ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI GENITAL FEMININ

APARATUL GENITAL FEMININ: este format din: ovar, calea genitala (trompe, uter, vagin) si dintr-un organ genital extern (vulva). y6d5de Organele genitale ale femeii indeplinesc functia de reproducere. OVARELE: sunt cele 2 glande sexuale care produc celulele sexuale feminine-ovulele, si, in acelasi timp, secreta 2 hormoni: foliculina si luteina (progesteronul). Acestea sunt organe perechi, situate pe peretii laterali ai pelvisului. Au forma de ovoid turtit, si sunt legate de organele din jur printr-o serie de ligamente (ligamentele utero - ovariene, tubo - ovariene si lombo -; ovariene. STRUCTURA OVARULUI: La exterior este acoperit de un epiteliu ovarian sub care se gaseste albugiucea ovarului formata din tesut conjunctiv. In interiorul ovarului se disting 2 zone: medulara si corticala: zona medulara contine tesut conjunctiv, vase de sange, vase limfatice si nervi vegetativi; zona corticala contine foliculii ovarieni in diferite stadii evolutive. La nastere, in ambele ovare exista circa 400000 foliculi, din care se matureaza 300-400 foliculi (unul lunar) incepand de la pubertate (14 -16 ani), cand apare ciclul menstrual pana la instalarea menopauzei (40 -50 de ani). Restul foliculilor involueaza (atrezie foliculara). Foliculii ovarieni primari sunt formati dintr-un ovocit de ordinul I, inconjurat de cateva straturi de celule foliculare. Foliculii ovarieni veziculosi sau de maturatie rezulta din precedentii, prin acumulare de lichid folicular. La acestia , o parte din celulele foliculare raman in jurul ovacitului I si o alta parte se aseaza la periferie , alcatuind stratul cornos , inconjurat de celule care formeaza tecile (interna si externa). VASCULARIZA|IA OVARULUI: Este asigurata de artera ovariana, ramura din aorta abdominala si de o ramura ovariana din artera uterina. Sangele venos este colectat de vena ovariana care la stanga se varsa in vena renala stanga, iar la dreapta in vena cava inferioara. Limfaticele merg in ganglionii lombari si iliaci externi, asezati de-a lungul venei iliace externe. INERVA|IA: Este asigurata de plexul ovarian format din fibre simpatice si parasimpatice (provine din plexul lombo-aortic). TROMPELE UTERINE: Sunt intinse intre ovar si uter. Au o lungime de 7-12 cm si prezinta 4 portiuni. a.intrauterina (care strabate peretii uterului si care se deschide in cavitatea uterului). b.istmul trompei (mai stramta). c.ampula tubei (mai dilatata, care se afla mai lateral). d.infundibulul (in forma de palnie). Aceasta prezinta un orificiu prevazut cu o serie de franjuri (15-20), prin care se deschide in cavitatea abdominopelviana. In structura trompei - distingem la exterior peritoneul care formeaza sI un mezou. Urmeaza adventitia formata din tesut conjunctiv, apoi stratul muscular format din fibre musculare netede dispuse in doua straturi: -un strat de fibre longitudinale la exterior, -un strat de fibre circulare la interior. Musculatura favorizeaza inaintarea oului spre cavitatea uterina. La interior se afla mucoasa cutata, formata dintr-un epiteliu cilindric simplu ciliat. VASCULARIZA|IA TROMPEI: Este realizata de ramuri tubare venite din artera uterina si artera ovariana. Sangele venos este colectat de venele omonime. INERVA|IA: este dubla = fibre simpatice si parasimpatice (plexul hipogastric). UTERUL: Este un organ musculos, cavitar,impar, in care se dezvolta oul; la sfarsitul sarcinii el expulzeaza fatul si anexele lui. Este situat in pelvis, inapoia vezicii urinare, inaintea rectului si deasupra vaginei. Are forma de para, cu portiunea mai mare in sus, iar cea mica in jos. Are o lungime de 6-8 cm, iar latimea de 4 cm. Este turtit antero-posterior, astfel incat cavitatea uterina este virtuala.

Prezinta un corp de forma triunghilara, a carui baza se numeste fund, si un col care are forma de butoias. Intre corp si col se afla o portiune mai stramtorata numita istmul uterului. Pe colul uterului se insera extremitatea superioara a vaginei. Datorita acestei insertii, colul prezinta o portiune supravaginala situata deasupra liniei de insertie a vaginei, si o portiune intravaginala situata in interiorul vaginei. STRUCTURA UTERULUI: Peretele uterului este format din 3 tunici: -seroasa -musculara -mucoasa La exterior este acoperit de peritoneu, care se reflecta de pe fetele anterioara si posterioara a corpului uterin, pe peretii laterali ai pelvisului, formand ligamente late, care impreuna cu peritoneul care acopera uterul, formeaza perimetrul. Invelitoarea peritoneala este dublata pe fata ei profunda de o patura subtire de tesut conjunctiv - stratul subseros (tunica subseroasa). Sub peritoneu, se afla tunica musculara sau miometrul, care reprezinta stratul cel mai dezvoltat ai uterului. Fibrele musculare sunt dispuse in 3 straturi: a.un strat circular, la exterior. b.un strat plexiform mijlociu, gros, care contine in ochiurile retelei vase sangvine, provenite din artera uterina. c.un strat muscular dispus sub forma de anse, la exterior. Tunica interna este mucoasa uterului sau endometrul, formata dintr-un epiteliu cilindric simplu. Mucoasa este aplicata direct pe stratul muscular si contine numeroase glande care patrund pana in miometrul. Endometrul are o evolutie ciclica lunara: in timpul menstruatiei, celulele corionului se inmultesc, mucoasa devenind mai ingrosata, vasele sangvine se dilata, in special capilarele venoase, si apasa asupra epitelului, care se rupe si se exfoliaza in cea mai mare parte a lui; vasele pleznesc si ele si are loc scurgerea de sange, care dureaza 3-4 zile; odata cu aceasta, se elimina si bucatelele de epiteliu exfoliat. Dupa aceasta urmeaza perioada de regenerare, care dureaza 5-10 zile. In aceasta perioada capilarele se ingusteaza, se formeaza altele noi si se reface epiteliul, prin inmultirea celulelor epiteliilor care au ramas neexfoliate si care constituie sursa de regenerare. Daca ovulul a fost fecundat, mucoasa uterina se ingroasa, iar vasele sI glandele se dilata. Mucoasa aceasta de sarcina, astfel modificata, a fost numita caduca sau decidua. La interior se afla cavitatea uterului care comunica in jos cu vagina prin orificiul uterin extern, iar sus - cu cele doua trompe, cavitatea uterina se subimparte intr-o caviatate a corpului uterin, mai mare, si canalul cervical situat la nivelul colului uterin. Cele doua parti ale cavitatii uterine comunica intre ele prin orificiul uterin intern situat in dreptul istmului uterului. VASCULARIZA|IA UTERULUI: Este asigurata de artera uterina, ramura din artera iliaca interna. Din artera uterina se desprind si ramuri care vascularizeaza vaginul, trompa uterina si ovarul. Sangele venos este colectat de vena uterina care se deschide in vena iliaca interna. Limfaticele uterului ajung la ganglionii lombari si iliaci. INERVA|IA UTERULUI: Este asigurata de plexul uterin care contine fibre simpatice si parasimpatice (plexul hipogastric). SITUA|IA SI DIREC|IA UTERULUI: Uterul se gaseste situat in centrul cavitatii pelviene: inapoia vezicii urinare, inaintea rectului, deasupra vaginei; fundul sau se afla sub planul stramtorii superioare a pelvisului, pe care nu o depaseste decat in sarcina sau in unele procese tumorare mari (fibroame mari). Corpul uterin este acoperit de peritoneu, care de pe marginile lui laterale se continua cu ligamentele largi. VARIA|II FIZIOLOGICE: Uterul este un organ mobil. Corpul se poate misca in raport cu colul, ca intr-o articulatie (balama). El poate fi insa deplasat si in totalitate: inapoi de vezica plina; inainte de rectul plin. Ansele intestinale detinse il pot deplasa fie inainte, fie inapoi -; dupa fata pe care apasa. Caracteristic pentru deplasarile fiziologice este faptul ca ele sunt pasagere, uterul revenind la pozitia sa normala

indata ce cauza care le-a determinat a trecut. VARIA|IILE PATOLOGICE: Sunt acelea in care modificarile directiei sau pozitiei uterului sunt definitive. Procesele inflamatorii, prin aderentele pe care le determina, fixeaza cel mai adeseori uterul in aceste pozitii. Aceste modificari intereseaza in primul rand unghiurile de flexiune sI de versiune. In modificarile unghiului de flexiune, colul isi pastreaza pozitia normala, iar corpul se deplaseaza inapoi (retroflexiune) sau lateral (latero-flexiune). In modificarile unghiului de versiune se schimba raportul dintre colul uterin si vagina, dar nu se schimba raportul dintre corp si col. Vom avea: retro-versiune (deplasarea inapoi) si latero-versiune (deplasarea laterala). De obicei retro-versiunea se asociaza cu retro-flexiunea (retro-versiune-flexiune). DIMENSIUNILE UTERULUI: La femeia adulta, nulipara, sunt urmatoarele: -lungimea de 6 cm -latimea la nivelul fundului, de 4 cm -grosimea de 2 cm La multipare aceste dimensiuni cresc cu aproximativ 1 cm: -lungimea 7 cm -latimea 5 cm -grosimea 3 cm La nou nascuta si la fetite, colul e mai mare decat corpul (aproximativ 3/5 din lungimea totala a uterului). La nulipare cele doua segmente sunt aproape egale (corpul e ceva mai mare). La multipare corpul are dimensiuni si mai mari (2/3 din lungimea totala a uterului). CONSISTEN|A UTERULUI: Este ferma, dar elastica, usor de perceput la examenul ginecologic (tuseul vaginal combinat cu palparea abdominala). Datorita acestor particularitati, la care se adauga mobilitatea organului, el tinde in timpul examinarii sa scape printre degete, ca un sambure de cireasa. In sarcina, uterul devine mai moale, pastos. GREUTATEA UTERULUI: Este in medie de 50-70 g, fiind mai usor la nulipare (50-60 g) decat la multipare (60-70 g). VAGINA: (Vagina Kolpos) - este un conduct musculo-conjunctiv, median si nepereche, care prin extremitatea superioara se insera pe colul uterin, iar cu extremitatea inferioara se deschide in vestibulul vaginal; spatiul delimitat de cele doua labii mici. Vestibulul vaginal are doua regiuni: -una anterioara, in care se deschide orificiul extern al uretrei - meatul urinar. -una posterioara, in care se afla orificiul vaginal. La limita dintre orificiul vaginal si vestibul se afla o membrana numita himen, care inchide incomplet acest orificiu. Vagina are o lungime de 7-9 cm si prezinta un perete anterior si unul posterior. Peretele anterior al vaginei are raporturi cu fundul vezicii urinare si cu uretra, iar peretele posterior cu rectul. Peretele posterior este mai lung. STRUCTURA VAGINEI: Peretele vaginei reprezinta la exterior adventitia formata din tesut conjunctiv. Urmeaza tunica musculara formata din fibre musculare netede dispuse intr-un strat longitudinal la exterior si unul circular la interior. Sub tunica musculara se afla mucoasa, formata dintr-un epiteliu pavimentos stratificat. Mucoasa nu are glande. In portiunea inferioara a vaginei, unde se deschide in vestibulul vaginal, vagina este inconjurata de sfincterul extern al vaginei care are fibre musculare striate. VASCULARIZA|IA VAGINEI Este asigurata de ramuri vaginale din artera iliaca interna si din artera uterina. Sangele venos ajunge in vena iliaca interna. Limfaticele sunt tributare ganglionilor iliaci interni. INERVA|IA Este asigurata de plexul vaginal format din fibre simpatice si parasimpatice (plexul hipogastric).

