
săpate în tunica musculară, şi se numesc sinusuri uterine. Din aceste sinusuri,sângele se
colectează spre marginile uterului, unde formează de fiecare parte câte o reţea bogată de
vene avalvulate care însoţesc artera uterină între foiţele ligamentului larg- plexurile venoase
uterine. Acestea comunică larg cu plexurile venoase vezical şi vaginal.
Din plexurile uterine sângele este condus pe două căi: în jos spre venele uterine care
se varsă în iliaca internă; în sus prin venele tubei şi ale ovarului în vena ovariană, care se
deschide în dreapta în vena cavă inferioară, iar în stânga în vena renală.
Din plexurile uterine pleacă şi venele ligamentului rotund, care se varsă în vena
epigastrică inferioară.
● LIMFATICELE: se strâng într-o reţea colectoare extrem de bogată, situată sub
peritoneu numită reţeaua subseroasă.
Limfaticele corpului se adună aproape toate înspre unghiurile uterului. Aici se unesc cu
cele ale ovarului şi ale tubei şi împreună urcă alături de vena ovariană până la limfonodurile
lombare. Alte vase limfatice duc : unele pe calea ligamentului rotund spre limfonodurile
inghinale superficiale; altele prin ligamentul larg spre nodurile iliace externe.

14
 Limfaticele colului sunt anastomozate cu cele ale porţiunii superioare a vaginei.
Acestea primesc aferente şi apoi se îndreaptă către limfonodurile iliace externe, altele
urmând traiectul venelor uterine ajung la nodurile iliace interne. Din partea posterioară a
colului pornesc câteva vase limfatice, care trec pe feţele laterale ale rectului, urcă pe faţa
pelviană a sacrului şi se termină în nodurile sacrate şi în cele ale bifurcaţiei aortei.
● INERVAŢIA UTERULUI: este de natura organo-vegetativă, simpatică şi
parasimpatică. O mică parte a nervilor provine din plexul ovarian care se desprinde din
plexul aortico-abdominal. Principala contribuţie în inervaţia uterului provine din plexul
uterovaginal, el însuşi o emanaţie a plexului hipogastric inferior.

1.4 VAGINUL
Este un conduct musculo-conjunctiv, median şi nepereche. Prin extremitatea
superioară se inseră pe colul uterin, iar prin extremitatea inferioară se deschide în vulvă.
● FORMA: conduct cilindroid, turtit antero-posterior pe cea mai mare parte a
întinderii sale. În împrejurări normale, fiziologice, vagina este o cavitate virtuală, pereţii ei
venind intim în contact.
● DIMENSIUNI: variabile în funcţie de vârstă; lungimea medie este de 8-9cm.
Peretele posterior care se inseră mai sus pe colul uterin, este mai lung cu 1-2cm decât cel
anterior. Calibrul vaginei nu este uniform. Este mai largă la extremitatea uterină şi mai
îngustă la extremitatea vulvară. Fiind un organ extrem de elastic, vagina se lasă dilatată cu
mare uşurinţă (examenul cu speculul, dilatare operatorie ).
● NUMAR: În mod normal, vagina este un organ unic.
● CONFORMAŢIA INTERIOARĂ: Suprafaţa mucoasei este neregulată,
încreţită. Atât pe peretele anterior cât şi pe cel posterior se găseşte câte o proeminenţa
longitudinală de pe care pleacă de o parte şi de cealaltă o serie de plice vaginale
transversale.
Coloana vaginală anterioară este mai proeminentă. Ea pleacă de la tuberculul uretral
al vaginei, situat la nivelul orificiului vaginal, la 2-3mm înapoia meatului uretral.
Coloana vaginală posterioară coboară mai jos decât cea anterioară. Coloanele şi
plicele vaginei nu se suprapun, ci se alătură, închizând, în acest fel vagina. Plicele vaginei
se şterg după naşteri repetate şi la femeile în vârstă.
● SITUAŢIE ŞI DIVIZIUNE: Este situată în partea inferioară a excavaţiei
pelvine, în planul median. În traiectul său, vagina străbate hiatul uro-genital al diafragmei
pelvine, care o împarte în:
Porţiunea pelviană, cea mai mare parte a organului, situată deasupra diafragmului.
Porţiunea perineală, mult mai scurtă.

15
 ● MIJLOACE DE FIXARE:
- Inserţia pe colul uterin
- Aderenţa anterioară de vezică şi uretră
- Aderenţa posterioară de rect
- Lateral este fixată de lamelele fibroase ale spaţiului pelvisubperironeal
- Centrul tendinos al peritoneului, reprezintă principalul mijloc de fixare
- Ridicătorii anali care susţin vagina deasupra centrului tendinos
● STRUCTURA VAGINEI:
Peretele vaginal are o grosime de aproximativ 3mm. El conţine numeroase celule
musculare netede, fibre colagene şi mai ales elastice.
a) Tunica externă sau adventiţia este de natură conjunctivo-elastică şi conţine
numeroase vase sanguine şi mai ales vene.
b) Tunica musculară: sistem musculo-elastic cu un grad ridicat de adaptabilitate.
c) Tunica mucoasă sau mucoasa vaginală se continuă în sus cu mucoasa exocolului,
iar în jos cu mucoasa vestibulului .Are o culoare roz până la roşu- violaceu în timpul
menstruaţiei. Este elastică, rezistentă şi aderentă la musculară, are 1 mm grosime.
Histologic este constituită din epiteliu şi corion, aderă la musculară fără interpunerea unei
submucoase. Epiteliu este lipsit de glande, de tip pavimentos, stratificat, necheratinizat.

VASCULARIZAŢIA ŞI INERVAŢIA VAGINEI

● ARTERE: Artera vaginală, ramură a uterinei, irigă regiunea fornixului; ramurile
vaginalei mijlocii vin din vezicala inferioară, ramură a hipogastricei; ramurile inferioare vin
din rectala mijlocie; mai sunt şi ramuri din ruşinoasa internă.
● VENELE: pleacă dintr-o reţea mucoasă şi dintr-una musculară,se strâng apoi
la nivelul pereţilor laterali ai vaginei unde formează plexurile vaginale care conduc în vena
iliacă internă.
● LIMFATICELE: Din porţiunea superioară se îndreaptă spre nodurile iliace. Din
porţiunea inferioară merg spre nodurile sacrate şi altele spre nodurile inghinale superficiale.
● NERVII: provin din plexul uterovaginal. În treimea inferioară vin fibre somato-
senzitive din nervul ruşinos.

