Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sistemul genital feminim inglobeaza totalitatea organelor specifice genului feminin care au rol copulator dar si endocrin sau ovogenetic. Este format din uter, vagin, anexe uterine (ovare, trompe uterine si ligamentele uterine) si organe genitale externe.
Anatomie si structura
1. Ovarele Ovarele sunt organe pereche cu forma migdalata, avand o lungime de aproximativ 3 cm. Acestea reprezinta glanda sexuala feminina cu rol ovogenetic si endocrin. Ovarul este situat intraperitoneal in cavumul retrouterin al cavitatii peritoneale pelvine. Ovarul este singurul organ cu adevarat intraperitoneal deoarece e in contact direct cu lichid peritoneal, fara a se interpune peritoneul visceral. 2. Trompele uterine Sunt doua conducte musculo-membranoase intinse de la coarnele uterine catre extremitatile superioare ale ovarelor. Rolul trompelor uterine este de a capta ovocitul II si in tranzitul spermatozoizilor pentru fecundare. 3. Uterul Uterul este un organ musculo-cavitar, nepereche, in interiorul caruia se dezvolta oul. Acesta este un organ care apartine sistemului reproducator feminin. Uterul are forma de trunchi de con cu baza orientata catre superior si varful catre inferior. I se descrie o portiune ingustata semicirculara, in partea sa mijlocie, numita istmul uterului. Acesta imparte uterul in: corp uterin si col uterin. 4. Organele genitale externe Vulva reprezinta totalitatea organelor genitale externe feminine: - muntele pubisului - formatiuni labiale (labii mari si mici) - vestibul vaginal - organe erectile (clitoris, bulbi vestibulari) .
- eliberarea unui ovul cu posibilitatea dezvoltarii unui fat - endometrul uterin este pregatit pentru implantarea corecta a ovulului fecundat. Modificarile care apar in timpul ciclului sexual la ovare sunt strict dependente de actiunea hormonilor adenohipofizari: FSH si LH deci in absenta acestora, ovarele raman inactive, situatie fiziologica in perioada copilariei cand hormonii hipofizari sunt aproape absenti. In jurul varstei de 11-15 ani apare ciclul menstrual datorat hipofizei care pe la 9-12 ani incepe sa secrete cantitati progresiv mai mari de FSH si LH. Perioada in care survin aceste transformari este numita pubertate iar momentul primului ciclu menstrual este numit menarha. Ciclul ovarian parcurge mai multe etape: 1. Faza foliculara: dezvoltarea foliculilor antrali si veziculari, maturarea completa a unui singur folicul lunar, restul suferind procese de atrezie, ovulatia 2. Faza luteala: secretia corpului luteal, involutia corpului luteal, debutul celuilalt ciclu ovarian Rolurile hormonilor ovarieni (estrogeni cu reprezentantul estradiol si progestative cu reprezentantul progesteron): 1. Hormonii estrogenilor: - stimularea profliferarii celulelor responsabile de dezvoltarea majoritatii caracterelor sexuale secundare feminine. - incepand cu perioada pubertatii hormonii ovarieni sunt secretati la nivele mult mai ridicate determinand modificarea aspectului organelor genitale feminine de la cel puberal la cel adult. - vor creste in dimensiuni ovarele, uterul si vaginul, labiile mici si se va depune tesut adipos la nivelul muntelui lui Venus. - proliferarea stromei endometriala cu amplificarea dezvoltarii glandelor locale, cu rol in facilitarea nutritiei ovulului implantat. - determina cresterea numarului de celule care captusesc trompele uterine, accelerarea activitatii cililor si proliferarea tesuturilor glandulare - cresterea rezistentei epiteliului vaginal - dezvoltarea tesutului stromal al sanilor cu formarea unui sistem de ducte foarte bine reprezentat si depunerea tesutului adipos la acest nivel. - stimuleaza cresterea osoasa prin inhibarea activitatii osteoclastelor din oase. (osteoporoza apre ca urmare a lipsei de estrogeni de la o anumita varsta) - determina o usoara crestere a numarului de proteine totale din organism - amplifica usor rata metabolica a intregului organism, determina depunerea unor cantitati mari de grasimi in tesutul subcutanat. - determina o textura moale, neteda a tegumentelor dar amplifica in acelasi timp vascularizatia tegumentelor (sangerare mai mare la femei decat la barbati) . - stimuleaza retentia de Na si apa la nivelul tubilor renali, aceasta activitate insa fiind redusa. 2. Rolul progesteronului: - pregatirea uterului pentru sarcina manifestate predominant in a doua jumatate a ciclului sexual feminin - scaderea intensitatii contractiilor uterine si frecventei acestora, avand rolul de a impiedica astfel expulzia ovulului implantat - pregatirea sanilor pentru alaptare: dezvoltarea lobulilor si alveolelor mamare dar totodata tumefierea sanilor - stimuleaza secretia mucoasei care tapeteaza trompele uterine
III. Uterul
- facilitarea nutritiei ovulului implantat - prin intermediul unor filamente de mucus se ajuta directionarea corecta aspermatozoizilor din vagin in uter. - prin intermediul endometrului cu activitate secretorie intensa se reuseste implantarea ovulului fecundat - asigura nutritia ovulului cu ajutorul secretiilor uterine - daca ovulul nu este fecundat apare menstruatia.