VULVA Reprezinta organul genital extern al femeii, alcatuita din doua cute perechi numite labii (mari sI mici). LABIILE MARI 7-9 cm lungime -; sunt doua cute tegumentare, care anterior se unesc la nivelul muntelui Venus, iar posterior se unesc inaintea orificiului anal. Fiecare labie prezinta o fata laterala acoperita de peri, si o fata mediala despartita de labia mica prin santul interlabial. LABIILE MICI 3-4 cm lungime -; sunt doua cute simetrice, acoperite de labiile mari. Prin fetele lor mediale delimiteaza vestibulul vaginal. Anterior, labiile mici se impart in ramuri laterale care formeaza preputul clitorisului si ramuri mediale care formeaza fraul clitorisului. Posterior, labiile mici sunt unite prin comisura labiilor mari. Organele erectile ale vulvei sunt bulbii vestibulari, care corespund corpuluui spongios al uretrei la barbat, si clitorisul care corespunde corpilor cavernosi de la barbat. In structura vulvei mai mentionam si glandele vestibulare mici (Bartholiu), situate in partea posterioara a vestibulului vaginal. VASCULARIZA|IA Vulva este vascularizata de ramuri din artera rusinoasa interna. Venele sunt tributare venei iliace interne. Limfa ajunge la ganglionii inghinali. INERVA|IA Este asigurata de ramuri din nervul rusinos intern; pentru organele erectile este asigurata de fibre vegetative parasimpatice venite din nervul pelvin. (S2 -; S4). Trompele uterine Trompele uterine fac parte din anexele uterine, alaturi de ovare si ligamentele uterului. Sunt doua conducte musculo-membranoase intinse de la coarnele uterine catre extremitatile superioare ale ovarelor. Rolul trompelor uterine este de a capta ovocitul II si in tranzitul spermatozoizilor pentru fecundare.

Uterul si anexele uterine Anatomie/structura Trompa uterina e un organ intraperitoneal, acoperit in totalitate de peritoneu visceral. Este situata in marginea superioara a ligamentului larg. Cele doua foite peritoneale formeaza imediat sub trompa uterina mezosalpingele. Trompa are legaturi laxe cu formatiunile vecine, prezentand un grad de mobilitate iar asezarea si directia organului depind de asezarea, orientarea si dimensiunile acestora, mai ales ale uterului. Ampula si infundibulul au raport cu ansele ileale si in stanga cu colonul sigmoid. Infundibulul ajunge in apropierea peretelui lateral pelvin. Istmul are raport anterior cu ligamentul rotund al ovarului, posterior cu ligamentul propriu al ovarului si superior cu ansele ileale si colonul sigmoid pe partea stanga. Sunt conducte musculo-membranoase, de cea 9-l2 cm, ce se intind de la cornul uterin homo-

lateral pana la peretele excavatiei pelene.

Trompa uterina are o lungime de aproximativ 10-12 cm si e impartita in patru segmente: 1) Infundibulul (pavilionul) trompei uterine - are forma de palnie si este situat lateral Baza pavilionului are 10-15 ciucuri (fimbrii) dintre care unul este mai lung: fimbria ovarica care adera la ligamentul tubo-ovarian si are lungimea de 20 mm. 2) Ampula tubara - este cel mai lung segment, avand o lungime de 7-9 cm - odata cu apropierea de infundibulul tubar, ampula se largeste - la acest nivel are loc fecundatia 3) Istmul -are o lungime de 3-4 cm - se intinde intre ligamentul rotund al uterului si ligamentul propriu al ovarului. 4) Portiunea uterina traverseaza cornul uterin - are directie oblica - are olungime de aproximativ 1 cm - se deschide in uter la nivelul ostiului uterin Mijloace de fixare: - mezosalpingele/aripioara superioara a ligamentului larg al uterului - ligamentul tubo-ovarian/infundibulo-ovarian - legatura cu cornul uterin La interior, tuba uterina delimiteaza un canal care prezinta plici longitudinale care sunt slab dezvoltate la nivelul istmului dar sunt foarte bine reprezentate la nivelul ampulei. Mucoasa trompei uterine este cu epiteliu ciliat unistratificat.
Functiile trompei sunt reprezentate de: transportul si stocarea spermatozoizilor, asigurarea conditiilor necesare fecundatiei, dezvoltarii si nutritiei oului in primele zile, precum si transportul acestuia catre catatea uterina.

Trompele uterine, denumite si oviducturi, salpinge sau tubele lui Fallopio, Sunt doua
tuburi flexibile, cu lungimea de 10 - 14 centimetri si cu diametrul interior putin mai mare decat grosimea unui fir de par. Ele se termina la nivelul fiecarui ovar printr-un pavilion cu franjuri mobili (fimbrii). Aceste fimbrii capteaza ovocitul eliberat la suprafata ovarului. Trompele uterine este locul de "randez - vous" dintre ovocit si spermatozoizi. Aici va avea loc fecundarea. Rolul trompelor uterine este de a asigura supravietuirea si trecerea spermatozoizilor si a ovocitului, spre locul de fecundatie si trecerea ovocitului fecundat inapoi spre uter, unde se va implanta in endometru. Anatomia trompelor uterine Din punct de vedere anatomic trompele sunt niste formatiuni musculare cilindrice, de aproximativ 10-14 cm lungime, localizate la nivelul celor doua coarne uterine, si care fac legatura intre cavitatea uterina si cavitatea peritoneala din vecinatatea celor doua ovare. Fiecare trompa uterina este alcatuita din patru parti:

 Portiunea intramurala este reprezentata de catre zona prin care trompa strabate musculatura uterina la nivelul cornului uterin si unde, prin ostium-ul tubar, se deschide in cavitatea uterina. Istmul este reprezentat de catre portiunea imediat urmatoare a trompei situata in cavitatea peritoneala in vecinatatea cornului uterin. Aceasta este o zona cu diametru foarte ingust. Ampula reprezinta segmentul cel mai lung al trompelor uterine, intermediar si este situat intre extremitatea libera a trompei si cea uterina. Are forma unui cilindru, cu aspect sinuos, de lungime aproximativ 8-10 cm, dar uneori poate fi mult mai lunga. Infundibulul este extremitatea libera, peritoneala, a trompei, situata in apropierea ovarelor. Are forma unei palnii, iar marginile sale libere au forma unor proiectii digitiforme, denumite fimbrii, care imbratiseaza ovarul vecin. Canalul de comunicare al portiunii infundibulare a trompei cu cavitatea peritoneala poarta numele de ostium tubar abdominal. Structura trompelor uterine Din punct de vedere structural trompa are anumite particularitati. Mucoasa delicata, care captuseste la interior stratul muscular, este pliata intr-o multime de falduri care aproape umplu cavitatea trompei. Diametrul si numarul acestor falduri cresc pe masura ce ne apropiem de extremitatea infundibulara, ovariana, unde formeaza acele fimbrii pe care le-am aratat mai sus. Mucoasa tubara are o categorie de celule care secreta un mucus special si o alta categorie de celule care este prevazuta cu cili (mici proeminente ca niste fire de par) care au rolul de a realiza un fel de covor rulant cu menirea de a purta ovulul dinspre extremitatea abdominala a trompei spre cavitatea uterina. Stratul muscular de la nivelul trompelor uterine este si cel mai bine reprezentat. El are rolul de a furniza o peristaltica care sa asiste deplasarea spermatozoidului catre ovare. Musculatura trompei este cea mai groasa la nivelul cornului uterin devenind, pe masura ce ne indepartam de uter, din ce in ce mai subtire, astfel incat la nivel infundibular, acolo unde exista fimbriile tubare, ea lipseste cu desavarsire. Trompele sunt acoperite la exterior de catre foita peritoneala, o structura fina care acopera toate viscerele abdominale permitand alunecarea acestora unele pe langa altele fara probleme. OVARELE Sunt glandele sexuale ale femeii, fiind situate la nivelul pelvisului, in cavum-ul retrouterin. Formeaza, impreuna cu trompele si ligamentele largi, anexele uterului. indeplinesc o dubla functie: endocrina (secretia ciclica estro-progestativa) si gametogenetica (prin expulzia mediociclica a ovocitului de ordinul II). Forma ovarului este de ovoid turtit, axul longitudinal fiind oblic, de sus in jos, dinspre lateral spre medial si dinapoi inainte. Prezinta o fata care priveste anterior, inferior si lateral, o extremitate su-pero-extema si una infero-interna, o margine fixa mezoovariana, prin care se ataseaza de foita posterioara a ligamentului larg, si o margine opusa, libera. Dimensiunile ovarului. La femeia adulta sunt in medie de 3,5/2,5/1,5 cm, dupa varsta de 40 ani dimensiunile reducandu-se progresiv, prin instalarea unei scleroze involutive. in perioada preovula-torie volumul unuia dintre ovare creste semnificativ, putandu-se chiar dubla, datorita prezentei foliculului tertiar (de Graaf) si a celorlalti foliculi evolutivi. Coloratia ovarului este roz-albicioasa, mai con-gestiva in perioada periovulatorie,