1.5 ORGANELE GENITALE EXTERNE

● VULVA: are forma unei fante, alungită în sens sagital şi mărginită lateral de
către două repliuri cutanate, labiile mari şi mici.
● LABIILE MARI: sunt două repliuri cutanate (7-8cm) cu două feţe, ambele
acoperite de tegument, cea laterală prevăzută cu păr şi glande sebacee mari. Se unesc

16
anterior, spre simfiza pubiană, prin comisura anterioară a labiilor,situată pe un relief median,
acoperit de păr, numit muntele lui Venus, posterior se unesc prin comisura posterioară, la
câţiva cm anterior de anus.
● LABIILE MICI: sunt două cute simetrice situate medial de labiile mari şi
despărţite de ele prin şanţul interlabial. Spaţiul mărginit de labiile mici, pe linia mediană, se
numeşte vestibul vaginal, la care deosebim două zone: anterioară (deschiderea orificiului
extern a1 uretrei) şi posterioară (orificiul vaginal care, lateral prezintă deschiderile canalelor
glandelor vulvo-vaginale - Bartholin - ce umectează intrarea în vagin).
Organele erectile ale vulvei sunt: clitorisul şi bulbii vestibulari (două organe analoge
corpului cavernos al uretrei la bărbat, situate la baza labiilor mari).
● VASCULARlZAŢIA: este asigurată de ramuri ale arterei ruşinoase interne;
venele se deschid în vena iliacă internă, iar limfaticele drenează limfa în ganglionii inghinali
superficiali.
● INERVAŢIA: este somatică şi vegetativă; cea somatică este dată de nervul
ruşinos intern şi de nervul ilio-inghinal, iar cea vegetativă de plexul hipogastric şi nervul
pelvic.
● CORPUL PERINEULUI: spaţiul situat între comisura vulvară posterioară şi
anus este cunoscut şi sub numele de corpul perineului. În profunzimea sa este situat centrul
tendinos al perineului.
Rupturile obstetricale ale corpului perineului sunt direct implicate în patogenia
prolapsului genital.

1.6 GLANDELE MAMARE

Mamela este formată din glanda mamară şi diferite parţi moi (ţesut conjunctiv, adipos)
care o înconjoară. Este o glandă pereche, anexă a aparatului genital feminin, situată pe
peretele toracic anterior, în intervalul dintre coastele III-VII, de origine cutanată
(ectodermală).

CAPITOLUL 2. AFECȚIUNEA - FIBROMUL UTERIN

2.1. DEFINIŢIE
Fibromul uterin este o tumoare benignă constituită din ţesuturi analoage celor care
alcătuiesc miometrul: fibre musculare netede, ţesut conjunctiv şi vase sanguine, care se
dezvoltă în peretele muscular uterin. Denumirea de fibrom sugerează predominanţa
componentei conjunctive, iar cea de leiomiorn, a componentei musculare. O caracteristică a

17
 fibroamelor o reprezintă existenţa unei pseudocapsule - densificare periferică a tumorii, prin
care aceasta se delimitează de miometrul adiacent.

2.2. CLASIFICARE
Fibroamele pot să se localizeze 1a nivelul oricăreia din porţiunile anatomice ale
uterului: corp, istm sau col.
a) Fibroamele de corp uterin sunt cele mai frecvente (95-96%). Dacă sunt multiple,
deformează suprafaţa uterului. Fibroamele unice, dacă sunt localizate fundic, pot să atingă
dimensiuni considerabile, fară să modifice prea mult forma uterului;
b) Fibroamele istmului sunt rare. Pot să se dezvolte înspre parametre şi să determine,
rapid, compresiuni ureterale;
c) Fibroamele colului, dacă interesează porţiunea supravaginală, se confundă la
examenul clinic cu fibroamele de istm. Fibroamele cervicale se pot mări şi să deformeze
colul. Alteori apar sub forma unor polipi fibroşi, situaţi în canalul cervical.
După cum sunt situate în raport cu peretele uterin, fibroamele pot fi:
a) Subseroase;
b) Intramurale;
c) Submucoase.
Figura nr. 2.1.

Sursa: www.ginecologie.ro

2.3. INVESTIGAȚII
a) Examenul clinic general poate pune în evidenţă semnele unei anemii asociate.
Palparea abdomenului permite sesizarea tumorii, dacă aceasta a trecut din "stadiul pelvian"
în "stadiul pelviabdominal sau abdominal".

18
 b) Examenul cu valvele face posibilă depistarea unor leziuni asociate ale colului
uterin.
c) Tuşeul vaginal combinat cu palparea abdominală, conferă informaţiile cele mai
valoroase pentru diagnostic:
- situarea, dimensiunea, forma, numarul tumorilor. Fibroamele pot fi localizate la nivelul
corpului uterin, a unuia din pereţi, spre unul din borduri,
- regiunea fundică, istm sau col. Pot să deformeze uterul, să apară sub forma unor
boseluri sau proeminenţe cu suprafaţă netedă;
- un semn clasic, prin care fibroamele sunt diferenţiate de tumorile ovariene, îl
reprezintă "solidaritatea" cu uterul. Altfel spus, fibroamele "fac corp comun cu uterul". Sunt
antrenate în deplasările pe care le imprimăm uterului şi invers. În plus între fibrom şi uter nu
există "şanţ de delimitare". Aceste particularităţi nu sunt prezente şi în cazul fibroamelor
subseroase pediculate.
- consisteţa fibroamelor este ceva mai mare decât a peretelui uterin normal (sunt
dure). Dacă survine transformarea sarcomatoasă capătă o consistenţă "fermă". Dacă
degenerează edematos sau se necrobiozează, consistenţa lor se diminuează.
- în mod normal fibroamele sunt nedureroase. Devin dureroase dacă se
necrobiozează, se torsionează sau apar grefe septice. Tuşeul vaginal permite
depistarea eventualelor leziuni anexiale asociate.
Tuşeul rectal, fără să fie obligatoriu, este util în aprecierea proceselor inflamatorii sau
tumorale la nivelul colonului sigmoid şi rect.
INVESTIGAŢII PARACLINICE: Frotiurile citovaginale (al secreţiei cervicale, dozările urinare
ale estrogenilor, pregnadiolului) şi colposcopia sunt obligatorii pentru diagnosticul leziunilor
asociate ale colului uterin.
Histerometria relevă alungirea cavităţii uterine până la 15-25cm. Dar cavitatea poate
să apară scurtată şi deformată datorită nodulilor submucoşi sau pediculaţi.
Chiuretajul uterin fracţionat este obligatoriu ori de câte ori sunt prezente sângerările
anormale, pentru excluderea adenocarcinomului de endometru sau a unui carcinom
endocervical. Se face în scop terapeutic, bioptic şi explorator.
Histerosalpingografia executată cu substanţă de contrast, prin colul uterin cu un aparat
special, se injectează în cavitatea uterină şi apoi în trompe substanţa opacă la raze X
(Lipiodol). Se fac clişee radiologice în timpul injectării pentru a se observa permeabilitatea
colului, cavitatea uterină şi permeabilitatea trompelor.
Radiografia simplă este utilă în cazul fibroamelor cu duritate excesivă prin impregnare
calcară.

19
 Urografia poate fi utilă dacă se suspectează o compresie ureterală extrinsecă. În
prezent este înlocuită de ecografie, care furnizează informaţii mai fiabile.
Ecografia permite diferenţierea fibroamelor de tumorile ovariene chistice. Fibromul
apare ecografic ca o tumoare bine delimitată, heterogenă, prezentând multiple ecouri
diseminate, de mici dimensiuni şi de intensitate redusă. Chisturile sunt lipsite de ecouri,
omogene, bine conturate. În cazul fibroamelor, fenomenul de "amplificare posterioară"
(accentuarea conturului posterior al tumorii) lipseşte. Acest fenomen este propriu
formaţiunilor cu conţinut lichidian;
Celioscopia nu este în mod expres indicată. Permite însă diferenţierea unui fibrom
pediculat de o tumoare ovariană;
Uroculturile pot să probeze o infecţie urinară asociată;
O serie de investigaţii sunt necesare pentru a evalua, preoperator, starea bolnavei:
hemoleucograma;glicemia; uree; colesterolemie; teste hepatice de disproteinemie; Rx.
cord-pulmon; E.K.G.; teste de coagulare;tensiunea arterială; examenul complet de urina.