Ovarele
Ovarele sunt organe pereche cu forma ovalara, avand o lungime de aproximativ 3 cm, o latime de aproximativ 1,5 cm, o grosime de 1 cm si o greutate de aproximativ 4 grame. Ovarele sunt localizate intraperitoneal, pe peretele lateral al cavitatii pelviene. Ovarul este o glanda mixta: exocrina si endocrina, prezentand dubla activitate: de formarea a folicuilor maturi si determinarea ovulatiei si de secretie interna a ovarului.
Ovarul polichistic
Anatomie / structura
Suprafata ovarelor este acoperita de epiteliu pavimentos/ cubic unistratificat numit epiteliu germinativ ovarian. Sub acesta este un strat de tesut conjunctiv dens numit tunica albuginee (care determina culoarea albicioasa a ovarelor). Sub albuginee se afla corticala ovariana care este alcatuita preponderent din foliculi ovarieni. Medularaeste portiunea centrala a ovarului si e alcatuita dintr-o matrice de tesut conjunctiv lax bogata vascular. Ovarul prezinta doua fete (laterala si mediala) si doua margini (anterioara si posterioara) si doua extremitati (tubara si uterina). Acesta este un organ mobil mentinut in pozitie prin: - ligamentul suspensor al ovarului - ligamentul propriu al ovarului (utero-ovarian) - ligamentul tuboovarian (infundibulo-ovarian) - mezovarul
Rapoarte anatomice:
a) fata laterala are raport cu peretele excavatiei pelvine la nivelul fosei ovariene. La nulipare:fosa ovariana Krause este o depresiune a peritoneului parietal cu urmatoarea delimitare: - anterior: ligament larg al uterului
- posterior: vase iliace interne si uter - superior: vase iliace externe - inferior: artera uterina La multipare fosa ovariana Claudius de sub fosa ovariana corespunzatoare nuliparelor. Are urmatoarea delimiare: - anterior: artera uterina si ureterul - posterior: fata anterioara a sacrului - inferior: muschi piriform b) fata mediala e acoperita de tuba uterina si mezosalpinge, vine in raport cu ansele ileale si solonul sigmoid (pe stanga) c) marginea anterioara da inserite mezovarului si prezinta hilul ovarului. d) marginea posterioara vine in raport cu ansele ileale si colon sigmoid (pe stanga). e) extremitatea tubara e in apropierea vaselor iliace externe si la acest nivel se insera ligamentul suspensor al ovarului. f) extremitatea uterina da insertie ligamentului propriu al ovarului.