suprafata sa fiind neregulata, prin prezenta unor mici cicatrici retractile (corpi albicans).In mod normal, ovarul este o glanda pereche, uneori putand exista un singur ovar (disgenezie monoovariana) sau ovare supranumerare. Ovarul se gaseste situat in timentul posterior al cavitatii pelviene, fiind suspendat prin intermediul mezoovarului de fata posterioara a ligamentului larg al uterului. La mentinerea sa in aceasta pozitie mai contribuie lig. lombo-ovarian (infundibilo-pelvic), care il suspenda de extremitatea sa supero-externa si lig. utero-ovarian, care il ancoreaza la cornul uterin omolateral. Lig. tubo-ovarian, care se intinde intre extremitatea pavi-lionara a trompei si cea supero-externa a ovarului, are un rol nesemnificatiin sustinerea acestuia, asigurand de fapt un contact intim intre cele doua organe (. 1). Raporturi. Fata supero-mediala si marginea libera vin in contact cu segmentele invecinate ale tractului digestiv. Fata infero-laterala vine in contact, prin intermediul peritoneului parietal pelvian, cu foseta Krause (1), delimitata superior de vasele iliace externe, posterior de vasele iliace interne si ureter, anterior de extremitatea lig. larg, iar inferior de trunchiul arterial ombilico-cal si a. uterina la origine. Aria acestei fosete este strabatuta, dinspre posterior spre anterior, de n. obturator, iritarea acestuia in cazul unor procese inflamatorii sau tu-morale anexiale explicand aparitia durerilor iradiate in teritoriul sau senziti(treimea interna a fetei mediale a coapsei si fata mediala a genunchiului). La multipare, ovarul este situat posterior fata de vasele hipogastrice si ureter, la nivelul fosetei Clau-dius (1) (. 2). Marginea mezoovariana reprezinta locul unde foita posterioara a lig. larg, reflectata posterior catre ovar, se fixeaza la nivelul acestuia, conducand elementele vasculonervoase catre hilul ovarian. Desi ovarul este un organ intraperitoneal, el nu este acoperit la exterior de seroasa peritoneala, aceasta oprindu-se la nivelul marginii mezoova-riene (linia Farre-Waldeyer). Suprafata ovarului este invelita doar de epiteliul propriu ovarian, format din celule mezoteliale ce au origine in foita celomica primitiva, care acoperea gonada primitiva.In cazul unor anomalii de proliferare, acest epiteliu propriu ovarian poate genera majoritatea tumorilor chistice ovariene. Structura. Dinspre exterior spre interior, constatam: epiteliul propriu ovarian, corticala si medulara. La nivelul corticalei, intr-o stroma conjunctiva bogata in fibroblaste, se gasesc foliculiiovarieni in diverse faze evolutive (primordiali, primari, secundari, tertiari) (2). in faza a doua a ciclului ovarian se constata prezenta corpului galben la nivelul ovarului care a ovulat. Micile arii sclero-atrofice stelate prezente in corticala (corpi albicans) sunt rezultatul proceselor involutive repetate ale foliculilor care nu au ajuns la maturatie, precum si ale corpilor galbeni progestativi. Medulara prezinta o stroma conjunctiva laxa, bogata in plexuri vasculare, limfatice si nervoase vegetative. Poate fi sediul unor tumori androgeno-secretante (tumori cu celule hilare) sau a unor tumori dezvoltate din relicvate embrionare. Functiile ovogenetica si endocrina ale ovarului sunt intim corelate intre ele si integrate in ansamblul functionarii gonadostatului.

La nivelul fiecarui ovar se gasesc la nastere circa 1-2 milioane foliculi primordiali, numarul acestora reducandu-se la cea 300 000 pana la pubertate (3), ca urmare a unui proces de atrezie. Fiecare folicul primordial contine un ovocit de ordinul I, aflat in faza latenta, oprit in profaza primei diviziuni meiotice, in diploten. Odata cu pubertatea se instaleaza ciclurile ovariene, care la specia umana au o durata de cea 4 saptamani, derulandu-se ritmic de-a lungul perioadei de maturitate sexuala, sub controlul riguros al releului central hipotalamo-hipofizar al gonadostatului. Declansarea activitatii ciclice a gonadostatului, in care este integrata si functia endocrina si respectigametogenetica a ovarului, se face ca urmare a sumarii mai multor factori (4): - genetici; - cresterea ponderala cu atingerea unei mase somatice critice de 47,5 0,5 kg, si mai ales cresterea masei de adipocite; - cresterea secretiei androgenilor suprarena-lieni; - diminuarea activitatii secretorii a epifizei; - cresterea secretiei de estrogeni ovarieni; - maturizarea sistemului monoaminergic hipota-lamic din zona hipofiziotropa si preoptica. Nivelul crescut al estrogenilor circulanti, existent la debutul fiecarui ciclu ovarian, determina, prin-tr-un feed-back pozitihipotalamic, activarea centrului tonic hipotalamic, cu cresterea secretiei de FSH al carui nivel plasmatic atinge valori > 25 mUI/ ml, avand ca efect selectarea, in raport cu capacitatea de fixare a FSH, a unui numar de 10-20 foliculi primordiali, ce vor intra in puseu evolutiv, crescand si transformandu-se succesiin foliculi primari si secundari (cavitari), unul singur ajungand ia stadiul de folicul matur tertia (De Graaf). Acesta are un diametru de 18-25 mm si este alcatuit dinspre exterior spre interior din: teaca foliculara externa, teaca foliculara interna, membrana KoellikerSlawjansky, stratul celulelor granuloase in care se evidentiaza o aglomerare celulara ce contine ovo-citul, numit cumulus proliger, si antrul care contine lichidul folicular. Celulele fibroblastice din stroma ovariana, ce participa la formarea tecilor foiicuiare externa si mai ales interna, se diferentiaza in celule cu potential endocrin, initiind sinteza steroizilor ovarieni pana la stadiul de A4-androstendion. Acesta va fi transferat in celulele granuloase, fiind transformat prin procese de aromatizare in estradiol (E2), fapt ce explica cresterea progresiva a estradiolului plasmatic, care in ziua a 13-a a ciclului ovarian atinge valori de cea 300 pg/ml (. 3A), determinand printr-un feed-back pozitihipotalamic cresterea de LRH, urmata de aparitia "peak\"-ului mediociclic de LH adenohipofizar, concentratia sa plasmatica depasind 40-45 mUI/ml. Aparitia acestei descarcari brutale de LH este semnalul care va induce reluarea procesului de maturare si diviziune a ovocitului de ordinul I, care isi va termina rapid ultimele 2 faze ale diviziunii meiotice (reductionale), transformandu-se in ovocit de ordinul II (haploid) si eliberand primul globul polar. La nivelul ovocitului de ordinul II se va initia imediat cea de-a doua diviziune meiotica (de maturatie), care se va opri in metafaza. Acest moment se situeaza la cea 20 ore de la peak-u\\ de LH si precede cu 2-4 ore ponta ovulara, in urma careia va fi expulzat din foliculul De Graaf ovocitul de ordinul II. El va fi captat de pavilionul tubar si, daca are loc fecundatia, vor fi initiate ultimele 2 faze ale meiozei, cu formarea ovulului si a celui de-al

doilea globul polar. La nivelul foliculului De Graaf eclatat se va forma initial corpul galben hemoragie, iar prin proliferarea si diferentierea celulelor granuloase in celule lu-teice, corpul galben progestativ, care va sintetiza estradiol si progesteron pana in ziua 25-26. Durata de viata a corpului galben este relatifixa (10-l2 zile), fiind presilita genetic, acesta involuand in absenta fecundatiei si transformandu-se in corp albicans. Daca are loc fecundatia, HCGul secretat de trofoblast va initia transformarea sa in corp galben gestational, care isi va amplifica functia endocrina si va completa pana la sfarsitul lunii a 111-a de sarcina steroidogeneza din unitatea materno-ovulara. Vascularizatie. Este asigurata de aa. ovariene, cu origine in aorta abdominala, si vv. ovariene, cea dreapta varsandu-se in v. cava inferioara si cea stanga in vena renala stanga. A. ovariana, ajunsa la nivelul lig. lombo-ovarian, se imparte intr-un ram ovarian, ce intra in grosimea mezoovarului, si un ram tubar, ce strabate mezosalpinxul, fiecare ana-stomozandu-se cu ramul omonim din a. uterina, formandu-se astfel arcadele paraovariana si sub-tubara, intre care pot exista conexiuni mai mult sau mai putin bine reprezentate (. 4). Limfaticele ovarului dreneaza in vase ce merg spre lig. infun-dibulo-pelvic, urmand traseul vv. ovariene, pentru a se varsa in ganglionii lombo-aortici si pericavi. Inervatia ovarului este asigurata de plexul nervos vegetatiovarian si, in mai mica masura, de plexul nervos vegetatiuterin.