2.4. TRATAMENT
Indicaţia terapeutică în fibromul uterin este dominată de cancerul benign al tumorii.
Atâta timp cât fibeomul nu dă complicaţii, ne abţinem de la orice tratament. Intervenţia
chirurgicală este indicată în complicaţii ale fibromului, compresie ca urmare a volumului
mare, hemoragiei, degenerescenţă.
Tratamentul fibromului uterin constă în:
- tratament medical;
- tratament chirurgical;
- tratament radioterapic;
Tratamentul medical se adresează hemoragiilor, anemiei secundare, eventualelor
infecţii urinare asociate.
Hormonoterapia: sunt utilizate progestativele administrate discontinuu, din ziua a 10-
a până în ziua a 25-a a ciclului menstrual sau în zilele 15-25 ale ciclului.
Progestativul previne recidivele hemoragiilor, dar numai dacă acestea recunosc o
cauză functională. Sunt eficace deci în hemoragiile prin hiperplazii endometriale asociate şi
nu în hemoragii datorate fibroamelor.
Dacă tumoarea este mică se face tratament cu hormoni antiestrogenici - tip
Testolutan (amestec între Testosteron şi Progesteron). Se mai administreaza Testosteron şi
Lutestan (preparate antagoniste).
Tratamentul medical mai este reprezentat de ocitocice şi hemostatice.
Dintre acestea cele mai frecvent folosite sunt:

20
 - Ergomet - hemostatic cu acţiune ocitocică, predominant uterotonică;
- Oxitocina - provoacă contracţii uterine de tip fiziologic;
- Metilergometrina Maleat (Methergin) - hemostatic uterin, opreste hemoragia
acţionând ocitocic, cu creşterea tonusului miometrului şi comprimarea vaselor şi sinusurilor
sanguine, efectul fiind rapid (imediat după administrare I. V.; 1a 2-5 min. dupa administrate
I.M. şi după administrare orală în 5-10 min.); are acţiune vasoconstrictoare slabă. Se
administrează 1-2 fiole (0,2mg - 0,4mg)/ zi.
- Etamsilat;
- Adrenostazin - hemostatic prin cresterea rezistenţei capilare. Se administrează 1-3
fiole/zi I.M. ATENŢIE! Injecţia este dureroasă. Nu se injectează în aceeasi seringă cu
vitamina C (incompatibilitate);
- Vitamina K (Fitomenadiona) - actionează antihemoragic prin perfectarea sintezei
hepatice a protrombinei şi ai altor factori ai coagulării; efectul este relativ rapid - se
instalează în 3-4 ore, fiind intens şi prelungit. Se administrează 1-3 fiole /zi. Soluţia
injectabilă de fitomenadiona nu trebuie amestecată cu alte soluţii pentru injectare sau
perfuzie. Dozarea poate fi controlată prin timpul Quick (normal 12-15 secunde);
- Venostat - hemostatic prin actiune de tip trombinic şi tromboplastinic, scurtează
timpul de coagulare prelungit şi timpul de sângerare (injectare S.C sau I.M efectul se
instalează în 45 min. şi durează 24 de ore; pentru I.V. efectul apare în 15 min. şi durează 12
ore). Se administrează 1-2 fiole pe zi;
- Cortizon Acetat - hormon glucocorticoid, asigură homeostazia glucidică, protejează
organismul în condiţii de stres, are acţiune antiinflamatorie şi antialergică, favorizează
catabolismul proteic şi măreşte glicemia, creşte secreţia gastrică, stimulează S.N.C.;
favorizează retenţia hidrosalină. Durata efectului unei doze este de 8-12 ore. Se vor
administra 100-200 mg/zi.
Se va asocia medicaţia antianemică: fier asociat cu vitamina C.
Tratamentul chirurgical se va individualiza de la caz la caz, inaplicarea lui se va avea
în vedere pe cât posibil păstrarea funcţionalităţii sferei genitale.
Este indicat dacă fibroamele uterine:
- s-au complicat cu hemoragii importante şi/sau care persistă, întreţinând anemia
secundară;
- au suferit complicaţii, cum sunt torsiunea şi necrobioza (rare), sau determină
compresiuni de vecinătate cu răsunet asupra funcţionalităţii arborelui urinar sau a tractului
digestiv;
- prin dimensiunile sau sediul lor sunt susceptibile să se complice. Dimensiunile
depăşind pe cele ale unei sarcini de 10 săptămâni (posibile complicaţii prin compresiune),

21
sediul istmic, fibroamele incluse şi inclavate (riscul compresiei ureterale), pediculate (risc de
torsiune) sau fibroamele submucoase (riscul hemoragiei si necrobiozei);
- cu creştere rapidă - posibilă transformare sarcomatoasă;
Mijloacele chirurgicale sunt reprezentate de:
a) Chiuretajul utilizat pentru a asigura hemostaza de urgenţă, în hemoragiile mari.
Intervenţia este nu numai hemostatică, ci şi diagnostică - permite explorarea cavităţii uterine
şi examenul histopatologic al produsului de chiuretaj;
b) Intervenţii conservatoare: miomectomia unică sau miomectomii multiple (ablaţia
doar a tumorii sau a tumorilor, daca sunt mai multe), miometrectomia (constând în ablaţia
tumorilor împreună cu o parte din miometru şi reconstituirea uterului) şi histerectomia
(ablaţia uterului în totalitate);
Histerectomia fundică: indicată în salpingitele cronice bilaterale, unde endometrul
fundic este adesea atins. Î n practică, amputaţia fundică a uterului se combină cu o
salpingectomie sau anexectomie uni sau bilaterală. Acest procedeu are drept scop să
menţină funcţia endocrină şi menstruală a femeii. Succesele functionale ale operaţiei depind
de suprafaţa endometrului rămas şi de calitatea ovarului păstrat.
Histerectomia subtotală: tehnică prin care se extirpă corpul uterin în totalitate,
secţiunea fiind făcută la nivelul istmului uterului. Deşi este o intervenţie radicală pentru uter,
pentru că se suprimă complet funcţiile acestuia (menstruaţia şi posibilitatea de gestaţie),
este totuşi o operaţie conservatoare, prin aceea că păstrează anexele (menţine funcţia
hormonală). Acest procedeu, în caz de leziuni anexiale pronunţate se poate combina cu o
salpingectomie sau anexectomie uni sau bilaterală.
Histerectomia totală: tehnică prin care se extirpă uterul în totalitate (corpul uterin
împreună cu colul uterin). Operaţia poate fi executată cu păstrarea sau extirparea anexelor
uni sau bilaterale. Calea abdominală este cea mai frecvent utilizată.
Rezecţia endoscopică (histeroscopica) a fibroamelor intracavitare;
Ablaţia prin torsiunea pediculului a fibroamelor acusate prin orificiul cervical.
Practicarea unui anumit tip de intervenţie depinde de:
- vârsta femeii şi dorinţa de a procrea;
- numărul, dimensiunile, situarea fibroamelor;
- existenţa unor eventuale leziuni asociate (prezenţa unei leziuni maligne
concomitente, implică tratarea cancerului şi nu a fibromului).
La femeile tinere sunt preferate intervenţiile conservatoare: miomectomia sau
miometrectomia. Sunt intervenţii care conservă funcţia de reproducere. După 45 de ani (cu
unele oscilaţii în plus sau minus) este indicată histerectomia totală. După această vârstă, se
propune spre a fi îndepartate şi ovarele (anexele de fapt).