1. Hormonii estrogeni
- estradiolul este principalul hormon estrogen secretat de ovar. Secretia acestuia are doua varfuri: preovulator si la jumatatea fazei luteale. Majoritatea estradiolului circulant este in forma legata (98%) iar 2% este in forma libera. Principala metabolizare a estrogenilor se realizeaza la nivel hepatic de unde rezulta glucuronizi si sulfati care vor fi ulterior excretati in urina si bila. Efecte: - asupra organelor genitale feminine: stimuleaza proliferarea si contractilitatea musculaturii uterine, stimuleaza cresterea foliculilor ovarieni, scresc fluxul sanguin uterin, stimuleaza proliferarea ductelor galactoforela nivel mamar - asupra sistemului nervos: estrogenii sunt implicati in dezvoltarea comportamentului sexual feminin dupa perioada pubertatii. Fenotipul feminin: laringe mai slab dezvoltat si voce cu tonuri mai inalte, pilozitate corporala redusa, umeri ingusti si solduri mai largi. - asupra sistemului osos: stimuleaza cresterea osoasa prin inhibarea activitatii osteoclastelor - efect antiaterogen - scad secretia de FSH - efect anabolizant proteic Cresc vascularizatia tegumentelor
2. Progesteronul
Este secretat de corpul galben si de placenta in prima parte a gestatiei si in cantitati reduse si de corticosuprarenala si testicul.
Circula minoritar in forma libera (2%) si majoritar (98%) in forma legata, din aceasta 80% de albumina si 18% de globulina fizatoare de hormoni corticosteroizi (CGB). Efecte: - asupra uterului: induce activitatea secretorie a endometrului pregatit estrogenic, scade excitabilitatea musculaturii netede uterine, reduce frecventa si intensitatea contractiilor uterine. - asupra mucoasei vaginale: stimuleaza proliferarea epiteliului si infiltrarea cu leucocite - asupra glandelor mamare: induce dezvoltarea alveolelor, lobuli mamari si transformarea alveolelor in celule secretorii. - efecte slab catabolice prin cresterea eliminarii de azot la nivel renal - determina natriureza si diureza prin mecansim de blocare a actiunii aldosteronului.
3. Hormonii androgeni
Sunt reprezentati de: androstendion, dihidrotestosteron si sunt secretati de celulele stromale ovariene in cantitati reduse.
Axul hipotalamo-hipofizo-ovarian:
- preovulator: in primele 11-12 zile ale ciclului, nivelul plasmatic crescut de estrogeni are efect de feedback pozitiv catre hipofiza si hipotalamus, stimuland secretia de LH care va induce ovulatia. - postovulator: corpul glaben secreta cantitati mari de progesteron, estrogeni si inhibina care prin intermediul unui mecanism de feedback negativ reduc secretia de FSH si LH.
2. In sarcina - corpul galben nu se mai atrofiaza, se dezvolta secretand cantitati mari de estrogeni si progesteron. Se inhiba ovulatia deci nu mai apare ciclul menstrual. - dupa aproximativ trei luni de sarcina intervine placenta care secreta la randul ei estrogeni, progesteron, somatomamotropina corionica umana (HCS) si hormonul gonadotrop (similar cu LH): gonadotropina corionica umana (HCG). - estrogenii dezvolta glandele mamare si maresc uterul - progesteronul scade contractilitatea uterului gravid, pregateste sanul pentru lactatie - HCG impiedica involutia corpului galben si il stimuleaza sa secrete cantitati mari de progesteron si estrogeni. - HCS stimuleaza anabolismul proteic si scade folosirea glucozei pentru organism, lasand cantitatie ridicate pentru fat. 3. La menopauza - inainte de instalarea menopauzei ciclul ovarian incepe sa fie neregulat, perioada care poate dura cateva luni sau chiar ani de zile. - menopauza apare intre varstele 45-55 ani in mod fiziologic. - odata instalata menopauza, ovarele devin mici iar nivelurile de hormoni estrogeni si androgeni plasmatici sunt reduse.
Uterul
Uterul este un organ musculo-cavitar, nepereche, in interiorul caruia se dezvolta oul. Acesta este un organ care apartine sistemului reproducator feminin.