Fecundatia este procesul de fuziune a spermatozoidului cu ovulul. Capul spermatozoidului penetreaza peretele ovulului cu formarea oului (zigot), urmata de dezvoltarea acestuia. Spermatozoizii depusi in vagin vor trebui sa strabata glera cervicala, cavitatea uterina si trompa pana in treimea externa pentru a intalni ovulul. In acest timp,el isi finalizeaza maturarea, suferind procesul de capacitatie. Dupa ovulatie, ovulul, este aspirat de franjurii tubari si condus spre cavitatea tubara. Fecundatia are loc, in majoritatea cazurilor, in treimea externa a trompei. Momentul propriu-zis al fecundatiei la om nu este cunoscut. Migratia Zigotul este transportat spre uter cu ajutorul miscarilor peristaltice tubare si a curentului lichidian. Treimea externa a trompei este parcursa mai rapid, iar cea interna mai lent. Migratia oului prin trompa dureaza aproximativ 4 zile. In tot acest timp, oul sufera segmentari successive. Nidatia Nidatia reprezinta fixarea oului in peretele uterin. Acest proces are loc in ziua a 7-a de la fecundatie si se supune unui riguros control hormonal. La sfarsitul primei saptamani de la fecundatie, oul este implantat superficial, de obicei la nivelul regiunii fundice a corpului uterin. Trofoblastul (stratul celular periferic al oului) penetreaza peretele uterin, iar orificiul de patrundere va fi apoi obturat prin depuneri fibrino-hematice, astfel incat oul este separat de cavitatea uterina. Endometrul sufera modificari si se transforma in decidua sau caduca. In ziua a 10 a de la fecundatie, oul este complet implantat. Din acest moment, dezvoltarea oului se deruleaza cu rapiditate. Concomitent se deruleaza placentatia,

primele vilozitati coriale aparand in ziua 13-14. Ulterior vor aparea si cele secundare si tertiare. Din acest moment se poate vorbi despre sarcina. Fecundatia : se desfsoar in mai multe etape : a.) capacitatia, prin care spermatozoizii, in timpul ascesiunii lor spre tromp, sufer un ultim proces de maturatie ; este un fenomen spontan dar este mediat si de ctre celulele foliculare din jurul ovulului, celule care au fost stimulate de hormoni ; b.) contactul spermatozoidului cu ovulul : cel mai apropiat spermatozoid va penetra ovulul, reactia de cuplare fiind una imunologic ( cu receptorii ovulari ), dar exist si o atractie chimic ; c.) atasarea spermatozoidului la membrana ovulului ( zona pelucida) , inainte de a o ptrunde. La 3 ore de la insmantare se vd mai multi spermatozoizi in jurul ovulului dar numai unul va ptrunde zona ; d.) reactia acrozomului, adic eliberarea unor enzime de ctre spermatozoid care vor usura ptrunderea in ovul; e.) ptrunderea zonei pelucida a ovulului ( membrana ovulului); f.) penetratia ovulului : comport trei faze : atasarea, fuziunea, si incorporatia spermatozoidului in ovul ; g.) reactia cortical blocarea polispermiei : dup ptrunderea unui spermatozoid in ovul, acesta NU mai permite o altpenetrare ; h.) activatia: fenomene ce duc la formarea pronucleilor; i.) formarea pronucleilor :materialul cromozomial ce intr odat cu capul spermatozoidului in citoplasma ovular este complet ( 23 de cromozomi), cromozomii se deruleaz, nucleul spermatozoidului este transformat intr-un pronucleu cu un nr. de 23 de cromozomi ; in acelas timp si in acelas mod nucleul ovocitului formeaz un pronucleu femel ; j.) Syngamsia sau Conceptia propriu-zis :amandoi pronuclei ( masculin si feminin) cresc in mrime, migreaz ctre centrul oului, isi pierd membranele si isi pun pe linia ecuatorial in comun seturile cromozomiale ( 23 + 23 ). Din acest moment se formeaz o nou fiint uman cu numr diploid de cromozomi ( 46), dar cu genoame diferite ! k.) Segmentarea :noua celul diploid se segmenteaz prin mitoz( diviziune) care are loc dup 35-38 ore de la penetratia spermatozoidului in ovul , ducand la 2 celule , mitozele urmtoare succedandu-se rapid :la 45 de ore va avea 4 celule/ la 66 de ore 8 celule/la sfarsitul celei de a 3-a zi va avea 16 celule. Nidatia si fenomenele premergtoare : A.)Fenomenele care preced nidatia : 1. Transportul oului : acesta rmane in 1/3 extern a trompei uterine ( ampul) aproximativ 72 de ore, dup care incepe s migreze spre uter. La sfarsitul zilei a 3-a este in faz de morul, avand 8-16 celule, cand ajunge la cavitatea uterin. Trecerea oului prin tromp ( 3-4 zile ) este favorizat de ctre secretia hormonilor estrogeni care cresc peristaltismul, adic contractiile trompelor uterine si grbesc transportul oului spre uter ; la transportul oului contribuie mult niste cili ai mucoasei trompelor precum si lichidul secretat la acest nivel, unele prostaglandine( hormoni), etc.In timpul trecerii prin tromp oul se hrneste prin schimburi nutritive de la acest nivel ( glicogen care se descompune in aminoacizi si glucide ). 2. Oprirea oului ( !) : in conditii necorespunztoare, respectiv concentratie mare de estrogeni , sterilet , etc. oul poate fi expulzat.

3.

Orientarea oului : la femeie se pstreaz filogenetic situarea oului pe linia median a uterului ; 4. Adeziunea : oprit la un anumit nivel al tubului uterin, oul nu se implanteaz imediat, el st lipit de endometru, inconjurat de lichidul secretat de ctre glandele mucoasei uterine ( endometriale), timp de 3-4 zile, timp in care evolutia lui continu de la stadiul de morul la blastocist in a 6-a, -7-a zi de la fecundatie. Aceast atasare la mucoas inainte de implantare, este un fenomen fizico-chimic realizat prin alcalinizarea mediului local. Prin alcalinizare, respectiv cresterea pH-ului local invelisul oului devine lipicios, aderent, fenomen demonstrat si in vitro . Nidatia: comport mai multe etape: 1.) Penetratia : oul ptrunde printr-o zon redus a endometrului unde va cpta legturile vasculare necesare hrnirii hemotrofe , adic prin intermediul sangelui , pan la acest moment el hrnindu-se histiotrof , adic prin intermediul secretiilor. Zona de penetrare se vindec si embrionul incorporat in mucoasa uterin determin o modificare a aspectului mucoasei la acest nivel care devine o parte din viitoarea placent. 2.) Rspandirea : se refer de fapt la invazia endometrului ; 3.) Fuziunea trofoblastului ( placentei) cu mucoasa uterin : nucleii a dou tesuturi diferite, respectiv a copilului si al mamei, impart aceeasi citoplasm fr a produce un rejet ( !) cum se intampl la un transplant al unui tesut strin. Exist in mod paradoxal o tolerant imunologic a mamei fata de un tesut strin ! 4.) Migratia : Blastocistul migreaz prin mucoasa uterin, vor fi erodate vasele sanguine materne iar primele conexiuni cu vasele sanguine se petrec la aproximativ 10-14 zile de la fecundatie. 5.) Oprirea invaziei : Stabilirea unui echilibru intre si mediul matern opresc invazia endometrului, pH-ul mediul se normalizeaz, etc. Ovoimplantatia reprezinta totalitatea proceselor biologice (morfostructurale si biochimice) care stau la baza patrunderii si fixarii zigotului in endometrul uterin, acoperirea zonei de patrundere si stabilirea primelor conexiuni circulatorii feto-materne. Ovoimplantatia se incheie dupa 12-13 zile de la fecundatie. Uneori, nidatia poate suferi o serie de tulburari, devenind patologica: in afara uterului, in trompa, pe ovar, peritoneu sau pe ansele intestinale, dand nastere sarcinii ectopice (extrauterine). Consecinta biologica a nidatiei este instalarea sarcinii, care dureaza 280 zile (38-40 saptamani). In aceasta perioada, din zigot se dezvolta embrionul, si mai tarziu fatul.

Spermatozoid Gatul: L=1m si are 2 centrioli

Gatul + piesa intermediara + coada = aparatul motil sau cinetic al spermatozoidului Piesa intermediara de 5-6m, contine un aparat filamentos reprezentand aparatul mitocondrial al spermatozoidului Coada = 45-50m, are o teaca fibroasa - condensata in doua benzi longitudinale care inconjoara filamentul axial D.p.v. histochimic: la nivelul capului predomina ADN si proteinele bazice (protamine si histone), concentratia lor fiind corelata cu puterea de fertilizare a spermatozoidului

Instalarea starii de gestatie

Fecundatia Definitie Fuziunea prin amfixie a celor doi gameti maturi, spermatozoidul si ovocitul de gradul II pe cale de a deveni ovul, cu formarea unui ou sau zigot Fenomene biologice ce pregatesc fecundatia Maturatia celulelor sexuale feminine = ovulul, care devine apt pentru a fi fecundat Maturatia celulelor sexuale masculine = spermatozoidul, ce devine apt pentru a fecunda ovulul Ovulatia, prin care ovulul e pus in libertate Captarea ovulului de catre trompa uterina Acuplarea = actiunea prin care lichidul seminal e depus in organele feminine Un complex de fenomene biologice (capacitatia) ce conditioneaza ascensiunea spermatozoidului spre 1/3 externa a trompei uterine, locul fecundatiei Fecundatia Fenomenele hormonale si hormonii necesari fecundatiei si transportul oului fecundat, pana la nidatie Captarea ovulului Dupa ovulatie, ovulul este eliberat din ovar Punerea in libertate a ovulului matur, in stadiul de profaza, a celei de-a doua mitoze ecuationale, se face la 30 - 36 de ore de la varful mediociclic de LH Ovulul expulzat din ovar, inconjurat de corona radiata, este captat de pavilionul tubar si adus in ampula tubara prin doua fenomene importante Motilitatea tubara (miscarile peristaltice ale musculaturii tubare) aflata sub dependenta echilibrului sterolic sexual estrogenii cresc peristaltismul tubar progesteronul scade peristaltismul tubar

Curentul de absorbtie al serozitatii peritoneale sau lichidului tubei, cu directie spre cavitatea uterin sensul migratiei ovulare e realizat si de sensul de miscare a cililor tubari, respectiv catre ostiumul uterin al trompei (spre cavitatea uterina) drumul prin trompa uterina e parcurs de catre ovul in trei zile Ascensiunea spermatozoizilor Calitatea spermatozoizilor O serie de componente (in special organice) ale lichidului spermatic Aciditatea vaginala este partial corectata in copulatie prin: secretii alcaline ale glandelor perivulvare (Skene si Bartholin) hipersecretia mucusului cervical in timpul ovulatiei transudatul vaginal si expulzia partiala a glerei cervicale in timpul orgasmului O parte din spermatozoizi sunt dirijati catre cervix prin: chimiotactism (pH vaginal acid - pH-ul glerei cervicale alcalin) diferenta de potential electric creat intre glera cervicala alcalina si mediul vaginal acid motilitatea utero-tubara, foarte importanta in ascensiunea spermatozoizilor, este conditionata de estrogeni si declansata de reflexul nervos al orgasmului, secretia reflexa de vasopresina/ocitocina si resorbtia prostaglandinelor din ejaculat penetratia glerei cervicale este favorizata de constitutia fizico-chimica din timpul ovulatiei (varful estrogenic), pH-ul alcalin maxim, compozitie asemanatoare cu o parte din componentele lichidului spermatic, dispozitia paralela a fibrelor de mucina proteazele din capul spermatozoidului (scad vascozitatea mucusului cervical) Segmentatia si migratia