22
 Riscul recidivelor în cazul intervenţiilor conservatoare este de 2-4%.
Tratamentul radioterapic: constă în aplicarea de raze Roentgen tumorilor de
dimensiune mijlocie, care sângerează abundent. Sub influenţa razelor Roentgen, funcţia
ovarului este inhibată, producând o menopauză artificială, aşa încât tumorile nu mai cresc şi
uneori chiar se micşorează.

CAPITOLUL 3. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA

PACIENTELOR CU FIBROM UTERIN

3.1. ROLUL PROPRIU

Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientelor cu fibrom uterin este deosebit de
complex. Ea este în contact timp îndelungat cu pacienta. Are un rol deosebit în consilierea
pacientei, ceea ce contribuie la realizarea relaţiei pacientă - asistentă medicală, relaţie ce
trebuie să se bazeze pe încredere, atât din partea pacientei cât şi din partea asistentei
medicale.
Atenţia, consideraţia, talentul, pasiunea, fineţea, eleganţa, râvna, zelul sunt calităţi pe
care asistenta medicală trebuie să le manifeste în cursul procesului de îngrijire al pacientei,
atât pentru a-i alunga teama de spital, de boală, de operaţie, cât şi pentru a o ajuta să-şi
redobândească starea de sănătate şi să-şi asigure roluri obişnuite în familie, în comunitate,
după convalescenţă scurtă.
Din punct de vedere fizic asistenta medicală trebuie să aibă forţă fizică pentru a face
faţă unor acţiuni ca: transportul sau mobilizarea bolnavelor, rezistenţa fizică necesară
activităţii în ture şi timpul îndelungat petrecut de către personalul sanitar mediu în picioare;
mişcări sigure, coordonate.

3.1.1. ASIGURAREA CONDIȚIILOR DE SPITALIZARE

Scopul spitalizării bolnavelor, în general, este vindecarea. Pentru a realiza acest
lucru trebuie create condiţii prielnice, necesare ridicării forţei de apărare şi regenerare a
organismului şi scoaterii lui de sub eventualele influenţe nocive ale mediului înconjurător.

23
 Internarea în spital - din cauza efectelor stresante ale îngrădirilor, scoaterii bolnavei
din mediul familial şi profesional, incertitudinilor privind investigaţiile şi rezultatele acestora,
în majoritatea cazurilor reprezintă pentru bolnavă o grea încercare.
Saloanele, coridoarele şi încăperile anexe trebuie astfel mobilate şi amenajate ca să
se apropie cât mai mult de anturajul obşsnuit al bolnavelor.
Saloanele să fie cât mai mici, cu 2-4 paturi, iar paturile să fie cât mai distanţate
pentru ca bolnavele să nu se deranjeze reciproc. Ferestrele să fie prevăzute cu perdele
uşor de spălat. Pe coridoare să se aşeze scaune cu măsuţe, unde bolnavele în trecere pot
să se odihnească pentru câteva minute. Mobilierul să fie uşor de curăţat. Măsuţele vor fi
acoperite cu feţe de masă. Colţurile şi decorurile pot fi aranjate foarte bine şi estetic pentru
acest scop. Atât pe coridoare, cât şi în saloane să se pună flori.
Vesela, instrumentarul, precum şi orice obiect de inventar al secţiei trebuie să fie în
stare impecabilă.
3.1.2. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN EXAMINAREA
CLINICĂ A PACIENTEI
Conduita asistentei medicale într-un serviciu de ginecologie presupune nu numai
calităţi morale, ci şi o serie de calităţi fizice şi de bun tehnician care sunt la fel de
importante. Participă alături de medic la efectuarea examenului clinic al pacientei, are rolul
de a însoți pacienta în salon, ajutând-o să se instaleze.Realizarea unui anturaj terapeutic de
protecţie depinde în foarte mare măsură de asistenta medicală. Ea este factorul principal
care creează atmosfera de căldură în secţie, însă trebuie să fie ajutată şi de ceilalţi membrii
ai secţiei şi ai spitalului.

3.1.3 SUPRAVEGHEREA PACIENTEI

După instalarea bolnavei în pat (în decubit dorsal cu capul într-o parte) se va
supraveghea faciesul. Se urmăreşte apariţia palorii însoţită de transpiraţii reci şi răcirea
extremităţilor care indică starea de şoc. Apariţia cianozei, chiar redusă, indică insuficienţa
respiratorie sau circulatorie.Se administrează oxigen pe sonda endonazală.
După trezire, bolnava poate să prezinte o stare de agitaţie, urmată de smulgerea
pansamentului, drenurilor, perfuziei. Va fi imobilizată dacă este nevoie.
Asistenta medicală trebuie să supravegheze funcţiile vitale şi vegetative: respiraţia
trebuie să fie ritmică, cu amplitudine normală. Dacă apare jena respiratorie, ea poate trăda:
încarcarea bronşică cu mucozităţi (fiind necesară o aspiraţie faringiană), căderea limbii,
prevenită prin menţinerea pipei Guddel până la trezirea completă a bolnavei; inundarea
căilor respiratorii cu vomismente (se poate preveni prin poziţia bolnavei, aspiraţie, intubaţie
traheală).
24
 Pulsul trebuie să fie bătut, regulat, puţin accelerat, rărindu-se în mod progresiv. Pulsul
filiform este semn de hemoragie sau de altă stare critică.
T.A. va fi controlată ritmic. Prabuşirea T.A. concomitent cu reducerea tensiunii
diferenţiale, însoţită de accelerarea pulsului, indică starea de şoc provocată de hemoragie.
Se anunţă de urgenţă medicul şi se va pregăti pentru reintervenţie, transfuzie şi
oxigenoterapie.
Pansamentul trebuie să rămână uscat, să nu se îmbibe cu sânge sau serozitate.

3.1.4. PREGĂTIREA PREOPERATORIE ȘI ÎNGRIJIREA

POSTOPERATORIE
Pregătirea preoperatorie şi îngrijirile postoperatorii acordate unei paciente cu fibrom
uterin. Pregătirea preoperatorie se va face în funcţie de felul intervenţiei (pe cale
abdominală sau pe cale vaginală), de starea fiziologică a pacientei şi de eventualele boli
însoţitoare, cum ar fi anemia. În multe afecţiuni ginecologice sângerarea este importantă şi
repetată, ceea ce predispune la complicaţii postoperatorii ca: şoc, tromboze. La nevoie se
va face transfuzie. Pregătirea preoperatorie are în vedere examenul clinic şi paraclinic,
pregătirea psihică, îngrijiri igienice, urmărirea funcţiilor vitale şi vegetative, regimul dietetic
preoperator. Pe lângă investigaţiile paraclinice descrise anterior, trebuie să se determine
grupul sanguin şi RH-ul.

3.1.5. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ALIMENTAȚIA

PACIENTEI
Alimentaţia în prima zi va fi hidrică cu ceai neîndulcit. După evacuarea spontană a
gazelor, semn de reluare a tranzitului intestinal, bolnava va primi ceaiuri neîndulcite,
citronade, supă de legume strecurată, lapte.
După reluarea tranzitului intestinal şi evacuarea gazelor, bolnava poate fi alimentată cu
piureuri, iaurt, începând din ziua a 3-a. După apariţia primului scaun, în alimentaţie se pot
introduce compotul şi carnea albă. Începând cu ziua a 6-a sau a 7-a poate fi reluată
alimentaţia normală cu carne, legume, pâine.