Anatomie / structura
Uterul are forma de trunchi de con cu baza orientata catre superior si varful catre inferior. I se descrie o portiune ingustata semicirculara, in partea sa mijlocie, numita istmul uterului. Acesta imparte uterul in: 1. Corp uterin - are aspect de trunchi de con turtit antero-posterior - are doua fete: anterioara (vezicala) si posterioara (intestinala) - are doua margini laterale care la nulipare sunt concave iar la multipare convexe. - fundul uterin este drept la nulipare si convex la multipare - are doua unghiuri tubare numite coarne uterine care se continua cu trompe uterine. 2. Col uterin - are forma cilindrica, de butoias. - i se descriu: ostiul uterin (orificiul uterin) punctiform la nulipare si cu forma de fanta transversala de aproximativ 1 cm la multipare. - este impartit in partea supravaginala si intravaginala de catre insertia vaginei la nivelul colului. Pozitia uterului e determinata de anumite axe si unghiurile dintre acestea: - unghiul de flexiune este unghiul dintre axul corpului si axul colului uterin si are 140170 grade. Uterul este in mod normal in anteflexiune. - unghiul de versiune dintre axul colului si axul vaginei. Are in mod normal 90-110 grade iar uterul este in ante-versiune. In diagnosticul clinic al sarcinii este importanta pozitia de antero-vesoflexie a
uterului, deoarece usureaza palparea suprasimfizara a fundului uterin. Pot aparea variatii: - fiziologice in situatia plenitudinii organelor din jur. - patologice in procese inflamatorii/ proliferative din vecinatate sau in cazul pozitiilor congenitale precum lateroflexia, retroflexia sau pozitia intermediara.
a) cavitatea corpului b) canalul cervical Vascularizatia arteriala a uterului: - artera uterina cu originea in artera iliaca interna. Aceasta da ramuri colaterale si ramuri terminale. - artera ligamentului rotund al uterului cu originea in artera epigastrica inferioara. Vascularizatia venoasa a uterului: Sangele venos al uterului se colecteaza in sinusurile uterine din stratul plexiform al uterului. De aici pleaca vene care formeaza plexul venos uterin. Din plexul uterin sangele venos e drenat astfel: - prin venele uterine - vena iliaca interna - vena ligamentului rotund deschisa in vena epigastrica inferioara. Vascularizatia limfatica: Uterului i se descriu patru retele limfatice de origine: 1. Mucoasa (foarte bine dezvoltata la nivelul corpului uterin) 2. Musculara (capilare limfatice fine cu traiect independent de vasele sanguine) 3. Seroasa (vase limfatice fine subendoteliale, aflate strict la nivelul in care uterul e acoperit de peritoneu) 4. Subseroasa (vase limfatice care preiau lifa din reteele mucoasa, musculara si seroasa si se varsa in vase limfatice voluminoase din tesutul subperitoneal de pe suprafata externa a uterului, unde acesta este acoperit de peritoneu. Acestea formeaza o retea subseroasa care va forma vasele colectoare la marginile uterului. Colectoarele limfatice ale colului uterin: - sunt organizate in trei pediculi limfatici: a) pedicul anterior (iliac extern, pre-ureteral) b) pedicul hipogastric (retro-ureteral) c) pedicul posteriore Colectoarele limfatice ale corpului uterin formeaza trei pediculi: a) Pedicul principal b) Pediculul accesor transversal (iliac extern) c) Pediculul accesor anterior (al ligamentului rotund al uterului) Inervatia uterului: - inervatia parasimpatica provine din nucleul parasimpatic pelvin - inervatia simpatica e asigurata de plexul utero-vaginal (din plexul hipogastric inferior) dar si de plexul ovarian (din plex aortico-abdominal).
Este cel mai gros dintre toate straturile si e alcatuit din fibre musculare netede separate de tesut conjunctiv. In cursul sarcinii, miometrul se hiperplaziaza dar si hipertrofiaza. Dupa nastere, unele parti ale fibrelor musculare netede se distrug, astfel, in timp, uterul revenind la dimensiunile initiale. 2. Endometrul Este alcatuit din epiteliu si lamina propria cu glande tubulare simple.