Fecundatia normala Fecundatia propriu-zisa (fertilizarea) Din contigenul minim de spermatozoizi ce ajung in 1/3 externa a tubei uterine, cativa sunt selectati pentru a incerca abordarea oului matur si din acestia doar unul va reusi sa patrunda in celula sexuala feminina Capacitatia

Pentru a deveni apt pentru fecundatie, spermatozoidul in ascensiunea lui, sufera un ultim fenomen de maturatie = capacitatia (denumire data de Austin), ce reprezinta totalitatea modificarilor morfologice, fiziologice si biologice Acest proces implica pierderea elementelor ce acopera spermatozoidul durata capacitatiei e de 1 - 3 ore e un fenomen spontan si se realizeaza atat in uter, cat si in trompa uterina e supus reglarii hormonilor hipofizari si ovarieni (in special faza uterina) Contactul spermatozoidului cu ovulul Spermatozoizii depusi in vagin ajung prin miscari proprii in 1/3 externa a trompei Ei isi pastreaza puterea fecundanta 24 de ore. La om, un singur spermatozoid are calitatea de a fi fecundant; spermatozoidul cel mai apropiat de ovul, e cel mai favorizat Exista si o atractie chimica, dar procesul cel mai important, e cel imunologic, de cuplare a situsurilor spermatozoidice cu receptorii ovulari Fertilizarea, incepe cand spermatozoidul capacitat a atins ovulul si invelisurile sale celulare (cumulus oofor si coroana radiata) El patrunde in intregime, cap si coada in citoplasma ovulului Traversarea invelisurilor sale, pare a fi usurata de interactiunea substantelor speciale emise de gameti si numite gamone (fertilizina, antifertilizina spermatica, lizinele). La mamifere, hialuronidoza acrozomului pare sa fie enzima ce usureaza patrunderea spermatozoizilor printre celulele coronei radiata Fenomenele intime ale fecundatiei Dezintegrarea stratului superficial al cumulusului proliger cu ajutorul hialuronidazei din acrozom Dislocarea straturilor profunde ale cumulusului proliger cu ajutorul bicarbonatului din mediul tubar Penetratia de catre spermatozoid a zonei pellucida, prin dezintegrarea cu ajutorul tripsinei din acrozom Cei doi pronuclei isi pierd membrana nucleara, continutul nuclear se contopeste, cromatina lor se reface in numarul diploid de cromozomi care se organizeaza pe fusul de diviziune, reconstituind asortimentul dublu de cromozomi, caracteristic speciei umane (2N); acest fenomen are loc in metafaza la mitoze de segmentatie Cromozomii se cliveaza longitudinal, se reconstituie setul specific de cromozomi si apare santul separator la nivelul citoplasmei, terminand mitoza Primele 2 celule ale ontogenezei se separa si raman inconjurate de zona pellucida) Dupa penetratia zonei pellucida, cei 2 pronuclei formeaza doua mase distincte intracitoplasmatice, care ulterior fuzioneaza Fecundatia este completa in momentul metafazei primei diviziuni a oului (in stadiul de 2 blastomere) Procesul fecundatiei la om, in mod normal are loc la nivelul tubei uterine, in portiunea ampulara sau jonctiunea ampulo-istmica Acest proces este precedat de fenomenele premergatoare ovulatiei si descrise anterior Dupa producerea fecundatiei, are loc segmentatia si migratia tubara

Capul si centriolul proximal al spermatozoidului detasati de coada, care dispare in citoplasma, devin pronucleu mascul ce contine N cromozomi Ceilalti constituenti se vor resorbi intr-un timp variabil. Din nucleul ovulului se formeaza pronucleul femel - tot cu N cromozomi Centriolul spermatozoidului formeaza un aster spermatic voluminos, care dupa ce se divide in 2 elemente, contribuie la formarea primului fus de diviziune Fecundatia

Stadiul de 2 blastomere

Concluzie Fecundatia are loc in 1/3 externa a tubei uterine Precedata de numeroase procese biologice: captarea ovulului inconjurat de corona radiata de catre pavilionul tubar ascensiunea spermatozoizilor spre 1/3 externa a tubei unde are loc fecundatia ultima maturare a spermatozoizilor = capacitatia fecundatia propriu-zisa, ce incepe in momentul in care spermatozoidul capacitat a venit in contact cu invelisurile celulare ale oului (cumulus oofor, corona radiata) si le strabate fecundatia este completa in momentul metafazei primei diviziuni a oului (stadiul de 2 blastomere) Fecundatia e urmata de segmentatie, migratie Segmentatia

Definitie

Reprezinta procesul prin care noua celula diploida (zigotul) se divide prin mitoze, diviziuni ce au ca rezultat aparitia blastomerelor; ea incepe la 35-38 de ore de la penetratia spermatozoidului in ovul Aceasta diviziune a oului se efectueaza concomitent cu procesul de migratie tubara, ajungand la sfarsitul parcursului tubar, ca oul sa fie in stadiul de blastocist, apt pentru nidatie Diviziunea oului uman oligolecit este holoblastica si asincrona Primul plan de segmentatie e meridional => 2 blastomere paralele si usor inegale A II-a segmentatie tot meridional, intereseaza blastomerul mai mare si rezulta 3 blastomere A III-a segmentatie, a blastomerului mai mic, ecuatorial cum diviziunea desi dihotomica, e asincrona, blastomerele mai mari se divid mai repede => rezulta o formatie: Morula - cu 8 blastomere inegale: macro blastomere micro blastomere Cum rata de diviziune e diferita pentru macro blastomere si micro blastomere, segmentatia oului trece prin stadiul de 9, 10, 11 => 16 celule => astfel incat apare o formatiune sferica alcatuita dintr-un grup central de blastomere, inconjurat de blastomere periferice ce vor forma precoce trofoblastul = este stadiul de morula. Timpul necesar ca zigotul sa ajunga la stadiul de morula cu 16 blastomere, este de 72-96 ore. In stadiul de morula, zona pellucida e inca prezenta. Concomitent cu segmentatia se produce: migratia tubara a oului Migratia

Rol in migratie au: Miscarile peristaltice ale tubei acestea sunt diferite in diverse zone ale tubei astfel: sunt rare si neregulate in portiunea ampulo-pavilionara, frecvente si ritmice in portiunea istmica ele sunt sub control hormonal; estrogenii le activeaza, pe cand progesteronul freneaza peristaltica tubara Cele doua aspecte (controlul hormonal si diferenta de activitate in diversele segmente ale tubei, se pare ca explica aspectul controversat al stagnarii oului 48 70 ore in jonctiunea ampulo-istmica, in timp ce in portiunea ampulo-pavilionara si in cea istmica, migratia e mult mai rapida Migratia tubara a oului Miscarile cililor epiteliului tubar: ce imping oul spre uter, de asemenea, sub control hormonal Curentul lichidian Cercetarile au aratat ca el are directie dinspre uter spre cavitatea peritoneala, deci oul migreaza in sens contrar curentului Aceasta circulatie a lichidului tubar se datoreaza inchiderii temporare a jonctiunii tubo-uterine Cantitatea secretiei tubare e si ea sub control hormonal fiind mai crescuta la varful secretiei estrogenice

Koester emite ipoteza predominantei, ce incearca sa explice parcurgerea rapida a portiunii ampulo-pavilionare si stagnarea in jonctiunea ampulo-istmica Tinand cont ca migratia este contra curentului lichidian, autorii arata ca: portiunea ampulo-pavilionara este mai larga, ceea ce determina scaderea vitezei curentului conform legilor fizicii; in aceasta zona celulele ciliate predomina fata de celulele secretorii => aceasta portiune este strabatuta mai rapid la nivelul jonctiunii ampulo-istmice lumenul este mai ingust, astfel incat viteza curentului creste datorita predominentei celulelor secretorii fata de celulele ciliate, zigotul stagneaza aici cat timp predomina secretia estrogenica (dupa 48-78 ore de la fecundatie, incepe sa creasca secretia de progesteron) => scade secretia tubara si creste activitatea miscarilor ciliate, astfel incat oul sa poata fi impins in portiunea istmica contra curentului, fiind transportat pana la jonctiunea utero-tubara, unde stagneaza 12-14 ore si apoi patrunde in cavitatea uterina in stadiul de blastocist apt pentru nidatie, ce se produce dupa 24 de ore de la patrunderea zigotului in cavitatea uterina Secretia de prostaglandine ce activeaza progresia zigotului spre uter prin relaxarea jonctiunii tubo-uterine Secretia de histamina cu efect asemanator prin modificarea de tonus Transportul tubar ce dureaza aproximativ 5 zile, poate fi sistematizat astfel: fecundatia si l mitoza au loc la nivelul jonctiunii ampulo-istmice in stadiul de 4 blastomere (la 3 zile de la fecundatie), zigotul este in portiunea istmica in stadiul de 8 blastomere oul este tot in portiunea istmica in stadiul de 64 blastomere (ziua 4-5 de la fecundatie) morula se afla in portiunea interstitiala a tubei uterine Segmentatia, fecundatia, migratia Migratia Nidatia

Stadiul de 4 celule al embrionului Migratia si dezvoltarea zigotului continua pentru ca, in ziua a 6-a, acesta sa patrunda in cavitatea uterina in stadiul de blastocist Trecerea la acest stadiu se produce prin accelerarea marcata a ratei metabolice si a diviziunii cu aparitia unei cavitati Blastula este alcatuita din doua tipuri de celule: unele dispuse periferic, aplatizate, alungite, ce se divid rapid si vor forma trofoblastul altele dispuse intern, globuloase, ce vor forma butonul embrionar, care este inconjurat de o cavitate chistica plina cu lichid In ziua 5-6 dupa fecundatie oul este liber in cavitatea uterina, apt pentru ovoimplantatie ce are loc dupa aproximativ 24 ore de la patrunderea in cavitatea uterina