3.1.6. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN EDUCAȚIA SANITARĂ

A PACIENTELOR
Asistenta medicală are rolul de a instrui pacientele să aibă un regim de viață sănătos,
să respecte cu rigurozitate regulile de asigurare a igienei personale.

25
 3.2. ROLUL DELEGAT AL ASISTENTEI MEDICALE
Asistentei medicale îi revine rolul în efectuarea investigaţiilor, executarea şi urmărirea
tratamentului conform prescripțiilor medicului curant.

3.2.1. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN EXAMINAREA

PARACLINICĂ
Asistenta medicală pregătește instrumentarul pentru recolarea probelor biologice ce
urmează a fi transmise către laborator și locul de recoltare.

3.2.2. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ADMINISTRAREA

TRATAMENTULUI
Asistenta medicală pregătește tratamentul medicamentos pentru paciente conform
prescripției medicale și le administrează.

3.3. DESCRIEREA A DOUĂ TEHNICI MEDICALE

3.3.1. Colposcopia
Este o metodă de examinare ginecologică executată cu ajutorul colposcopului pentru
depistarea leziunilor colului uterin.
În vederea examinării, asistenta medicală va pregăti în afară de colposcop, materiale
pentru efectuarea toaletei organelor genitale externe, specule vaginale cu valve, pense
vaginale drepte şi curbe, tampoane de vată, tifon, soluţie Lugol l%, soluţie de acid acetic
3%, nitrat de argint 5%, spatule, lame pentru frotiuri, alcool medicinal.
Colposcopia se poate efectua fără nici o pregătire a bolnavei. Examenul colposcopic
se efectuează de către medic, dar asistenta medicală trebuie să cunoască însă toate
etapele examinării pentru a-l putea ajuta.
Bolnava va fi aşezată pe masa de examinare în poziţie ginecologică. I se va face
toaleta externă şi apoi cu ajutorul valvelor vaginale se va pune în evidenţă colul uterin.
Acesta este badijonat cu o soluţie de acid acetic 3% pentru a face mai vizibile eroziunile
cervicale. Se şterge apoi colul cu un tampon uscat şi se badijonează cu soluţie Lugol, care
colorează în brun mucoasa colului, cu excepţia regiunilor lipsite de epiteliu pe care medicul
le va examina cu mai multă atenţie.
După terminarea examenului, bolnava poate să părăsească camera de examinare
fără să necesite nici o îngrijire ulterioară.

26
 3.3.2. Examenul radiologic
Bolnava va fi culcată pe masa de radiologie în poziţie ginecologică şi se vor aplica
valvele pentru evidenţierea colului uterin. Cu ajutorul aparatului Schultze se va introduce
substanţa de contrast, sub control radiologic, cu o presiune de l00-200mmHg, după care se
execută radiografia. După terminarea radiografiei se îndepărtează aparatul Schultze şi se
spală uterul şi vaginul, bolnava rămânând la pat încă o jumătate de oră. Întrucât radiografia
se va repeta peste 24 de ore, bolnava nu va primi medicamente care ar putea să
influenţeze interpretarea imaginilor grafice.

CAPITOLUL 4. STUDIU DE CAZ

4.1. CAZUL NR. 1
NUMELE: R.
PRENUMELE: D.
VÂRSTA: 30 de ani, sex feminin
NAŢIONALITATE: română
RELIGIA: ortodoxă
OCUPAŢIA: contabilă
STARE CIVILĂ: căsătorită
DATA INTERNĂRII: 12.01.2020
DATA EXTERNĂRII: 19.01.2020
MOTIVELE INTERNĂRII: menoragie, metroragie
DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Fibrom uterin cu hemoragie
ANTECEDENTE HEREDO – COLATERALE: tata (HTA)
ANTECEDENTE PERSONALE:
- neagă antecedente personale patologice;
- menarhă la 14 ani;
- ciclu menstrual la 28 de zile, regulat, durata 4-5 zile, până în urmă cu 6 luni;
- sarcini = 2, naşteri = 2, avorturi = 0.
CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ:
- nu fumează;
- nu consumă alcool;
- tratament cu Orgametril, timp de 3 luni.
COMPORTARE FAŢĂ DE MEDIU : orientată temporo – spaţial.
ISTORICUL BOLII:

27
 Boala actuală a debutat de aproximativ 6 luni, cu menoragie, motiv pentru care
pacienta solicită un consult de specialitate. Se efectuează un chiuretaj uterin în scop
hemostatic, iar examenul ecografiac evidenţiază un fibrom uterin 5 cm / 5 cm.
De aproximativ 3 luni, pacienta prezintă metroragie. Tot de 3 luni, este sub tratament
cu Orgametril, sub care simptomatologia nu remite.
Se internează în sectia Ginecologie pentru diagnostic şi tratament de specialitate.
EXAMEN CLINIC GENERAL:
- G = 52kg, Î = 160cm;
- tegumente şi mucoase : normal colorate;
- ţesut celular subcutanat : normal reprezentat;
- sistemul ganglionar superficial : nu se palpează;
- sistem muscular : normoton, normokinetic;
- sistemul osteo-articular : integru, mobil;
- aparat respirator : torace normal conformat, sonoritate pulmonară;
- aparat cardio-vascular : relaţii normale; P = 88 bătăi/min.; TA = 120/80 mmHg;
- aparat digestiv : abdomen suplu, elastic, participă la mişcările respiratorii, sensibil,
spontan la palpare; la nivelul hipogastrului se palpează o formaţiune de dimensiuni până la
4/5 cm, suprasimfizar;
- aparat renal : loji renale libere, Giordano negativ.
EXAMEN LOCAL DE SPECIALITATE :
- abdomen sensibil spontan şi la palpare, în hipogastru se palpează o formaţiune
dură, până la 4/5 cm, suprasimfizar;
- vulva, vaginul normal conformate, cu sânge fluid şi cheaguri;
- col de multipară în axul vaginului, fără leziuni epiteliale, cu orificiul extern închis,
prin care se exteriorizează sânge;
- uter mărit de volum, cât o sarcină de 12 săptămâni, dur, sensibil, cu dezvoltare
predominant spre stânga;
- anexele nu se palpează.

EXAMEN EKO :
- uter de 12,5 / 9 cm, cu un nodul intramural bine individualizat, de 7,8/7,5 cm, cu
dezvoltare spre stânga, ce deformează cavitatea uterină.
Tabelul nr.4.1.
Examene de laborator pentru pacienta R.D.

EXAMENE DE LABORATOR Valori normale

Glucoză 101 mg./dl. 65 – 120mg/dl

28
 Uree 26,6 mg/dl. 15,0 – 45,0mg/dl
Creatinină 7 mg./dl. 6 – 1,3mg/dl
T.G.O. 19 U/L. 15 – 50U/L
T.G.P. 31 U/L. 15 – 65U/L
Fibrinogen 492mg. % 180 – 350 %
APTT 40,1’’ 26 – 36 ’’
Hemoglobină 13,7 g% 11,5 – 17 g%
Hematocrit 41,5 % 35 – 74 %
Leucocite 6400/mm³ 4000-100000/mm³
Ts 2´40˝
Tc 2´55˝
SUMAR DE URINĂ REZULTAT
Acid ascorbic Negativ
Bilirubina Negativ
Corpi cetonici Negativ
Glucoză Negativ
pH 6
Proteine Negativ
Urobilinogen Negativ
Nitriţi Negativ
Densitate urinară 1010
EXAMENUL SECREŢIEI
Trichomonas – micoză
VAGINALE
- Babeş Papanicolau : frotiu de tip II – celule
superficiale, intermediare, rare celule metaplazice
imature şi mature;
- infiltrat inflamator redus + Trichomonas, Candida –
EXAMEN CITOLOGIC negativ;
- flora bacteriană – coci.