Ciclul menstrual
Responsabili de aparitia acestuia sunt hormonii estrogeni si progesteronul care controleaza activitatea organelor din sistemul reproductiv feminin. Ciclicitatea menstruala debuteaza in jurul varstei de 12-15 ani si se opreste in jur de 45-50 de ani. Aceasta apare ca urmare a modificarilor ovariene legate de expulzia periodica a ovocitelor, deci perioada fertila a femeii se suprapune cu cea a ciclicitatii menstruale. Ciclului menstrual i se descriu urmatoarele faze: a) Faza proliferativa: debutul acesteia coincide cu inceputul foliculogenezei pentru un grup limitat de foliculi ovarieni. Se dezvolta teaca interna foliculara si simultan cu aceasta incepe sa secrete estrogeni care stimuleaza proliferarea celulelor endometriale. b) Faza secretoare (luteala) incepe dupa producerea ovulatieisi e produsa de progesteron. Actiunea acestuia intervine in continuarea celei a estrogenilor, determinand dezvoltarea suplimentara a celulelor glandulare. In aceasta faza endometrul atinge o grosime maxima de aproximativ 5 mm, ca urmare a acumularii secretiilor si distensia lumenului glandular. Daca intervine fecundarea ovocitului, zigotul e trimis in cavitatea uterina, unde se produce nidatia acestuia in peretele uterin pe parcursul fazei secretoare a ciclului menstrual. c) Faza menstruala. La sfarsitul acesteia endometrul contine o portiune din lamina propria, portiunile bazale ale glandeloruterine si portiuniizolate de epiteliu. Urmatorii factori sunt responsabili de detasarea si eliminarea epiteliului endometrial: - ciclurile alternative de contractie-relaxare ale arterelor spiralate - activarea metaloproteinazelor matriciale locale - eliberarea locala a prostaglandinelor, citochinelor si a monoxidului de azot.
Endometrul gestational
Odata produsa nidatia, se secreta hormonul HCG care are rolul de a stimula proliferarea corpului galben si sa continue sinteza si secretia progesteronului. Pe perioada sarcinii nu apare ciclu menstrual, progesteronul determinand hipertrofierea glandelor uterine si contorsionarea acestora cu cresterea lumenului glandular, capabil astfel de a depozita cantitati mai mari de secretii decat in faza secretoare a ciclului menstrual. Endometrul creste in grosime semnificativ pe parcursul sarcinii.
acestuia prin intermediul consultului ginecologic anual insotit de analiza citologica a frotiurilor cervicale. - patologii privind pozitia uterului (retroversie uterina) - anomalii congenitale: uter didelf, uter bicorn, uter septat, uter unicorn sau uter hipoplazic - fibrom uterin - cancer corp uterin (cancer endometrial)
Trompele uterine
Trompele uterine fac parte din anexele uterine, alaturi de ovare si ligamentele uterului. Sunt doua conducte musculo-membranoase intinse de la coarnele uterine catre extremitatile superioare ale ovarelor. Rolul trompelor uterine este de a capta ovocitul II si in tranzitul spermatozoizilor pentru fecundare.
Anatomie/structura
Trompa uterina are o lungime de aproximativ 10-12 cm si e impartita in patru segmente: 1) Infundibulul (pavilionul) trompei uterine - are forma de palnie si este situat lateral Baza pavilionului are 10-15 ciucuri (fimbrii) dintre care unul este mai lung: fimbria ovarica care adera la ligamentul tubo-ovarian si are lungimea de 20 mm. 2) Ampula tubara - este cel mai lung segment, avand o lungime de 7-9 cm - odata cu apropierea de infundibulul tubar, ampula se largeste - la acest nivel are loc fecundatia 3) Istmul -are o lungime de 3-4 cm - se intinde intre ligamentul rotund al uterului si ligamentul propriu al ovarului. 4) Portiunea uterina traverseaza cornul uterin - are directie oblica - are olungime de aproximativ 1 cm - se deschide in uter la nivelul ostiului uterin Mijloace de fixare: - mezosalpingele/aripioara superioara a ligamentului larg al uterului - ligamentul tubo-ovarian/infundibulo-ovarian - legatura cu cornul uterin La interior, tuba uterina delimiteaza un canal care prezinta plici longitudinale care sunt slab dezvoltate la nivelul istmului dar sunt foarte bine reprezentate la nivelul ampulei. Mucoasa trompei uterine este cu epiteliu ciliat unistratificat.