Nidatia Ovoimplantatia sau nidatia Definitie Este totalitatea proceselor biologice ce contribuie la penetrarea si fixarea blastocistului in endometrul transformat progestativ Acest proces asigura hranirea si dezvoltarea oului, care la om este oligolecit, deci, lipsit de rezerve nutritive Zona de implantatie normala Procese ce au loc: Musculare ce asigura transportul si imobilizarea blastocistului intr-o anumita zona a uterului Epitelio-trofoblastice adezive - atasarea oului la endometru invazive - totalitatea mecanismelor prin care trofoblastul patrunde in epiteliul endometrial avand ca rezultat cuibarirea oului si transformarea deciduala a endometrului Tipuri de ovoimplantatie central ( la primate inferioare si maimuta Rhesus) excentric (la muridee), intr-o cripta a endometrului interstitial (la om) Terminologie Nidatia - simpla cuibarire a oului, fiind doar un moment al ovoimplantatiei Ovoimplantatia - totalitatea proceselor de la stadiul de ou liber pana la patrunderea oului in endometru, acoperirea zonei de patrundere si stabilirea primelor conexiuni circulatorii embrio-materne Localizarea spatiala Nidatia se produce in cavitatea uterina, e interstitiala si antimezometrica (pe unul din peretii cavitatii uterine, mai frecvent pe cel dorsal in treimea superioara) Localizare temporala Nidatia incepe din ziua a 6-a de la fecundatie, odata cu patrunderea oului in cavitatea uterina si este incheiata in zilele 12, 13 de la fecundatie Cel mai tanar ou uman a fost descris de Rock si Hertig, de 7 zile jumatate v Trofoblastul ce a invadat endometrul, are forma unei placi groase ce a proliferat si s-a diferentiat in doua zone de tesut: o Citotrofoblastul sau stratul Langhans, o masa celulara bine diferentiata si situata spre interior o Sincitiotrofoblastul, situat spre periferie si lipsit de diferentiere celulara, formand mase mari de tip sincitial v Oul patrunde in cavitatea uterina in stadiul de blastocist inconjurat de zona pellucida, ce are o structura mucopolizaharidica (foarte discutat fiind rolul jucat de acest invelis in primele faze de dezvoltare ale oului) v Se descriu trei lemme: oolemma = zona pellucida mucolemma = zona tubara gloiolemma = lemma uterina Oolemmei si a gloiolemmei sunt importante in faza de adeziune Evolutia dinamica a procesului de ovoimplantatie faza de atasare faza de adeziune faza de penetratie (de invazie)

v v

 faza de acoperire PENETRAREA EMBRIONULUI IN ENDOMETRU FIXAREA BLASTOCISTULUI IN ENDOMETRU SFARSITUL NIDATIEI Schematic, ovoimplatatia se desfasoara astfel: alipirea lemmelor la endometru disparitia lemmelor (la 2-3 zile de la patrunderea oului in cavitatea uterina) si luarea contactului direct dintre trofoblast si epiteliul endometrial penetratia trofoblastului prin epiteliu cu distrugerea celulelor epiteliale; apare o mica metroragie (semnul Hartmann) edemul concomitent al stromei si extravazarea sanguina din capilarele conjunctive subepiteliale patrunderea blastocistului prin bariera epiteliala si acoperirea deschiderii endometrului prin coagul de fibrina si proliferarea epiteliului adjacent diferentierea unui strat trofoblastic extern - sincitiotrofoblastulaparitia sistemului lacunar in sincitiotrofoblast si a circulatiei sanguine materne prin acest sistem transformarea deciduala = transformarea stromei celulare adiacente a endometrului cu modificari in substanta intracelulara, transformare insotita de modificari ale criptelor glandulare si ale vaselor sanguine Aceasta transformare intereseaza, initial, numai zona de implantare, dar va cuprinde ulterior tot endometrul Decidualizarea se afla sub control hormonal (estrogenic) Ea se produce numai pe un endometru pregatit estro-progestativ pentru implantare Functiile deciduei in implantare Nutritia embrionului pana la stabilirea circulatiei materno-fetale si desavarsirea placentatiei; se presupune ca celulele deciduale ar sintetiza material nutritiv pentru embrion, ce ar ajunge la acesta prin doua cai (faza de nutritie histotrofa): prin histoliza (fagocitarea celulelor deciduale de catre trofoblast) prin difuziune Rolul protectiv al uterului in timpul ovoimplantatiei consta in limitarea capacitatii invazive a trofoblastului astfel incat lipsa sau incompleta decidualizare ar permite o placentatie de tip invaziv (aderenta - placenta acreta, percreta sau increta) Factori in limitarea penetratiei: structura endometrului dispozitia vaselor sanguine proteinele tisulare si plasmatice, precum si depunerile fibrinoide Relatia materno-ovulara este foarte similara cu cea de tip gazda-parazit, cu trofoblastul in rol de parazit, dar cu un perfect echilibru intre capacitatea invaziva a trofoblastului si cea protectiva a endometrului, astfel incat orice inclinare a balantei catre una din parti determina aspectele patologice ale nidatiei Nidatia

Placenta Morfologia placentei

Definitie Este un organ tranzitoriu al gestatiei, derivat trofoblastic care se diferentiaza precoce in cursul embriogenezei n Are structura vasculara spongioasa, culoare rosu inchis, este plina cu sange si face legatura intre mama si fat asigurand schimburile fiziologice necesare nutritiei si dezvoltarii produsului de conceptie Placentogeneza n Formarea placentei incepe dupa prima saptamana de sarcina, la 8-10 zile dupa nidarea oului si ajunge la maturitate net diferentiata morfofunctional catre finele lunii a III-a de sarcina n Placenta ia nastere prin unirea a doua elemente: n din partea oului participa vilozitatile coriale din zona corionului vilos (frondosum), intens dezvoltate si ramificate (placenta fetala) n din partea mamei elemente provenite din transformarea endometrului in caduca n in cresterea si maturarea placentei intereseaza in mod deosebit trofoblastul ce asigura de timpuriu nutritia butonului embrionar (trophein=hrana, blastos=germen) n el se diferentiaza ca o lama celulara periferica inca din stadiul de morula al oului uman n Placenta umana este de tip hemo-corial, deci vilozitatile coriale au contact direct cu sangele matern, si alanto-corial, adica contactul embrion-corion este stabilit prin alantoida In placentogeneza se descriu doua mari perioade dupa Wilkin si Snoeck: n Perioada previloasa (intre ziua 6-13 de la fecundare) cu doua etape: u etapa prelacunara (a 7-a, a 8-a zi) in care se formeaza cito- si sincitiotrofoblastul. u etapa lacunara (a 9-a, a 12-a zi) in care se formeaza lacunele trofoblastului intre prelungirile acestuia n Perioada viloasa (din ziua a 13-a - pana la termen) cu doua etape: u etapa de elaborare intre ziua a13-a si sfarsitul lunii a 4-a, perioada de formare a placentei in care: n citotrofoblastul prolifereaza rapid prin erodarea arteriolelor spiralate si venelor din decidua, sangele matern patrunde in spatiile lacunare formandu-se spatiile interviloase; n apar vilozitatile primare care se transforma in vilozitati secundare si tertiare si vilozitatile crampon. u perioada de stare: cuprinsa intre sfarsitul lunii a 4-a si pana la termen, este caracterizata prin cresterea in volum a cotiledoanelor, pana in saptamana 40-a de gestatie fiecare cotiledon marindu-si volumul de aproximativ 500 de ori (Crawford) Structura macroscopica a placentei n Diametrul placentei adulte este de 15-20 cm; volumul=550 cm3 ; suprafata este de 250-300 cm2 n

Grosimea la centru este cuprinsa intre 1,5-3,5 cm si se subtiaza spre periferie unde atinge 5-6 mm n Greutatea placentei la termen=500-600 grame si reprezinta 1/6 din greutatea fatului n Forma: u privita din fata are forma de placinta rotunda sau ovala u privita din profil are forma discoidala, fiind mai groasa la centru decat la margini u marginile se continua cu membranele (elementul corial) n Obisnuit, placenta este o masa unica, rar divizata in 2, 3 sau mai multi lobi reuniti prin punti membranoase, brazdate de vase ce unesc acesti lobi (placenta bi- sau multilobata) n Alteori, la distanta de masa principala se gasesc unul sau mai multe cotiledoane (lobi) accesorii: placenta succenturiata Fetele si circumferinta placentei n Fata materna (uterina) u adera la peretele uterin, este convexa, brazdata de santuri ce o impart in campuri poligonale (12-20), numite cotiledoane sau lobi placentari u santurile corespund septurilor intercotiledonare. u fata materna este acoperita de membrana deciduala de culoare cenusierosietica u aceasta este presarata cu mici orificii vasculare, ce reprezinta orificiile vaselor uteroplacentare rupte in urma decolarii placentei n Fata fetala corespunde cavitatii amniotice, este neteda, acoperita de membrana amniotica de culoare gri-albastruie transparenta, permitand sa se vada ramificatiile vaselor ombilicale u pe fata fetala se insera cordonul ombilical n Circumferinta placentei se continua cu membranele formate din corionul membranos, dublat de doua foite: amnios si caduca bazala u la jonctiunea celor doua foite apare uneori un fenomen de degenerescenta fibrinoida, sub forma unui inel albicios numit inelul lui Winkler - Waldeyer Structura microscopica a placentei n Placenta fetala n Placenta materna Structura vilozitatii coriale 1. Sincitiu 2. Stratul celular Langhans 3. Ax conjunctivo-vascular 4. Vena vilozitara 5. Artera vilozitara Placenta fetala n Membrana amniotica ce este constituita dintr-un epiteliu unistratificat ce contine celule prismatice cu nuclei rotunzi si citoplasma bogata in picaturi de grasime, glicogen si mitocondrii n Aceasta structura pledeaza pentru functia secretorie a amniosului n Corionul bazal (membrana coriala) este format din tesut conjunctiv fibrilar acoperit de stratul epitelial Langhans si de sincitiu n in acest tesut conjunctiv se ramifica pornind de la insertia cordonului ombilical, arterele si venele ombilicale ce trimit ramificatii in trunchiurile viloase