13. Nevoia de a se recreea

- pacienta obişnuia să vizioneze anumite programe TV;
- îi place mult să citească romane de acţiune;
- acum, datorită condiţiilor spitaliceşti, nu este capabilă să-şi îndeplinească obiceiurile
recreative.
14. Nevoia de a învăţa cum să-ţi protejezi sănătatea
- nu are cunoştinţe în ceea ce priveşte auto-îngrijirea după externare;

29
 - doreşte să afle cât mai multe informaţii despre evoluţia postoperatorie, de aceea
pune multe întrebări.
În urma culegerii datelor pe cele 14 nevoi fundamentale, am stabilit următoarele nevoi
alterate:
- nevoia de odihnă;
- nevoia de a evita pericolele;
- nevoia de a comunica;
- nevoia de a fi curat şi de a păstra tegumentele integre;
- nevoia de a se mişca;
- nevoia de a învăţa.

Tabelul nr.4.2.
Planul de îngrijire al pacientei R.D.
Nevoia Diagnostic Sursa Obiective Intervenţii Intervenţii Evaluar
nursing de autonome delegate e
dificultat
e
Nevoi Alterarea Durerea Pacienta va I-am explicat Am adm. Peste
de a stării de avea Pacientei să- Pacientei 1h
evita confort, prin durerea şi caute calmante ale pacienta
pericol durere. ameliorată poziţia cea durerii: nu amai
ele Se peste 1h. mai bună, în algocalmin prezent
manifestă Pacienta nu care să nu 1f. de 2m i.m. at
prin facies va mai avea prezinte , dureri
palid, ochi dureri peste durere. 1 – 0 – 1. de
încecănaţi 2 zile. intensita
şi diaforeză. -te mare
la
nivelul
plăgii,
iar după
2 zile nu
a mai
prezent
at deloc.
Nevoi Dificultăţi în Dificulta Stabilirea I-am I-am adm. Pacient
de a a se odihni, te in a unui orar de recomandat Diazepam 1 a se
dormi se stapani somn : pacientei tb/zi, de odihneşt
si a se manifestă stresul pacienta să dacă poate 10mg seara, e
odihni prin doarmă 7h să facă Fenobarbital noaptea
insomnie. pe plimbări în 1f./zi de 15 şi are
noapte,fără timpul zilei. mg seara. un
treziri Am asigurat somn
noaptea şi condiţii liniştit.
fără optime
sedative. de
microclimat.

30
Nevoi Alterarea Interven Pacienta nu Am explicat Am făcut După 4
de a fi tegumentulu tia va prezenta pacientei toaleta plăgii zile
curat, i prin chirurgi complicaţii importanţa cu tinct. de postope
ingrijit, prezenţa cala la nivelul păstrării iod şi cu rator,
de a plăgii plăgii tegumentului benzină pacienta
pastra operatorii. operatorii. curat la iodată. prezintă
tegum nivelul plăgii Am tegume
entele şi protejarea tamponat n-te
integre ei. plaga cu apă integre,
oxigenată, curate şi
tampoane fără
uscate,apoi complic
am pansat aţii.
plaga.
După 4 zile
am scos
tubul de dren.
Am ajutat
medical la
scoaterea
firelor.
Nevoi Dificultate Diminua Pacienta să Am planificat Am Pacient
de a de a se rea aibă tonusul un program administrat a
se misca mobilită muscular de exerciţii, tratamentul prezintă
misca -ţii, normal şi în funcţie de prescris de un
si a manifes forţa capacitatea medic tonus
avea o tata prin musculară paciantei. muscula
buna dificultat păstrată. Am participat r normal
postur ea zilnic la şi forţa
a schimbă mobilizarea muscula
-rii de pacientei -ră
poziţie. postoperator, este
prin mişcări păstrată
passive şi .
apoi active.
Nevoi Comunicare Perturb Pacienta I-am explicat Am Pacient
de a ineficace la area nu va mai fi pacientei ne- administrat a şi-a
comun nivel afectiv imaginii anxioasă cesitatea tratamentul recăpăt
ica se peste 3 zile. intervenţiei prescris at
manifes Pacienta va chirurgicale de medic Echili-
tă prin avea o ima şi eficacitatea brul
anxietat gine de sine ei,am psihic
, pozitivă, în încurajat-o după 3
pierdere decurs de 3 cu privire zile.
a zile. la actul Pacient
imaginii operator. a s-a
de sine. Am discutat adaptat
cu pacienta traumei
pentru chirurgic
înlăturarea ale.
ideii
mutilante.
Am rugat-o
să evite frigul

31
 şi efortul.
Nevoi Deficit de Refuz in Pacienta va I-am explicat Auto- Pacient
de a cunoaştere a înţelege pacientei administrarea a a luat
invata despre accepta toate necesitatea de calmante la
autoîngrijire. boala restricţiile respectării pentru cunoştin
privitoare la unor controlul -ţă
dietă, restricţii,cum durerii. despre
controlul ar fi: regim autoîn-
durerii şi a alimentar grijirea
efortului bogat în la
fizic, cât şi proteine, domici-
la limitarea limitarea liu.
activităţii efortului fizic
sexuale. la munci
grele în
gospodărie
timp de 1
lună şi
interdicţia
raportului
sexual timp
de 2 luni.

Tabel nr.4.3.
Gradul de dependenţă al pacientei R.D.
Dependenţă Dependenţă
Nevoia fundamentală Independenţă
minoră majoră
1. Nevoia de a respira şi de a
avea o bună circulaţie X
2. Nevoia de a bea şi a
mânca X
3. Nevoia de a elimina X
4. Nevoia de a se mişca şi a
menţine o bună postură X
5. Nevoia de a dormi şi a se
odihni X
6. Nevoia de a se îmbrăca şi
a se dezbrăca X
7. Nevoia de a menţine
temperatura corpului în limite X
normale
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit
şi a-şi proteja tegumentele X

9. Nevoia de a evita
pericolele X
10. Nevoia de a comunica cu
semenii X

32
 11. Nevoia de a acţiona
conform propriilor convingeri
şi valori de a practica religia X

12. Nevoia de a fii preocupat

în vederea realizării X
13. Nevoia de a se recrea X
14. Nevoia de a învăţa şi a
descoperi X
TOTAL 4 6 4

EVALUARE FINALĂ
Pacienta R.D. se externează la data de 19-01-2020, în stare de vindecare.
Clinic s-a stabilit diagnosticul de fibrom uterin cu metroragie. După stabilirea
diagnosticului medical a stabilit tehnica operatorie: histerectomie subtotală cu anexectomie
stângă.
După intervenţia chirurgicală şi tratamentul administrat, pacienta a prezentat o evoluţie
favorabilă spre vindecare. S-a echilibrat hidro-electrolitic şi volemic pacienta.
Se externează la indicaţia medicului cu urmatoarele recomandări:
- igienă locală;
- repaus fizic şi sexual 8 săptămâni;
- reluarea treptată a activitătii, control la 30 zile.