Labiile
Labiile sunt doua perechi de plici tegumentare care delimiteaza vestibulul vaginal.
1. Labiile mari
- corespund scrotului ca origine embriologica - au o lungime medie de 7-10 cm - se intind de la nivelul muntelui pubisului pana la corpul perineului
- intre ele se gaseste fanta vulvara - sunt unite la extremitati prin comisura anterioara si comisura posterioara Configuratie: - labiile prezinta o fata laterala (in raport cu coapsa, este pigmentata, paroasa) - o fata mediala care delimiteaza fanta valvulara - o margine libera spre fanta valvulara - margine aderenta la ramura ischio-pubiana-extremitatae anterioara - extremitate posterioara De la exterior catre interior labiilor mari li se descriu: - tegument - dartos labial - tesut celular subcutanat - sac elastic cu rolul de a da forma si consistenta labiilor mari
2. Labiile mici
Numite si nimfe, au o lungime de aproximativ 3 cm si sunt acoperite de labiile mari, de care sunt separate prin intermediul santului nimfo- labial. - lateral, delimiteaza vestibulul vaginal - posterior se termina separat sau formeaza fraul labiilor - anterior se impart in ramura anterioara care se uneste cu cea de pe partea opusa formand preputiul clitorisului si una posterioara care unindu-se cu cea de pe partea opusa formeaza fraul clitorisului. Vascularizatie arteriala 1. Arterele rusinoase externe (din artera femurala): partea anterioara a labiilor mari si mici (prin arterele labiale anterioare). 2. Artera rusinoasa interna prin arterele labiale posterioare Vascularizatie venoasa 1. Venele labiale anterioare 2. Venele labiale posterioare Vascularizatia limfatica: - plex limfatic cutaneo-mucos la nivelul vestibulului, labiilor mici si fetelor interne ale labiilor mari. Aceasta retea se continua cu retelele limfatice ale fetelor externe ale labiilor mari. - vasele limfatice colectoare pornite de la periferia vulvei si fetelor externe ale labiilor mari.
Vaginul
Vaginul e un organ musculo-conjunctiv al carui principal rol este cel copulator, dar reprezinta si principala cale de examinare ginecologica sau cale de abord chirurgical a organelor genitale interne feminine.
Vaginul este un receptor hormonal sensibil mai ales la stimuli estrogenici al caror rol asupra vaginului este de a-i asigura troficitatea.
- lateral: cu fosele ischio-rectale si ramuri ischio-pubiene. Mijloace de suspensie si sustinere: - superior: pe colul uterin - anterior spre vezica urinara si uretra - spre posterior aderenta la rect - spre lateral: aderenta la lamele sacro-recto-genito-pubiene - aderenta la diafragma uro-genitala - centrul tendinos al perineului: cel mai important mijloc de sustinere a vaginului. Vascularizatia vaginului: - arteriala: este asigurata de 3 grupuri de ramuri vaginale simetrice: ramuri vaginale superioare, mijlocii si inferioare - venoasa: doua retele sunt responsabile: mucoasa si musculara care formeaza plexurile venoase vaginale care dreneaza in vena iliaca interna. - limfatica: vaginului i se descriu doua retele limfatice de origine: mucoasa si musculara. Acestea comunica pe toata suprafata vaginului. Pot fi sistematizate in: grup satelit al arterei uterine si grup satelit al arterei vaginale. Inervatia vaginului: - este asigurata de rauri din plexul utero-vaginal care este o eferenta a plexului simpatico- parasimpatic hipogastric inferior. - treimea inferioara a vaginului e inervata de fibre somato-senzitive ale nervului rusinos.
Patologia vaginului
- vulvo-vaginita (produsa de paraziti precum Trichomonas vaginalis) - candidoza vaginala - herpes genital - infectia cu papiloma virus - sancrul sifilitic poate avea localizare genitala - chlamidiaza - gonoreea - vaginita cu anaerobi - boli cu transmitere sexuala diverse (SIDA, Mycoplasma Hominis) - psoriazis - cancer vaginal invaziv, sarcom vaginal - melanom vaginal