Trunchiurile viloase sunt ramificatii din corionul bazal ce strabat grosimea placentei (spatiul intervilos) si se fixeaza cu capatul lor de serotina, constituind asa zisele vilozitati crampon sau de fixatie de ordinul l n aceste trunchiuri de ordinul l se ramifica la randul lor in trunchiuri viloase de ordinul II si III, libere in spatiul intervilos, numite vilozitati de nutritie n ele se aseaza regulat in jurul unei axe mediane, realizand un arbore vilozitar comun, numit sistem tambur n Din trunchiurile viloase de ordinul III iau nastere vilozitatile definitive, care din luna a IV-a isi micsoreaza treptat diametrul paralel cu avansarea sarcinii n incepand din luna a IV-a, intre sistemele tambur apar septuri de origine trofoblastica ce pleaca din caduca bazala, strabat spatiul intervilos, fara sa atinga placa coriana n acestea impart lacul sanguin primitiv din spatiul intervilos in 14-30 cavitati cotiledonare, fiecare avand un arbore vilos cotiledonal complet, cu sisteme capilare scaldate de sangele matern n Structura microscopica a vilozitatii coriale n unitatea structurala de baza a placentei fetale este vilozitatea coriala, a carei structura histologica consta din: invelis epitelial (trofoblast), o axa vasculara si o stroma conjunctiva n Invelisul epitelial este constituit din doua straturi distincte in primele cinci luni de sarcina: n stratul extern sau sincitiotrofoblastul, format dintr-o masa citoplasmatica comuna in care apar numerosi nuclei ovalari, mitocondrii, aparat Golgi, ribozomi, picaturi de glicogen, lipide si nucleoproteide n toate acestea atesta o activitate metabolica importanta la nivelul sincitiului n stratul intern Langhans numit si citotrofoblast, este constituit din celule dispuse intr-un singur strat pe membrana bazala, sub stratul sincitial n si acest strat este dotat cu activitate proliferativa si endocrino-metabolica n Incepand din luna a IV-a de sarcina, bistratificarea epiteliului vilozitar incepe sa dispara n sincitiul se subtiaza, iar celulele Langhans sunt dislocate n acestea constituie rezerva celulara cu potential functional compensator in caz de suferinta placentara (hipoxie) n Axa vasculara este formata dintr-o artera si o vena capilarizate la nivelul vilozitatii n Stroma conjunctiva este constituita din tesut conjunctiv fibrilar Placenta materna n Este mai redusa de volum fata de placenta fetala si consta din: u caduca serotina (placa bazala) t este o membrana subtire (1mm) ce tapeteaza fata uterina a placentei t aceasta reprezinta stratul functional al mucoasei uterine t contine celule trofoblastice, rare celule deciduale si lumene glandulare turtite, ce dispar in luna a IV-a a sarcinii t din aceasta lama bazala pleaca prelungiri sau septuri ce patrund in santurile intercotiledonare t in zona centrala a placentei, aceste septuri nu ajung la membrana coriala, realizand marile lacuri sanguine. Spre sfarsitul sarcinii apar depozite de fibrinoid in stratul spongios al serotinei, constituind stratul Nitabuch, zona in care se va face decolarea placentei.

zona superficiala (compacta) a serotinei se elimina odata cu placenta, zona profunda (spongioasa), adica stratul bazal ramane in uter pentru a servi la regenerarea endometrului n Spatiile sanguine ale placentei materne sau spatiile interviloase se gasesc in grosimea serotinei, fiind delimitate de cele doua foite: corionul cu vilozitatile sale si caduca bazala cu septurile sale n Vilozitatile coriale se scalda in sangele matern ce este separat de sangele fetal prin invelisul epitelial al acestor vilozitati n La marginea placentei se gaseste sinusul coronar sau marginal, captusit de sincitiu u din el pleaca trunchiuri venoase importante cu rol de colector venos Circulatia la nivelul placentei n Placenta umana este hemocoriala, adica epiteliul corial (vilozitar) vine in contact direct cu sangele matern n La nivelul placentei exista doua sisteme circulatorii: u sistemul circulator matern deschis (uteroplacentar sau intervilozitar) u sistemul circulator fetal inchis (corioembrionar sau intravilozitar) n Sangele matern si fetal din cele doua sisteme circula foarte aproape, fiind despartite de membrana vilozitara compusa din epiteliul vilozitar, stroma vilozitara si endoteliul capilarelor vilozitare n Aceasta membrana asigura schimburile metabolice in ambele sensuri intre sangele matern ce preda fatului oxigen si substante nutritive si preia CO2 si catabolitii fetali n Sangele matern este adus in spatiul intervilos de arterele uterine spiralate (care devin uteroplacentare) sub presiunea de 70-80mmHg sub forma de jet numit jetul Borrel n Reintoarcerea sangelui matern din spatiile interviloase, incarcat cu CO2 si cataboliti fetali se face prin sistemul venos n Acesta este format din vene turtite, de calibru mare, deschise la nivelul spatiului intervilos si la nivelul sinusului marginal n Schimburile petrecute la nivelul acestei bariere trebuiesc considerate un proces selectiv, activ, dinamic succedandu-se dupa o curba evolutiva in raport cu varsta sarcinii, corespunzatoare cerintelor fetale n Placenta sufera modificari structurale ce se pot incadra in trei perioade: u de tinerete, pana in luna a IV-a u de maturitate intre lunile V si VIII u de senilitate, ultimele 2-3 saptamani in care se accentueaza modificarile degenerative structurale si vasculare n Intreaga activitate are loc la nivelul epiteliului vilozitar n Acesta este o adevarata membrana metabolica ce joaca rolul unui filtru ce functioneaza pe baza principiului osmozei si dializei n Din luna a VII-a a sarcinii fatul dispune de organe parenchimatoase, capabile sa preia de la placenta o parte din functiile importante. In acest stadiu placenta isi limiteaza activitatea la rolul unui filtru pasiv n Schimburile la nivelul placentei au loc prin difuziune simpla si osmoza, difuziune prin molecule purtatoare prin intermediul epiteliului vilozitar, care actioneaza prin fermenti, enzime, fagocitoza, pinocitoza n Dupa Wilkin, schimburile placentare sunt conditionate de factori fizici: u suprafata functionala a placentei la termen ce este egala cu cea a intestinului subtire a omului adult (14 m2) u grosimea membranei de schimb

u lungimea retelei capilare sanguine din vilozitatile coriale n Alti factori: u presiunile hidrostatice dintre cele doua fete ale membranei; presiunea hidrostatica a arterelor uteroplacentare este de 60-70 mmHg, iar a capilarelor fetale, de 30 mm Hg: difuziunea de la presiune mai mare la presiune mai mica; valoarea cantitativa si calitativa a fluxului sanguin; concentratiile diverselor substante ce traverseaza placenta Functiile placentei n Respiratorie n De nutritie n Excretorie n Endocrina n De aparare Functia respiratorie n Nevoile de oxigen ale fatului sunt scazute datorita consumului mic energetic si absentei termogenezei ce este asigurata de organismul matern n Trecerea substantelor gazoase se face prin difuziune, pe baza gradientului tensiunilor partiale a gazelor din sangele matern si fetal n Pentru oxigen exista o diferenta de presiune de la mama la fat n Oxigenarea fatului depinde de gradul de oxigenare al sangelui matern, de integritatea anatomo-functionala a placentei, de aportul adecvat de sange arterial in spatiile intervilozitare n Bioxidul de carbon exista in concentratie mai mare in sangele fetal decat in sangele matern; directia de trecere va fi de la fat la mama n Cresterea concentratiei de CO2 in sangele matern duce la trecerea inversa n Prin acelasi mecanism si alte substante gazoase volatile, absorbite de mama, trec cu usurinta filtrul placentar la fat (cloroformul, eterul) Functia de nutritie n Se realizeaza prin trecerea transplacentara a substantelor nutritive de la mama la fat n Glucidele, grasimile si substantele proteice sufera la nivelul placentei un proces de absorbtie si filtrare si un proces de prelucrare digestiva, datorita enzimelor si fermentilor existenti la nivelul membranei metabolice vilozitare n Glucidele traverseaza placenta dupa ce au fost transformate in fructoza, proteinele in acizi aminati ce sunt resintetizati pe baza codului genetic de catre placenta, in proteine specifice fatului n Lipidele trec placenta sub forma de colesterol si acizi grasi Se caracterizeaza prin: n Nutritia propriu-zisa u transferul de glucide se face prin difuziune, cresterea glicemiei materne atragand cresterea glicemiei fetale u apa si electrolitii trec la fat in virtutea legilor difuziunii, sangele fetal avand o concentratie si densitate mai scazuta decat sangele matern u vitaminele B, C, D, A trec usor placenta ca si vitamina K naturala, cea sintetica fiind retinuta n Digestie, prin care enzimele transforma substantele macro in micromoleculare ce pot traversa placenta u functia respiratorie a placentei este ontogenetic cea mai veche si bazata pe legile fizice ale difuziunii gazelor, o functie mai primitiva simpla u cea digestiva, ontogenetic mai noua, presupune fenomene enzimatice, mai complexe

u in caz de aparitie a unei insuficiente placentare, prima afectata e functia perfectionata, digestiva si, abia apoi, cea respiratorie; din aceasta cauza, patologia insuficientei placentare determina la inceput o incetinire a ritmului cresterii fetale-hipotrofic si, doar in final, hipoxie Functia excretorie n Numerosi cataboliti rezultati din metabolismul fetal ca ureea, creatinina si acidul uric trec in sangele matern tot prin difuziune Functia endocrina n Placenta este o glanda endocrina ce sintetizeaza si secreta hormoni: estrogeni, progesteron, gonadotrofine corionice, hormoni lactogeni n Sinteza are loc la nivelul epiteliului vilozitar de unde sunt eliminati in torentul circulator n Gonadotrofina corionica este sintetizata in mari cantitati in prima jumatate a sarcinii, la nivelul citotrofoblastului (stratul Langhans) si se elimina prin urina femeii gravide, stand la baza diagnosticului precoce de sarcina n Exista o corelatie stransa intre cantitatea de hormon produs si dezvoltarea sau regresia stratului Langhans n Concentratia in urina este de 50.000 - 100.000 U.I./24 ore atingand apogeul in luna a III-a de sarcina n Dupa luna a VI-a scade la 1.000 U.I. si ramane stationara pana la nastere n Acest hormon are o actiune de stimulare a sintezei progesteronului de catre corpul galben (pe care il transforma in corp gestativ) avand si un rol important in reglarea sintezei estrogenilor placentari n Hormonul lactogen placentar (somato mamotrof) este un proteohormon secretat de sincitiotrofoblast cu actiune somatotrofa, mamotrofa, luteotrofa, efect antiinsulinic si intervenind in sinteza steroizilor n Estrogenii sunt sintetizati de placenta in sincitiotrofoblast, din dehidroepiandrosteronul secretat de glandele suprarenale ale fatului n Dozarea lor si mai ales a estriolului este un test valoros de apreciere a vitalitatii fetale si placentare n Daca la inceputul sarcinii secretia de estrogeni este aproximativ egala pentru estradiol, estrona si estriol pe masura ce se apropie termenul nasterii, predomina net estriolul n Progesteronul este secretat de placenta in sincitiotrofoblast din colesterolul provenit din sangele matern n Se elimina prin urina sub forma de pregnandiol, care in a doua jumatate a sarcinii atinge 100 mg in urina pe 24 ore n Scade rapid dupa nastere sau dupa moartea intrauterina a fatului n Factori tocogeni ca: acetilcolina, serotonina, prostaglandine sunt de asemenea sintetizati de placenta n Alti hormoni pusi in evidenta in placenta sunt: ACTH, TSH, relaxina, ocitocina si renina Functia de aparare n Placenta joaca un rol de filtru pentru microbi si toxinele lor, ce o traverseaza usor daca au o structura micromoleculara; in caz de structura macromoleculara sunt opriti de bariera placentara ce nu o pot traversa decat in caz de lezare prealabila a epiteliului vilozitar n Placenta poate fi depasita de: spirochete, toxoplasma, bacilul Koch (exceptional), virusurile poliomelitei, rubeolei