4.2. CAZUL NR. 2

NUMELE: N.
PRENUMELE: I.
VÂRSTA: 50 de ani, sex feminin
NAŢIONALITATE : română
RELIGIA: ortodoxă
OCUPAŢIE : muncitoare
STARE CIVILĂ: divorţată
DATA INTERNĂRII: 13.01.2020
DATA EXTERNĂRII: 20.01.2020
MOTIVELE INTERNĂRII :
- meno-metroragiile de 10 – 12 luni;
- apariţia formaţiunilor tumorale hipogastrice.
DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Fibrom uterin cu hemoragie
33
 ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE: neagă.
ANTECEDENTE PERSONALE:
- apendicectomie la 13 ani;
- HTA formă medie;
- ciclu menstrual regulat la 20 de zile, cu durată de 3 – 4 zile, dar cu flux abundent;
- sarcini = 2, naşteri = 1, avorturi = 1.
CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ: parţial corespunzătoare.
COMPORTARE FAŢĂ DE MEDIU: orientată temporo-spaţial.

ISTORICUL BOLII
Boala a debutat insidios, de circa 5 luni, prin menoragie din ce în ce mai abundentă
şi apariţia unei formaţiuni tumorale hipogastrice.
Se prezintă la secţia Ginecologie pentru diagnostic şi tratament de specialitate.
EXAMEN CLINIC GENERAL
- G = 80 kg; I = 167 cm;
- tegumente şi mucoase: normal colorate;
- ţesut celular subcutanat: normal reprezentat;
- sistemul ganglionar superficial: nu se palpează;
- sistem muscular: normoton, normokinetic;
- sistemul osteo-articular : integru, mobil;
- aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate pulmonară;
- aparat cardio-vascular: relaţii normale; P = 70 bătăi/min.; TA = 110/80 mmHg;
- aparat renal: loji renale libere, Giordano negativ.
- S.N.C - echilibrat
EXAMEN LOCAL DE SPECIALITATE
- abdomen suplu, elastic, participă la mişcările respiratorii, nedureros;
- organe genitale externe de multipară;
- la examenul cu valve: vagin cu pereţi supli, col de multipară, pe baza posterioară o
zonă erozivă semilunară, nu pierde sânge în timpul examinării;
- la tuşeu vaginal: vulvă, vagin – suple, elastice; col în butoiaş, orientat spre dreapta,
formaţiune tumorală cât un grapefruit, ce face corp comun cu uterul, contur policiclic,
consistenţă fermă, mobilă, nedureroasă;
- Anexele nu se palpează.
INTERVENŢII CHIRURGICALE : 14.01.2020
- se face chiuretaj uterin;

34
 - se practică anestezie i.v. cu Mialgin ½ f., Algocalmin ½ f., Diazepam ½ f. şi
anestezie locală cu Xilină 1 %;
- intervenţie bine suportată;
- în urma diagnosticului de polifibromatoză uterină complicată cu hemoragie, se
practică histerectomie subtotală, cu anexectomie bilaterală.
Am urmărit funcţiile vitale ale pacientei în timpul operaţiei, cât şi postoperator,
deoarece dau date privind apariţia unor complicaţii.

ÎNGRIJIRI POSTOPERATORII
- pacienta a fost ţinută sub observatie restul zilelor, până la externare;
- pacienta prezintă o stare bună;
- pacienta s-a degajat a doua zi postoperator; tot atunci a început alimentaţia
per os cu lichide, supe strecurate, brânză de vaci, carne fiartă;
- a treia zi postoperator am ajutat pacienta să se ridice din pat şi să facă mişcări
treptate, fără să obosească;
- în urma intervenţiei chirurgicale, pacienta prezintă o stare generală bună;
- postoperator se administrează : Glucoză 5%, 2 x 500 ml; Ser fiziologic 2 x 500
ml; Mialgin 1 fiolă; Diazepam 1 fiolă; Algocalmin 1 fiolă.

CULEGEREA DATELOR PRIVIND CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie
- pacienta prezintă torace normal conformat, care participă simetric la mişcările
respiratorii;
- frecvenţa respiratorie, datorită stării postnarcotice, este de 18 respiraţii/min.;
- ritmul respirator este regulat;
- amplitudinea respiraţiei este superficială;
- pulsul = 70 pulsaţii/min., TA = 110 / 80 mmHg;
- tegumente integre.

2. Nevoia de a bea şi a mânca

- pacienta are o greutate de 80 kg, la o înălţime de 167 cm, ştie că este
supraponderală, dar nu o deranjează;
- cavitate bucală integră, nu prezintă edentaţie;
- orarul meselor era de 2 mese principale şi 2 gustări;

35
 - după intervenţia chirurgicală prezintă dificultăţi în a se alimenta din cauza
stării postoperatorii, până la reluarea tranzitului intestinal
- setea este prezentă, având un grad uşor de deshidratare, datorită pierderii de
sânge;
- în această perioadă, pacienta a avut un regim hidric cu ceai amar;
- în a patra zi, i se administrează sucuri naturale de fructe, zeamă de compot;
- alimentaţia se îmbogăţeşte treptat cu ciorbe sau supe de zarzavat, iar după
primul scaun s-a introdus pâine prăjită, brânză de vaci, iaurt, carne fiartă;

3. Nevoia de a elimina
- eliminarea urinei se face spontan, nedureros, cu o frecvenţă de 5-6 micţiuni pe zi,
de culoare galbenă, cu aspect clar;
- diureza este cuprinsă între 1800 – 1900 ml / 24h;
- pacienta a prezentat metroragie în cantitate de 100 ml, din cauza căreia s-a
manifestat prin sete, pliu cutanat persistent.

4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură

- aparat locomotor integru şi mobil;
- îi permite pacientei o independenţă totală în ceea ce priveşte mişcarea, ca
amplitudine şi mobilitate articulară;
- acum capacitatea de mişcare este redusă şi prezintă oboseală, slăbiciune fizică;
- postoperator, pacienta adoptă o postură de decubit dorsal cu capul întors într-o
parte; îşi schimbă singură poziţia în pat.

5. Nevoia de a dormi şi a se odihni

- înainte de internare, pacienta avea un somn liniştit, adormea uşor, durata somnului
era de 8 ore pe noapte, obişnuia să doarmă şi în timpul zilei 1- 2 ore, după orele de
program de la serviciu;
- cu ocazia internării, durata somnului s-a redus la 4 ore pe noapte, seara adoarme
greu, somnul îi este agitat.

6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca

- pacienta se îmbracă adecvat cerinţelor şi circumstanţelor.

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale

36
 - pacienta este afebrilă;
- după intervenţia chirurgicală prezintă subfebrilitate, dar după două zile temperatura
revine la limitele fiziologice.

8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a-şi proteja tegumentele şi mucoasele

- pacientei îi place să fie tot timpul curată;
- acum prezintă dificultăţi în a-şi efectua singură igiena, necesitând ajutor;
- tegumentele sunt palide datorită metroragiei îndelungate;
- după actul chirurgical, pacienta prezintă o plagă operatorie în regiunea
abdominală;
- pacienta necesită pansament steril timp de 3 zile, schimbat zilnic;

9. Nevoia de a evita pericolele

- pacienta este prudentă, nu îi place să rişte prea mult, ştie să evite pe cât
posibil pericolele;
- este anxioasă, îi este teamă de complicaţii;

10. Nevoia de a comunica

- pacienta are o fire sociabilă;
- îi place să dicute cu celelate paciente.

11. Nevoia de a-şi practica religia

- pacienta este de religie ortodoxă;
- acordă o importanţă deosebită respectării intimităţii şi politeţii;
- se roagă în fiecare seară pentru familie;
- când are timp, merge la biserică.

12. Nevoia de a fi util

- pacienta este mulţumită de realizările sale profesionale.

13. Nevoia de a se recrea

- îi place să se plimbe, să tricoteze, citeşte şi este vizitată de prieteni, colegi şi rude.

14. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea

- pacienta este interesată să afle cât mai multe despre evoluţia postoperatorie
şi despre ce ar putea şi ce nu ar putea să facă după externare.
În urma studierii datelor, am stabilit nivelul de independenţă – dependenţă cu
remarcarea următoarelor nevoi alterate:
37
- nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie;
- nevoia de a bea;
- nevoia de a pastra tegumentele integre.

Tabelul nr.4.4.
Planul de îngrijire al pacientei N.I.
Nevoia Diagnostic Sursa de Obiectivel Intervenţiile Intervenţiile Evaluare
fundam Nursing dificultate e asistentei asistentei
entala bolnavului medicale cu medicale cu
rol rol delegat
autonom.
1.Nevoi Alimentaţi Obişnuinţe Bolnava Comunicare Administrare Obiectiv
a de a e alimentare să a a în curs
bea şi a inadecvată deficitare fie cu bolnavul tratamentului de
mânca. prin capabilă privind dieta prescris de evaluare
surplus. să zilnică medic .
consume o
cantitate Recoltarea
de analizelor de
alimente în laborator.
concordan
ţă cu
nevoile
sale
energetice

2.Nevoi Dificultate Intervenţia Bolnava Comunicare Administrare Obiectiv

a de a în a chirurgical să respire a a parţial
respira respira ă fără cu bolnava tratamentului atins.
dificultate privind rolul prescris de
regimului medic.
dietetic în
viaţă. Măsurarea şi
observarea
Să învăţ celorlalte
pacienta, funcţii ale
exerciţii organismului,

38
 respiratorii tensiunea
care să arterială
favorizeze (T.A.) şi a
respiraţia. pulsului.

3.Nevoi Incapacitat Intervenţia Bolnava Ajut bolnava Administrare Obiectiv

a de a e de se chirurgical să-şi facă să îşi facă a atins.
păstra îngrijiri de ă singură baie îi tratamentului
tegume igienă igiena efectuez prescris de
ntele toaleta pe medic.
integre regiuni.
Observarea
şi notarea
modificărilor
ce pot apărea
la nivelul
tegumentelor

Tabel nr.4.5.
Gradul de dependenţă al pacientei N.I.
Dependenţă Dependenţă
Nevoia fundamentală Independenţă
minoră majoră
1. Nevoia de a respira şi de a
X
avea o bună circulaţie
2. Nevoia de a bea şi a
mânca X
3. Nevoia de a elimina X
4. Nevoia de a se mişca şi a
menţine o bună postură X
5. Nevoia de a dormi şi a se
odihni X
6. Nevoia de a se îmbrăca şi
a se dezbrăca X
7. Nevoia de a menţine
temperatura corpului în limite X
normale
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit
şi a-şi proteja tegumentele X
9. Nevoia de a evita
pericolele X
10. Nevoia de a comunica cu
semenii X

39
 11. Nevoia de a acţiona
conform propriilor convingeri X
şi valori de a practica religia
12. Nevoia de a fii preocupat
în vederea realizării X
13. Nevoia de a se recrea X
14. Nevoia de a învăţa şi a
descoperi X
TOTAL 5 5 4
EVALUARE FINALĂ
Pacienta N.I. se externează la data de 20.01.2020, în stare de vindecare.
Clinic s-a stabilit diagnosticul de fibrom uterin cu metroragie. După stabilirea
diagnosticului medical a stabilit tehnica operatorie: histerectomie subtotală, cu enexectomie
bilaterală. După intervenţia chirurgicală şi tratamentul administrat pacienta a prezentat o
evoluţie favorabilă spre vindecare. S-a echilibrat hidro-electrolitic şi volemic pacienta.
Se externează la indicaţia medicului cu următoarele recomandări:
- igienă locală;
- repaus fizic şi sexual 8 săptămâni;
- reluarea treptată a activităţii,control la 30 zile.
CONCLUZII

În urma elaborării lucrării de faţă, reiese că fibromul uterin este o boală ce pune
probleme majore organismului uman, de aceea, în activitatea noastră, noi, asistentele
medicale, trebuie să dăm dovadă de o conduită corectă în îngrijirea şi educaţia bolnavelor.
Astfel, responsabilităţile esenţiale ale asistenţei medicale sunt de a promova, păstra
sănătatea şi înlăturarea suferinţei.
1. În ultimii ani s-a observat o creştere accentuată a fibromului uterin la femeile cu
vârsta cuprinsă între 30-50 ani, deoarece se produce un dezechilibru hormonal. Una din
cauze este cantitatea crescută de estrogen din timpul sarcinii, ce poate favoriza apariţia
unei mese celulare ce se poate dezvolta la nivelul uterului numită fibrom uterin.
Odată cu înaintarea în vârstă (peste 50 ani) aceasta se micşorează pentru că se
instalează menopauza.
2. Boala este predominantă la femeile ce provin din mediul urban (60%) pentru că
acestea folosesc într-un procent mai mare produse ce pot determina apariţia fibromului
(pilule, foiţe chinezeşti, anticoncepţionale). Consumul crescut al acestor hormoni poate
determina creşterea unor tumori benigne. Femeile din mediul rural sunt mai puţin
familiarizate cu aceste produse şi de aceea numărul celor care sunt diagnosticate cu fibrom
uterin este mai mic (40%).

40
 3. Infecţia este una dintre cauzele apariţiei fibromului uterin, iar femeile ce lucrează în
diverse domenii de activitate pot fi mai uşor infectate (53%), decât cele ce lucrează într-un
mediu mai puţin poluat (agricultură).
4. Cele 2 paciente care au fost menţionate în partea practică a lucrării mele au avut
aceleaşi motive de internare, şi anume meno-metroragii,
5. În cazul fibromului uterin evoluţia este favorabilă, pacientele fiind externate în stare
de vindecare şi ci indicaţia de a reveni la control în 30 zile.

BIBLIOGRAFIE

1. C. Rădulescu, Ginecologie, Vol. II, Editura Medicală, Bucureşti, 2003;

2. F. Grigorescu Sido, Anatomia Omului. Îndrumător de lucrări practice, Editura
Naţional, Bucureşti, 2010;
3. G. Baltă, Tehnici generale de îngrijirea bolnavilor, Vol. I, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2002;
4. I. Negruț şi O. Rusu, Obstetrică – Ginecologie, Vol. I și vol II, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2003;
5. L. Titircă, Ghid de nursing, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2004;
6. V. Henderson, Principii fundamentale ale îngrijirii bolnavului, Vol. I, Editura
Consiliul internaţional al asistenţilor Medicali, Bucureşti, 1995;
7. V. I. Surcel în colaborare cu O. Rotaru şi S. Toader, Fibromul uterin, Editura Dacia,
Cluj, 1990;
8. *** www.ginecologia.ro.

41