Anticorpii cu structura macromoleculara se pare ca nu traverseaza placenta, ci numai grupul lor activ n Anticorpul se recompune inapoia barierei placentare n Asa se explica imunizarea pasiva a fetilor pentru tetanos, difterie, scarlatina etc. n Din saptamana a 2-a fatul isi sintetizeaza anticorpi proprii n Hemaglutininele pot trece bariera placentara numai in unele cazuri: izoimunizarea anti- Rh n Placenta este traversata de substante exogene si mai ales medicamente: antitiroidienele de sinteza, sulfamidele, hipoglicemiante, antivitaminele K, antibioticele, androgenii (administrarea lor fiind contraindicata in sarcina) Functia enzimatica n Placenta produce si utilizeaza diferite enzime cu rol in protectia sarcinii (ocitocinaza, monoaminooxidaza) sau metabolismele feto-placentare (fosfataza alcalina termostabila, transaminaze etc.) Dezvoltarea produsului de conceptie in uter Primele stadii de embriogeneza Sistemul biologic fetal se dezvolta dintr-o singura celula zigotul - oul rezultata in urma procesului de fecundatie (contopirea celor 2 gameti) Perioada embrionara 0-12 saptamani Perioada fetala se imparte in: perioada precoce cuprinsa intre 12-20 saptamani perioada intermediara cuprinsa intre 20-28 saptamani perioada tardiva peste 28 saptamani Prima saptamana Din celula ou se segmenteaza 2 blastomere, ulterior prin diviziunea holoblastica si asincrona, se trece progresiv prin urmatoarele stadii: Stadiul de morula (12-16 blastomere) - ar corespunde primelor trei zile de dezvoltare a oului Stadiul de blastocist - este caracterizat prin aparitia unei cavitati pline cu lichid (intre discul embrionar si trofoblast); acest stadiu corespunde cu a 6-a, a 7-a zi de la fecundatie Saptamana a II-a Incep multiple modificari la nivelul blastocistului: din ziua a 8-a are loc la nivelul butonului embrionar, diferentierea spre cavitatea de segmentatie a unei foite, denumita endophyllum => precursorul endodermului tot acum apare cavitatea amniotica delimitata pe de o parte de amnioblaste (de partea citotrofoblastului), pe de alta parte de celule inalte (spre endophyllum) ce vor alcatui ectopyllum - precursorul ectodermului Cele doua foite care adera intre ele, vor defini discul embrionar didermic, stadiu in care ramane pana in ziua a 15-a Embriologie

Saptamana a III-a. Stadiul de gastrula

Caracterizat printr-o serie de diferentieri, migrari celulare, cu constituirea celor 3 foite embrionare: ectodermul endodermul mezodermul intra-embrionar Saptamana 4 8 La nivelul germenelui tridermic sunt prezente toate clonele celulare, din care ulterior vor lua nastere toate regiunile embrionare Din ectoderm se va diferentia placa neurala, ulterior tubul neural cu crestele neurale Din endoderm se va diferentia tubul digestiv primitiv, sacul vitelin, vezicula alantoida, epiteliul tubului digestiv si tubul respirator, primordiile glandelor digestive anexe, celulele sexuale Din mezoderm se va diferentia notocordul sau coarda dorsala (scheletul provizoriu al embrionului) O forma speciala de mezoderm o constituie mezenchimul , din care va lua nastere: scheletul tesutul conjunctiv musculatura neteda dermul, hipodermul aparatul circulator metanefrosul Delimitarea corpului embrionar, incepe prin dezvoltarea regiunii dorso-mediane a embrionului Prin extremitatile sale, el se va aduna in jurul regiunii ombilicale, ca o virgula, datorita neconcordantei de dezvoltare intre regiunea dorsala si cea ventrala (viscerala) a embrionului precum si neconcordantei dintre cele 2 extremitati: cefalica si caudala Vezicula amniotica creste progresiv si inconjoara integral embrionul, devine locul de implantare al cordonului ombilical Din vezicula vitelina se diferentiaza intraembrionar tubul digestiv Cele 2 formatiuni, intra- si extra embrionare, vor comunica prin canalul vitelin Luna II Transformarile morfogenetice din embrion au loc accelerat Spre deosebire de primele 4 saptamani de viata intrauterina, cand cresterea este mai lenta (5-7 mm), la sfarsitul perioadei embrionul masoara 23 mm Embrionul prezinta o morfogeneza accelerata la nivelul extremitatii cefalice, capul si gatul constituind aproximativ 1/3 din corpul embrionului devine mai voluminoasa si portiunea mijlocie, (trunchiul si abdomenul), schitandu-se primordiile celor 4 membre: superioare (saptamana a 4-a) si inferioare (saptamana a 5-a) la nivelul extremitatii cefalice se diferentiaza arcurile branchiale ce alaturi de procesul fronto-nazal si membrana faringiana delimiteaza gura primitiva si participa la modelarea fetei embrionului; tot acum apar veziculele optice si se schiteaza urechea externa Spre sfarsitul lunii a II-a embrionul va poseda schema tuturor organelor sale, avand aspect uman net definit Luna III

Embrionul devine fat si procesele de crestere sunt pe primul plan, organogeneza fiind terminata Cresterea in lungime si greutate a fatului: la sfarsitul lunii a III-a (saptamanile 11-13) fatul masoara 9 cm si are o greutate de 50-55 grame capul este bine format si se diferentiaza organele genitale externe pentru fiecare sex Luna IV La sfarsitul lunii a IV-a ( saptamanile 16-17) fatul masoara 16 cm si cantareste 270 grame. Raportul dintre trunchi si extremitatea cefalica se apropie de normal prin dezvoltarea trunchiului Partile corpului fetal sunt bine diferentiate si sexul evident Corpul este acoperit cu o piele subtire pe suprafata careia se gasesc firisoare de lanugo Fatul schiteaza miscari active ale membrelor Luna V La sfarsitul lunii a V-a (saptamanile 21-22) fatul are lungime de 25 cm si o greutate de 650 grame Fatul se orienteaza provizoriu in cavitatea uterina Glandele sebacee incep sa secrete, pielea fiind acoperita de vernix caseosa La sfarsitul lunii a V-a (saptamanile 21-22) fatul are lungime de 25 cm si o greutate de 650 grame Fatul se orienteaza provizoriu in cavitatea uterina Glandele sebacee incep sa secrete, pielea fiind acoperita de vernix caseosa Bataile cordului fetal se percep si miscarile membrelor devin active si mai puternice Intestinul contine meconiu Rinichiul isi incepe functiile, in vezica gasindu-se urina Luna VI La sfarsitul lunii a VI-a (saptamana 26) fatul are o lungime de 35 cm si o greutate de 1000 grame Pielea devine mai groasa, sub ea se depune tesut adipos Toate organele sunt in stare sa functioneze, dar sunt imperfecte Sistemul nervos este insuficient dezvoltat, circumvolutiile cerebrale sunt incomplete Fatul este considerat viabil, dar cu un mare grad de imaturitate Luna VII La sfarsitul lunii a VII-a (saptamanile 30-31) fatul se orienteaza definitiv in cavitatea uterina (culbuta) Fatul are o lungime de 40 cm si greutate de 1.750 grame, fiind viabil dar imatur Pielea corpului este acoperita de lanugo La baieti testiculele coboara spre canalul inguinal, iar la fetite labiile mici proemina intre labiile mari Luna VIII La sfarsitul lunii a VIII-a (saptamana 36) fatul are o lungime de 45 cm si o greutate de 2.500 grame Tesutul adipos este bine dezvoltat, unghiile ating pulpa degetelor, iar capul este acoperit cu par Fatul are o coloratie rozacee, pielea fiind bine vascularizata

Luna IX La sfarsitul lunii a IX-a (saptamana 40) fatul prezinta toate caracteristicile cunoscute la termen El are o lungime de 48-52 cm si o greutate de 3.000-3.200 grame Testiculele sunt coborate in scrot, iar la fetite labiile mari acopera labiile mici, unghiile acopera patul ungueal Pentru o mai usoara memorizare a lungimii fatului la diferite luni de sarcina, precum si a greutatii lui, au fost propuse mai multe formule si scheme Schema lui Haase Pentru calculul lungimii fatului la diferite varste de sarcina Pentru primele 5 luni, lungimea fatului este egala cu patratul lunii de sarcina: luna l 1x1 cm = 1 cm luna II 2x2 cm = 4 cm luna III 3x3 cm = 9 cm luna IV 4x4 cm = 16 cm luna V 5x5 cm = 25 cm Dupa luna a V-a: se inmulteste numarul lunii de sarcina cu coeficientul 5 la care se adauga cifra 5: luna VI 6x5+5 = 35 cm luna a VII-a 7x5+5 = 40 cm luna a VIII-a 8x5+5 = 45 cm luna a IX-a 9x5+5 = 50 cm Cat priveste greutatea, calculul dupa luna a VI-a, cand fatul are 1.000 grame, se face astfel: sfarsitul lunii a VI-a 1.000 gr. sfarsitul lunii a VII-a 1.000 gr. + 750 = 1.750 gr. sfarsitul lunii a VIII-a 1.750 gr. + 750 = 2.500 gr. sfarsitul lunii a IX-a 2.500gr. + 750 = 3.250 gr. Dupa luna a VI-a, cand greutatea fatului este de 1.000 grame, se adauga la fiecare luna cate 750 grame cu care creste lunar fatul